Renunţare la urmărire penală

JUDECĂTORIA CĂLĂRAŞI

DREPT PENAL

OBIECT:  Renunţare la urmărire penală

Încheiere din 02.04.2021

I. Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Călăraşi la data de 05.02.2021, sub. nr. de dosar 846/202/2021, Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a solicitat, în baza art. 318 C.proc.pen., confirmarea soluţiei de renunţare la urmărirea penală efectuată faţă de intimatul C C, sub aspectul comiterii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. şi ped. de art. 193 alin. (2) C.pen.

II. Judecătorul de cameră preliminară, analizând sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală efectuată faţă de intimatul CC, dispusă prin ordonanţa nr. 1737/P/2019 din data de 02.02.2021, reţine următoarele:

Prin ordonanţa nr. 1737/P/2019 din data de 05.08.2019, ca urmare a plângerii prealabile formulate de persoana vătămată FFD (f. 22 d.u.p.), s-a dispus începerea urmăririi penale cu privire la comiterea infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prevăzută de art. 193 alin. (1) C.pen., constând în aceea că, la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:30, numitul CC l-a agresat fizic pe minorul FFD.

Prin ordonanța din data de 19.08.2019, organele de cercetare penală au dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea din lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (1) C.pen. în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C.pen., reținându-se că, în urma agresiunii fizice, persoanei vătămate i-au fost cauzate leziuni ce au necesitat pentru vindecare 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2589/A2-D/296 din 13.08.2019 emis de S.M.L. Călărași.

Organele de cercetare penală au dispus, prin ordonanța din data de 20.07.2020, efectuarea în continuare a urmăririi penale față de intimatul CC, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C.pen., măsura fiind  confirmată prin ordonanța procurorului din data de 04.08.2020.

Prin ordonanţa din data de 02.12.2020, procurorul a dispus punerea în mișcare a acţiunii penale faţă de intimatul CC, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de lovire sau alte violenţe, prev. de art. 193 alin. (2) C.pen.

Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi a apreciat că, din analiza actelor de urmărire penală rezultă că, în cauză, pot fi aplicate prevederile art. 318 alin. (1) şi (2) C.proc.pen., ținând cont de faptul că inculpatul a recunoscut că a exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, că nu este cunoscut cu antecedente penale, iar din înscrisurile depuse la dosar reiese că a conștientizat consecințele faptei sale şi a adoptat o atitudine de respect faţă de dispoziţiile legale.

Drept urmare, având în vedere gravitatea redusă a faptei, timpul scurs de la săvârşirea acesteia şi circumstanțele personale ale intimatului, prin ordonanța nr. 810/P/2018 din 11.01.2021 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași s-a dispus renunțarea la urmărirea penală față de intimatul CC pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C.pen., și sesizarea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Călărași în vederea confirmării soluției.

Soluționarea solicitării procurorului a avut loc în cameră de consiliu cu citarea persoanei vătămate, reprezentată de apărător ales, și a intimatului și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, în conformitate cu procedura instituită de prevederile art. 318 C.proc.pen.

III. Analizând legalitatea şi temeinicia soluţiei de renunţare la urmărirea penală nr. 1737/P/2019 din data de 02.02.2021, conform art. 318 alin. (14) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară o constată neîntemeiată pentru următoarele motiv:

Sub aspect formal, ordonanţa nr. 1737/P/2019 din data de 02.02.2021, a fost verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași, în conformitate cu art. 318 alin. (10) teza a doua C.proc.pen., cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 286 alin. (2) C.proc.pen., precum și mențiuni privind cheltuielile judiciare antrenate de urmărirea penală.

În ceea ce privește condițiile de fond, potrivit art. 318 alin. (1) C.proc.pen., procurorul poate dispune renunțarea la urmărirea penală atunci când sunt îndeplinite două condiții: cercetarea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 7 ani și lipsa unui interes public în continuarea cercetărilor privind fapta penală săvârșită. Totodată, art. 318 alin. (5) C.proc.pen. interzice renunțarea la urmărirea penală în cauzele având ca obiect infracțiuni care au avut ca urmare moartea victimei.

Fapta care a fost cercetată în dosarul penal nr. 1737/P/2019 îndeplinește prima condiție, dat fiind că, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe în formă agravată, art. 193 alin. (2) C.pen. stabilește pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani alternativ cu pedeapsa amenzii.

În evaluarea lipsei interesului public, judecătorul va avea în vedere criteriile menţionate la art. 318 alin. (2) şi (3) C.proc.pen.

Judecătorul constată că, pe baza mijloacelor de probă administrate [declaraţie persoană vătămată (f. 24-28 d.u.p.), declaraţie de inculpat (f. 32 d.u.p.), declaraţie de suspect (f. 36-38 d.u.p.), declaraţie martor TAŞ (f. 42-45 d.u.p.), declaraţie martor FN (f. 47-49 d.u.p.), certificat medico-legel nr. 2589/A2-D/296/13.08.2019 (f. 55-56 d.u.p.), documente medicale (f. 57-59), proces-verbal de intervenţie (f. 60 d.u.p.)] se poate bănui, în mod rezonabil, următoarea situaţie de fapt: la data de 01.08.2019, în jurul orei 21:30, persoana vătămată se plimba cu bicicleta împreună cu martorul TAŞ, moment în care, la intersecţia străzilor Luceafărului cu Panduri, din spatele său, din întuneric, s-a îndreptat către ei intimatul, prinzând-o pe persoana vătămată de gât şi trântind-o la pământ, supărat pentru faptul că aceasta şi prietenii ei ar fi aruncat cu pietre pe acoperişul locuinţei intimatului. În cădere, persoana vătămată s-a lovit în zona capului şi s-a zgâriat pe spate. Nervos, intimatul a ţinut-o de ceafă şi a târât-o pe persoana vătămată din intersecţie până în dreptul locuinţei sale, pe o distanţă de cel puţin 10 metri, pentru a o pune atât pe aceasta, cât şi pe martorul TAŞ, să-şi zică numele în faţa camerei de supraveghere. Din cauza strânsorii, persoana vătămată nu mai putea respira şi s-a speriat, urinând pe ea, fapt confirmat atât de mama sa, cât şi de martor. În urma agresiunii, persoana vătămată a prezentat echimoze şi excoriații pe gât, excoriații pe deltoidul stâng şi pe gamba stângă, suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 2-3 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din certificatul medico-legal.

Judecătorul de cameră preliminară nu se va raporta la fotografiile depuse la dosarul cauzei având în vedere că, potrivit art. 318 alin. (15) C.proc.pen., cu ocazia verificării legalității şi temeiniciei soluţiei nu pot fi administrate mijloace materiale de probă, ci doar înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul de cameră preliminară consideră că lovirea unei persoane este, în sine, o faptă care prezintă gravitate. Strângerea de gât şi deplasarea în această modalitate pe o distanță de 10 metri, în public – str. Luceafărului, după lăsarea întunericului – ora 21:30, a unui minor care avea vârsta de 13 ani, de o persoană cu 28 de ani mai mare, necunoscută, este o faptă care atinge o gravitate care trebuie să atragă cel puțin una dintre consecințele concrete prevăzute de legea penală pentru săvârșirea unei infracțiuni.

Judecătorul reţine că, în prezent, la nivelul societății, există un interes deosebit de ridicat pentru protejarea minorilor, victime ale unor infracțiuni, în special a celor comise cu violență fizică ori psihică, astfel încât nu se poate susține lipsa interesului public în urmărirea faptelor cum este şi cea din prezenta cauză.

În susținerea acestor afirmații, judecătorul are în vedere faptul că, potrivit statisticilor privind minorii victime, puse la dispoziție de Consiliul Superior al Magistraturii, între anii 2011-2015, au fost trimise în judecată peste 11.000 de cauze privind inculpați minori sau majori care au comis infracțiuni împotriva a peste 19.000 de minori, iar, din toate acestea, anual, aproximativ 200 de dosare privesc minori loviți sau răniți fizic.

În aprecierea asupra gravității faptei şi luării unei soluții care să o reflecte, judecătorul apreciază că ar trebui să se ia în considerare şi disproporția vădită de forțe dintre persoana vătămată şi intimat – persoană corpolentă şi înaltă, vârsta fragedă a persoanei vătămate (13 ani), precum şi împrejurarea că, la momentul comiterii presupusei infracțiuni, intimatul avea o vârstă (41 ani) care i-ar fi permis să-şi controleze stările de nervozitate şi să poarte o discuţie matură cu persoana vătămată, punându-i în vedere atât acesteia, cât şi prietenilor săi să nu mai arunce pietre pe acoperișul locuinței sale, dacă considera că aceştia ar fi răspunzători de astfel de acte de vandalism. 

În ceea ce privește urmările produse, judecătorul reține că periclitarea relațiilor sociale care țin de integritatea fizică a persoanei a avut loc odată cu presupusa strângerea de gât, împingere şi târâre de gât a persoanei vătămate pe o distanță considerabilă, agresiuni ce au cauzat persoanei vătămate leziuni traumatice, sub forma echimozelor şi excoriațiilor la nivelul gâtului şi picioarelor, evaluate ca gravitate prin 2-3 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. 2589/A2-D/296/13.08.2019 emis de S.M.L. Călărași (f. 55-56 d.u.p.). Totodată, în cuprinsul acestui din urmă certificat se menționează că din copia Fișei UPU a Spitalului Judeţean Călăraşi nr. 28153 din 01.08.2019 reiese ca diagnostic: „ Marcă traumatică regiunea cervicală, torace posterior. Hematom epicranian”. Prin urmare, instanța reține că urmările faptei pentru care au fost efectuate cercetări în cauză sunt suficient de grave pentru a determina încadrarea juridică a faptei în forma agravată a infracțiunii de lovire sau alte violențe, prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C.pen.

Pe lângă leziunile fizice, potrivit actelor medicale depuse la dosar (f. 57-59 d.u.p.), drept consecinţă a altercației, persoana vătămată FFD a avut nevoie de ședințe de psihoterapie, concluzia psihologului fiind aceea că, în urma analizei, s-a evidențiat „un grad ridicat de distres psihologic asociat emoțiilor negative funcționale din sfera îngrijorare, încordare, alarmare, precum şi sentimente de neliniște, frici, coșmaruri”, prezentând „stare de anxietate”, motiv pentru care se recomandă urmarea unui program de intervenție psihologică.

Referitor la persoana intimatului, judecătorul reţine că, deşi în ordonanţa de renunţare la urmărirea penală se menționează că acesta ar fi recunoscut că a exercitat actele de violență, totuși, fiind audiat în calitate de suspect, intimatul nu a recunoscut fapta, astfel cum a fost reţinut în sarcina sa, menționând că nu le-a provocat nicio leziune fizică niciunuia dintre cei doi. Acesta a declarat că l-a apucat de gulerul tricoului pe unul dintre băieți, iar acesta fiind pe bicicletă s-a dezechilibrat şi, pentru ca persoana vătămată să nu cadă, a tras-o probabil mai tare de tricou. Totodată, intimatul a arătat că nu-şi mai amintește dacă pe distanța dintre locul unde i-a intersectat pe băieți şi domiciliul său l-a ținut pe minorul FFDde tricou sau doar de bicicletă. Aşadar, judecătorul de cameră preliminară constată că intimatul nu a recunoscut fapta.

Referitor la conduita avută anterior săvârşirii presupusei fapte, judecătorul consideră că simplul fapt că intimatul nu are antecedente penale (f. 39) nu reprezintă un argument pentru renunțarea la urmărire penală fără a se lua nici un fel de măsură ca urmare a faptei constatate.

Totodată, în ceea ce priveşte conduita intimatului după săvârşirea presupusei infracțiuni şi eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor acesteia, din concluziile orale formulate de acesta în şedinţa din 19.03.2021, judecătorul de cameră preliminară reţine că nu a încercat să ia legătura cu persoana vătămată sau cu părinții acesteia pentru a se interesa de starea de sănătate sau a-şi cere scuze, sperând ca „printr-o minune” să o întâlnească întâmplător pe stradă. Astfel, deşi cu ocazia altercației intimatul a aflat cum îl cheamă pe minor şi, la scurt timp, a discutat chiar şi cu mama acestuia – fiind conform spuselor acesteia recalcitrant, nu a întreprins niciun demers pentru a remedia situaţia. De altfel, nici cu ocazia întrevederii cu mama minorului din faţa instanţei din data de 19.03.2021 intimatul nu a făcut demersuri în acest sens. 

Nu în ultimul rând, deşi este atributul procurorului să determine mijloacele de probă utile, pertinente şi concludente pentru soluţionarea cauzei, totuși judecătorul de cameră preliminară apreciază că ar fi putut fi verificată camera de supraveghere a intimatului întrucât, deşi prin declaraţie precizează că, pe durata incidentului, sistemul de supraveghere nu a fost inițializat pentru înregistrare, totuși el însuși declară cu ocazia audierii că: „am observat pe telefon imagini surprinse în direct de camera de supraveghere”, „ am accesat imaginile de pe cameră şi am observat că cei prezenți fug” şi „odată ajunși în faţa camerei, le-am arătat că există cameră şi le-am indicat ledul martor funcțional”.

În considerarea acestor argumente, judecătorul apreciază că, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 318 alin. (1)-(3) C.proc.pen., există interes în continuarea urmăririi penale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 318 alin. (15) teza a II-a C.proc.pen., raportat la art. 318 alin. (1)-(3) C.proc.pen., judecătorul de cameră preliminară va respinge cererea de confirmare a soluţiei de renunţare la urmărirea penală, formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași, va desființa soluția de renunţare la urmărirea penală efectuată faţă de intimatul CC, pentru săvârșirea infracţiunii de lovire sau alte violențe prev. și ped. de art. 193 alin. (2) C.pen., dispusă prin ordonanța procurorului din data de 02.02.2021, emisă în dosarul nr. 1737/P/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi, şi va trimite cauza procurorului pentru a completa urmărirea penală şi pentru a dispune trimiterea în judecată/încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției ori, după caz, să dea o soluție de clasare, dacă apare un impediment la exercitarea acţiunii penale.

În temeiul art. 275 alin. (3) C.proc.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia și se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În ceea ce privește solicitarea persoanei vătămate de obligare la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocațial, judecătorul reține că, potrivit art. 276 alin. (6) C.proc.pen., în celelalte cazuri, instanța stabilește obligația de restituire potrivit legii civile.

Deşi în cursul urmăririi penale s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de intimat, judecătorul reține că nu îi poate fi imputată acestuia soluția de renunţare la urmărire penală dispusă în cauză, având în vedere că o astfel de soluţie ține de aprecierea procurorului.

În ceea ce privește statul, prin Ministerul Public, judecătorul de cameră preliminară reține că acesta nu poate să fie obligat la aceste cheltuieli judiciare decât în mod excepțional, în situația dovedirii unei fapte ilicite culpabile. Or, soluția de renunţare la urmărirea penală constituie apanajul procurorului, aceasta fiind dispusă în temeiul raționamentului juridic al acestuia, astfel că desființarea de către judecător a acestei soluții nu poate avea drept consecință obligarea instituției la plata cheltuielilor judiciare.

Prin urmare, în temeiul art. 276 alin. (6) C.proc.pen., judecătorul va respinge solicitarea persoanei vătămate de plată a cheltuielilor judiciare în cuantum de 700 lei, constând în onorariu avocațial.

Domenii speta

Spete similare