1.Ordonanţă de plată. Tranzacţie. Penalităţi ex lege

Prin cererea de emitere a unei ordonanţe de plată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 03.06.2021, sub nr. 21114/299/2021, creditorii MN, MAM, NE şi NM, în contradictoriu cu debitoarea SARCI S.A., au solicitat instanţei obligarea acesteia din urmă la plata penalităţilor de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 20.07.2020 – 02.09.2020, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, creditorii au arătat că între părţi s-a încheiat la data de 09.07.2020 o tranzacţie, debitoarea asumându-şi obligaţia de a achita anumite sume stabilite pentru fiecare creditor, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite de aceştia ca urmare a accidentului de circulaţie din data de 31.05.2018, soldat cu decesul numitei NDI.

S-a mai învederat că termenul pentru plata acestor sume, anume 10 zile de la data semnării contractului, nu a fost respectat de către debitoare, aceasta virând sumele de bani la data de 02.09.2020, cu o întârziere de 45 de zile.

În fine, au menţionat că debitoarea a fost somată la data 02.09.2021, însă nu a răspuns solicitării.

În drept, şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 1014 şi urm. C.pr.civ.

În dovedirea cererii, s-a ataşat cererii de chemare în judecată următoarele înscrisuri în copie certificată conform cu originalul: contract de tranzacţie, recipisa de consemnare a sumelor de bani reprezentând debit principal, somaţia, dovada comunicării somaţiei de plată, notă inventar (f.6-18).

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 de lei (f.18).

La data de 02.08.2021, debitoarea a depus la dosar întâmpinare (f.32), prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Și-a motivat poziția procesuală în sensul că, prin contractul de tranzacție încheiat, creditorii s-au obligat să nu folosească contractul în nicio cauză civilă sau penală și să nu pretindă sume suplimentare acelora primite cu titlu de despăgubire. Totodată, a susținut debitoarea că în tranzacție nu s-au stipulat sancțiuni pentru plata cu întârziere a sumei de 88.200 lei.

La data de 13.08.2021, creditorii au depus la dosar răspuns la întâmpinare (f.34-37), contraargumentând susținerile debitoarei, în sensul că, deși contractul nu prevede penalitățile de întârziere, acestea sunt prevăzute expres de lege.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul dispoziţiilor art. 255 alin. (1) şi art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind admisibile şi utile soluţionării cauzei.

Analizând materialul probator administrat  în cauză, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

În fapt, între părţile litigante s-a încheiat la data de 09.07.2020 o tranzacţie (f.6-9), prin care debitoarea s-a obligat, conform art. 2 din contract, să plătească următoarele sume: 77.000 lei pentru MN, 70.000 lei pentru MAM, 30.000 lei pentru NE şi 70.000 lei pentru NM, cu titlu de daune morale, respectiv onorariu avocat, în termen de cel mult 10 zile de la data semnării contractului.

În drept, instanţa constată că dispoziţiile art. 1014 din C.pr.civ. prevăd că procedura ordonanţei de plată se aplică “creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau a altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege”.

Din conţinutul acestei reglementări, rezultă că prima condiţie priveşte creanţa creditorului, a cărui obligaţie corelativă trebuie să constea în îndatorirea debitorului de a plăti o sumă de bani. Având în vedere că prin cererea formulată de către creditori, aceştia au solicitat acordarea penalităţilor de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 20.07.2020 – 02.09.2020, asupra sumelor achitate de către debitoare (obligaţie esenţialmente pecuniară), această condiţie este îndeplinită.

A doua condiţie de admisibilitate a cererii de declanşare a procedurii ordonanaţei de plată constă în existenţa unei sume de bani care rezultă din contract civil. În prezenta cauză, între părţi s-a încheiat la data de 09.07.2020 o tranzacţie, semnată de către toate părţile, conform înscrisului existent la dosar la f. 6-9. Astfel, instanța consideră că, acordul părţilor la încheierea raporturilor contractuale reiese fără putință de tăgadă din semnarea contractului.

De asemenea, instanta mai retine că art. 1270  din C.civ., care consacră forța obligatorie a contractelor, prevede “contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. Faţă de împrejurarea că, în materia obligaţiilor de rezultat - cum este şi cazul obligaţiei de a plăti o sumă de bani - sarcina probei se împarte între creditor şi debitor (astfel încât primul probează existenţa obligaţiei, debitoarei incumbându-i sarcina dovedirii îndeplinirii acesteia - iar debitoarea  nu a facut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 10 C.pr.civ.), instanța reţine că aceasta, deşi s-a obligat ca în termen de 10 zile de la semnarea contractului să achite sumele convenite, și-a încălcat obligaţia contractuală, respectiv dispoziţiile art. 1270 C.civ.

În ceea ce privește dovada plăţii, instanţa punctează că din înscrisul depus de către creditori (f.10), rezultă că plata s-a efectuat la data de 02.09.2020, deci cu depăşirea ultimei zile a termenului de plată, anume 19.07.2020.

A treia condiţie specială de admisibilitate priveşte caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei.

În acest sens, art. 663  alin. (2) C.pr. civ., defineşte creanţa certă ca fiind acea creanţă a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Potrivit art. 663 alin. (3) C.pr.civ., creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elemente care să permită stabilirea lui, iar potrivit art. 663 alin. (4) C pr.civ., caracterul exigibil există atunci când obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.

În cauza de faţă, creanţa pe care creditorii o invocă, reprezentând penalităţi de întârziere, în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere nu rezultă din tranzacţia încheiată între părţi, având însă ca izvor însăşi legea.

Conform art. 21 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 132/2017, „(1) În termen de 30 de zile de la data înaintării cererii de despăgubire de către asigurat ori de către partea prejudiciată, asigurătorul RCA este obligat: a) fie să răspundă cererii părţii solicitante, formulând în scris o ofertă de despăgubire justificată, transmisă cu confirmare de primire, în cazul în care se dovedeşte răspunderea asiguratului în producerea riscurilor acoperite prin asigurarea RCA, iar prejudiciul a fost cuantificat; b) fie să notifice părţii prejudiciate în scris, cu confirmare de primire, motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parţial, pretenţiile de despăgubire. (2) Dacă în termen de 30 de zile de la depunerea cererii de despăgubire de către partea prejudiciată ori de către asigurat, asigurătorul RCA nu a notificat părţii prejudiciate respingerea pretenţiilor de despăgubire, precum şi motivele respingerii, asigurătorul RCA este obligat la plata despăgubirii.”

Totodată, conform alin. (4) al aceluiaşi articol, „Despăgubirea se plăteşte de către asigurătorul RCA în termen de 10 zile de la data acceptării ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a) sau de la data la care asigurătorul RCA a primit o hotărâre judecătorească definitivă sau acordul entităţii de soluţionare a litigiului cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Documentele care stau la baza cererii de despăgubire sunt stabilite prin reglementări ale A.S.F.”

Privitor la cuantumul penalităţii, dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017, sunt neechivoce în sensul că „dacă asigurătorul RCA nu îşi îndeplineşte obligaţiile în termenele anterior sau şi le îndeplineşte defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea sau întârzie achitarea despăgubirii, acesta este obligat la plata unor penalităţi de 0,2%, pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire cuvenită sau la diferenţa de sumă neachitată.”

Ca atare, instanţa consideră că tranzacţia încheiată între părţi echivalează, în accepţiunea normelor antecitate, cu o acceptare a ofertei de despăgubire prevăzută la alin. (1) lit. a), iar faţă de acestea, se impune constatarea că debitoarea datorează fiecărui creditor penalităţi de 0,2% pe zi de întârziere, calculate la nivelul sumei de despăgubire convenite.

Sintetizând, instanţa reţine că existenţa neîndoielnică a creanţei rezultă ex lege. Raportat la caracterul lichid, obiectul creanţei este o sumă de bani determinată, individualizată în aplicarea normei legale antecitate, anume 0,2%, pe zi de întârziere, calculate pentru intervalul 20.07.2020 – 02.09.2020. În ceea ce priveşte  caracterul exigibil, conform art. 2 teza finală din contract, sumele se impuneau a fi achitate în termen de 10 zile de la data semnării contractului, altfel antrenând penalităţi de întârziere conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132/2017.

În acest context și pentru motivele mai sus expuse, instanța consideră că alegațiile debitoarei din cuprinsul întâmpinării sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca atare, din moment ce legea însăși sancționează neplata la timp a despăgubirilor convenite, astfel că necesitatea încheierii unei convenții sub acest aspect apare ca fiind superfluă.

În fine, faţă de considerentele mai sus expuse, instanţa consideră că, în speţa dedusă judecăţii, creditorii au făcut dovada existenţei unei creanţe certe, lichide şi exigibile pe care o deţin împotriva debitoarei,  fiind  îndeplinite condiţiile de admisibilitate a cererii ordonanţei de plată, prevăzute de art. 1014 şi urm. din C.pr.civ.

Prin raportare la cele expuse anterior, instanţa, în temeiul art. 1022 alin. (1) C.pr.civ., va admite capătul principal de cerere şi va obliga debitoarea la plata în favoarea fiecărui creditor a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere, calculate pentru perioada 20.07.2020 – 02.09.2020, după cum urmează:

- în favoarea creditorului MN, 0,2% pe zi de întârziere asupra sumei de 60.000 lei

- în favoarea creditorului MAM, 0,2% pe zi de întârziere asupra sumei de 70.000 lei

- în favoarea creditoarei NE, 0,2% pe zi de întârziere asupra sumei de 30.000 lei

- în favoarea creditoarei NM, 0,2% pe zi de întârziere asupra sumei de 70.000 lei.

În scopul executării obligaţiei de plată, instanţa va fixa, în temeiul art. 1022 alin. (3) C.proc.civ., un termen de plată de 10 zile de la data comunicării prezentei ordonanţe.

În final, faţă de soluţia ce urmează a fi dispusă, constatând culpa procesuală a debitoarei, în temeiul art. 453 C.pr.civ., instanţa o va obliga pe aceasta la plata către creditori, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 lei, cu titlu de taxă de timbru (f.18), reţinând că creditorii au făcut dovada achitării acestora, în acord cu exigențele art. 452 C.pr.civ.

Domenii speta

Spete similare