5.Plângere contravențională - Legea nr. 123/2012 – Obligația de a nu utiliza practici comerciale incorecte sau înșelătoare în relația cu clienții finali din portofoliu propriu

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea la data de 01.03.2021, sub nr. de dosar xxx, petenta TE S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimata ANRE,  în principal, anularea procesului-verbal de contravenţie nr. 9344/28.01.2021, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, aceasta a arătat că în perioada 14.12.2020 - 21.01.2021, A.N.R.E. a efectuat un control de tip verificare care a urmărit modul în care TE S.A. și-a îndeplinit obligația de a achiziționa energie electrică pentru acoperirea consumului clienților și obligația de a nu utiliza practici comerciale incorecte sau înșelătoare în relația cu clienții finali din portofoliu propriu, prev. de art. 57 alin. (6) și (7) din Legea nr. 123/2012.

În urma analizei intimatei, s-a stabilit că 5 dintre contractele de furnizare energie electrică încheiate de către petentă cu clienții săi încalcă prevederile art. 25 din Regulamentul de furnizare a energiei electrice aprobat prin Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019, în sensul că art. 18 lit. c) din aceste contracte prevede o clauză ce permite încetarea contractului prin denunțarea unilaterală de oricare dintre părțile semnatare.

Astfel, a învederat petenta, s-a constatat săvârșirea a 5 fapte contravenționale prevăzute de art. 94 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 123/2012.

Raportat la acestea, petenta a invocat netemeincia actului sancționator atacat, apreciind că fapta contravențională reținută în sarcina sa nu există. Practic, petenta a fost sancționată pentru motivul că nu ar fi respectat reglementarea A.N.R.E. cu referire la obligația furnizorului de a nu denunța unilateral contractele de furnizare energie electrică încheiate cu clienții finali. Pretinsa faptă contravențională nu există, a susținut petenta, din moment ce TE S.A. A respectat prevederile art. 25 din Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019, în sensul că nu a denunțat unilateral niciunul dintre cele 5 contracte supuse analizei, acestea fiind în vigoare.

Într-adevăr, a argumentat petenta, în contracte apare inserată clauza privind posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către oricare dintre părțile semnatare, însă, în lipsa unei denunțări efective, nu sunt întrunite cerințele pentru angajarea răspunderii sale contravenționale.

În cel mai rău caz, se poate vorbi de o clauză sancționată cu nulitatea relativă, care astfel nu își produce efectele.

În privința capătului subsidiar de cerere, a apreciat că sancțiunea stabilită nu este proporțională cu gradul social al faptei imputate, conform art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dat fiind faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu. Sancțiunea avertismentului este suficientă pentru ca petenta să perceapă natura și impactul produs de faptă și să o atenționeze asupra conduitei sale viitoare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 și urm. C.pr.civ., Legea nr. 123/2012, Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019.

În dovedirea cererii, a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu înscrisuri, anexând la dosarul cauzei proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în copie (f.11-18) și extras O.N.R.C. (f.19-24).

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei, conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f.5).

La data de 26.03.2021, intimata a formulat întâmpinare (f.29-44), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenţionale ca neîntemeiată şi menţinerea sancţiunii aplicate.

Cu titlu preliminar, a invocar excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Pe fond, aceasta a arătat că scopul principal al acțiunii de control a fost verificarea modului în care petenta, în perioada 01.01.2020 - 14.12.2020, și-a îndeplinit, printre altele, și obligația de a nu utiliza practici comerciale incorecte sau înșelătoare în relația cu clienții finali din portofoliu propriu, prev. de art. 57 alin. (6) și (7) din Legea nr. 123/2012.

Astfel, echipa A.N.R.E. a selectat pentru analiză, din lista contractelor transmise de către petentă prin intermediul poștei electronice, 3 contracte cu clienți noncasnici și 5 contracte cu clienți casnici.

În urma analizei, s-a constatat că în fiecare dintre contracte, la art. 18 lit. c)  este prevăzută, contrar prevederilor legale în vigoare, o clauză privind încetarea contractului prin denunțarea unilaterală de oricare dintre părțile semnatare.

Astfel, fapta constituie contravenția prevăzută de art. 93 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 123/2012, anume nerespectarea reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de A.N.R.E., raportat la încălcarea dispozițiilor art. 25 din Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019.

Raportat la temeinicia faptelor imputate, a punctat intimata că prin plângerea contravențională formulată, petenta recunoaște existența faptelor reținute în sarcina sa, iar argumentele acesteia cum că nu ar fi denunțat efectiv contractele nu o exonerează de răspunderea contravențională.

A învederat instanței că dispozițiile art. 19-21 din Regulamentul A.N.R.E. stabilesc condițiile pe care trebuie să le respecte contractul de furnizare încheiat pe piața concurențială, precum și clauzele ce trebuie inserate în mod imperativ, fiind interzisă inserarea unor clauze care împiedică schimbarea furnizorului, conform art. 58 alin. (3) din Legea nr. 123/2012.

Pe cale de consecință, singura modalitate de denunțare unilaterală a contractului de furnizare energie electrică permisă de de lege este cea efectuată de către clientul final, și nu de furnizor.

În fine, a solicitat instanței cenzurarea susținerilor petentei în sensul că doar punerea în aplicare a clauzei interzise ar echivala cu săvârșirea actului material al contravenției, raportat la art. 25 din Regulament care statuează în mod expres faptul că este interzis dreptul furnizorului de denunțare unilaterală.

Prin includerea acestei clauze, petenta și-a arogat dreptul și posibilitatea de a efectua în orice moment operațiunea de denunțare unilaterală.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205-208 C.pr.civ., O.G. nr. 2/2001, Legea nr. 123/2012, O.U.G. nr. 33/2007, Ordinul A.N.R.E. nr. 62/2013 și Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019.

În probaţiune, s-au depus înscrisuri (f.45-113).

Prin sentința civilă nr. 2503/10.05.202 1 (f.120), Judecătoria Oradea a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Sub aspectul probatoriului, în temeiul art. 255 rap. la art. 258 C.pr.civ., instanţa a încuviinţat şi administrat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciindu-le ca fiind admisibile şi utile soluţionării cauzei.

Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În perioada 01.01.2020 - 14.12.2020, intimata A.N.R.E. a efectuat un control de tip verificare care a urmărit modul în care operatorul economic licențiat TE S.A. și-a îndeplinit obligația de a achiziționa energie electrică pentru acoperirea consumului clienților și obligația de a nu utiliza practici comerciale incorecte sau înșelătoare în relația cu clienții finali din portofoliu propriu, prev. de art. 57 alin. (6) și (7) din Legea nr. 123/2012.

În urma acestui control, prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nr. 9344/28.01.2021 (f.11-18), petenta TE S.A. a fost sancţionată cu amendă contravențională în cuantum total de 50.000 lei pentru săvârşirea a cinci fapte contravenţionale identice constând în încălcarea dispozițiilor art. 25 din Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019, fiecare prevăzută de art. 93 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 123/2012 și sancționate de dispozițiile art. 93 alin. (2) pct. 2 lit. b) din Legea nr. 123/2012.

Astfel, pentru fiecare faptă contravențională a fost aplicată câte o amendă contravențională în cuantum de 10.000 lei.

În sarcina acesteia s-a reţinut că:

-la data de 24.06.2020, a încheiat cu XXX Contractul de furnizare energie electrică consumator eligibil nr. 20032406/24.06.2020, în care, contrar legislației în vigoare, a prevăzut la art. 18 lit. c), dreptul oricărei părți de a denunța unilateral contractul.

-la data de 26.03.2020, a încheiat cu XXX. Contractul de furnizare energie electrică consumator eligibil nr. 18972603/26.03.2020, în care, contrar legislației în vigoare, a prevăzut la art. 18 lit. c), dreptul oricărei părți de a denunța unilateral contractul.

-la data de 23.01.2020, a încheiat cu XXX Contractul de furnizare energie electrică consumator eligibil nr. 22192301/23.01.2020, în care, contrar legislației în vigoare, a prevăzut la art. 18  pct. 2 lit. c), dreptul oricărei părți de a denunța unilateral contractul.

-la data de 30.04.2020, a încheiat cu XXX Contractul de furnizare energie electrică consumator eligibil nr. 31413004/30.04.2020, în care, contrar legislației în vigoare, a prevăzut la art. 18 pct. 2 lit. c), dreptul oricărei părți de a denunța unilateral contractul.

-la data de 10.03.2020, a încheiat cu XXX Contractul de furnizare energie electrică consumator eligibil nr. 22981003/10.03.2020, în care, contrar legislației în vigoare, a prevăzut la art. 18 pct. 2 lit. c), dreptul oricărei părți de a denunța unilateral contractul.

Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului, care l-a semnat, primind o copie.

Având în vedere data comunicării procesului-verbal personal petentului prin înmânare, anume data de 28.01.2021, instanţa constată faptul că plângerea contravenţională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, raportat la data trimiterii acțiunii prin poștă (f.25).

Instanţa învestită, în mod legal, în conformitate cu prevederile art. 31 rap. la art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va proceda la verificarea legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională contravenţiei nr. 9344/28.01.2021.

Astfel, analizând actul de sancţionare sub aspectul legalităţii, instanţa apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 16 şi art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancţiunea nulităţii şi anume numele şi prenumele agentului constatator, numele şi prenumele contravenientului, codul numeric personal pentru persoanele care au atribuit un asemenea cod, iar, în cazul persoanei juridice, denumirea și sediul acesteia, fapta săvârşită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

De altfel, petenta nici nu a formulat critici proprii de nelegalitate.

Se constată astfel că procesul-verbal supus analizei este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, o persoană acuzată în materie penală (noţiune autonomă) beneficiază de prezumţia de nevinovăţie. Pentru a se aprecia dacă o anumită procedură intră în domeniul penal sau civil, jurisprudenţa CEDO a instituit trei criterii (criteriile Engel): calificarea din dreptul intern al statului în cauză, natura faptei incriminate, natura şi gradul de severitate al sancţiunii.

În cazul concret, deşi materia contravenţională are caracter nepenal la nivel intern, iar natura şi severitatea sancţiunii principale aplicate nu justifică încadrarea acesteia în categoria sancţiunilor penale, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicate, precum şi faptul că, deşi norma sancţionatoare se adresează unui grup specific de persoane, prin pedepsirea acestora se urmăreşte apărarea unui interes general al societăţii, instanţa apreciază că procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale.

De asemenea, jurisprudenţa CEDO a statuat că, atâta vreme cât sancţiunea pecuniară are ca scop conformarea conduitei unei persoane în interesul colectivităţii şi nu repararea unui prejudiciu cauzat efectiv unei persoane – iar potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 2/2001, amenda contravenţională este distinctă de acoperirea eventualelor prejudicii cauzate de săvârşirea faptei contravenţionale, nu se justifică distincţia între amenda contravenţională şi amenda penală, astfel încât se impune reţinerea unor garanţii de ordin procesual penal şi la nivel contravenţional şi, în primul rând, respectarea prezumţiei de nevinovăţie.

În prezenta cauză, instanţa apreciază că a fost respectat acest principiu, faţă de împrejurarea că petentei i s-a acordat posibilitatea să-şi pregătească apărarea, să propună probele pe care le solicită în dovedirea susţinerilor sale, iar instanţa nu a plecat de la ideea preconcepută că petenta a comis fapta atribuită (Hot. din data de 04.11.2007, Anghel c. României, parag. 54).  Împrejurarea că, în principiu, prezumţia de nevinovăţie poartă şi asupra sarcinii probei, în sensul că aceasta ar reveni intimatei, iar îndoiala profită persoanei acuzate, nu este de natură să conducă, automat, la admiterea plângerii formulate şi la anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.

Cu privire la probațiunea administrată în dovedirea pretinsei contravenţii, instanţa subliniază că procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumţie de temeinicie, a cărei existenţă nu este de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie de care se bucură persoana sancţionată contravenţional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancţionate de a administra probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară.

Privitor la motivul sancționării petentei și pretinsul caracterul contravențional al acestuia, asupra căruia poartă de altfel și diferendul părților, instanța reține că acesta rezidă, conform celor rezultate din procesul-verbal atacat, în utilizarea de către Tinmar Energy S.A. de practici comerciale incorecte prin stipularea în cele 5 contracte de furnizare a energiei electrice supuse analizei, a unei clauze privind posibilitatea denunțării unilaterale a contractului de către furnizor.

Ori, raportat la acest aspect, se constată că, pe de o parte, intimata a dispus sancționarea petentei, apreciind că simpla inserare în contract a acestei clauze încalcă dispozițiile art. 93 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 123/2012, chiar în lipsa aplicării efective a clauzei, iar pe de altă parte, petenta, deși a recunoscut stipularea în contracte a acestei clauze, a argumentat însă că simpla inserare în contract nu constituie contravenție în lipsa denunțării efective a contractelor.

Examinând aceste susţineri raportat la probaţiunea aferentă, instanţa consideră că argumentele petentei sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate ca atare, procesul-verbal fiind temeinic și legal încheiat.

În acest sens, instanța subliază prevederile relevante aplicabile speței de față, anume art. 93 alin. (1) pct. 5 din Legea nr. 123/2012, potrivit căruia, ˝Constituie contravenții următoarele fapte: 5. încălcarea de către participanții la piața de energie electrică a reglementărilor tehnice și/sau comerciale emise de ANRE˝, iar potrivit art. 93 alin. (2) pct. 2 lit. b) din Legea nr. 123/2012, ˝Contravențiile prevăzute la alin. (1) se sancționează astfel: 2. în cazul persoanelor juridice, după cum urmează: b) cu amendă de la 10.000 lei până la 200.000 lei, pentru cele prevăzute la pct. 1, 3-5^3, 8, 10, 15, 18, 20, 22, 26, 36 și 53˝.

Raportat la acestea, se observă că prin plângerea contravențională formulată, petenta a recunoscut că a inserat în fiecare dintre cele 5 contracte supuse analizei și identificate supra (f.61-91), o clauză la art. 18 lit. c) formulată astfel: ˝Contractul de furnizare a energiei electrice încetează în următoarele cazuri: c) prin denunțarea unilaterală de către oricare dintre părțile contractante˝.

Contrar susținerilor petentei, instanța consideră, în acord cu intimata, că această clauză constituie o încălcare a obligației de respectare a dispozițiilor art. 25 din Ordinul A.N.R.E. nr. 235/20.12.2019, care stabilesc că ˝Furnizorul de energie electrică nu are dreptul de a denunţa unilateral contractele de furnizare de energie electrică încheiate cu clienţii finali˝.

Mai mult, în raționamentul adoptat de instanță prezintă importanță și prevederile art. 19 alin. (1) din același Regulament, care prevăd: ˝Contractul de furnizare încheiat pe piaţa concurenţială, valabil pentru o perioadă nedeterminată sau pe o perioadă determinată convenită de părţi, trebuie să respecte prevederile legislaţiei în vigoare şi să cuprindă, pe lângă elementele prevăzute în mod expres de aceasta, cel puţin clauzele prevăzute la lit. a)-m)˝.

Tot astfel, art. 24 alin. (1) lit. c) din Regulament arogă exclusiv clientului final dreptul de denunțare unilaterală, respectarea acestei prevederi reieșind implicit din obligațiile impuse furnizorului de energie electrică la art. 33 din același Regulament, anume acelea de a ˝b) respecta clauzele contractului de furnizare a energiei electrice, precum şi orice alte reglementări aplicabile˝  și de a ˝i) desfășura activitatea de furnizare a energiei electrice pe bază de contracte de furnizare a energiei electrice încheiate cu clienţii finali, care să prevadă condiţii/clauze contractuale echitabile şi transparente, cu respectarea cerinţelor minime contractuale ce trebuie incluse, în conformitate cu reglementările specifice˝.

Ori, prin introducerea clauzei privind dreptul furnizorului de a denunța uniltaeral contractele de furnizare, petenta a nesocotit implicit prevederile antecitate, în sensul că a prevăzut o clauză contrară Regulamentului, o clauză pe care cunoștea că îi este interzis să o pună în aplicare.

Astfel, nu pot fi primite susținerile acesteia conform cărora nedenunțarea contractelor echivalează cu absența caracterului contravențional al faptei. Petenta a recunoscut inserarea în fiecare dintre cele 5 contracte analizate de către A.N.R.E. a unei clauze interzise, la art. 18 lit. c), iar acest comportament este suficient, în sine, pentru a se reține săvârșirea faptei contravenționale de încălcare a reglementărilor comerciale emise de A.N.R.E.

Nici apărarea petentei în sensul că nu s-a produs niciun prejudiciu, dat fiind faptul că nu au fost efectiv denunțate contractele nu este relevantă, din moment ce contravenția săvârșită repetitiv de către petentă este o contravenție de pericol, și nu de rezultat, astfel că prejudiciul nu prezintă, în concret, importanță, decât în ceea ce privește, eventual, individualizarea sancțiunii.

Astfel, instanța conchide că introducerea de către petentă în cuprinsul contractelor a clauzei privind posibilitatea denunțării unilaterale a echivalat cu o practică comercială incorectă în relația cu clienții finali din portofoliu propriu.

În contradicție cu opinia petentei, inserarea acestei clauze, chiar în lipsa folosirii efective, poate determina modificarea comportamentului consumatorului final cocontractant, acestuia fiindu-i cunoscut pericolul ca furnizorul să denunțe unilateral contractul, deși, legal, acesta nu are acest drept. Tot astfel, instanța punctează că, în ipoteza în care clientul final ar intenționa invalidarea acestei clauze, acesta ar trebui să urmeze calea unei acțiuni judiciare în anulare, cheltuind resurse  de timp și bani din cauza practicii incorecte adoptate de către petenta TE S.A.

În fine, instanța nu vede sensul inserării în contract a unei clauze, cunoscută ca fiind nelegală, cu motivarea că oricum nu se intenționa aplicarea acesteia, argumentele petentei fiind lipsite de logică sub acest aspect și neputând fi acceptate de către instanță.

Prin urmare, este important de precizat că nu este suficientă contestarea procesului-verbal de contravenţie pentru ca petenta să fie exonerată de răspundere, iar instanţa sesizată cu o plângere contravenţională în susţinerea căreia nu se prezintă nicio probă contrară, nu poate admite plângerea, în condiţiile în care probele administrate în cauză indică culpabilitatea petentei.

Sub aspectul individualizării sancţiunilor aplicate contravenientului, instanţa constată că acestea sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi sunt corect individualizate conform dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Petentei i-a fost aplicată amenda în cuantum minim (10.000 lei) pentru fiecare dintre cele 5 fapte contravenționale identice reținute în sarcina sa.

Ca atare, această măsură este justificată prin prisma repetabilității faptelor contravenționale reținute, prin gravitatea conduitei adoptate de către un furnizor de energie electrică în relația cu un consumator. Împrejurarea, îngrijorătoare de altfel, că petenta se consideră sancţionată pe nedrept, apreciind ca fiind normală inserarea în contracte cadru, standard, de adeziune, de clauze ce pun într-o poziție de vădită inferioritate clientul final, dependent de comportamentul furnizorului, confirmă gravitatea faptelor sale, sancţiunea astfel aplicată având un rol atât punitiv cât şi preventiv.

Raportat la aceste aspecte, instanța apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul.

Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanţa, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, va respinge plângerea contravenţională formulată petenta TE S.A., în contradictoriu cu intimata ANRE, ca neîntemeiată, procesul-verbal de constatare şi sancţionare contravenţională nr. 9344/28.01.2021 fiind menţinut în integralitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea contravenţională formulată de petenta TE S.A. în contradictoriu cu ANRE, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare; cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 22.09.2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Domenii speta

Spete similare