Obligație de a face – adaptarea contractului de credit – necompetență materială în raport de valoarea obiectului cererii: raportat la petitul cererii de chemare în judecată care vizează adaptarea contractului pentru viitor, obiectul cererii este determina

INSTANŢA,

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul A a solicitat în contradictoriu cu pârâtele B , C şi D ca prin hotărârea ce se va pronunţa de instanţa de judecată să se dispună adaptarea contractului de facilitare de credit şi garanţie nr. 103042/29.01.2008 pentru viitor, în vederea distribuirii în mod echitabil între părţi a pierderilor şi beneficiilor ce au rezultat din schimbarea împrejurărilor, într-un procent de maxim 30% fluctuaţie curs valutar faţă de data contractării creditului, ca urmare a constatării impreviziunii, cu obligarea băncii la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat în esenţă faptul că la data de 29.01.2008, subsemnatul a încheiat cu Banca contractul de facilitate de credit şi garanţie nr. 103042/29.01.2008, având ca obiect contractarea, respectiv acordarea de către Bancă a unui împrumut în valoare de 273.600 CHF, împrumutul a fost garantat cu garanţie reală imobiliara asupra apartamentului nr. ..., proprietatea reclamantului, situat în ..., evaluat la suma de 288.000 CHF (echivalentul a 603.300 iei), conform Notei interne de Evaluare nr. Cos 47-07/15.11.2007, şi a Raportului de evaluare nr. 906/13.11.2007, întocmit de E SRL, prin expert evaiuator F, membru ANEVAR, garanţie constituită prin contractul de ipoteca autentificat sub nr. 276/29.01.2008.

La data de 31.03.2009, între pârâta B, în calitate de cedent, şi pârâta C, în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune a portofoliului de creanţe, astfel, creditorul în contractele de credit a devenit C.

La aceeaşi dată, între cele doua societăţi a fost încheiat un contract de mandat, în baza căruia B a fost împuternicită să administreze creditele cesionate în numele şi pentru C, şi să reprezinte interesele acestei companii pe teritoriul României. Pârâta C, la rândul său, ar fi cesionat o parte din portofoliul de credite obţinut de la B, către D Având în vedere cesiunea de creanţe ce a operat între băncile pârâte, a înţeles să cheme în judecată, atât pe creditorul iniţial - B (pentru a fi ţinută responsabilă pentru perioada cuprinsă între dala încheierii contractului de facilitate de credit şi garanţie nr. 103042/29.01,2008, şi data cesiunii. 31.03.2009), pe C (pentru a fi ţinută responsabilă de ia data cesiunii până in prezent), cât şi pe D (pentru a fi ţinută responsabilă de la data cesiunii până in prezent).

Din cauza dificultăţilor financiare, şi pentru că rata lunară era mult prea crescută, urmare a perceperii comisionului de administrare, la data de 27.05.2013 între părţi s-a încheiat Actul adiţional nr 1 la Contractul de credit (denumit in continuare „Actul adiţional"), prin care au fost aduse o serie de modificări clauzelor contractuale privind dobânda, comisioanele şi costurile creditului, rambursarea şi garanţiile. Menţionez că odată cu încheierea Actului adiţional a fost emis şi un nou plan de rambursare a Creditului, adaptat modificărilor intervenite în Contractul de credit.

Ulterior, având în vedere faptul ca forma contiactului de credit mi-a fost impusă şi nu am avut posibilitatea de a negocia nicio clauză contractuală, astfel încât, încă de la bun început mi-a fost Încălcat dreptului de a-mi exprima punctul de vedere cu priviie la caracterul abuziv ai unor clauze contractuale, subsemnatul am notificat Banca şi am adus în atenţia acesteia faptul că anumite prevederi din cuprinsul Contractului de credit sunt abuzive, încălcând flagrant legislaţia în vigoare.

Ca urmare a lipsei unui răspuns concret şi favorabil, subsemnatul am formulat o cerere de chemare în judecată, în vederea unei juste soluţionări a diferendului ivit. formându-se astfel dosarul .../105/2015, soluţionat pe fond prin Hotărârea nr. 5246/2016 pronunţată ia data de 26.05.2016 de către Judecătoria Ploieşti, prin care s-a constatat caracterul abuziv al art. 5.1 [ît. c din contractul de facilitate de credit şi de garanţie nr. 103042/29.01.2008, încheiat între părţi şi. pe cale de consecinţă, declararea nulităţii absolută a acestei clauze. împotriva hotărârii pronunţate au declarat apei atât, B, cat şi C, soluţia pronunţată fiind una de respingere a căii de atac formulate.

La data de 28 aprilie 2016 a fost adoptată Legea Dării în plată (denumită în continuare „Legea nr. 77/2016"), astfel în urma numeroaselor sesizări cu privire la excepţiile de neconstituţionalitate ale legii, Curtea Constituţională a României a emis decima de îndrumare nr. 623/2016.

Cuantumul ratei lunare pe care o avea de achitat reclamantulraportat la cursul din ziua

acordării creditului era de aproximativ 3.300 Ron, iar rata lunară pe care o am de achitat, raportat la cursul din data formulării prezentei cereri de chemare în judecată este de 7.500 Ron.

Din anul 2008 si pană în prezent valoarea unui franc elveţian a fost în continuă creştere, punctul

culminant al creşterii a fost în luna ianuarie a anului 2015, când intr-un interval de doar câteva

ore, valoarea unui franc elveţian a crescut de la 3,7 lei, !a 4,3 lei, astfel că eu, ca şi majoritatea

cetăţenilor, care am optat pentru un contract în CHF, ne-am văzut nevoiţi să plătim peste

noapte cu aproximativ 15% mai mult la rată.

Evoluţia monedei CHF de la data acordării creditelor, şi până tn prezent, 3 fost fulminantă, CHF apreciindu-se cu peste 100% faţă de momentul acordării creditului în anul 2008.

Pornind de la această premisă, respectiv a Deciziei nr. 623/2016, apreciem că instanţa de judecata poate stabili un just echilibru între părţi.

Reiterează astfel că in conformitate cu dispoziţiile Decizie nr. 623/2016. chiar dacă s-ar admite că banca a acordat credit în franci elveţieni -CHF , instanţa de judecată poate interveni în sensul reechilibrării contractului.

Cu toate că Legea nr. 77/2016, nu se referă in termis la impreviziune, intenţia legiuitorului de a face aplicarea instituţiei împrevizunii reiese din art. 11, teza întâi, care face referire la echilibrarea riscurilor izvorând din contractul de credit, precum, si din expunerea de motive a legii care toloseşte expresia ,, criză o contractului".

Aceste sintagme trebuie interpretate ca fiind o expresie particularizată la nivelul contractului de credit a teoriei impreviziunii, aşa cum a fost enunţată mai sus.

Legiuitorul a avut în vedere reechilibrarea prestaţiilor în condiţiile în care, pe perioada executării contractului, a intervenit un risc supraadăugat riscului firesc ce însoţeşte un contract de credit, şi în care niciuna dintre părţi nu este culpabila de apariţia evenimentului.

Într-adevăr, în ceea ce priveşte incidenţa împrevizunii şi legea aplicabilă acesteia, conform prevederilor art. 107 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, în conformitate cu care dispoziţiile art. 1271 din Codul civil privind imprevizunea, se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului civil.

Or, din interpretarea per a contraria a acestor dispoziţii, rezultă că, în privinţa contractelor încheiate anterior intrării în vigoare a Codului civil, adică anterior datei de 1 octombrie 2011, cum este şi cazul contractului de împrumut al subsemnatului, se aplică dispoziţiile Codul civil din 1864.

Aşadar, pentru aceste contracte încheiate anterior anului 2011, se va analiza incidenţa instituţiei imprevizunii, astfel cum aceasta a fost dezvoltată la nivel doctrinar şi jurisprudenţial sub imperiul Codului civil 1864, în temeiul art. 969 şi art. 970 din acest act normativ.

De altfel, la pct. 121 din Decizia nr. 623/2016, Curtea Constituţională o reţinut posibilitatea aplicării teoriei impreviziunii si cu privire la contractele de credit încheiate înainte de intrarea în vigoare o Codului civil actual, statutănd că, în lipsa acordului părţilor şi în temeiul art. 969 şi art. 970 din Codul civil din 1864, respectiv al Legii nr. 77/2016, instanţa de judecată va pronunţa o hotărâre prin care va dispune fie adaptarea contractului în forma pe care o decide, fie încetarea sa.

Deopotrivă, Curtea Constituţională reţine aceeaşi teorie a impreviziunii şi in considerentele Deciziei nr. 62/2017, şi anume că incidenţa principiului nominalismului monetar în contractele de credit în franci elveţieni -CHF , nu constituie o piedică în calea aplicării mecanismul impreviziunii, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile de incidenţa ale acesteia.

Mai mult, aceeaşi explicaţie cu privire la aplicarea teoriei imprevizunii şi pentru contractele încheiate înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod Civil, o regăsim şi în comentariul art. 1271 punctul 9 din Noul Cod civil Comentariu pe articole Ediţia 2, care prevede următoarele:

,,Cu titlu general, potrivit art. 107 LPA, dispoziţiile legale referitoare ia impreviziune se aplică numai contractelor încheiate după intrarea în vigoare a Codului Civil. Cu toate acestea, în literatură s-o afirmat că art. 1271 se poate aplica şi contractelor sub vechiul Cod civil, a căror executare se prelungeşte sub imperiu! noului Cod civil, cu argumentul că „ o nedreptate prezentă trebuie îndreptată oricând, indiferent de trecutul în care I se ascund originile" (P. Vasilescu, Obligaţii, p. 459).

Pentru a constata dacă în cauza prezentă sunt întrunite (cumulativ) condiţiile impreviziunii, instanţa va trebui să se raporteze la doctrina şi jurisprudenţa conturate sub imperiul vechiului Cod Civil (din 1864), întrucât momentul încheierii contractului este o priori momentului intrării în vigoare a noului Cod Civil.

De asemenea, în analiza pe care o va întreprinde, instanţa va fi ţinută să se raporteze şi la prevederile Deciziei nr. 623/2016 pronunţate de către Curtea Constituţională.

Aşadar, impreviziunea devine incidenţă când pe parcursul executării unui contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ şi cu executare succesivă a survenit o schimbare excepţională de împrejurări aceasta fiind condiţionată de mai multe imperative, pe care subsemnatul le voi denumi în continuare sub-condiţii.

În esenţă, aceste sub-condiţii sunt reprezentate de un eveniment excepţional (şi extern) ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil (imprevizibilîtate rezonabilă) la momentul încheierii convenţiei, precum şi neasumarea de către partea lezată a riscului produs.

Toate aceste sub-condiţii fiind completate de intenţia părţii lezate de negociere prealabilă cu bună-credinţă a adaptării rezonabile şi echitabile 3 contractului.

Un atare eveniment excepţional, extern şi imprevizibil a fost considerat în practica instanţelor de judecată aprecierea extraordinară a valorii francului elveţian (CHF).

Aşadar, inclusiv în prezenta cauză, evenimentul excepţional, extern şi imprevizibil la momentul contractării, l-a reprezentat aprecierea extraordinară a cursului valutar CHF-RON, o posteriori momentului încheierii contractului, eveniment ce a condus la supra-adăugarea riscului firesc al contractului de credit.

Prin urmare, ulterior momentului contractării, valoarea monedei CHF a cunoscut o creştere de 1.95 ori faţă de valoarea monedei naţionale (RON), gradul de risc firesc asumat de către subsemntul s-a supra-apreciat, în mod imprevizibil.

Din considerentele celor expuse anterior reiese că este întrunită prima condiţie obiectivă a impreviziunii, respectiv intervenirea unui eveniment excepţional ce nu putea fi prevăzut în mod rezonabil de părţi la data semnării contractului de credit, acest eveniment fiind determinat de hipervalorizarea monedei CHF, monedă în care subsemnatul am contractat.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie a impreviziunii respectiv intervenirea schimbării de circumstanţe sau al constatării efectului posterior încheirii contractului, învederez onoratei instanţe că în perioada de 5 ani anterioară încheierii contractului de credit, cursul CHF s-a situat între 1,9 şi 2,6 Ron, evoluţia cursului RON/CHF fiind una relativ stabilă, in sensul că fluctuaţiile acesteia s-au încadrat în limitele riscului inerent oricărui contract încheiat într-o altă monedă decât cea naţională.

Or, hipervalorizarea monedei CHF a intervenit ulterior încheirii contractului, aşadar se poate observa că în acest interval de timp, 2008-2019, cursul de schimb ai CHF a crescut cu aproape 90% faţă de anul 2008, anul perfectării contractului, evoluţia sa fiind un eveniment imposibil de prevăzut prin raportare ia criteriul obiectiv al modelului omului de mijloc prudent şi diligent,

Astfel, pe de o parte, este de notorietate că evoluţia cursului de schimb al CHF nu a fost prevăzută de specialiştii din domeniul macroeconomic, fiind o consecinţă a crizei economice-financiare, eveniment de asemenea, neprevăzut, iar pe de altă parte, dacă aş fi putut cunoaşte ce schimbări urmau să aibă ioc după încheirea contractului, expunându-mă astfel la onerozitaţi excesive, nu aş mat fi încheiat prezentul contract de credit.

Intr-adevăr, un contract de credit într-o monedă străină presupune un risc valutar inerent pe care într-o oarecare măsură, noi, consumatorii ni-l asumăm atunci când decidem să contractăm într-o altă monedă decât cea în care obţinem veniturile lunare, dar ce depăşeşte acest risc inerent reprezintă riscul supra-adăugat, ce are un caracter excesiv, de natură a depăşi limitele rezonabiiităţii, şi trece în sfera unei onerozitaţi excesive, fiind îndeplinită astfel şi cea de-a treia condiţie a impreviziunii.

În aprecierea dezechilibrului contractual trebuie să se aibă în vedere criteriul echivalenţei prestaţiilor, fapt ce presupune existenţa unei proporţionaiităţi între drepturile şi obligaţiile asumate de către părţi, or, aşa cum este cazul şi în situaţia subsemnatului, riscul valutar ce cade în sarcina exclusivă a mea, în calitate de consumator denaturează raportul juridic obligaţional prin îngreunarea excesivă a situaţiei mele, şi conferă băncii unui avantaj economic vădit disproporţionat.

Din cauza hipervalorizării monedei CHF , valoarea prestaţiei la care m-am obligat în anul 2008 a crescut treptat cu 90%, valoare care depăşeşte pragul de 30% reţinut în literatura de specialitate, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii de onerozitate excesivă.

În ceea ce priveşte onerozitatea excesivă, trebuie reţinut că în situaţia în care subsemnatul în prezent obţin venituri care depăşesc cuantumul ratei lunare de plată, nu poate conduce la excluderea mea de la aplicarea teonezi impreviziunii, astfel că, prin plata ratelor de credit nu trebuie pusă în pericol existenţa persoanei, întrucât orice persoană are o serie de cheltuieli, iar calitatea vieţii nu poate fi afectată în mod grav de obligaţia de a plăti ratele de credit.

În plus, daca instanţa ar aprecia impreviziunea din prisma situaţiei economice la momentul dării în plată, acest lucru ar echivala cu situaţia unei sentinţe pronunţate pentru stabilirea pensiei de întreţinere, iar, subsemnatul, in calitate de debitor am posibilitatea oricând pe parcursul contractului, in momentul în care situaţia financiară s-ar înrăutăţi să deschid o nouă acţiune de dare în plată/reechilibrare contract, întrucât nu aş avea resurse pentru plata creditului, astfel s-ar pierde idee3 de autoritate de lucru judecat.

În plus, instanţa de judecată este abilitată să stabilească echilibrul contractual indiferent de situaţia financiară a consumatorului.

În acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională a României, prin Decizia nr. 33 din 17 ianuarie 2019.

Totodată, subsemnatul nu mi-am asumat riscul schimbării împrejurărilor ce urmau să apară, în acest sens nefiind inserată nicio clauză în contractul de credit.

În ceea ce priveşte îndeplinirea ultimei condiţii a impreviziunii, menţionez faptul că subsemnatul am încercat negocierea adaptării rezonabile şi echitabile a contractului, în acest sens, ia data de 02.07.2019, am formulat o notificare către pârâta B, prin intermediul căreia i-am adus ia cunoştinţă faptul că doresc reechilibrarea contractului de facilitate de credit şi de garanţie nr. 103042/29.01.2008, astfel încât riscul izvorât din contract să fie suportat de ambele părţi contractante, şi nu numai de subsemnatul.

La data de 28.09.2019, subsemnatul m-am prezentat la sediul pârâtei B, în vederea purtării negocierilor contractuale, prin intermediul cărora am urmărit:

•eliminarea situaţiei actuale a riscului, ca urmare a faptului că acesta este suportat în mod exclusiv de subsemnatul, în calitate de consummator;

» adaptarea soldului creditului ia valoarea de piaţă a bunului adus în garanţie, ca urmare a devalorizării bunurilor imobile;

•adatarea ratei lunare şi împărţirea riscului contractual până la o marjă de maxim 30% faţă de valoarea CHF la data contractării creditului.

În urma negocierilor purtate, a fost întocmită Minute din data de 28.08.2019, însă menţionez faptul că nu am ajuns la un consens favorabil ambelor părţi, motiv pentru care am înţeles să iniţiez prezentul demers judiciar.

În drept, a invocat art. 101 ş.u. C.pr.civ., Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori; Ordonanţa nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.

În susţinerea cererii de chemare în judecată, reclamantul a depus înscrisuri.

Pârâtele au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia lipsei coparticipării procesuale active, iar pe fond au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, motivat de faptul că nu există niciun eveniment excepţional care să fi Intervenit în raporturile juridice dintre banca şl Intimaţi şi care să fl dezechilibrat într-atât de mult executarea obligaţiilor încât să fie Justificată adaptarea sau încetarea contractului, reclamantul si-au executat cu regularitate obligaţiile contractuale, până la dată intrării în vigoare a Legii nr. 77/2016 nefiind Invocată, vreodată, da către aceştia, vreo onerozitate excesiva a acestor obligatii. Imediat dupa apariţia LEGII menţionate, aceştia au încetat subit plata ratelor, fără nicio încercare da a explica neexecutarea sau de a caută eventuale remedii, cu banca, fata de potenţialele cauze de neexecutare.

In acest context, este lesne de observat ca aceştia nu au acţionat având ca justificare un eveniment excepţional şi care sa creeze dezechilibre majore în relaţiile contractuale, cl au decis să abdice, nejustificat, de la îndeplinirea obligaţiilor, în mod deliberat, chiar premeditat din moment ce au hotărât concomitent atât să nu mal execute contractul, cat şi să transmită subscrisei Notificarea de dare în plata.

Arătăm că nu se face niciun fel de vorbire cu privire la motivul pentru care aceştia au încetat să achite ratele de credit odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 77/2016, cu privire la posibilitatea intimaţilor de achitare a creanţei. Nu există nicio informaţie cu privire la nivelul veniturilor ţi la motivul Imposibilităţii de a plăti, la încercările de a obţine de la Banca o reesalonare a plăţii creanţei sau la eventualele motive privind oportunitatea dării in plata faţă de situaţia financiară a intimaţilor.

Dimpotrivă, pe parcursul derulării creditului, la cererea debitorilor, banca a acordat Intimaţilor o modificare a cuantumului dobânzii, prin actele adiţionale încheiate, aşa încât atunci când a fost necesară o reaşezare a riscurilor contractuale, în sensul unei adaptări a contractului, această s-a realizat voluntar. în acest context apare complet abuzivă solicitarea Intimaţilor de a fi scutiţi de la plata datoriei în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat, această măsură nefiind justificată, întrucât în cauza nu s-a făcut dovadă îndeplinirii condiţiilor Impreviziunii, aspect ce îl plasează pe Intimaţi în categoria debitorilor de rea-credinţă, care nu mal vor să plătească.

Aşa cum vom arata în continuare, (1) riscul valutar nu este In sine apt să genereze prin el însuşi impreviziunea; (2) este exclusa aplicarea remediilor impreviziunii în condiţiile în care părţile au reechilibrat în mod voluntar contractul; (3) ansamblul economic nu justifică aplicarea sancţiunilor specifice impreviziunii.

Riscul valutar nu cate în sine apt să genereze cazul de impreviziune, nu se poate considera ca riscul valutar şl aprecierea francului elveţian ar fi, în sine, apte să conducă la concluzia incidenţei impreviziunii, aţa cum, în mod greşit, a procedat prima Instanţă.

Aşadar, riscul valutar manifestat prin aprecierea francului elveţian, moneda în care a fost contractat creditul, prin el însuşi, reprezintă un risc asumat de părţi în momentul în contractării, un risc implicit al contractului de credit în moneda străină, fluctuaţiile monetare reprezentând o stare de normalitate pe piaţă bancară, fiind cauzate de mecanismele de funcţionare ale pieţei libere bazate pe cerere şl oferta. Fluctuaţiile cursului de schimb apar cu atât mal fireşti cu cât perioada contractuală a fost una îndelungată, de 30 ani, fiind asumat de ambele părţi faptul că valoarea francului ar putea înregistra scăderi sau aprecieri semnificative.

Fiind o monedă nou tranzacţională pe plată bancară, la data acordării creditului, având un curs valutar redus în comparaţie cu celelalte monede utilizate de Instituţiile bancare, beneficiind şl de dobânda preferenţială, era previzibilă o creştere a cererii de credite în franci elveţieni şl, în consecinţă, putea fi anticipat în sensul în care va fluctua cotaţia la bursă monetară a acestei monede, prin creşterea cererii de moneda pe piaţă în condiţiile unei oferte reduse.

Riscul valutar, deşi exterior contractului, nu reprezintă o situaţie excepţională de natură a atrage aplicarea teoriei impreviziunii, nu constituie un risc supraadaugat ce nu ar fi putut fi prevăzut cl, din contra, constituie un risc asumat de părţile unul contract de credit în moneda străină, a cărui perioada de derulare a fost stabilită, aşa cum am arătat, la 30 de ani.

Această creştere a francului elveţian nu a fost datorată unei situaţii emoţionale, cum ar fi cazul unui colaps de plată bancară, al Interveniţii unor calamităţi ori a unei situat» de destabilizare socială, cl a reprezentat efectul riscului valutar care s-a manifestat în condiţii de normalitate pe parcursul mal multor ani.

O creştere valutară în sensul în care a crescut valoarea francului elveţian nu este în măsură să rupă echilibrul contractual, astfel încât să fie incidenţa Impreviziunea.

De altfel, faţă de momentul acordării creditului, 27.02.2008, toate valutele curente au cunoscut creşteri semnificative, spre exemplu, EUR 3,55 ->4,65 şl USD 2,47 ->3,89.

Aplicarea mecanismelor specifica impreviziunii asta exclusa în cazul adaptării voluntare a contractului, în contextul în care părţile au înţeles în mod voluntar să adapteze contractul pentru a reechilibra prestaţiile părţilor, prin reeşalonarea creditului, scăderea valorii dobânzi) curente, prin raportarea acesteia la un criteriu obiectiv, Ubor la 6 luni + 3%, precum şl eliminarea comisionului de rambursare anticipată.

În mod tradiţional a fost recunoscut în doctrina faptul că este exclusă aplicarea teoriei Impreviziunii în condiţiile în care contractul are prevăzut un mecanism propriu de adaptare şl, chiar dacă nu este prevăzut în mod expres un asemenea mecanism în Contract, prin conduită părţilor acestea au conturat un atare mecanism, Practic, încă din anul 2013 Contractul a fost constant adaptat aşa cum am arătat în expunerea situaţiei de fapt, prin încheierea actului adiţional prin care banca a acceptat să îşi diminueze sumele încasate din dorinţa de a reaşeza şl reechilibra contractul.

Din momentul în care împrumutaţii au simţit presiunea ratelor creditului, Banca a acceptat instantaneu cererea acestora şi a fost încheiat actul adiţional prin care să fie diminuată povara financiară a acestora şi să depăşească perioadele considerate de aceştia că fiind problematice din punct de vedere Financiar. Reamintim, nicio altă cerere de reeşalonare sau de acordare a unei perioade de graţie nu a fost formulată de către debitori ulterior celei formulate în anul 2013.

În acest sens, s-a reţinut în doctrina faptul că: „spre exemplu, dacă debitorul a obţinut deja o reeşalonare a datoriilor, înseamnă că părţile au convenit cu privire la adaptarea contractului, ceea ce exclude Intervenţia ulterioară a Instanţei de judecată, de vreme ce debitorul are obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă şi de a nu încerca prin Intermediul procedurii de dare în plata să obţină condiţii mal avantajoase decât cele convenite de părţi In scopul reechilibrării obligaţiilor contractuale".

Nu există un risc supraadăugat de natură să atragă incidenţa impreviziunii.

Pe lângă faptul că evoluţia cursului de schimb nu este în sine de natură să atragă singura Incidenţa impreviziunii şi că este exclusă Impreviziunea în condiţiile în care părţile în mod convenţional au reechilibrat contractul, prin acte adiţionale succesive care au adaptat contractul Iniţial, se Impune admiterea apelului Subscrisei în condiţiile în care nu exista niciun dezechilibru produs de riscul supra-adaugat care să justifice aplicarea mecanismelor impreviziunii. Curtea Constituţională a apreciat în Decizia nr. 623/2016 faptul că doar un dezechilibru atât de mare (excesiv), încât să facă părţile „prizonierele" unul contract care nu mai urmăreşte utilitatea să socială şl voinţă acestora, este de natură să atragă o sancţiune atât de severă precum adaptarea acestuia pe cale judecatoareasca sau darea în plata.

În speţă, deşi obligaţia împrumutaţilor s-a modificat de la momentul semnării, gradul cu care valoarea acesteia a fluctuat nu o plasează în sfera riscului supraadaugat. Cu alte cuvinte, fluctuaţia acesteia nu este una într-atât de mare încă să nu fi putut fi anticipată la momentul contractării creditului.

Adaptarea convenţionala a contractului a limitat drastic efectele fluctuaţiei da cura valutar

Chiar şl trecând peste faptul că adaptarea contractului prin semnarea actului adiţional face imposibilă aplicarea mecanismului impreviziunii, întrucât încheierea acestui act adiţional a produs un efect puternic de limitarea a efectelor economice ale impreviziunii.

Astfel, aşa cum se poate observă, împrumutaţii au beneficiat de o perioada de graţie în care au achitat rate reduse, fiind astfel atenuate orice posibile presiuni ce ar fi putut suporta aceştia în executarea obligaţiilor contractuale. Aşa fiind, pentru mal bine de un an, debitorii au beneficiat de măsuri de favoare destinate a le facilita executarea contractuală , motiv pentru care orice posibilă executare excesiv de oneroasă este exclusă.

Mecanismul contractual de calcul al dobânzii curente contrabalansează eventualele fluctuaţii ale cumulul valutar.

Fluctuaţia valutara nu este un suprarisc adaugat întrucât Curtea Constituţionala a statuat In Decizia 62/2017 faptul ca fluctuaţia valutara este un risc Inerent oricărui contrat In valuta străina.

Riscul valutar inerent este un element al Preţului contractului de credit acordat In monadă străină, atât timp cât împrumutatul trebuie să restituie Împrumutul în aceeaşi monedă. Ca urmare, diferentele între valorile ratelor lunara generate de aplicarea ratelor de schimb valutar între moneda creditului sl moneda în care împrumutatul îşi realizează veniturile sunt o parte componentă a preţului contractului, fiind Incluse Inerent în obiectul contractului.

NU există un temei legai care să justifice o soluţie Judiciară de completare sau de modificare a contractului de credit.

Consideram ca fluctuaţia cursului valutar CHF / LEU nu poate constitui, prin sine Insasi, element al Impreviziunii, pentru următoarele argumente: eventuala apreciere a CHF pe perioada derulării contractului de credit a fost un risc asumat e către reclamanţi, conform principiului nominalismului monetar, prevăzut la art. 1578 C.cIv. Prin urmare, chiar daca In prezent restituirea împrumutului este mal costisitoare, aceasta nu a devenit excesiv de oneroasa pentru împrumutat si nu ii pune in situaţia de a nu isi mai putea îndeplini, cu buna -credinţa, obligaţiile care deriva din contract.

Reclamantul nu a făcut dovada existentei riscului supraadaugat necesar pentru a se proceda la adaptarea contractului.

In soluţionarea prezentei cauza va rugam sa aveţi in vedere ti pregătirea profesionala a debitorului, AVOCAT la data încheierii contractului de credit, care nu poate pretinde ca nu a cunoscut consecinţele Juridice si economice ale încheierii unul contract de credit In alta moneda decât cea in care isi realiza veniturile. Mal mult decât atat, asa cum rezulta din înscrisurile REGOM ataşate prezentei, debitorul are si calitatea de asociat In cadrul a trei societăţi comerciale, dar si deţine calitatea de coordonator In cadrul cabinetului deţinut unde activează un număr total de 11 avocaţi.

Nu constituie un element excepţional si exterior ce nu putea fi prevăzut In mod rezonabil la data încheierii contractului si care sa justifice aplicarea teoriei impreviziunii la contractul din cauza, aspectul amarând In scăderea veniturilor debitorului, cu atat mai mult cu cat aceasta nu a înregistrat diminuări. O astfel de fluctuaţie a veniturilor, pe o perioada contractual mare, de 360 de luni nu era Imprevizibila pentru reclamanţii debitori si nu reprezintă un risc supraadaugat care nu a putut face obiectul In concreta al unei previzionariide către aceştia, risc care sa treacă dincolo de puterea de prevedere a cocontractanţilor sl care tine de intervenirea unor elemente ce nu puteau fi avute In vedere la momentul a QUO.

De asemenea, conform Deciziei CCR nr. 623/2016, prevederile legale criticate trebuie sa se aplice doar debitorilor care, desi au acţionat cu buna-credinta, in conformitate cu prevederile art. 57 din Constituţie, nu isi mai pot îndeplini obligaţiile ce rezulta din contractele de credit In urma Interveniţii unui eveniment exterior si pe care nu l-au putut prevedea la data încheierii contractului de credit.

În drept a invocat art. 305 ş.u. C.pr.civ.

La termenul de judecată din 06.02.2020 instanţa a prorogat discutarea excepţiei necompetenţei materiale a instanţei şi a solicitat părţilor lămuriri în temeiul art. 98 alin 3 C.pr.civ., fiind depuse de pârâte precizările din07.02.2020 cu modul de calcul al câtimii obiectului cererii introductive în susţinerea contestării evaluării făcute de reclamant,  iar reclamantul a depus precizările din 12.03.2020 prin care a reiterat calculul din 08.10.2019.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei necompetenţei materiale, excepţie de procedură, absolută şi dilatorie, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 95 pct. 1 C.pr.civ, tribunalul judecă în primă instanţă toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe, prin disp. art. 94 pct. 1 lit K C.pr.civ. competenţa materială a judecătoriei fiind atrasă pentru cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. Per a contrario, pentru cereri evaluabile în bani de peste 200.000 lei, competenţa de primă instanţă revine tribunalului.

Cererea introductivă de instanţă este o cerere în constatarea dobândirii dreptului de proprietate privată prin uzucapiune, cerere reală, imobiliară, evaluabilă în bani în funcţie de valoarea dreptului a cărei salvgardare se solicită prin obiectul cererii.

Valoarea obiectului cererii este determinată în condiţiile art. 98 inclusiv alin 3 din art. 98 C.pr.civ. Ca urmare, este permisă contestarea evaluării făcute de reclamanţi, dacă aceasta nu presupune o analiză de temeinicie a cererii introductive de instanţă, cum ar fi în cazul cererii pentru valorificarea unui drept de creanţă, caz în care evaluarea se face în temeiul explicaţiilor părţilor şi înscrisurilor prezentate.

Reclamanţii au făcut evaluarea cuantumului obiectului cererii de chemare în judecată prin cererea din data de 04.11.2019 (f. 95-96) la suma de 190,245 lei, însă calculul reclamanţilor nu are în vedere efectele reclamate de aceştia prin cererea de chemare în judecată, respectiv diminuarea valorii totale a creditului pentru viitor de la valoarea rămasă de restituit determinată de la data suspendării efectelor contractului şi aflată în dinamică raportat la fluctuaţia cursului CHF de la acea dată şi până la încetarea contractului prin restituirea la termenele scadente a obligaţiei împrumutatului la valoarea rămasă de restituit reclamată prin aplicarea unui curs unic CHF de 3,0131 ron/CHF. Ca urmare,  evaluarea reclamanţilor nu este făcută prin determinarea câştigului reclamanţilor reclamat prin petitul cererii introductive de instanţă, ci este o evaluare raportată la data încheierii contractului de credit, deşi acesta şi-a produs efectele de la încheiere şi până la data sesizării prezentei instanţei, iar obiectul cererii vizează modificarea efectelor contractului de credit încheiat între părţi pentru viitor începând cu data de 11.09.2019, ca urmare câştigul reclamanţilor este dat de diferenţa dintre cuantumul determinabil al valorii rămase de restituit din credit la data sesizării instanţei prin raportare la cursul CHF de la data sesizării instanţei şi cuantumul determinabil al valorii rămase de restituit în modalitatea reclamată prin adaptarea contractului, respectiv prin îngheţarea cursului CHF la o valoare de 30% din cursul CHF de la data contractării.

Ca urmare,, raportat la petitul cererii de chemare în judecată care vizează adaptarea contractului pentru viitor, obiectul cererii este determinat de calculul aplicat asupra sumei rămasă de achitat din contractul de credit, respectiv diferenţa dintre valoarea rămasă de restituit din contractul de credit la data sesizării instanţei prin raportare la cursul CHF de la data sesizării instanţei (fiind singura valoare determinabilă, valorile pentru viitor ale cotaţiei cursului CHF fiind incerte, necunoscute la momentul determinării valorii obiectului cererii) şi suma rămasă de achitat din contract la data sesizării instanţe la un curs CHF de la data contractării x 30% (3,0131) (această a doua valoare fiind efectul reclamat prin hotărârea judecătorească solicitată a fi pronunţată de reclamanţi. Prin acest algoritm se determină  câştigul reclamantului şi deci cuantumul valorii obiectului cererii de chemare în judecată. 

Calculul avut în vedere de instanţă în determinarea câştigului reclamantului este următorul: valoarea rămasă de restituit din contractul de credit la cursul CHF din data sesizării instanţei este de 1.050.186,17 lei (4,3231 lei/chf x 242.924,33 CHF valoarea rămasă de restituit), în timp ce valoarea rămasă de restituit din contractul de credit la cursul CHF în raport de formula de calcul reclamată de reclamanţi este dată de următoarea formulă de calcul suma de 242.924,33 CHF suma rămasă de achitat din contractul de credit x 3,0131 curs CHF reclamat prin cererea introductivă = 731,955,29 lei. Diferenţa dintre cele două valori determină câştigul reclamanţilor şi deci cuantumul valorii obiectului cererii de chemare în judecată, care este valoarea de 318.230,88 lei (1.050.186,17 lei -731,955,29 lei =318.230,88 lei), superioară valorii prev de art 94 lit k , care atrage competenţa de primă instanţă a tribunalului.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, art. 130 alin 2, 132 alin 1 C.pr.civ., instanţa urmează să admită excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti si sa decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia necompetenţei materiale.

Declină competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A, având ...., şi pe pârâtele B, C, D, toate cu sediul procesual ales în ...., în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Fără cale de atac.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 28.05.2020.

Domenii speta

Spete similare