Contestație la executare. Excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 12.11.2019 sub nr. 33759/299/2019 contestatoarea Subcomisia Sectorului 1 al Municipiului B. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor prin Primar în contradictoriu cu intimata HIL a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea adresei de înfiinţare a popririi emisă la data de 23.10.2019 în dosarul de executare nr. 641/2017, precum şi anularea încheierii privind cheltuielile de executare silită emisă la data de 24.10.2017.

În motivarea contestației, contestatoarea a susținut că executarea silită este perimată, cu 6 luni anterior adresei de înfiinţare a popririi emisă în data de 23.10.2019 nemaifiind efectuat niciun act de executare silită. Litigiile anterioare, având ca obiect contestaţie la executare (dosar nr. 35300/299/2017) şi stabilire penalităţi (nr. 3051/299/2018) nu determină întreruperea termenului de perimare. A solicitat să se constate perimarea executării silite şi să se dispună desfiinţarea tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare.

Contestatoarea a criticat cuantumul cheltuielilor de executare, arătând că executorul judecătoresc nu a respectat Ordinul ministrului justiției nr. 2550/C/2006 în sensul că onorariul maximal trebuie să fie 200 de lei. Onorariul de avocat este excesiv prin raportare la complexitatea cauzei şi munca prestată de către acesta.

A mai precizat contestatoarea că a efectuat toate demersurile pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

A solicitat şi suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei la executare.

În drept, contestatoarea a invocat prevederile art. 466 şi urm. art. 711 şi urm., art. 697, art. 698, art. 904, art. 719 C. proc. civ, ale Legii nr. 18/1991, Legii nr. 195/2013, O.G. nr. 22/2002, H.G. nr. 980/2005, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

În dovedire, contestatoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Contestația este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

La data de 06.01.2020, intimata a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

A invocat excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare care are ca obiect anularea executării silite şi a încheierii de stabilire cheltuieli de executare emisă la data de 24.10.2017. În privinţa acestei încheieri, a invocat şi excepţia autorităţii de lucru judecat, faţă de dosarul nr. 35300/299/2017.

În privinţa perimării executării silite, a arătat că aceasta intervine doar dacă creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat în scris de executorul judecătoresc. În speţă, nu a existat o astfel de cerere a executorului. Cu privire la fondul cauzei şi solicitarea de anulare a tuturor actelor de executare, a precizat că debitoarea poate contesta în termen doar adresa de înfiinţare a popririi din data de 23.10.2019.

În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 208, art. 697, art. 715 C. proc. civ.

În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

La data de 07.02.2020, contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii, arătând că a promovat contestaţia la executare în termenul de 15 zile calculat de la data primirii adresei de înfiinţare a popririi, anume 24.10.2019. Cu privire la excepţia autorităţii de lucru judecat, a învederat că nu este îndeplinită condiţia triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză cu dosarul nr. 35300/299/2017, cererea de anulare a încheierii din data de 24.10.2017 nefiind judecată în contradictoriu cu contestatoarea din prezenta cauză.

În cauză, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin decizia civilă nr. 253R din data de 16.06.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 16174/299/2011*, contestatoarea din prezenta cauză a fost obligată către intimată să îndeplinească formalitățile legale necesare pentru atribuirea de teren echivalent pentru suprafața de 1,4 Ha, pe un alt amplasament, sau în ipoteza în care reconstituirea în natură nu este posibilă să îndeplinească formalitățile legale necesare pentru acordarea de măsuri reparatorii compensatorii prin puncte.

Pentru executarea hotărârii judecătorești, intimata a formulat, la data de 21.09.2017, cerere de executare silită, în baza acesteia fiind deschis dosarul de executare nr. 641 pe rolul BEJA D..

Prin încheierea din data de 24.10.2017 au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 5.051,56 de lei, suma fiind compusă din 400 de lei onorariu executor judecătoresc, 76 de lei TVA, 60 de lei taxă de timbru, 31,56 de lei taxe de expediere poștală și 4.484 de lei onorariu de avocat (fila 81).

La data de 23.10.2019, a fost emisă adresa de înfiinţare a popririi pentru suma de 5.051,56 lei, comunicată contestatoarei la data de 24.10.2019.

În drept, art. 712 alin. (1) C. proc. civ. stabilește că împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condițiile legii.

Cu privire la excepţia tardivităţii, invocată prin întâmpinare cu privire la încheierea de stabilire cheltuieli de executare din data de 24.10.2017, se reţin prevederile art. 715 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 15 zile de la comunicare. La fila 82 vol. I din dosar se află dovada comunicării către contestatoare, la data de 25.10.2017, a somaţiei de executare din dosarul nr. 641/2017. Întrucât acest înscris nu face dovada neechivocă a faptului că la aceeaşi data contestatoarei i-a fost comunicată şi încheierea de stabilire cheltuieli de executare, instanţa va considera că debitoarea-contestatoare a luat cunoştinţă de acest act cel mai târziu la data formulării contestaţiei la executare nr. 36001/299/2017, conexată la dosarul nr. 35300/299/2017, aşadar cel târziu la data de 13.11.2017, dată la care, conform portalului instanţelor de judecată, a fost înregistrată contestaţia la executare nr. 36001/299/2017. Or, faţă de această dată, se constată cu evidenţă că prezenta contestaţie la executare, înregistrată pe rolul instanţei la data de 12.11.2019 a fost formulată cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege, în privinţa încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 24.10.2017, în consecinţă instanţa va admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare îndreptată împotriva încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 24.10.2017 emisă de BEJA D. în dosarul de executare nr. 641/2017 şi va respinge, ca tardiv formulată, contestaţia la executare îndreptată împotriva acestui act.

Faţă de admiterea acestei excepţii, cu consecinţa dezînvestirii instanţei de contestaţia la executare ce vizează încheierea de stabilire cheltuieli de executare, instanţa va respinge, ca rămasă fără obiect, excepţia autorităţii de lucru judecat invocată în privinţa contestaţiei la executare îndreptate împotriva încheierii de stabilire cheltuieli de executare din data de 24.10.2017 emisă de BEJA D. în dosarul de executare nr. 641/2017.

Cu privire la adresa de înfiinţare a popririi din data de 23.10.2019, instanţa constată că aceasta vizează exclusiv cheltuielile de executare silită, nu şi obligaţia de a face stabilită în sarcina contestatoarei prin titlul executoriu. Astfel, apărările contestatoarei referitoare la faptul că a efectuat toate demersurile legale pentru aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a face stabilite prin titlul executoriu nu au legătură cu actul contestat în prezenta cauză, prin adresa de înfiinţare a popririi neurmărindu-se executarea obligaţiei de a face.

Cu privire la perimarea executării silite, se reţine că, potrivit art. 697 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care creditorul, din culpa sa, a lăsat să treacă 6 luni fără să îndeplinească un act sau demers necesar executării silite, ce i-a fost solicitat, în scris, de către executorul judecătoresc, executarea se perimă de drept.

Analizând actele din dosarul execuţional, se reţine că, în perioada cu 6 luni anterioară emiterii adresei de înfiinţare a popririi din data de 23.10.2019, nu a existat vreo solicitare scrisă adresată de executorul judecătoresc creditorului în vederea îndeplinirii unui act sau unui demers necesar executării silite, nefiind astfel îndeplinită condiţia premisă prevăzută în art. 697 alin. (1) C. proc. civ. În consecinţă, în lipsa solicitării exprese a executorului, nu se poate aprecia că subzistă motivul de contestaţie invocat de debitoare, anume perimarea executării silite, fiind nerelevant faptul că intimata a beneficiat de asistenţă juridică din partea unui avocat.  În consecinţă, va fi respinsă, în rest, ca neîntemeiată, contestaţie la executare.

În privinţa cererii de suspendare a executării silite, faţă de prevederile art. 719 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora suspendarea executării silite se poate dispune până la soluţionarea contestaţiei şi văzând că prin prezenta hotărâre se soluţionează contestaţia la executare, instanţa va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de suspendare a executării silite.

Cu privire la cheltuielile de judecată, se reţine incidenţa prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Reţinând culpa procesuală a contestatoarei şi faptul că intimata a făcut dovada existenţei şi întinderii cheltuielilor de judecată, instanţa va obliga contestatoarea la plata către intimată a sumei de 2.200 lei reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei nr. 10/10.02.2020.

Domenii speta

Spete similare