Acțiune în constatare. Excepția necompetenței materiale a Judeătoriei Sectorului 1 București. Art. 10 din Legea nr.554/2004

Deliberând asupra excepţiei invocate, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 12.09.2019, reclamanta CMI PE a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CASAOP, să se constate inexistenţa dreptului de creanţă al pârâtei împotriva reclamantei pentru suma de 5.000,1 lei, sumă constată prin raportul de control nr. W137/06.05.2019 şi să se dispună anularea raportului de control nr. W137/06.05.2019.

În drept, s-a invocat Legea nr. nr. 95/2006, art. 194, art. 35 C. proc. civ., art. 1266 Cod civil.

Prin întâmpinarea depusă la data de 08.11.2019, pârâta a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Analizând excepţia invocată, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanţei să se constate inaxistenţa dreptului de creanţă al pârâtei împotriva reclamantei pentru suma de 5.000,1 lei, sumă constată prin raportul de control nr. W137/06.05.2019 şi să dispună anularea raportului de control nr. W137/06.05.2019.

Conform art. 96 pct. 1 C. proc. civ., curţile de apel judecă: în primă instanţă, cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal, potrivit legii speciale.

De asemenea, potrivit art. 99 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este reprezentat de actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, iar conform lit. f), prin contencios administrativ se înţelege activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 56/1998, se înfiinţează Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, ca instituţie publică, nelucrativă, cu personalitate juridică, care desfăşoară activităţi de asigurări sociale de sănătate pentru personalul ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii din domeniile apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti. Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti se organizează în municipiul Bucureşti şi funcţionează în mod asemănător cu casele de asigurări sociale de sănătate judeţene, prevăzute de Legea asigurărilor sociale de sănătate nr. 145/1997.

Conform art. 1 din Statutul Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti din 19.02.1999, casa de asigurări sociale de sănătate a personalului ministerelor şi instituţiilor cu reţele sanitare proprii din domeniul apărării, ordinii publice, siguranţei naţionale şi autorităţii judecătoreşti este, potrivit legii, Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranţei Naţionale şi Autorităţii Judecătoreşti, denumită în continuare C.A.S.A.O.P.. Aceasta este instituţie publică autonomă, nelucrativă, cu personalitate juridică şi funcţionează în conformitate cu prevederile Legii asigurărilor de sănătate nr. 145/1997, cu modificările ulterioare, ale Ordonanţei Guvernului nr. 56/1998 privind înfiinţarea şi funcţionarea Casei Asigurărilor de Sănătate a Apărării, OP şi Autorităţii Judecătoreşti şi ale prezentului statut.

Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Având în vedere aceste prevederi legale precum şi obiectul principal al cererii de chemare în judecată (anularea raportului de control - practic, reclamanta solicită constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtei pentru suma de 5.000,1 lei, ca urmare a anulării raportului de control), precum şi rangul autorităţii emitente, în baza art. 10 din Legea nr.554/2004, instanţa apreciază că este competentă material să soluţioneze prezenta cauză Curtea de Apel Bucureşti.

Astfel, instanţa apreciază ca prezentul litigiu nu poate fi considerat de natură civilă, în sensul art. 255 din Legea nr. 95/2006, întrucât nu priveşte exclusiv raporturi juridice dintre un furnizor de servicii medicale şi o casă de asigurări de sănătate, ci vizează anularea unui act de control, emis de Casa OP, ca instituţie publică şi organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în limitele competenţei sale legale de administrare şi gestionare a  sistemului de asigurări sociale de sănătate, iar nu în cadrul desfăşurării raportului civil contractual.

Pe de altă parte, natura juridică de act administrativ a raportului de control contestat rezultă şi din împrejurarea că a fost emis de o instituţie publică, în vederea executării în concret a  legii, producând efecte juridice, din prisma conţinutului său, şi asupra  raporturilor juridice dintre furnizorii de servicii medicale şi Casa OP. Prin urmare, dreptul Casei OP. de a pretinde recuperarea de la reclamantă a contravalorii unor servicii medicale, a luat naştere chiar în baza raportului de control al instituţiei publice centrale, iar nu în baza contractului de furnizare.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite excepţia necompetentei materiale şi va declina, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti – secţie contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată.

Domenii speta

Spete similare