Contestaţie la executare . Dreptul de a cere executarea silită în vederea recuperării sumei de 156 lei ce face obiectul executării silite este prescris.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 13.12.2019, sub numărul 37695/299/2019, contestatoarea BG a formulat, în contradictoriu cu intimata AN, contestaţie la executare, solicitând anularea titlurilor executorii nr. 408010010537490/17.03.2010 (D) în valoare de 69 lei, nr. 408010010537490/17.03.2010 (DO) în valoare de 51 lei, nr. 408010011214651/16.11.2010 (DO) în valoare de 14 lei, nr. 408010014231864/12.03.2013 (DO) în valoare de 18 lei si nr. 408010016554976/11.09.2013 (DO) în valoare de 4 lei și a formelor de executare silită efectuate.

În motivare, contestatoarea a arătat că intimata a emis adresa de înființare a popririi asupra veniturilor salariale până la concurența sumei de 156 lei, reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.

I s-a comunicat faptul că aceste sume reprezintă dobânzi și penalizări, spunându-i-se că în anul 2001 ar fi avut două locuri de muncă și de acolo este posibil să aibă de plată o diferență de impozit. A precizat contestatoarea că a fost și este angajată cu contract de muncă pe toată perioada menționată în titlul executoriu, fiind plătite impozitele, taxele și contribuțiile de către angajator și nu a desfășurat niciodată activități independente.

A subliniat că nu a primit nicio înștiințare de plată, somație sau decizie de impunere. Consideră că orice creanță din anul 2001 este prescrisă. Executarea silită este nulă, având în vedere lipsa comunicării somației și a titlurilor executorii. De asemenea, titlurile de creanță, reprezentate cel mai probabil de decizii de impunere, nu produc efecte juridice decât de la comunicare, iar organul fiscal nu putea emite titluri executorii în baza unor decizii inexistente sau necomunicate contribuabilului, creanțele urmărite nefiind astfel certe, lichide și exigibile. Sunt lovite de nulitate absolută atât titlurile executorii, cât și somațiile și orice acte de executare ulterioare.

A apreciat că scadența obligației de plată este stabilită în funcție de data comunicării deciziei de impunere care reprezintă titlul de creanță. Deciziile de impunere, nefiind comunicate, nu putem vorbi de scadența obligațiilor de plată astfel încât să fie emise somații de plată și ulterior titluri executorii.

A mai precizat că, în lipsa unui titlu de creanță, prin emiterea titlului executoriu sunt încălcate dispozițiile care stabilesc în mod clar faptul că executarea silită se efectuează în baza unui titlu de creanță. Executarea silită pentru sumele care nu sunt stabilite prin titlul de creanță este lovită de nulitate absolută, neexistând o creanță certă, lichidă și exigibilă care să stea la baza executării silite.

Dacă au fost emise titluri executorii pentru titluri de creanță necomunicate contribuabilului sunt încălcate dispozițiile Codului de procedură fiscală, cât timp la baza unei executări nu pot sta decât titluri de creanță devenite titluri executorii prin expirarea termenelor de scadență prevăzute de lege.

În drept, au fost invocate prevederile art. 260-262 C. proc. fiscală.

În dovedire, contestatoarea a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Acţiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.

Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a transmis, în copie, actele din dosarul de executare.

În cauză, instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa constată următoarele:

În fapt, la data de 22.11.2019, intimata a emis adresa de înființare a popririi nr. 4111036 pentru suma totală de 156 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat conform titlurilor executorii nr. 408010010537490/17.03.2010 (D), nr. 408010010537490/17.03.2010 (DO), nr. 408010011214651/16.11.2010 (DO), nr. 408010014231864/12.03.2013 (DO) și nr. 408010016554976/11.09.2013 (DO).

În drept, față de data emiterii adresei de înființare a popririi, se reține că, potrivit art. 260 C. proc. fisc., persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare silită, precum şi în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile legii. (2) Dispoziţiile privind suspendarea provizorie a executării silite prevăzute de Codul de procedură civilă, republicat, nu sunt aplicabile. (3) Contestaţia poate fi făcută şi împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanţă judecătorească sau de alt organ jurisdicţional şi dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.  (4) Contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă şi se judecă în procedură de urgenţă.

În speţă, faţă de apărările contestatoarei, instanţa va determina dacă, pe de o parte, actele administrativ fiscale au fost legal comunicate, astfel încât, în baza lor, să fie în mod legal emise titluri de creanță, iar, pe de altă parte, dacă dreptul intimatei de a cere executarea silită este prescris.

Cu privire la titlurile executorii nr. 408010010537490/17.03.2010 (D) și nr. 408010010537490/17.03.2010 (DO), se reține că acestea au fost emise în baza deciziilor de impunere nr. 40801006834806/05.04.2007 în valoare de 69 lei (nu a fost făcută dovada comunicării acesteia), nr. 4080105014718/25.01.2008 (fila 32) în valoare de 12 lei (nu a fost făcută dovada comunicării acesteia), nr. 4080105672990/20.02.2008 (fila 32 verso) în valoare de 3 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 33), nr. 4080106320382/16.04.2008 (fila 33 verso) în valoare de 4 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 34), 4080107203720/09.07.2008 în valoare de 6 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 35), nr. 4080108458444/10.10.2008 (fila 35 verso) în valoare de 6 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 36), nr. 4080115193540/27.07.2009 (fila 37) în valoare de 14 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 37 verso), nr. 4080116765644/23.10.2009 în valoare de 6 lei (nu a fost făcută dovada comunicării acesteia).

Cu privire la titlul executoriu nr. 408010011214651/16.11.2010 (DO),  se reține că acesta a fost emis în baza deciziilor de impunere nr. 4080121314510/22.03.2010 în valoare de 6 lei (nu a fost făcută dovada comunicării acesteia) şi nr. 4080122632450/07.07.2010 în valoare de 8 lei (nu a fost făcută dovada comunicării acesteia).

Cu privire la titlul executoriu nr. nr. 408010014231864/12.03.2013 (DO),  se reține că acesta a fost emis în baza deciziilor de impunere nr. 4080126170599/08.04.2011 (fila 40) în valoare de 3 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 41), nr. 4080130077117/31.12.2011 (fila 44 verso) în valoare de 1 leu (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 45 verso), nr. 4080128261047/11.11.2011 (fila 43) în valoare de 3 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 44), nr. 4080127124527/03.08.2011(fila 41 verso) în valoare de 3 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 42 verso), nr. 4080130665841/15.05.2012 (fila 46) în valoare de 4 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 47), nr. 4080131553946/09.10.2012 (fila 47 verso) în valoare de 4 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 48).

Cu privire la titlul executoriu nr. 408010016554976/11.09.2013 (DO),  se reține că acesta a fost emis în baza deciziei de impunere nr. 4080135238819/20.05.2013 (fila 49) în valoare de 4 lei (comunicată direct prin anunț colectiv – fila 50).

În acest context, se reține că toate titlurile de creanță în temeiul cărora au fost emise titlurile executorii nu au fost comunicate contestatoarei în mod legal (fie nu au fost deloc comunicate, fie au fost comunicate direct prin anunț colectiv – prin publicitate – fără a se încerca în prealabil comunicarea acestora prin poștă cu confirmare de primire) prevederile. Sunt incidente dispoziţiile art. 44 din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data emiterii titlurilor nelegal comunicate), în care se arată că actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat; actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (3), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate. Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

Rezultă, din cele expuse anterior, că se va recurge la comunicarea actelor administrative prin publicitate numai în situaţia în care actul administrativ fiscal nu a putut fi comunicat prin una dintre modalităţile de comunicare prevăzute de la art. 44 alin. (2) – (3) O.G. nr. 92/2003, cu respectarea criteriilor şi a ordinii enunţate de articolul respectiv, de la care nu se poate deroga.

Prin urmare, intimata avea obligaţia de a încerca comunicarea titlurilor de creanță mai întâi personal contribuabilului, apoi prin poştă prin scrisoare recomandată, apoi prin publicitate, însă, în speţă, după cum anterior s-a arătat, intimata fie nu a comunicat actele, fie le-a comunicat direct prin publicitate.

Conform art. 45 din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data emiterii titlurilor de creanță nelegal comunicate), actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menţionată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal ce nu a fost comunicat potrivit art. 44 nu este opozabil contribuabilului şi nu produce niciun efect juridic.

Conform art. 141 alin. (11) din O.G. nr. 92/2003 (în vigoare la data emiterii titlurilor executorii), în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţă, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii. Cu excepţia cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă în baza căruia se stabilesc, în condiţiile legii, creanţe fiscale principale sau accesorii.

În consecință, nici titlurile executorii, emise în baza unor titluri de creanță nelegal comunicate, nu pot produce efecte juridice, fiind inopozabile contribuabilului.

Pe de altă parte, cu privire la creanțele cuprinse în aceste titluri executorii, instanța apreciază, conform susținerii contestatoarei, că a intervenit și prescripția dreptului de a solicita executarea silită.

Astfel, reglementările în materie de procedură fiscală (faţă de momentul de început al termenul de prescripţie fiind incidentă O.G. nr. 92/2003 – art. 91 şi art. 131) prevăd două operaţiuni diferite – cea de stabilire a creanţei fiscale şi cea de executare silită a acesteia, cărora le corespund prescripţii distincte, prescripţia dreptului de a stabili obligaţii fiscale (care vizează etapa emiterii titlului de creanţă) şi prescripţia dreptului de a cere executarea silită în care titlul de creanţă, devenit titlu executoriu, este pus în executare silită.

Ca reglementări relevante, instanţa are în vedere următoarele dispoziţii ale O.G. nr. 92/2003:

Art. 23 - 1) Dreptul de creanţă fiscală şi obligaţia fiscală corelativă se nasc în momentul în care potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează, iar creanţa fiscală devine scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege. 2) Potrivit alin. (1) se naşte dreptul organului fiscal de a stabili şi a determina obligaţia fiscală datorată.

Art. 91 -  (1) Dreptul organului fiscal de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepţia cazului în care legea dispune altfel. (2) Termenul de prescripţie a dreptului prevăzut la alin. (1) începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa fiscală potrivit art. 23, dacă legea nu dispune altfel.

 Art. 131 alin 1  - Dreptul de a cere executarea silită a creanţelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naştere acest drept.

De asemenea, se reţin şi considerentele Curţii Constituţionale expuse în Decizia nr. 978/2008 referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 131 alin. (1) şi art. 136 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, prin care au fost analizate prevederile sus-enunţate din perspectiva compatibilităţii cu art. 16 şi art. 21 alin.  (3) din Constituţie, statuându-se că stabilirea unui termen de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor fiscale, diferit de cel general, este determinată de natura specială a creanţelor fiscale, care reprezintă surse ale bugetului de stat, ceea ce constituie o justificare suficientă pentru diferenţa de tratament juridic în ceea ce priveşte termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită. Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (3). 

În speță, executarea silită vizează creanțe al căror termen legal de plată este 16.07.2007, 21.01.2008, 05.12.2008, 22.12.2008, 05.01.2009, 07.09.2009, 07.12.2009, 20.07.2010, 05.08.2010, 20.04.2012, 07.01.2013, 05.09.2013 (conform menţiunilor din titlurile de creanţă). Termenul de prescripție de 5 ani a dreptului de a cere executarea silită a acestor creanțe fiscale  s-a născut la data de 01 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, anume de la datele de 01.01.2008, 01.01.2009, 01.01.2010, 01.01.2011, 01.01.2013, respectiv 01.01.2014, împlinindu-se așadar la datele de 01.01.2013, 01.01.2014, 01.01.2015, 01.01.2016, 01.01.2018, respectiv 01.01.2019. În consecință, la data emiterii adresei de înființare a popririi din data de 22.11.2019, dreptul de a cere executarea silită în vederea recuperării sumei de 156 lei ce face obiectul executării silite este prescris, executarea silită fiind nelegală.

Se mai constată că nu au fost invocate / dovedite cauze de suspendare / întrerupere a termenului de prescripţie.

Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va admite contestaţia la executare şi va anula titlurile executorii nr. 408010010537490/17.03.2010 (D), nr. 408010010537490/17.03.2010 (DO), nr. 408010011214651/16.11.2010 (DO), nr. 408010014231864/12.03.2013 (DO) si nr. 408010016554976/11.09.2013 (DO) si formele de executare silită efectuate în baza acestora.

Domenii speta

Spete similare