Contestaţie la executare. Motivele de contestaţie privind lipsa caracterului cert şi exigibil al creanței, respectiv lipsa unui titlu executoriu sunt tardiv invocate.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 04.12.2019, sub nr. 28795/302/2019, contestatoarea PM a solicitat, în contradictoriu cu intimata I.., anularea încheierii de actualizare a creanţei şi a procesului-verbal de actualizare din 27.11.2019, emise în dosarul de executare nr. OM 1600/2012 al BEJ O, pentru lipsa caracterului cert al creanţei. Totodată, contestatoarea a solicitat şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că a încheiat în anul 2007 cu MR S.A. contractul de credit nr. 416/05.12.2007 pentru suma de 5.800 euro. În urma dificultăţilor privind restituirea banilor, soldul aferent creditului a fost declarat scadent anticipat. Ulterior, a fost începută executarea silită în dosarul menţionat anterior, fiind înfiinţată poprirea asupra conturilor bancare.

De asemenea, creanţa a fost cesionată către intimata din cauză. A arătat că, din momentul executării silite până în prezent, au fost achitate constant sume de bani, însă acest lucru nu se observă, întrucât suma pentru care s-a început executarea nu își schimbă cuantumul considerabil. Contestatoarea apreciază că intimata şi-a asigurat îndestularea creanţei aproape în totalitate, existând posibilitatea ca datoria să fie achitată în totalitate.

A precizat că la 28.11.2019 a primit o încheiere de actualizare a creanţei, în sensul că suma ce trebuie recuperată este de 8.342,54 euro, deşi nu există dispoziţii legale care să permită recuperatorilor de creanţe să perceapă şi să solicite dobânzile şi penalităţile prevăzute în contractul de credit. Totodată, cesionarul nu are dreptul să solicite mai mult decât ceea ce i-a fost transferat prin intermediul cesiunii.

În speță, nu se poate pune problema unei creanțe certe, atât timp cât după ce au fost achitate sume importante de bani, se solicită o sumă extrem de mare, fără a exista niciun fundament legal care să permită actualizarea sumelor cesionate către recuperatorii de creanțe.

A arătat că prin cesiune se pierde caracterul de contract de credit.

În drept, contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 1.568, art. 1.582 Cod civil, art. 663, art. 712 Cod procedură civilă şi O.U.G. nr. 99/2006.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză contabilă, în măsura în care se va aprecia necesar.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 1.000 lei.

La data de 18.12.2019, intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că debitoarea a încetat să mai achite ratele, astfel că banca a declarat creditul scadent anticipat şi a cesionat creanţa către Secapital S.a.R.L., care, la rândul său, a cesionat-o către intimata din cauză. Totodată, cesiunea a fost înscrisă în A.E.G.R.M..

Intimata a invocat excepţia netimbrării acţiunii, iar pe fondul cauzei a precizat că din data de 30.09.2016 nu a mai calculat dobânzi. Cuantumul creanţei datorate de debitoare reiese din suma cesionată, respectiv 11.772,10 euro.

În drept, intimata a invocat art. 115 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 115/08.01.2020, Judecătoria Sectorului 5 București a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive a instanței și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde dosarul a fost înregistrat la data de 22.01.2020.

În cauză, a fost încuviinţată şi administrată proba cu înscrisuri.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la dispoziţiile aplicabile soluţionării prezentei speţe, instanţa apreciază că acestea sunt cele în vigoare la data la care creditorul a sesizat organul de executare, în speţă data de 11.10.2012, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 (dispoziţiile Noului Cod de procedură silită se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare) raportat la art. 24 teza ultimă a Noului Cod de procedură silită care prevede că legea nouă se aplică numai executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare. Prin urmare, având în vedere că executarea silită a început sub imperiul Codului de procedură civilă din 1865, instanţa consideră aplicabilă în speţă această lege, referirile făcute la Codul de procedură civilă având în vedere acest cod astfel cum era în vigoare la data de 11.10.2012.

În fapt, la data de 05.12.2007, între MR S.A., pe de o parte şi contestatoarea PM, pe de altă parte a fost încheiat contractul de credit nr. 416, în valoare de 5.800 euro, creditul fiind acordat pentru o perioadă de 120 de luni.

Ulterior, prin contractul de cesiune de creanţe şi drepturi conexe din 03.10.2018, creanţa rezultată din contractul de credit a fost cesionată, în prezent aceasta fiind deţinută de intimata Investcapital Ltd.

La data de 11.10.2012, creditorul iniţial a formulat cererea de executare silită a titlului executoriu anterior menţionat, formându-se dosarul de executare silită nr. OM 1600/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc O..

Dispoziţiile art. 399 vechiul C. proc. civ. prevăd că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să înceapă executarea silită ori să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.

Motivele de contestaţie privind lipsa caracterului cert şi exigibil al creanței, respectiv lipsa unui titlu executoriu sunt tardiv invocate, acestea fiind motive care țin de executarea silită însăși.

Chiar dacă s-ar trece peste tardivitatea invocării acestor motive, se reține, în ceea ce priveşte motivul de contestaţie potrivit căruia intimata nu este instituţie de credit şi nu poate beneficia de prevederile art. 120 din O.U.G. nr. 99/2006, că intimata, în calitate de creditor cesionar, a dobândit creanţa astfel cum exista la momentul cesiunii în patrimoniul creditorului cedent, beneficiind inclusiv de caracterul executoriu al contractului de credit. Consacrarea, prin din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

Referitor la motivul de contestaţie potrivit căruia creanţa nu este certă, lichidă și exigibilă, deși acesta este un motiv de contestație la executarea silită însăși, tardiv invocat în speță, instanța îl va analiza prin raportare la actele contestate în cauză - încheierea de actualizare a creanţei şi procesul-verbal de actualizare din data de 27.11.2019 (acte în raport de care contestaţia a fost formulată în termen). Prin aceste acte, executorul a constatat că la data de 27.11.2019 valoarea creanței este de 8.342,45 euro, reprezentând soldul debitului indicat în notificarea depusă de creditorul cesionar la dosarul de executare și a procesului-verbal de actualizare sume din data de 07.06.2019.

Se observă, conform actelor din dosarul de executare, că la momentul cesiunii de creanță suma de recuperat era în cuantum de 11.772,10 euro, dar și că cesionarul a continuat executarea pentru o sumă mai mică decât cea cesionată, anume pentru 10.889,79 euro. Ulterior, suma a fost actualizată în sensul că aceasta a fost diminuată proporţional cu plățile efectuate (sumele recuperate prin poprire), în acest sens fiind procesele-verbale existente în dosarul de executare, din care rezultă actualizarea (diminuarea) sumei urmărite.

Se observă că procesul-verbal de actualizare sume criticat în prezenta cauză face de fapt referire la un proces-verbal de actualizare din data de 07.06.2019 (în care se menționează că suma de recuperat este 10.899,79 euro), dar pe care contestatoarea nu l-a atacat, astfel cum nu a fost contestată nici suma inițială pentru recuperarea căreia a fost demarată executarea (suma pentru care s-a demarat inițial executarea de către N., actualizată cu dobânzi până la data cesiunii, 29.10.2018, ca urmare a declarării scadenței anticipate a creditului la data de 18.02.2009).

Astfel, în condițiile în care, prin-procesul verbal de actualizare din data de 27.09.2019 suma de recuperat a fost diminuată (față de suma pentru care cesionarul a continuat executarea) cu sumele reținute prin poprire și în condițiile în care contestatoarea nu a făcut dovada efectuării altor plăți în afara celor ce reies din dosarul de executare (sume poprite și de care s-a ținut cont, prin diminuarea sumei urmărite silit), apărările contestatoarei apar ca fiind neîntemeiate.

Cu privire la susținerea conform căreia cesionarul ar fi calculat în continuare dobânzi, se observă, din procesele-verbale de actualizare sume existente la dosar, că nu au fost aplicate noi dobânzi la suma de recuperat, actualizarea sumelor făcându-se doar de către bancă, până la momentul cesiunii şi prin prisma declarării scadenţei anticipate a creditului (cu toate consecinţele care decurg din aceasta, conform contractului), iar ulterior cesiunii exclusiv prin scăderea sumelor achitate.

În consecință, se observă că argumentele contestatoarei nu sunt valide, motiv pentru care instanța va respinge, ca neîntemeiată, contestaţia la executare.

Față de soluția asupra cererii principale, vor fi respinse, ca neîntemeiate, și capetele accesorii având ca obiect solicitarea contestatoarei de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și cererea de restituire a taxei judiciare de timbru.

Domenii speta

Spete similare