Pretenții. Criterii de acordare a despăgubirilor pentru prejudiciul material și pentru cel moral.

Existența prejudiciului moral rezultă din circumstanțele producerii accidentului, din

impactul psihologic asupra reclamantului, din suferințele fizice ale acestuia.

Pentru stabilirea prejudiciului moral instanța nu se poate raporta doar la zilele de

îngrijiri medicale întrucât suferința morală este determinată, pe lângă suferința fizică, și de sentimentele trăite în timpul îngrijirilor medicale dar și ulterior (până la atenuarea totală a traumelor psihice datorate accidentului), de gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite (intensitatea și gravitatea adusă acestora).

Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se

stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și societatea pârâtă, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Instanța, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una

pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi cauzate de accident, precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.

Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar

în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristețe, teamă. Indemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doioris. Orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că, în mod obiectiv, durerea fizică este însoțită de suferințe psihice. Prejudiciul constând în dureri fizice și psihice se diferențiază de prejudiciul estetic, fiind mai cuprinzător.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ

românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce

vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

Prin sentința civilă nr. 1998/11.11.2021, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în

dosarul nr. 1169/273/2017, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul H. I. A. împotriva pârâților T. L. și SC E. R. A. SA; s-a obligat pârâta SC E. R. A. SA să plătească reclamantului suma de 200.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 20.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale sau contravaloarea în lei a acestor sume la data efectuării plății și s-a obligat pârâta SC E. R. A. SA să plătească reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Oravița sub nr. 1169/273/2017, în data de 12.06.2017, reclamantul H. I., în contradictoriu cu pârâții T. L. și SC E. R. A. SA, a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i plătească daune materiale în cuantum de 200.000 euro pentru prejudiciul ce i s-a produs prin pierderea unei slujbe bine plătite în Germania și daune morale în cuantum de 200.000 euro pentru prejudiciul estetic și de agrement.

Prin sentința civilă nr. 883/19.10.2017, Judecătoria Oravița a declinat competența de soluționare a cererii formulate de către reclamantul H. I. A., în contradictoriu cu pârâții T. L. și SC E. R. A. S.A., în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Tribunalul reține că prin sentința penală nr. 154/24.10.2019 pronunțată de către Judecătoria Oravița în dosarul nr. 2011/273/2018 (fila ...) s-a dispus:

În baza art. 396 alin. 1, 4 și 10, rap. la art. 374 alin. 4 și 375 Cod procedură penală, stabilește pedeapsa de 4 luni închisoare în sarcina inculpatului T. L. V., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 196 alin. 2, 3 Cod penal.

În baza art. 83 alin. 1 Cod penal amână aplicarea pedepsei de 4 luni închisoare pe durata unui termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul  trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile,

precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 86 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin.

În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 397 Cod procedură penală, rap. la disp. art. 25 alin. 6 Cod Pr. Penală, lasă nesoluționată acțiunea civilă.

Instanța penală a reținut în cuprinsul considerentelor următoarele:

Analizând latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 196 alin 2, 3 C. pen., instanța reține că elementul material constă în acțiunea inculpatului care, în data de 06.08.2015, în jurul orei 18,5 a condus auto marca Audi cu nr. de înmatriculare ... pe strada ... din loc. A. pe contrasens, acțiune care realizează elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută și pedepsită de art. 196 alin 2, 3 C. pen..

Urmarea imediată a faptei mai sus descrise a inculpatului constă în coliziunea frontală cu o motocicletă marca Honda cu nr. ... condusă de numitul H. I. A., care circula din sens opus, iar în urma producerii accidentului de circulație a rezultat rănirea gravă a conducătorului motocicletei numitul- H. I. A., care conform Raportului de constatare medico-legală nr. .../08.04.2016 emis de-SJML Caraș-Severin, a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare, un nr. de 150 de zile îngrijiri medicale, totodată stabilindu-se și faptul că în urma leziunilor suferite viața victimei a fost pusă în primejdie și i s-a creat acesteia un prejudiciu estetic, aducându-se atingere relațiilor sociale create în jurul dreptului la integritate corporală a persoanei cât și siguranței participanților la circulația pe drumurile publice, valori sociale ocrotite penalmente.

Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă cu claritate în cauză, urmarea imediată, mai sus reținută, fiind determinată în mod direct de fapta inculpatului, astfel cum a fost reținută.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea culpei, conform dispozițiilor art. 16 alin. (4) lit. a) C. pen., întrucât inculpatul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-1 acceptă, socotind fără temei că el nu se va produce.

La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

În concret, instanța reține că inculpatul recunoaște fapta săvârșită, solicită judecarea cauzei în procedura simplificată, fapta sa este una gravă, gravitate generată în special prin urmările acesteia-rănirea gravă a conducătorului motocicletei numitul- H. I. A., care conform Raportului de constatare medico-legală nr. .../08.04.2016 emis de SJML Caraș-Severin, a suferit vătămări ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 150 de zile îngrijiri medicale, totodată stabilindu-se și faptul că în urma leziunilor suferite viața victimei a fost pusă în primejdie și i s-a creat acesteia un prejudiciu estetic.

În prezenta cauză, instanța, având în vedere dispozițiile art. 28 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă,  conform cărora hotărârea definitivă a instanței penale  are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile cu privire la existența faptei și a persoanei care a săvârșit-o, constată că pârâtul T. L. V. a condus în data de 06.08.2015, pe contrasens, autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare ... și a intrat în coliziune cu motocicleta marca Honda, cu nr. ... condusă regulamentar de reclamantul H. I. A..

Instanța, cu privire la vinovăția pârâtului, având în vedere procesul-verbal de cercetare la fața locului (fila ...) și faptul că pârâtul nu a formulat obiecții la constatările reținute, constată că fapta ilicită  a fost săvârșită  din culpă, fiind astfel incidente prevederile art. 1357 alin. 2 Cod proc.civ..

Cu privire la existența  unui prejudiciu și a legăturii de cauzalitate, cerințe impuse de art. 1349 alin. 1 și art. 1357 alin. 1 Cod civil, instanța, având în vedere modul de desfășurare a accidentului prezentat în procesul-verbal de cercetare la fața locului (necontestat de pârât), raportul de constatare medico-legală (fila ...), constată că prejudiciul suferit de reclamant (daune materiale reprezentate de pierderea capacității de muncă  și pierderea de către reclamant a șansei de a câștiga pe viitor anumite remunerații pentru efectuarea în viitor a unor activități remunerate, similar celei avute anterior accidentului și daune morale determinate de un prejudiciu estetic, de influența negativă adusă confortului psihologic și afectarea vieții sociale) este o consecință a faptei ilicite a pârâtului.

Instanța, reținând îndeplinirea  condițiilor legale pentru antrenarea răspunderii delictuale (fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovăția) - art. 1357 alin. 1 Cod civil, având în vedere existența contractului RCA încheiat între pârâți, modul de producere a prejudiciului  și dispozițiile art. 11 din Legea  nr. 132/2017, constată existența obligației pârâtei SC E. R. A. SA de despăgubire a reclamantului.

Instanța, cu privire la natura prejudiciului și la valoarea acestuia, constată următoarele:

Petitul având ca obiect obligarea la repararea unui prejudiciu material constând în pierderea capacității de muncă și pierderea de către reclamant a șansei de a câștiga pe viitor anumite remunerații salariale datorită imposibilității efectuării în viitor a unor activități similare celei avute anterior accidentului, este întemeiat, pentru următoarele considerente:

Conform art. 1388 alin. 1 Cod civil, despăgubirea pentru pierderea sau nerealizarea câștigului din muncă se va stabili pe baza venitului mediu lunar net din muncă a celui păgubit din ultimul an înainte de pierderea sau reducerea capacității sale de muncă.

Din analiza contractului de muncă încheiat între reclamant și firma S. T. G. (fila ...) și a documentului referitor la salariul lunar (fila ...), instanța constată că reclamantul realiza un câștig net din muncă de 1361,59 Euro, ca muncitor în producție și montaj.

Conform raportului de primă expertiză medico-legală nr. .../10.11.2020, leziunile traumatice suferite în urma accidentului rutier, soldate cu fractură de bazin și ruptură vezică urinară, au determinat un prejudiciu funcțional grav prin incontinență urinară. S-a mai constatat că reclamantul poate desfășura activități fizice ușoare (care nu necesită efort imens) sau ușoare activități sportive recreaționale. Prin acest raport nu s-a putut stabili dacă deficiența funcțională are un caracter reversibil sau ireversibil.

Conform raportului Agenției Federale pentru Ocuparea Forței de Muncă W., tulburările stării de sănătate a reclamantului, condiționează o limitare considerabilă a rezistenței și capacității de prestație psiho-socială. Se mai reține că, actual, reclamantul nu poate fi capabil de a presta pe piața generală a muncii. Chiar și pentru activitatea de pe piața generală a muncii, adoptate stării, se pornește de la o capacitate de prestație de mai puțin de 3 ore/zi, pornindu-se inițial de la o durată a reducerii prestației de mai puțin de 6 luni. Această prognoză, se mai arată în raport, este previzibilă 6 luni.

Instanța constată că cele două rapoarte se coroborează cu privire la  concluziile referitoare la imposibilitatea actuală a reclamantului de a mai presta munca pentru care a încheiat contractul de muncă menționat anterior, precum și cu privire la concluziile referitoare la faptul că în momentul efectuării celor două expertize nu se poate stabili dacă prejudiciul funcțional este ireversibil.

În lipsa unei certitudini cu privire la reversibilitatea sau ireversibilitatea prejudiciului funcțional, instanța va avea în vedere dispozițiile art. 1386 alin. 1 și 4 Cod civil, urmând să acorde un prejudiciu raportat la vârsta reclamantului și la vârsta minimă de pensionare. Astfel, se va lua în considerare că acesta avea vârsta de 28 ani la momentul accidentului și prezumția că putea efectua munca contractată până la împlinirea vârstei minime de pensionare, existând posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 1386 alin. 4 Cod civil în cazul ameliorării stării de sănătate a reclamantului.

Pentru aceste considerente, instanța, având în vedere venitul lunar net din muncă (conform dispozițiilor art. 1388 alin. 1 și art. 1397 alin. 1 Cod civil), constată că prejudiciul suferit de reclamant  ca urmare a pierderii câștigului din muncă, este într-un cuantum superior față de cel solicitat prin cererea de chemare în judecată și urmează să se raporteze la suma arătată în aceasta, respectiv suma de 200.000 Euro.

Cu privire la petitul având ca obiect repararea prejudiciului moral, instanța constată următoarele: 

Existența prejudiciului moral rezultă din circumstanțele producerii accidentului, din impactul psihologic asupra reclamantului, din suferințele fizice ale acestuia.

Pentru stabilirea prejudiciului moral instanța nu se poate raporta doar la zilele de îngrijiri medicale întrucât suferința morală este determinată, pe lângă suferința fizică, și de sentimentele trăite în timpul îngrijirilor medicale dar și ulterior (până la atenuarea totală a traumelor psihice datorate accidentului), de gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite (intensitatea și gravitatea adusă acestora).

Astfel, este cunoscut faptul că, spre deosebire de despăgubirile materiale, care se stabilesc pe bază de probe directe, despăgubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluării instanței de judecată. După cum a arătat și societatea pârâtă, dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare. Chiar dacă este adevărat că stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecințele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

Instanța, la evaluarea despăgubirilor pentru daunele morale, în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau pentru a nu tinde către o îmbogățire fără just temei, trebuie să țină seama de suferințele fizice și morale susceptibile în mod rezonabil a fi cauzate de accident, precum și de toate consecințele acestuia, relevate de actele medicale ori de alte mijloace de dovadă, cum ar fi declarații de martori.

Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristețe, teamă. Indemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doioris. Orice fenomen fizic dureros este perceput prin intermediul sistemului nervos, astfel că, în mod obiectiv, durerea fizică este însoțită de suferințe psihice. Prejudiciul constând în dureri fizice și psihice se diferențiază de prejudiciul estetic, fiind mai cuprinzător.

În ce privește cuantumul posibilelor despăgubiri acordate, nici sistemul legislativ românesc și nici normele comunitare nu prevăd un mod concret de evaluare a daunelor morale, iar acest principiu, al reparării integrale a unui astfel de prejudiciu, nu poate avea decât un caracter estimativ, fapt explicabil în raport de natura neeconomică a respectivelor daune, imposibil de a fi echivalate bănesc.

Ceea ce trebuie în concret evaluat nu este prejudiciul ca atare, ci doar despăgubirea ce vine să compenseze acest prejudiciu și să aducă acea satisfacție de ordin moral celui prejudiciat.

Analizând probele administrate în cauză și în special raportul de constatare medico-legală (fila ...), scrisoarea medicală (fila ...) și avizul expertului socio-medical (... filă dosar apel), raport de primă expertiză medico-legală (fila ...), îngrijiri pentru leziuni produse ca urmare a accidentului, leziuni care i-au pus viața în primejdie. Unele dintre leziunile suferite (lipsa pavilionului urechii stângi, porțiunea antrero-superioară și cicatricea cheloială temporală dreapta) reprezintă un prejudiciu estetic.

Leziunile suferite de reclamant, conform raportului de constatare medico-legală (fila ...), sunt următoarele: fractură instabilă bazin tip TILE C1 (Disjuncție pubiană + disjuncție saroiliacă stângă + fractură aripă sacrală stângă), fractură cu deplasare epifiză distală radius drept în imobilizare gipsată, leziune traumatiă (elongație), plex lombo-sacrat stâng, contuzie vezica urinară cu hematurie, fractură metacarpian, plăgi contuze multiple, anemie secundară posttraumatică, traumatism cranio-cerebral deschis, exoriații la nivelul membrelor inferioare, hemifeței drepte și abdomen.

Leziunile suferite de reclamant, conform scrisorii medicale staționară eliberată de Spitalul B. B. R. (fila ...), sunt următoarele: fractură de tip C, îngrijită cu două sacroiliace șuruburi/placă Symphysen, fractură de acoperiș Acetabulum, MCV fractură dreaptă, fractură distală dreaptă, ruptură de vezică urinară, rană extinsă strivită și fisurată temporal dreapta cu pavilionul urechii, regresiv plegie flexor șold și pareză extensie genunchi, slăbiciune la ridicarea și coborârea piciorului, hipostezie și alodinie în domeniul îngrijirii Nervus femoralis și Sapheus și minor amprentat în domeniul nervului sciatic, hematoserom infectat regiunea inghinală stângă.

Instanța, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, numărul mare de leziuni fizice, natura intervențiilor chirurgicale și a tratamentului medical, existența unui prejudiciu  estetic, suferințele fizice și psihice suportate de către reclamant ca urmare a acestor tratamente medicale, faptul că tulburările stării de sănătate determină în prezent o limitare considerabilă a rezistenței și capacității de a presta activități psiho-fizice, existența și în prezent a unor dureri în zona șoldului stâng, a piciorului stâng și a încheieturii mâinii drepte, faptul că reclamantul se deplasează cu ajutorul a două cârje, existența unei mobilități limitate pe partea stângă, o durere a capului trohauter și în peretele lateral al abdomenului, dureri la palma stângă, hipersensibilitate a coapsei stângi, a piciorului stâng și a gambei stângi, existența unei incontinențe urinare, având în vedere și considerentele prezentate anterior referitoare la cuantificarea prejudiciului moral, constată că prejudiciul moral suferit de către reclamant este în cuantum de 20.000 Euro.

Instanța, cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor  de judecată, având în vedere soluția ce se va da cererii de chemare în judecată și dispozițiile art. 453 Cod proc.civ., urmează să o admită.

Pentru aceste considerente, instanța urmează să admită în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul H. I. A. împotriva pârâților T. L. și SC E. R. A. SA.

Va obliga pârâta SC E. R. A. SA să plătească reclamantului suma de 200.000 Euro cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 20.000 Euro cu titlu de despăgubiri morale sau contravaloarea în lei a acestor sume la data efectuării plății.

Va obliga pârâta SC E. R. A. SA să plătească reclamantului suma de 100 lei cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 150/25.05.2022, Curtea de Apel Timișoara a respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1998/11.11.2021.

Domenii speta

Spete similare