Măsuri asigurătorii. Ridicare sechestru asigurător.

- art. 249 Cod procedură penală.

Având în vedere că nu a fost achitat prejudiciul, există posibilitatea teoretică de a se calcula în continuare accesoriile datorate în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului şi obligarea lui la plata acestora. Astfel, este posibil ca în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea lui la repararea prejudiciului cuantumul final al acestuia să fie mai mare decât cel reţinut în actul de sesizare, ca urmare a calculării eventualelor accesorii, potrivit celor statuate în Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Din acest motiv, curtea nu poate admite cererea inculpatului de restrângere a sechestrului asigurător doar asupra bunurilor menţionate în Raportul extrajudiciar de evaluare proprietate imobiliară întocmit de expertul extrajudiciar, care, în opinia inculpatului, ar acoperi cuantumul presupusului prejudiciu menţionat în actul de sesizare

1. Constată că prin încheierea din 7.04.2021 a Tribunalului Braşov, în baza art. 250 ind. 2 raportat la art. 249 și art. 250 ind.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța procurorului din 03.05.2018 față de inculpații A., B., C., D., E., F., G., H., I., S.C. J. S.R.L., K., S.C. L. S.R.L., M. și S.C. N. S.R.L, pe care le menține.

A fost respinsă cererea inculpatului K. de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii luate față de inculpate.

A fost respinsă cererea formulată de inculpatul K. de suspendare a executării silite în dosarul de executare silită nr.xxx/2014 al BEJ Asociații O.  și P..

2. Pentru a pronunţa această încheiere instanţa de fond a reţinut, printre altele, că prin  rechizitoriul nr. xx/P/2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov la data de 21.12.2018, au fost trimişi  în judecată, alături de mai multe persoane, şi inculpații K., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la  evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin. 1 lit. c, alin. 2 din Legea nr.241/2005, forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal (3 acte materiale) şi M., pentru comiterea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art.48 alin.1 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal (4 acte materiale).

3. În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului contestator K., s-a reţinut că în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune, prin ordonanța din data de 03.05.2018 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator și popririi asiguratorie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului K., până la concurența sumei de 1.272.687  lei (vol. LXXII, filele 142-143).

Ordonanța a fost transmisă către Q. Bank și R. Bank, în vederea popririi sumelor de bani existente în conturile inculpatului K..

Prin procesul verbal din data de 04.05.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului K. terenul intravilan arabil în suprafață de 3.799 mp situat în localitatea S., județ S., Al. Ş., nr. x-x, jud. S., având nr. cadastral/topografic […], cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx); cota de 1/1 în devălmășie cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 19.262 mp situat în localitatea S., strada Ţ., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S.. (vol. LXXII, filele 151-153).

Prin ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 s-a dispus majorarea cuantumului sumei până la concurența căreia s-au instituit, prin ordonanța nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018, măsurile sechestrului asigurator și popririi asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului K., până la concurența sumei de 2.528.152 lei, măsura fiind comunicată Q. Bank și R. Bank la data de 09.10.2018. (vol. LXXII, filele 164-165).

Totodată, prin procesul verbal din data de 05.10.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului K.: terenul intravilan  cu destinația curți construcții în suprafață de 496 mp situat în localitatea S., Al. Ş., nr. xx, jud. S., având nr. cadastral/topografic […], cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx) și construcție având nr. cadastral […], cu suprafață construită la sol de 96 mp, situată la adresa loc. S., Al. Ş., nr. xx, jud. S., […], […], LOT1, cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx), nr. cadastral vechi […]; cota de 1/1 în indiviziune cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 1.946 mp situat în localitatea S., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S., nr. CF vechi […]; cota de 1/1 în indiviziune cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 2.450 mp situat în localitatea S., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S., nr. CF vechi […]. (vol. LXXII, f. 169-172).

Ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 dar și procesul verbal de instituire a sechestrului asiguratoriu au fost contestate la data de 12.10.2018 la Tribunalul Brașov, prin Încheierea nr. 128/UP din data de 26.10.2018, dispusă în dosarul nr. xxxx/62/2018 Tribunalul Brașov respingând ca tardivă contestația formulată de inculpatul K.. (vol. LXXII, fila 199).

4. În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii instituite asupra bunurilor inculpatului contestator M. s-a reţinut că în vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune, prin ordonanța din data de 03.05.2018 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator și popririi asiguratorie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului M., până la concurența sumei de 326.316  lei (vol. LXXII, filele 213-214).

Prin procesul-verbal întocmit la data de 04.05.2018 s-a instituit măsura sechestrului asupra celor 34 părți sociale reprezentând 34% din capitalul social al S.C. U. S.R.L V. […], cu o valoare totală de 340 lei, asupra celor 99 părți sociale reprezentând 99% din capitalul social al S.C. N. S.R.L. […], cu o valoare totala de 990 lei, asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al S.C. W. S.R.L. […], cu o valoare totala de 200 lei și asupra celor 100 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social al S.C. X. S.R.L. […], cu o valoare totala de 1000 lei, ce îi aparțin inculpatului M.. (vol. LXXII, fila 216).

Prin procesul-verbal încheiat la aceeași dată s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor autovehicule: autoturismul […] cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2012 și înmatriculat la data de […] cu numărul […]; autoutilitara […], cu seria de șasiu […], de culoare principală alb, fabricat în anul 2009 și înmatriculat la data de 02.11.2017 cu numărul […]; autoturismul […], cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2009 și înmatriculat la data de […], cu numărul […]; remorca […], cu seria de șasiu […], de culoare principală gri, fabricat în anul 2017 și înmatriculată la data de […] cu numărul […]; motociclu […],  cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2006 și înmatriculat la data de […] cu numărul […]. (vol. LXXII, f. 217-220).

Prin ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 s-a dispus majorarea cuantumului sumei până la concurența căreia s-au instituit, prin ordonanța nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018, măsurile sechestrului asigurator și popririi asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului M., până la concurența sumei de 536.672 lei. (vol. LXXII, filele 279-280).

Prin cererea de scoatere de sub sechestru înregistrată la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov la data de 14.08.2018, inculpatul M., prin apărător ales, a solicitat scoaterea de sub sechestru a unui autoturism marca […], an de fabricație 2006 și a unei autoutilitare marca […], neînmatriculată, an de fabricație 2012, arătând că cele două bunuri au fost achiziționate în contul altor persoane fizice, el intermediind doar importul acestora (vol. LXXII, filele 281-295).

În urma verificărilor efectuate în cauză, prin ordonanța procurorului din data de 16.11.2018 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de către inculpatul M., prin care a solicitat scoaterea de sub sechestru a celor două autovehicule, cu privire la autoutilitara marca […], neînmatriculată, an de fabricație 2012 urmând a fi puse în aplicare dispozițiile ordonanței nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018. (vol. LXXII, filele 296-300).

Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 26.11.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra bunului: autovehicul marca […], cu seria de șasiu […], culoare alb, fabricat în anul 2012, cu capacitate cilindrică a motorului de […] cmc, serie și număr carte de identitate […], neînmatriculat, bun aflat în proprietatea inculpatului la momentul emiterii ordonanței nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018.  (vol. LXXII, filele 301-303).

5. S-a constatat că în speță, prin ordonanțele procurorului din data de 03.05.2018,  măsurile asigurătorii au fost dispuse în vederea achitării prejudiciului. 

Cu privire la latura civilă, s-a reținut că în cursul urmăririi penale, prin adresa nr. 6029 din data de 07.06.2018, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Y. precizează că se constituie parte civilă în cadrul procesului penal, împotriva numitului H., fost administrator al S.C. J. S.R.L., dar și a S.C. J. S.R.L., cu suma totală de 3.168.502 lei, compusă din TVA 959.401 lei, impozit pe profit 639.601 lei și dobânzi și penalități de întârziere în sumă de 1.569.500 lei (vol. XII, filele 223-224). Prin adresa nr. 6997 din data de 10.07.2018, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Y. a precizat constituirea de parte civilă transmisă anterior, în sensul că aceasta vizează și activitatea complicilor M. și S.C. N. S.R.L., respectiv K.  și S.C. L. S.R.L., relativ la infracțiunile de evaziune fiscală de care aceștia se fac vinovați. (vol. XII, fila 229). Prin adresa nr. 14689 din data de 15.10.2018, Consiliul Județean Y. a precizat că înțelege să se constituie parte civilă în cauză, fără însă a preciza suma ce reprezintă prejudiciul produs bugetului județului Y. în urma săvârșirii infracțiunii. (vol. XII, filele 241-242).

În cursul judecății, la termenul din 09.11.2020 s-a luat act de constituirea de parte civilă depusă în data de 08.10.2020 (fila 12 vol. II dosar instanţă) prin care Unitatea Administrativ Teritorială Județul Y. prin președintele Consiliului Județean Y. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 12.863.382,07 lei.

În drept, instanța de fond a reținut următoarele dispoziții legale incidente în speță: art. 249 alin. (1) Cod procedură penală, art. 249 alin. (5) Cod procedură penală, art. 249 alin. (4) Cod procedură penală, art. 2502 Cod procedură penală, art. 20 din Legea nr. 78/2000  şi art. 11 din Legea nr. 241/2005.

În acest cadru, instanța de fond a reţinut că măsurile asigurătorii reprezintă măsuri de constrângere reală şi constau în indisponibilizarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a bunurilor mobile şi imobile precum şi a veniturilor aparţinând suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente, în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a acoperirii despăgubirilor civile. Ele constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru, şi, deşi au un caracter provizoriu, blochează orice activitate a suspectului, inculpatului sau părţii responsabile civilmente sau a oricărei persoane în posesia sau proprietatea căreia se află bunurile ce urmează să fie supuse confiscării.

În atare condiții, instanța apreciază că potrivit art. 249 Cod procedură penală, singura condiţie pentru menținerea măsurilor asigurătorii este ca în cauză să fie începută urmărirea penală. Condiția privind existența riscului ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune, nu se impune a fi verificată întrucât în cauză în raport de toți inculpații luarea măsurilor asigurătorii este potrivit legii obligatorie iar nu facultativă.

La acest moment procesual, se verifică și cerința oportunității menținerii măsurilor asigurătorii luate în vederea reparării prejudiciului respectiv a confiscării speciale, măsurile asigurătorii fiind și necesare raportat la cuantumul ridicat al prejudiciului respectiv a sumelor a căror confiscare specială se solicită.

Fără a antama fondul cauzei, instanța subliniază că repararea prejudiciului este guvernată de prevederile legii civile referitoare la indivizibilitate și solidaritate. Drept urmare, luarea măsurilor asigurătorii în vederea reparării prejudiciului este subordonată principiului solidarității care echivalează cu împrejurarea că fiecare debitor poate fi constrâns pentru tot prejudicial, iar plata făcută de unul din debitori liberează şi pe ceilalţi față de creditor.

În continuare, în analiza proporţionalității măsurilor asigurătorii faţă de scopul urmărit, instanța constată că, în acest cadru procesual, trebuie să se examineze dacă întinderea măsurii sechestrului, respectiv valoarea bunurilor, este proporţională cu scopul urmărit. Condiţia decurge din Constituţia României - art. 53 alin. (2) - „Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Așadar, examinarea caracterului proporţional presupune, în primul rând, ca instanţa să se asigure că valoarea bunurilor sechestrate nu depăşeşte semnificativ valoarea prejudiciului imputat persoanei vizate, în cazul măsurii luate pentru garantarea recuperării prejudiciului, sau, după caz, valoarea sumei până la care operează confiscarea specială.

În această privință, raportat la cuantumul prejudiciului dar și sumele propus a fi confiscate, instanța consideră că măsurile asigurătorii sunt corespunzătoare și proporționale cu scopul urmărit.

6. Raportat la susținerile formulate de inculpatul K. prin apărător, în sensul că măsurile asigurătorii au încetat de drept întrucât dosarul se află pe rolul instanței de judecată din anul 2018, iar până în prezent legalitatea și temeinicia acestor măsuri nu a fost verificată, fiind depășit termenul de 1 an instituit de legiuitor, instanța învederează că dispozițiile art. 250 ind. 2 Cod procedură penală au caracterul unor norme de procedură care sunt de imediată aplicare, dar care nu retroactivează, ci produc efecte doar pentru viitor. În consecință, toate termenele instituite pentru verificarea măsurilor asigurătorii încep să curgă de la data intrării în vigoare a acestor dispoziții, respectiv 27 februarie 2021 (potrivit art. 25 din Legea nr. 6/2021 care prevede că acest act normativ intră în vigoare în termen de 10 zile de la publicarea în Monitorul Oficial). Mai mult, se constată că legiuitorul nu a instituit o sancțiune a nerespectării acestor termene, sancțiunea încetării de drept asociată măsurilor preventive neputând fi aplicată prin analogie. Pentru toate aceste motive, va respinge cererea inculpatului K. de constatare a încetării de drept a măsurilor asigurătorii luate față de inculpat.

În aceste condiții, în baza art. 250 ind. 2 raportat la art. 249 și art. 250 ind.1 Cod procedură penală, instanța va constata legalitatea şi temeinicia măsurilor asigurătorii luate prin ordonanțele procurorului din data de 17.04.2018, 18.04.2018, 20.04.2018, 07.05.2018, 9.05.2018, 18.06.2018, 05.07.2018 12.07.2018, 7.08.2018 față de inculpații Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. și GG. pe care le menține.

Cu privire la cererea formulată de inculpatul K. de suspendare a executării silite în dosarul de executare silită nr. xxx/2014 al BEJ Asociații O.  și P., instanța apreciază că, raportat la argumentele de fapt invocate și la temeiurile de drept, o astfel de solicitare nu este în competența instanței penale, ci a unei instanțe civile, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri au formulat contestaţii inculpaţii K. şi M..

7. Inculpatul K. solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată şi constatarea încetării de drept a măsurii sechestrului cu privire la inculpatul K., având în vedere că verificarea măsurii trebuia făcută la un an de la momentul intrării în vigoare a normei şi că voinţa legiuitorului a fost aceea ca, imediat ulterior intrării în vigoare a normei legale  (28.02.2021), instanţa să verifice măsura în situaţia în care s-a depăşit termenul de un an. Precizează că în speţa de faţă termenul la care trebuia efectuată verificarea era 5 martie 2021, când instanţa avea obligaţia să verifice măsura asiguratorie. Întrucât nu a fost verificată măsura la acest termen, ulterior inculpatul a formulat cerere de constatare a încetării măsurii, iar instanţa de fond a verificat apoi măsura asiguratorie, însă apărarea a solicitat să se constate că această măsură a încetat de drept.

În susţinerea contestaţiei inculpatul arată că motivarea instanţei referitoare la faptul că nu există o sancţiune pentru nerespectarea termenului nu poate fi primită din punct de vedere al apărării, deoarece în speţă ar fi aplicabile dispoziţiile art. 268 Cod procedură penală referitoare la termene. Astfel, potrivit acestuia articol, la alin. 1 şi 2 se arată că în situaţia în care este vorba despre o măsură care se ia pentru o anumită perioadă, nerespectarea termenului determină încetarea măsurii, iar la alineatul 3 se arată că pentru toate celelalte situaţii se aplică normele legale referitoare la nulităţi.

Apărarea consideră că obligaţia verificării măsurii şi termenul de un an prevăzut de textul de lege reprezintă voinţa legiuitorului, iar obligativitatea normei legale presupune verificarea acelei măsuri imediat.

În subsidiar, inculpatul solicită a se admite cererea formulată de restrângere a măsurii dispuse faţă de inculpatul K. pentru  motivele indicate la fond. Pentru a solicita restrângerea măsurii este necesar a fi avută în vedere proporţionalitatea atât în ceea ce priveşte caracterul restrictiv al măsurii, aşa cum instanţa de fond de altfel a făcut referire la prevederile art. 53 alin. 2 din Constituţia României, dar lucru cu raportare foarte concretă la situaţia inculpatului K.. Motivarea instanţei de fond nu face niciun fel de referire la probele depuse şi argumentele aduse de apărare. In acest sens, face trimitere la raportul de expertiză -  evaluare de la filele 123 - 162, expertiză care arată în mod concludent depăşirea cuantumului prejudiciului pretins; apreciază că se va constata în mod clar că această valoare depăşeşte cu peste 300.000 de lei valoarea pretinsului prejudiciului. Având în vedere acest aspect, solicită restrângerea măsurii asiguratorii la bunurile imobile acolo indicate şi evaluate printr-o expertiză extrajudiciară efectuată de un expert evaluator ANEVAR, care are şi calitatea de expert judiciar.

În plus, precizează că nu contestă faptul că măsura asiguratorie este necesară şi obligatorie, ci contestă doar faptul că această măsură trebuie instituită într-un mod legal. Cu privire la aspectele de temeinicie ale măsurii, consideră că este imposibil să nu se facă o analiză cu raportare la probele cu care dovedesc că această măsură nu respectă nici proporţionalitatea, nici caracterul  oportun care nu poate fi negat în legătură cu faptul că măsura restrictivă nu trebuie să împiedice efectiv existenţa umană a inculpatului, astfel cum se întâmplă la acest moment.

8. Inculpatul M. solicită admiterea contestaţiei formulate împotriva încheierii din 07.04.2021 a Tribunalului Braşov şi constatarea încetării de drept a măsurii asiguratorii dispusă la urmărire penală asupra tuturor bunurilor inculpatului. Astfel cum s-a susţinut şi în faţa instanţei de fond, dosarul se află pe rolul instanţei din 2018, iar verificarea măsurilor asigurătorii trebuia să se efectueze la un termen de maxim un an, termen care a fost depăşit.

De asemenea, s-a mai arătat că bunurile dobândite anterior perioadei în care se presupune că au fost comise faptele sunt supuse sechestrului şi până la acest termen nu s-a constatat că aceste bunuri au fost dobândite din activitatea infracţională. Din aceste motive solicită admiterea contestaţiei.

Analizând actele şi lucrările dosarului curtea constată că contestaţiile formulate de inculpaţii K. şi M. sunt nefondate, pentru următoarele motive:

9. Conform art. 249 alin. 1 din Codul de procedură penală procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecăţii, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanţă sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracţiune.

În considerentele deciziei nr. 19/2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţate într-un recurs în interesul legii, instanţa supremă a reţinut că: „instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească̆ un raport rezonabil de proporţionalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general, şi protecţia dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporţionalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiţia rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenția Europeană cât şi din art. 53 alin. (2) din Constituţia României, republicată (măsura trebuie să fie proporţională̆ cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără̆ a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii)”.

10. Măsurile asiguratorii au fost instituite şi menţinute prin încheierea contestată pentru a garanta acoperirea presupusului prejudiciu, în situaţia în care va fi reţinut şi în cuantumul în care se va reţine aceasta prin hotărârea definitivă prin care se va soluţiona cauza.

Din acest motiv, verificând actele şi lucrările dosarului, curtea constată că în mod corect a reţinut instanţa de fond că se impune a fi menţiune măsurile asigurătorii dispuse în cauză asupra tuturor bunurilor inculpaţilor K. şi M., având în vedere că situaţia care a determinat luarea măsurilor respective nu s-a schimbat până în prezent, subzistând temeiurile care au impus luarea acestor măsuri.

Indisponibilizarea bunurilor supuse sechestrului presupune că, odată luată măsura asiguratorie, inculpatul nu mai poate înstrăina sau greva bunurile sau veniturile supuse acesteia, astfel ca partea civilă să îşi poată realiza eventuala creanţă născută în cazul în care s-ar dispune în cauză o hotărâre de condamnare la despăgubiri. Altfel, nu s-ar putea realiza scopul pentru care au fost dispuse măsurile asigurătorii în cauză.

11. Pe lângă prevederile generale ale art. 249 Cod procedură penală, alte dispoziţii speciale cu privire la obligativitatea luării măsurilor asigurătorii sunt incluse şi în Legea nr. 241/2005 privind prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, iar printre infracţiunile ce fac obiectul prezentei cauze se regăsesc şi astfel de infracţiuni. Astfel, potrivit art. 11 din această lege „În cazul în care s-a săvârşit o infracţiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.”

Prin Decizia nr. 303/2020 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicată în Monitorul Oficial  nr. 1013 din 30 octombrie 2020, Curtea Constituţională a României a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Curtea a constatat că „persoanele care săvârşesc infracţiuni dintre cele reglementate prin Legea nr. 241/2005 şi cele care săvârşesc alte categorii de infracţiuni, pentru care legea nu prevede obligativitatea dispunerii măsurilor asigurătorii, se află în situaţii juridice diferite, motiv pentru care nu poate fi reţinută existenţa unei discriminări sub aspectul regimului juridic diferit al luării acestor măsuri. Aşa fiind, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textul criticat, a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie şi ale art. 1 din Protocolul nr. 12 din Convenţie.” În consecinţă, obligativitatea luării măsurilor asigurătorii în cazul comiterii unor presupuse infracţiuni de evaziune fiscală, nu contravine Constituţiei României, fiind justificate de situaţia diferită în care se găsesc părţile implicate în astfel de fapte de natură penală.

12. De asemenea, Curtea Constituţională a României a reţinut în Decizia nr. 146/2018 că „măsurile asigurătorii au, prin natura lor, un caracter provizoriu, temporar, producându-şi efectele până la momentul pronunţării hotărârii definitive, când instanţa decide situaţia juridică a bunurilor indisponibilizate, dispunând fie confiscarea acestora, fie ridicarea sechestrului. Totodată, pentru a avea eficienţă – în sensul împiedicării suspectului/inculpatului să zădărnicească recuperarea prejudiciului şi restabilirea situaţiei anterioare săvârşirii faptei penale –, măsurile asigurătorii trebuie dispuse cât mai devreme în cursul urmăririi penale, cu mult înainte de a fi stabilită valoarea finală a prejudiciului. Pentru acest motiv, organele judiciare au posibilitatea de a institui sechestrul asigurător pe bunurile suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente până la concurenţa valorii probabile a prejudiciului şi a cheltuielilor judiciare, astfel cum este aceasta apreciată la momentul luării măsurii asigurătorii, însă, dacă, în urma  administrării întregului probatoriu, se constată că această valoare – devenită, între timp, certă – este mai mică decât cea avută în vedere iniţial, sechestrul poate fi restrâns de organul judiciar, din oficiu sau la cererea persoanei interesate.” Aşadar, luarea şi menţinerea măsurilor asigurătorii nu constituie o restrângere excesivă a dreptului de proprietate, având în vedere că aceasta este justificată de interesul bunei înfăptuiri a justiţiei.

13. Instituția verificării din oficiu a măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal a fost introdusă prin Legea nr. 6 din 18 februarie 2021, care a introdus această obligaţie prin art. 2502 Cod procedură penală, care a intrat în vigoare la data de 28 februarie 2021. Textul modificat din art. 2502 din Codul de procedură penală prevede că „În tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 2501 aplicându-se în mod corespunzător.”

Norma modificatoare este de imediată aplicare odată cu intrarea ei în vigoare și este incidentă în toate dosarele aflate pe rolul instanțelor și parchetelor, în care au fost dispuse măsuri asigurătorii. Așadar, în măsura în care de la luarea măsurii asigurătorii au trecut 6 luni, dacă dosarul se afla în faza de urmărire penală, sau un an, dacă dosarul este în faza de cameră preliminară sau în faza de judecată, procurorul, judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanța, din oficiu, trebuie să procedeze la verificarea măsurilor asigurătorii. Ulterior verificării, se vor pronunța printr-o ordonanță, respectiv încheiere, prin care vor menține sau ridica măsura asigurătorie anterior dispusă.

14. Nu poate fi primită însă susţinerea inculpaţilor că instanţa de fond ar fi trebuit să verifice “de îndată după intrarea în vigoare a normei” aceste măsuri asigurătorii şi că neîndeplinirea acestei obligaţii ar atrage încetarea de drept a măsurilor asigurătorii. Curtea constată că legea de modificare a Codului de procedură penală nu a prevăzut norme tranzitorii, care să reglementeze aplicarea normei modificatoare cauzelor aflate pe rolul instanţelor. În lipsa unor astfel de norme tranzitorii este aplicabilă regula de drept comun referitoare la aplicarea în timp a legii de procedură penală, care în legislaţia noastră este reglementată în art. 13 din Codul de procedură penală. Principiul instituit de această normă este cel al activităţii normei de procedură penală, potrivit căruia legea de procedură nouă se aplică actelor de procedură efectuate după intrarea ei în vigoare. Aşadar, pentru măsurile asigurătorii instituite după data de 28.02.2021 legea nouă de procedură este pe deplin aplicabilă, în sensul că acestea vor fi supuse verificării din oficiu în termenele prevăzute de lege.

Pentru măsurile asigurătorii instituite anterior datei de 28.02.2021 legea nouă nu se poate aplica retroactiv, calculându-se termenele de 6 luni şi respectiv 1 an de la data luării măsurilor asigurătorii, deoarece nu exista o astfel de obligaţie a organelor judiciare anterior acestei date.

Cum obligaţia verificării din oficiu a măsurilor asigurătorii s-a născut începând cu data de 28.02.2021, în lipsa unor dispoziţii tranzitorii care să reglementeze termenul în care trebuie verificate aceste măsuri asigurătorii, termenele de 6 luni şi respectiv 1 an, prevăzute de art. 2502 din Codul de procedură penală, vor începe să curgă de la această dată. Doar în acest mod ar putea fi interpretată norma nouă de procedură penală în acord cu principiul aplicării în timp a legii de procedură penală, instituit în art. 13 din Codul de procedură penală. Altfel, dacă s-ar considera că legea nouă se aplică retroactiv, ar însemna că în cauzele aflate pe rol în care a trecut mai mult de 1 an de la momentul luării măsurilor asigurătorii aceste măsuri au încetat de drept la intrarea în vigoare a Legii nr. 6 din 18 februarie 2021, ceea ce nu poate fi admis, nefiind vorba de o lege de drept penal substanţial, care să se aplice retroactiv.

Termenele de 6 luni şi respectiv 1 an instituite de legea nouă sunt termene substanţiale (motiv pentru care sancţiunea nerespectării lor este încetarea de drept a măsurii), iar procedura de verificare a măsurilor asigurătorii este reglementată prin norme procedurale. Din acest motiv se poate vorbi în cazul acestei instituţii, reglementate de art. 2502 din Codul de procedură penală, de o instituţie cu caracter mixt, respectiv de drept substanţial în ce priveşte conţinutul material al instituţiei (existenţa dreptului) şi de drept procesual în ceea ce priveşte formalitatea şi modalitatea exerciţiului acelui drept (Tr. Pop, Drept procesual penal, Vol. I, Partea introductivă, Tipografia Naţională S.A. Cluj, 1946, p. 225). Există astfel obligativitatea verificării şi pentru măsurile asigurătorii instituite anterior datei de 28.02.2021, aplicându-se legea nouă şi pentru măsurile asigurătorii luate anterior acestei date, însă aplicarea ei are loc în condiţiile şi formele procedurale reglementate de art. 2502 din Codul de procedură penală, respectiv în termen de un an.

Pentru aceste motive, curtea constată că sunt nefondate motivele de contestaţii ale inculpaţilor K. şi M., referitoare la încetarea de drept a măsurilor asigurătorii instituite în cauză.

15. În ce priveşte cererea subsidiară a inculpatului K., de ridicare în parte a măsurii asigurătorii instituite asupra bunurilor sale, cu excepţia bunurilor din Raportul de evaluare întocmit de expertul HH., curtea constată că şi aceasta este nefondată, având în vedere natura infracţiunilor supuse judecăţii şi scopul pentru care au fost luate măsurile asigurătorii.

Prin Rechizitoriul din data de 20.12.2018 al Parchetului de pe lângă ICCJ – DNA – ST Braşov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului K., reţinându-se, în esenţă, că acesta, în perioada iunie 2011 - ianuarie 2012, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale și în calitate de administrator al inculpatei S.C.  L. S.R.L., în îndeplinirea obiectului de activitate al acestei persoane juridice, ar fi emis în favoarea inculpatei S.C. J. S.R.L. și ar fi declarat organelor fiscale competente facturile nr. […] din 02.06.2011 în valoare de 1.506.889,65 lei, nr. […] din 22.09.2011 în valoare de 1.134.607,41 lei și nr. […] din 17.01.2012 în valoare de 1.303.831,29 lei prin care se concretizau operațiuni comerciale fictive, ajutând-o astfel pe inculpata S.C. J. S.R.L. să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 2.528.152 lei (compus din TVA în valoare de 763.612 lei, impozit pe profit în valoare de 509.075 lei, majorări/dobânzi de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale aferente sumei de 300.000 lei TVA dedusă nejustificat în valoare de 103.680 lei și obligații fiscale accesorii în valoare de 1.151.785 lei).

În opinia parchetului această faptă ar întruni elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la  evaziune fiscală, prev. de art. 26 Cod penal anterior rap. la art. 9 alin.1 lit. c, alin. 2 din Legea nr.241/2005, forma anterioară intrării în vigoare a Legii nr.50/2013, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și art. 5 Cod penal (3 acte materiale).

Aşa cum s-a arătat anterior, în cazul infracţiunii de evaziune fiscală legea prevede că este obligatorie luarea unor măsuri asiguratorii, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.

 În vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune, prin ordonanța din data de 03.05.2018 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator și popririi asiguratorie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului K., până la concurența sumei de 1.272.687  lei (vol. LXXII, filele 142-143).

Ordonanța a fost transmisă către Q. Bank și R. Bank, în vederea popririi sumelor de bani existente în conturile inculpatului K..

Prin procesul verbal din data de 04.05.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului K.: terenul intravilan arabil în suprafață de 3.799 mp situat în localitatea S., județ S., Al. Ş., nr. x-x, jud. S., având nr. cadastral/topografic […], cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx); cota de 1/1 în devălmășie cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 19.262 mp situat în localitatea S., strada Ţ., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S.. (vol. LXXII, filele 151-153).

Prin ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 s-a dispus majorarea cuantumului sumei până la concurența căreia s-au instituit, prin ordonanța nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018, măsurile sechestrului asigurator și popririi asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului K., până la concurența sumei de 2.528.152 lei, măsura fiind comunicată Q. Bank și R. Bank la data de 09.10.2018. (vol. LXXII, f. 164-165).

Totodată, prin procesul verbal din data de 05.10.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor bunuri imobile aparținând inculpatului K.: terenul intravilan  cu destinația curți construcții în suprafață de 496 mp situat în localitatea S., Al. Ş., nr. xx, jud. S., având nr. cadastral/topografic  […], cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx) și construcție având nr. cadastral […], cu suprafață construită la sol de 96 mp, situată la adresa loc. S., Al. Ş., nr. xx, jud. S., […], LOT1, cartea funciară nr. […] S. (nr. CF vechi xxxxx), nr. cadastral vechi […]; cota de 1/1 în indiviziune cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 1.946 mp situat în localitatea S., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S., nr. CF vechi […]; cota de 1/1 în indiviziune cu numita T. din terenul intravilan arabil în suprafață de 2.450 mp situat în localitatea S., județ S., având nr. cadastral […], cartea funciară nr. […] S., nr. CF vechi […]. (vol. LXXII, filele 169-172).

Ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 dar și procesul verbal de instituire a sechestrului asiguratoriu au fost contestate la data de 12.10.2018 la Tribunalul Brașov, prin Încheierea nr. 128/UP din data de 26.10.2018, dispusă în dosarul nr. xxxx/62/2018 Tribunalul Brașov respingând ca tardivă contestația formulată de inculpatul K.. (vol. LXXII, fila 199).

Curtea constată, aşadar, că măsura asiguratorie a fost luată asupra bunurilor inculpatului K. pentru recuperarea unui presupus prejudiciu de 2.528.152 lei (compus din TVA în valoare de 763.612 lei, impozit pe profit în valoare de 509.075 lei, majorări/dobânzi de întârziere pentru neplata în termen a obligațiilor fiscale aferente sumei de 300.000 lei TVA dedusă nejustificat în valoare de 103.680 lei și obligații fiscale accesorii în valoare de 1.151.785 lei), care ar rezulta din fapta de evaziune fiscală descrisă în actul de sesizare.

Acest prejudiciu ar fi rezultat, în opinia parchetului, în urma comiterii unei presupuse infracţiuni de evaziune fiscală, ceea ce presupune incidenţa în cauză a Deciziei nr. 17/2015, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie  şi a stabilit că „În cauzele penale având ca obiect infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute în Legea nr. 241/2005, instanţa, soluţionând acţiunea civilă, dispune obligarea inculpatului condamnat pentru săvârşirea acestor infracţiuni la plata sumelor reprezentând obligaţia fiscală principală datorată şi la plata sumelor reprezentând obligaţiile fiscale accesorii datorate, în condiţiile Codului de procedură fiscală.”

Or, în această situaţie, având în vedere că nu a fost achitat prejudiciul, există posibilitatea teoretică de a se calcula în continuare accesoriile datorate în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului şi obligarea lui la plata acestora. Astfel, este posibil ca în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea lui la repararea prejudiciului cuantumul final al acestuia să fie mai mare decât cel reţinut în actul de sesizare, ca urmare a calculării eventualelor accesorii, potrivit celor statuate în Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Din acest motiv, curtea nu poate admite cererea inculpatului K. de restrângere a sechestrului asigurător doar asupra bunurilor menţionate în Raportul extrajudiciar de evaluare proprietate imobiliară întocmit de expert HH., care, în opinia inculpatului, ar acoperi cuantumul presupusului prejudiciu menţionat în actul de sesizare.

În plus, având în vedere că Raportul de evaluare a proprietăţii imobiliare indicat de inculpat este unul extrajudiciar, curtea reţine că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dreptului tuturor părţilor, în special al părţii civile, de a participa la efectuarea expertizei. Sunt aplicabile, şi în acest caz, cele statuate de Curtea Constituţională a României prin care „Curtea reţine că regula este aceea că atunci când organele judiciare, în cursul urmăririi penale, au nevoie de opinia unui expert pentru constatarea, clarificarea sau evaluarea unor fapte ori împrejurări ce prezintă importanţă pentru aflarea adevărului în cauză, se dispune efectuarea unei expertize, iar nu a unei constatări. Astfel, dispunerea efectuării constatării va fi întotdeauna excepţia, aceasta putând fi realizată doar dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 172 alin. (9) din Codul de procedură penală (Decizia nr. 460 din 5 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 979 din 20 noiembrie 2018, paragraful 51).” Argumentele indicate de Curtea Constituţională a României în această decizie, referitoare la posibilitatea părţilor de a solicita ca la efectuarea expertizei să participe şi un expert-parte şi cele referitoare la eventualitatea aplicării dispoziţiilor Codului de procedură penală care reglementează incompatibilitatea expertului (art. 174), drepturile şi obligaţiile expertului (art. 175), înlocuirea expertului (art. 176), procedura efectuării expertizei (art. 177) ş.a., sunt incidente şi în cazul efectuării unor expertize extrajudiciare. Din aceste motive, curtea nu poate dispune o măsură atât de importantă cum este ridicarea măsurii asigurătorii pe baza unui raport de expertiză extrajudiciară, efectuat cu încălcarea drepturilor procesuale ale părţii civile în interesul căreia a fost instituită măsura.

16. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul M., curtea constată că s-a reţinut în actul de sesizare că acesta, în perioada decembrie 2010 - ianuarie 2011, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale și în calitate de administrator al inculpatei S.C. N. S.R.L., în îndeplinirea obiectului de activitate al acestei persoane juridice, ar fi emis în favoarea inculpatei S.C. J. S.R.L. și ar fi înregistrat în evidenţele contabile ale societății pe care o administra facturile nr. […] din 02.12.2010 în valoare de 46.869,55 lei, nr. […] din 10.12.2010 în valoare de 279.617,22 lei, nr. […] din 18.12.2010 în valoare de 496.788,32 lei și nr. […] din 10.01.2011 în valoare de 188.303,72 lei prin care se concretizau operaţiuni comerciale fictive, ajutând-o astfel pe inculpata S.C. J. S.R.L. să se sustragă de la plata obligațiilor fiscale în sumă de 536.672 lei (compus din TVA în valoare de 195.790 lei, impozit pe profit în valoare de 130.526 lei și obligații fiscale accesorii în valoare de 210.356 lei).

În opinia parchetului, această faptă ar întruni elementele de tipicitate ale infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin.1 Cod penal rap. la art.9 alin.1 lit. c din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal și art.5 Cod penal (4 acte materiale).

În vederea recuperării prejudiciului produs prin infracțiune, prin ordonanța din data de 03.05.2018 s-a dispus instituirea măsurii sechestrului asigurator și popririi asiguratorie asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului M., până la concurența sumei de 326.316  lei (vol. LXXII, filele 213-214).

Prin procesul verbal întocmit la data de 04.05.2018 s-a instituit măsura sechestrului asupra celor 34 părți sociale reprezentând 34% din capitalul social al S.C. U. S.R.L. V. […], cu o valoare totală de 340 lei, asupra celor 99 părți sociale reprezentând 99% din capitalul social al S.C. N. S.R.L. […], cu o valoare totală de 990 lei, asupra celor 20 părți sociale reprezentând 100% din capitalul social al S.C. W. S.R.L. […], cu o valoare totala de 200 lei și asupra celor 100 părți sociale reprezentând 50% din capitalul social al S.C. X. S.R.L. […], cu o valoare totală de 1000 lei, ce îi aparțin inculpatului M.. (vol. LXXII, f. 216).

Prin procesul verbal încheiat la aceeași dată s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra următoarelor autovehicule: autoturismul […] cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2012 și înmatriculat la data de […] cu numărul […]; autoutilitara […], cu seria de șasiu […], de culoare principală alb, fabricat în anul 2009 și înmatriculat la data de […] cu numărul […]; autoturismul […], cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2009 și înmatriculat la data de […], cu numărul […]; remorca […], cu seria de șasiu […], de culoare principală gri, fabricat în anul 2017 și înmatriculată la data de […] cu numărul […]; motociclu […],  cu seria de șasiu […], de culoare principală negru, fabricat în anul 2006 și înmatriculat la data de […] cu numărul […]. (vol. LXXII, filele 217-220).

Prin ordonanța procurorului din data de 05.10.2018 s-a dispus majorarea cuantumului sumei până la concurența căreia s-au instituit, prin ordonanța nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018, măsurile sechestrului asigurator și popririi asiguratorii asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, acțiunilor și părților sociale deținute de acesta în cadrul persoanelor juridice de drept privat, asupra sumelor de bani din conturile bancare, precum și asupra sumelor de bani datorate acestuia cu orice titlu, de către terțe persoane, inclusiv sumele datorate cu titlu de chirie aparținând inculpatului M., până la concurența sumei de 536.672 lei. (vol. LXXII, filele 279-280)

Prin cererea de scoatere de sub sechestru înregistrată la Direcția Națională Anticorupție – Serviciul Teritorial Brașov la data de 14.08.2018, inculpatul M., prin apărător ales, a solicitat scoaterea de sub sechestru a unui autoturism marca […], an de fabricație 2006 și a unei autoutilitare marca […], neînmatriculată, an de fabricație 2012, arătând că cele două bunuri au fost achiziționate în contul altor persoane fizice, el intermediind doar importul acestora (vol. LXXII, filele 281-295).

În urma verificărilor efectuate în cauză, prin ordonanța procurorului din data de 16.11.2018 s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de către inculpatul M., prin care a solicitat scoaterea de sub sechestru  a celor două autovehicule, cu privire la autoutilitara marca […], neînmatriculată, an de fabricație 2012 urmând a fi puse în aplicare dispozițiile ordonanței nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018. (vol. LXXII, filele 296-300).

Astfel, prin procesul-verbal încheiat la data de 26.11.2018 s-a procedat la instituirea sechestrului asigurator asupra bunului autovehicul marca […], cu seria de șasiu […], culoare alb, fabricat în anul 2012, cu capacitate cilindrică a motorului de […] cmc, serie și număr carte de identitate […], neînmatriculat, bun aflat în proprietatea inculpatului la momentul emiterii ordonanței nr. xx/P/2010 din data de 03.05.2018.  (vol. LXXII, filele 301-303).

Sunt aplicabile şi în cazul acestui inculpat cele menţionate anterior cu privire la inculpatul K., privind instituirea măsurii asigurătorii în vederea recuperării unui presupus prejudiciu de rezultat din fapta de evaziune fiscală descrisă în actul de sesizare. În sarcina inculpatului M. s-a reţinut participarea la producerea unui presupus prejudiciu de 536672 lei, constând în TVA şi impozit pe profit datorate ca urmare a săvârşirii presupusei fapte de evaziune fiscală, plus accesoriile calculate până la un anumit moment, avut în vedere în actul de calcul.

Există şi în această situaţie posibilitatea teoretică de a se calcula în continuare accesoriile datorate, în cazul în care s-ar dispune condamnarea inculpatului şi obligarea lui la plata acestora, având în vedere necesitatea recuperării în întregime a eventualului prejudiciu, care este alcătuit din paguba produsă şi beneficiul nerealizat. Astfel, este posibil ca în cazul în care se va dispune condamnarea inculpatului şi obligarea la repararea prejudiciului cuantumul final al acestuia să fie mai mare decât cel reţinut în actul de sesizare, ca urmare a calculării eventualelor accesorii, potrivit celor statuate în Decizia nr. 17/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Având în vedere că în cazul infracţiunii de evaziune fiscală legea prevede că este obligatorie luarea unor măsuri asiguratorii, potrivit art. 11 din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, nu poate fi admisă cererea inculpatului  M. de ridicare a sechestrului asigurător instituit în cauză.

17. Pentru aceste motive, în temeiul art. 2502 raportat la art. 2501  Cod procedură penală curtea va respinge contestaţiile formulate de inculpaţii K. şi M. împotriva încheierii penale a Tribunalului Braşov din data de 7.04.2021, pronunţată în dosarul nr. xxxx/62/2018/a2, pe care o menţine.

În temeiul art. 272 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru inculpatul M., în cuantum de 313 lei, va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiţiei.

În temeiul art. 275 alin. 2 şi 4 Cod procedură penală obligă pe inculpaţii K. şi M. la plata sumei de câte 100 de lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare