Inadmisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 48 din Legea nr. 55/2020

SPEŢĂ RELEVANTĂ OCTOMBRIE 2021

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

TitluInadmisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 48 din Legea nr. 55/2020

Tip speţăÎNCHEIERE

Număr speţăFN

Data speţă15.04.2021

Domeniul asociatProcedura insolvenţei

Conţinut speţăÎNCHEIERE

Data: 15.04.2021

Autor: Boghici Adriana Magdalena

Domeniul asociat: Procedura insolvenţei

Obiect: Faliment - deschiderea procedurii la cererea creditorului

Prin notele de şedinţă depuse la termenul de judecată din data de 09.03.2021, debitoarea V SRL  a invocat  excepţia inadmisibilităţii cererilor de deschidere a procedurii insolventei formulate de creditoarele  TL SI TB, pentru neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 48 din Legea nr. 55/2020, pentru nedepunerea cauţiunilor de către creditoare şi pentru incidenţa prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016

În ceea ce priveşte neîndeplinirea de către pretinsele creditoare a procedurii prealabile obligatorii prevăzute de art. 48 din Legea 55/2020, debitoarea a arătat că potrivit art. 48 din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COV1D-19 „în cazul debitorului care şi-a întrerupt activitatea total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă, instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi prelungită prin Decretul nr. 240/2020, de autorităţile publice competente potrivit legii, pentru prevenirea răspândirii pandemiei cu coronavirusul SARS-COV-2, menţinute, după caz, şi în perioada stării de alertă, creditorii pot formula, pe perioada stării de alertă, cerere de deschidere a procedurii insolventei numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenţii de plată."

Aşadar, data fiind starea de alerta instituita pe teritoriul României, încă din data de 14.05.2020 si pana in prezent, precum si faptul ca societatea sa activează in domeniul H, având activitatea întreruptă total sau parţial (a anexat certificatul pentru situaţie de urgenta tip 2), pretinsele creditoare TL şi TB aveau obligaţia legala ca, înainte de depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolventei, sa încerce încheierea unei convenţii de dare in plata.

Aceasta procedura prealabila era obligatorie, dispoziţiile legale anterior citate stabilind in mod expres ca cererile de deschidere a procedurii insolventei pot fi formulate numai după încercarea rezonabilă, dovedita cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenţii de plată.

Or, in cazul in speţa, nu a primit din partea pretinselor creditoare absolut nicio oferta/propunere de încheiere a unei convenţii de plata, motiv pentru care, in lipsa procedurii prealabile, cererile de deschidere a procedurii insolventei formulate sunt inadmisibile, pe considerentul prematurității.

Creditoarele TL si TB nu au dreptul sa iniţieze împotriva societăţii sale nicio procedura judiciara ori extrajudiciară vizând creanţa in discuţie.

În cauză, sunt incidente prevederile art. 7 alin. 4 din legea 77/2016, care interzic in mod expres demersul judiciar din prezenta cauza.

Pentru a solicita deschiderea procedurii insolventei debitorului sau, creditorul trebuie sa dispună de dreptul de a incasa creanţa in discuţie (adică datoria sa fie exigibila).

În speţa însa, in configuraţia situaţiei de fapt si fata de caracterul vădit incert al pretinsului debit, instanţa de executare silita i-a admis atat cererea de suspendare provizorie a executării silite, cat si cererea de suspendare din cadrul contestaţiei la executare, pana la soluţionarea acesteia din urma (dosarul nr. 4252/331/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte cu termen de judecata la data de 24.03.2020 acordat de instanţa pentru efectuarea expertizei contabile dispuse in cauza).

Mai mult decât atât, TL si TB au contestat in instanţa notificarea sa de dare in plata, potrivit procedurii reglementate de art. 7 din Legea darii in plata nr. 77/2016, formandu-se astfel dosarele nr.:

- 4296/331/2019, aflat in prima instanţa pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte, in prezent cu termen de judecata la data de 09.03.2021;

- 4275/331/2019 (contestaţia TB), soluţionat in prima instanţa de Judecătoria Vălenii de Munte, in data de 16.02.2021, hotărâre necomunicata, împotriva căreia urmează a formuleze apel.

Ca urmare a demersurilor judiciar iniţiat de pretinsele creditoare, in relaţia dintre aceasta si societatea sa au devenit incidente prevederile legale obligatorii ale art. 5 alin. 3, art. 6 alin. 1 si 2 si art. 7 alin. 4 din Legea 77/2016. potrivit cărora:

-art. 5 alin. 3: prima zi de convocare la notarul public nu poate fi stabilită la un termen mai scurt de 30 de zile libere, perioadă în care se suspendă orice plată către creditor, precum si orice procedură judiciară sau extrajudiciară demarată de creditor sau de persoane care se subrogă în drepturile acestuia îndreptată împotriva consumatorului sau a bunurilor acestuia.

- art. 6 alin. 1 si 2: de la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum şi împotriva garanţilor personali sau ipotecari. În situaţia admiterii definitive a contestaţiei prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât şi împotriva altor garanţi personali sau ipotecari.

- art. 7 alin. 4: până la soluţionarea definitivă a contestaţiei formulate de creditor se menţine suspendarea oricărei plăti către acesta, precum si a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor sau de persoanele care se subrogă în drepturile acestuia împotriva debitorului.

Aşadar, aceasta suspendare de drept, care operează in puterea legii vizează nu numai eventualul demers execuțional al creditorului, ci si orice plata către acesta si orice procedura iudiciara sau extraiudiciara privind creanţa in discuţie asa cum este cazul si prezentelor cereri de deschidere a insolventei.

In mod evident, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 7 alin. 4 pana la soluţionarea definitiva  a contestaţiilor  din dosarele  nr.  4296/331/2019  si 4275/331/2019, TL si TB nu au dreptul sa încaseze nicio suma de bani de la societatea sa si nici sa iniţieze împotriva sa niciun fel de demers judiciar ori extrajudiciar de recuperare a creanţei, cererile de deschidere a procedurii insolventei fiind vădit inadmisibile.

Bineînţeles, reluarea plăţilor ori procedurilor de recuperare a eventualelor creanţe decurgând din contractele încheiate va putea avea loc numai daca si cand instanţa de judecata va admite prin hotărâre definitiva, contestaţiile formulate de TL si TB in dosarul 4296/331/2019 si 4275/331/2019, pana atunci orice astfel de eventual demers judiciar fiind strict interzis de lege.

Prin notele scrise depuse la data de 02.04.2021, debitoarea V SRL a invocat inadmisibilitatea cererii de deschidere a procedurii insolenvenţei formulată de creditoarea TL , pentru neîndeplinirea de către aceasta a consemnării cauţiunii stabilită în sarcina sa.

Debitoarea a arătat că la primul termen de judecata, din data de 26.01.2021, s-a  pus in vedere  creditoarei TL sa consemneze o cauţiune in cuantum de 40.000 lei, conform dispoziţiilor art. 72 alin. 1 din Legea nr. 85/2014.

În dovedirea îndeplinirii acestei obligaţii, la termenul următor, din 08.02.2021, TL a depus la dosarul cauzei ordinul de plata nr. 06 din 02.02.2021 privind virarea sumei de 40.000 lei în contul DITL Sector 1, destinat achitării taxelor judiciare de timbru.

Acest document releva fara putinţă de tăgada ca TL nu si-a îndeplinit obligaţia stabilita in sarcina sa.

TL nu trebuia sa achite o taxa judiciara de timbru in contul DITL sector 1, ci trebuia sa consemneze o cauţiune la dispoziţia Tribunalului Prahova, pe numele sau in conformitate cu prevederile art. 1057 alin. 1 Cod Pr. Civ. -"când legea prevede darea unei cauţiuni, suma datorată de parte cu acest titlu se stabileşte de către instanţa în condiţiile legii şi se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank S.A. sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.".

În vederea îndeplinirii obligaţiei, TL trebuia sa prezinte instanţei o recipisa de consemnare a cauţiunii in cuantum de 40.000 lei, iar nu un ordin de plata a unei taxe judiciare de timbru in contul unităţii administrativ teritoriale.

Mai mult decât atat, inclusiv numărul de dosar evidenţiat pe aşa-zisul ordin de plata este greşit, dosarul cauzei având nr. 6049/105/2020, iar nu 6049/105/2020/al.

In aceste condiţii, fata de neîndeplinirea obligaţiei de consemnare a cauţiunii, conform dispoziţiilor art. 72 alin. (1) din Legea 85/2014, cererea TL de deschidere a procedurii insolvenţei este inadmisibila.

Prin notele de şedinţă depuse pentru termenul de judecată din 05.04.2021, creditoarele TLI SA şi TBES Sucursala B au solicitat respingerea excepţiei inadmisibilităţii invocate de debitoare pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 77/2016, acest act normativ se aplica doar raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit/instituţiile financiare nebancare.

Noţiunea de consumator este definită de dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Legea 193/2000 care prevăd „Prin consumator se înţelege orice persoană fizica sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intră sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale''.

După cum se poate observa, debitoarea V SRL este o societate comercială care acţionează in scopul obţinerii de profit, iar nu o persoană fizică ce acţionează in afara activităţii sale comerciale, aşadar aceasta nu intră sub incidenţa noţiunii de consumator si nu se poate prevala de dispoziţiile Legii nr. 77/2016.

Faptul că societatea V SRL nu este consumator este un aspect care poate fi lesne constatat de către instanţă, aşadar debitoarea nu poate beneficia de efectul suspensiv stabilit de către dispoziţiile art. 5 alin. 3, art. 6 alin. 1 si 2 si art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016, întrucât această lege se aplică exclusiv consumatorilor, iar nu profesioniştilor.

Formularea de către TL SI TB a unor contestaţii împotriva notificărilor de dare in plată primite de la V SRL reprezintă o posibilitate a creditoarelor si nu schimbă faptul că debitoarea este o societate comercială, iar nu un consumator, iar dispoziţiile Legii nr. 77/2016 nu i se aplică.

Procedura prevăzută de art. 48 din Legea 55/2020 nu este aplicabilă in prezenta cauză. Debitoarea nu a mai executat obligaţiile de plată încă din anul 2019, neexecutarea nefiind cauzată/influenţată de pandemia de Covid 19.

Procedura prevăzută de art. 48 din Legea 55/2020 se aplică doar pentru obligaţiile aflate in curs de executare si care nu mai pot fi îndeplinite din cauza faptului că debitorul şi-a întrerupt activitatea total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă.

In speţa, debitoarea nu si-a mai îndeplinit obligaţiile contractuale dinaintea instituirii pe teritoriul României a stării de urgenţă, respectiv a stării de alertă, fiind demarată şi executarea silită împotriva acesteia încă din anul 2019.

Întrucât debitoarea si fidejusorii nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale, TB a formulat cerere de executare silită pentru recuperarea sumei de 2.136.482,85 lei, in acest sens constituindu-se dosarul execuțional nr. 718/2019 pe rolul BEJ CLC.

De asemenea, TLI SA a formulat cerere de executare silită pentru recuperarea sumei de 8.439.636,81 lei, reprezentând debit datorat până la data transmiterii declaraţiilor de reziliere, in acest sens constituindu-se dosarul execuțional nr. 717/2019 pe rolul BEJ CLC.

Împotriva actelor de executare silită din dosarele executionale nr. 717/2019 si 718/2019, debitoarea a formulat contestaţie la executare, fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte dosarul nr. 4252/331/2019.

Prin încheierea de şedinţă din 20.05.2020 pronunţată in dosarul nr, 4252/331/2019, s-a dispus suspendarea executării silite ce face obiectul dosarelor de executare nr. 717/2019 si 718/2019 ale B.EJ. CLC, până Ia soluţionarea contestaţiei la executare.

Întrucât este pornită executarea silită, raporturilor juridice dintre părţi li se aplică dispoziţiile derogatorii din materia executării silite, astfel cum sunt reglementate de Codul de procedură civilă, Cartea a V-a.

Potrivit art. 630 C. proc.civ., „in tot cursul executării silite, sub supravegherea executorului judecătoresc, creditorul şi debitorul pot conveni ca aceasta să se efectueze, în total sau în parte, numai asupra veniturilor băneşti sau altor bunuri ale debitorului, ca vânzarea bunurilor supuse urmăririi să se facă prin bună învoială sau ca plata obligaţiei să se facă în alt mod admis de lege"

Aşadar, odată demarată executarea silită, orice înţelegeri sau convenţii privitoare Ia plata datoriilor se pot realiza doar sub supravegherea executorului judecătoresc, iar nu in afara dosarului de executare.

Or, in cazul de faţă , executarea silită in cele două dosare execuționale era suspendată incă din data de 20.05.2020, astfel că părţile nu aveau cum să negocieze convenţii de plată.

Prin urmare, debitoarea V SRL nu se poate prevala de dispoziţiile Legii nr. 55/2020, privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, întrucât faptul generator al neexecutării a intervenit dinainte de a se institui stare de urgenţă/ stare de alertă pe teritoriul statului român.

La termenul de judecată din data de 05.04.2021 debitoarea a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de TBES deoarece nu s-a făcut dovada că suma achitată reprezintă cauţiune, invocând acelaşi argumente ca şi în cazul cererii de deschidere a procedurii formulată de TL IFN.

Creditoarea TBES a solicitat la termenul de judecată din 05.04.2021 respingerea excepţiei inadmisibilităţii cu privire la aspectul neîndeplinirii obligaţiei de consemnare a cauţiunii, deoarece pe ordinul de plată a menţionat ce reprezintă suma de bani.

Prin concluziile scrise depuse la data de 14.04.2021, debitoarea a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererilor formulate de TL şi TBES, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art. 48 din Legea nr. 55/2020, pentru neîndeplinirea obligaţiei privind consemnarea cauţiunii şi pentru incidenţa prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016.

În ceea ce priveşte neindeplinirea de către pretinsele creditoare a procedurii prealabile obligatorii prevăzută de art. 48 din legea 55/2020, a arătat că textul de lege nu face vreo distincţie cu privire la momentul naşterii creanţei creditorului. În cauza fiind incident principiul potrivit căruia unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă - ubilex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Data fiind starea de alerta instituita pe teritoriul României, inca din data de 14.05.2020 si pana in prezent, precum si faptul ca activează in domeniul H, având activitatea întrerupta total sau parţial (certificatul pentru situaţie de urgenta TIP 2 fiind depus la dosarul cauzei), pretinsele creditoare TL si TB aveau obligaţia legala ca,  înainte de depunerea cererilor de deschidere a procedurii insolventei din prezenta cauza, sa încerce încheierea unei convenţii de dare în plata.

Aceasta procedura prealabilă era obligatorie, dispoziţiile legale anterior citate stabilind in mod expres ca cererile de deschidere a procedurii insolventei pot fi formulate numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenţii de plată.

Or, în cauză, nu a primit din partea pretinselor creditoare absolut nicio oferta/propunere de încheiere a unei convenţii de plata, motiv pentru care, in lipsa procedurii prealabile, cererile lor de deschidere a procedurii insolventei subscrisei sunt inadmisibile, pe considerentul prematurităţii.

De altfel, prin conduita lor si notele de şedinţa formulate, TBIL si TB au recunoscut că au omis să parcurgă această procedură prealabila.  Nu poate fi reţinută susţinerea creditoarelor ca dispoziţiile art. 48 din Legea 55/2020 ar fi aplicabile doar acelor creanţe născute dupa instituirea stării de alerta. Este o evidenta adăugare la lege, având in vedere ca textul art. 48 nu realizează o astfel de distincţie cu privire la momentul naşterii creanţei.

In acest sens, contrar celor susţinute de TBI, singura condiţie reglementata de norma in discuţie este cea a întreruperii (totale sau parţiale) activităţii societăţii debitoare, ca efect al măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă.

In acest caz, fara a realiza absolut nicio distincţie in privinţa momentului naşterii creanţei (anterior sau ulterior instituirii stării de urgenta sau alerta), art. 48 reglementează cat se poate de clar condiţia procedurala obligatorie potrivit căreia creditorii pot formula, pe perioada stării de alertă, cerere de deschidere o procedurii insolventei numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc. inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenţii de plată

Aşadar, in aceasta chestiune este pe deplin aplicabil principiul unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă - ubi lex non distinguit, necnos distinguere debemus.

Atât timp cat art. 48 nu releva nicio prevedere sub aspectul momentului naşterii creanţei in raport de care creditorul solicita deschiderea procedurii insolventei, condiţia prealabila de procedibilitate a încercării rezonabile de încheiere cu debitorul a unei convenţii de plata se aplica in absolut toate situaţiile, fara excepţie.

Este vădit nefondata si irelevanta inclusiv susţinerea TBI potrivit căreia orice înţelegere sau convenţie privitoare la plata datoriilor se pot realiza doar sub supravegherea executorului.

Este din nou vorba de o adăugare la lege, de o distincţie pe care textul legal nu o realizează (intre împrejurarea daca este sau nu în derulare o procedura execuționala împotriva debitorului).

Nimic nu împiedică pretinsele creditoare ca, luând decizia introducerii de cereri de deschidere a procedurii insolventei, sa parcurgă in prima faza procedura prealabila obligatorie a notificării sale in vederea încercării încheierii unei convenţii de plata.

Asa cum introducerea cererii de deschidere a procedurii insolventei nu este în niciun fel condiţionată de existenta ori nu a unui dosar execuțional, nici obligativitatea îndeplinirii procedurii prealabile reglementate de art. 48 nu poate fi în vreun fel limitata ori condiţionată. Cele două proceduri sunt fundamental diferite, fără legătura intre ele.

În ceea ce priveşte neîndeplinirea de către TL si TB a obligaţiei stabilite in sarcina lor privind consemnarea cauţiunilor de cate 40.000 lei, efectuarea unei plăţi în contul DITL Sector 1 nu are capacitatea de a răspunde exigenţelor art. 1057 alin. 1 Cpc.

În ceea ce o priveşte pe TL, la termenul din data de 08.02.2021, aceasta a depus la dosarul cauzei ordinul de plata nr. 06 din 02.02.2021, privind plata sumei de 40.000 lei către DITL Sector 1 (in contul acesteia destinat plăţii taxelor judiciare de timbru). Bineînţeles, acest document releva fara puţin de tăgada ca TL nu si-a îndeplinit obligaţia stabilita in sarcina sa. TL nu trebuia sa achite o creanţa bugetara, ci trebuia sa consemneze o cauţiune la dispoziţia Tribunalului Prahova. pe numele său in conformitate cu prevederile art. 1057 alin. 1 Cod Pr. Civ.

Aşadar, in vederea îndeplinirii obligaţiei, TL trebuia sa prezinte instanţei

o recipisa de consemnare a cauţiunii in cuantum de 40.000 iei, iar nu un ordin de plata a unei creanţe bugetare, in speţa, o taxa judiciara de timbru in contul unităţii administrativ teritoriale.

Desigur, în aceasta privinţa, trebuie subliniata lipsa de relevanta a faptului ca la detalii plata, ordinul de plata menţionează ca viramentul respectiv ar reprezenta o cauţiune.

Consemnarea unei cauţiuni nu presupune o plata către bugetul de stat, ci indisponibilizarea/blocarea unei sume de bani la dispoziţia instanţei de judecata. la o unitate bancara ca forma de garanţie pentru recuperarea de către partea adversa a eventualului prejudiciu produs prin demersul judiciar aflat in curs de soluţionare.

Cauţiunea nu se plăteşte (nu reprezintă o plata, adică stingerea unei datorii), ci se consemnează, se depune, se indisponibilizează la dispoziţia instanței de judecata.

In caz contrar, daca un astfel de virament ar echivala cu consemnarea unei cauţiuni, ar înseamna ca orice subiect de drept aflat într-o astfel de situaţie isi poate stinge obligaţiile bugetare (sau orice alte obligaţii de plata) prin efectuarea de vărsăminte in contul organului fiscal (sau altei asemenea entităţi de drept public sau privat), cu menţionarea in cuprinsul OP -ului ca viramentul respectiv constituie „cauţiune in dosarul nr.”.

Exact aceeaşi situaţie o vizează si pe TB, care la ultimul termen de judecata, din 05.04.2021, a prezentat instanţei ordinul de plata nr. XXX din 25.03.2021, privind plata sumei de 40.000 lei tot către DITL Sector 1, in contul acesteia destinat plăţii taxelor judiciare de timbru.

In acest caz lucrurile sunt si mai clare, întrucât la detaliile plăţii pretinsa creditoare menţionează cat se poate de explicit ca a procedat la achitarea unei taxe judiciar de timbru.

Este aşadar evident ca cele două viramente efectuate de TL si TB nu pot avea semnificaţia de cauţiuni consemnate la dispoziţia Tribunalului Prahova, conform exigentelor art. 1057 cod pr. civ., ci constituie veritabile plaţi către bugetul de stat care conduc la stingerea unor creanţe bugetare ori pot fi solicitate spre restituire in conformitate cu procedura reglementata in materie.

TL si TB nu au dreptul sa iniţieze împotriva sa nicio procedura judiciara ori extrajudiciară vizând creanţa în discuţie, având în vedere prevederilor art. 7 alin. 4 din Legea 77/2016 care interzic in mod expres demersul judiciar din prezenta cauza.

Pentru a solicita deschiderea procedurii insolventei debitorului sau, creditorul trebuie sa dispună de dreptul de a incasa creanţa in discuţie (adică datoria sa fie exigibila).

In cazul in speţa insa, in configuraţia situaţiei de fapt si fata de caracterul vădit incert al pretinsului debit, instanţa de executare silita i-a admis atat cererea de suspendare provizorie a executării silite, cat şi cererea de suspendare din cadrul contestaţiei la executare, pana la soluţionarea acesteia din urma (dosarul nr. 4252/331/2019 aflat pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte cu termen de judecata la data de 24.03.2021, acordat de instanţa pentru efectuarea expertizei contabile.

Mai mult decât atat, TL si TB au contestat in instanţa notificarea sa de dare in plata, potrivit procedurii reglementate de art. 7 din Legea darii in plata nr. 77/2016, formandu-se astfel dosarele nr. 4296/331/2019 şi nr. 4275/331/2019.

In acest sens, ca urmare a demersurilor judiciare iniţiate de pretinsele creditoare, in relaţia dintre acestea si societatea sa au devenit incidente prevederile legale obligatorii ale art. 5 alin. 3, art. 6 alin. 1 si 2 si art. 7 alin. 4 din Legea 77/2016.

Aşadar, aceasta suspendare de drept, care operează în puterea legii, vizează nu numai eventualul demers execuțional al creditorului,  ci si orice plata către acesta si orice procedura judiciara sau extrajudiciară privind creanţa in discuţie.

In mod evident, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 7 alin. 4, pana la soluţionarea definitiva  a  contestaţiilor  din  dosarele  nr.  4296/331/2019  si 4275/331/2019, TL si TB nu au dreptul sa încaseze nicio suma de bani de la societatea sa si nici sa iniţieze împotriva sa niciun fel de demers judiciar ori extrajudiciar de recuperare a creanţei, cererile de deschidere a procedurii insolventei fiind vădit inadmisibile.

Aşadar, reluarea plaţilor ori procedurilor de recuperare a eventualelor creanţe decurgând din contractele încheiate va putea avea loc numai daca si când instanţa de judecata va admite prin hotărâre definitiva contestaţiile formulate de TL si TB in dosarul 4296/331/2019 si 4275/331/2019, pana atunci orice astfel de eventual demers judiciar fiind strict interzis de lege.

Analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a notificării sale de dare in plata nu poate face obiectul unei analize ori dezlegări din partea judecătorului sindic.

Asa cum a arătat, verificarea condiţiilor de admisibilitate face obiectul dosarelor nr. 4296/331/2019 si 4275/331/2019 (privind contestaţiile TB si TL Împotriva notificărilor), aflate in curs de judecata, pentru ca în caz contrar ar fi în mod flagrant încălcate dispoziţiile exprese ale art. 7 din Legea 77/2016, care reglementează procedura speciala în care aceasta problemă de drept poate fi analizata si dezlegata.

Verificând actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut următoarele:

Cu privire la neîndeplinirea obligaţiei prevăzută de dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 55/2020 de către creditoarele TL IFN şi TBES, tribunalul a reţinut următoarele:

Dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 55/2020 prevăd că „în cazul debitorului care şi-a întrerupt activitatea total sau parţial ca efect al măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă, instituite prin Decretul nr. 195/2020 şi prelungită prin Decretul nr. 240/2020 de autorităţile publice competente potrivit legii, menţinute după caz, şi în perioada stării de alertă, creditorii pot formula, pe perioada stării de alertă, cerere de deschidere a procedurii insolvenţei numai după încercarea rezonabilă, dovedită cu înscrisuri comunicate între părţi prin orice mijloc, inclusiv prin mijloace electronice, de încheiere a unei convenţii de plată”.

Scopul măsurilor prevăzute de art. 46-52 din Legea nr. 55/2020 este de a proteja debitorii, care din cauza măsurilor adoptate în perioada stării de urgenţă, instituită prin Decretul nr. 195/2020 şi prelungită prin Decretul nr. 240/2020 întâmpină dificultăţi financiare în achitarea creanţelor de către creditori.

Tribunalul a reţinut că ambele creditoare deţin creanţe din anul 2019 pe care au încercat să le valorifice în procedura executării silite (dosare de executare nr. 717  şi nr. 718 /2019 înregistrate pe rolul BEJ CLC).

Prin urmare, debitoarei nu-i sunt aplicabile dispoziţiile art. 48 din Legea nr. 55/2020, deoarece creanţele solicitate de creditoare sunt din anul 2019 şi împotriva debitoarei a început executarea silită în anul 2019, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 55/2020.

Cu privire la nedepunerea cauţiunilor stabilite în sarcina creditoarelor, tribunalul a constatat că potrivit dispoziţiilor art. 1057 Ncpc, suma datorată cu titlu de cauţiune se depune la Trezoreria Statului, la CEC Bank SA sau la orice altă instituţie de credit care efectuează astfel de operaţiuni, pe numele părţii respective, la dispoziţia instanţei sau, după caz, a executorului judecătoresc.

După cum se poate observa, creditoarele au achitat cauţiunile stabilite de instanţă în cuantum de 40.000 lei, prin ordin de plată (filele 7 volum III şi 29 volum IV), la Trezoreria Statului – DITL Bucureşti Sector 1.

Din ordinul de plată 6/02.02.2021 reiese că TL IFN a achitat suma de 40.000 lei în contul DITL Bucureşti Sector 1 cu titlu de cauţiune în dosarul nr. 6049/105/2020/a1 al Tribunalului Prahova. Astfel suma respectivă a fost consemnată la dispoziţia instanţei cu titlu de cauţiune, această menţiune regăsindu-se în cuprinsul ordinului de plată. Menţionarea dosarului 6049/105/2020/a1 în loc de 6046/105/2020 este o evidentă eroare materială, deoarece dosarul asociat a1 a avut ca obiect cerere de reexaminare a taxei de timbru stabilită de instanţă pentru contestaţia debitoarei la cererea de deschidere a procedurii insolvenţei. Acest dosar asociat a1 este ataşat dosarului de bază 6049/105/2020. Şi în ordinul de plată XXX/25.03.2021 s-a menţionat că suma de 40.000 lei reprezintă cauţiune în acelaşi dosar nr. 6049/105/2020.

Prin urmare, excepţia inadmisibilităţii cererilor invocată pentru nedepunerea cauţiunilor nu este întemeiată.

Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016, tribunalul a constatat că Legea nr. 77/2016 se aplică raporturilor juridice dintre consumatori şi instituţiile de credit, instituţiile financiare bancare sau cesionării creanţelor deţinute asupra consumatorilor.

Consumatorii sunt persoanele definite de OG nr. 21/1992R şi Legea nr. 193/2000, adică persoanele fizice sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care în temeiul unui contract acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

Debitoarea, societate comercială, nu este un consumator în sensul dispoziţiilor art. OG nr. 21/1992R şi Legii nr. 193/2000.

Dispoziţiile invocate de debitoare, art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016 prevăd suspendarea oricărei plăţi către creditor, precum şi a oricărei proceduri judiciare sau extrajudiciare demarate de creditor, până la soluţionarea contestaţiei formulate împotriva notificării emise în conformitate cu dispoziţiile art. 5.

Pentru soluţionarea excepţiei de inadmisibilitate a cererilor de deschidere a procedurii întemeiată pe dispoziţiile art. 7 alin. 4 din Legea nr. 77/2016 instanţa trebuie să verifice dacă Legea nr. 77/2016 îi este aplicabilă debitoarei. Or, aşa cum s-a arătat, debitoarea nu este consumator în sensul dispoziţiilor Legii nr. 77/2016 şi excepţia de inadmisibilitate fundamentată pe dispoziţiile art. 7 alin. 4 din această lege nu este întemeiată.

Debitoarea a susţinut că judecătorul sindic nu are competenţa de a analiza condiţiile de admisibilitate a notificării sale întemeiate pe Legea nr. 77/2016, însă aşa cum s-a arătat, pentru a soluţiona excepţia de inadmisibilitate fundamentată pe dispoziţiile acestei legi, instanţa a trebuit să verifice doar dacă aceste dispoziţii îi sunt aplicabile,.

Pentru toate aceste considerente, tribunalul a respins excepţia de inadmisibilitate a cererilor formulate de creditoare sub cele trei aspecte anterior analizate.

Domenii speta

Spete similare