Confirmarea administratorului/lichidatorului şi stabilirea remuneraţiei de adunarea creditorilor. Majoritatea necesară.

În concepţia Legii nr. 85/2006 desemnarea de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului are caracter provizoriu, fiind condiţionată de validarea sau invalidarea ulterioară de către Adunarea Creditorilor.

Legiuitorul a prevăzut desemnarea provizorie de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului, stabilind ulterior posibilitatea confirmării acestuia de către Adunarea Creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

Dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006  sunt speciale raportat la dispoziţiile  cu caracter general ale art. 15 şi  derogă de la acestea din urmă, reglementând că, atât hotărârea privind confirmarea/desemnarea unui alt practician în insolvenţă decât cel desemnat provizoriu, cât şi cea privind stabilirea remuneraţiei acestuia, pot fi luate doar de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Legiuitorul a dat prioritate voinţei creditorilor şi a prevăzut  o majoritate de cel puţin 50% din totalul creanţelor înscrise în tabelul creditorilor, ci nu o majoritate de 50% din totalul creanţelor creditorilor prezenţi la adunare.

Prin sentinţa nr. 625 din data de 18.12.2015, Tribunalul Mehedinţi – Secţia a II-a Civilă a respins cererea având ca obiect confirmare onorariu lichidator formulată de  lichidatorul judiciar Consultant Insolvenţă SPRL.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic  a reţinut:

La 18 martie 2011 Tribunalul Mehedinţi a hotărât intrarea în faliment a SCISRL, fiind desemnat ca lichidator CIPE, cu un onorariu total de 8000 lei şi 8% din valoarea creanţelor pe care le va recupera. Bunurile aflate în patrimoniul SCISRL au fost vândute după această dată, iar la 18.11.2014  s-a întocmit planul de distribuire între creditori. În cadrul acestui plan lichidatorul a primit suma de 8.000 lei la care s-a adăugat 8% din valoarea bunurilor înstrăinate.

La un an după întocmirea planului de distribuire judecătorul sindic a fost sesizat cu o cerere având ca obiect confirmarea onorariului lichidatorului, cerând pronunţarea unei hotărârii prin care să fie confirmat un onorariu de 1.000 lei pe lună pentru perioada de faliment.

Potrivit art. 19 alin. 2 din legea numărul 85/2006 „ în cadrul primei şedinţe a adunări creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui lichidator, stabilindu-i şi remuneraţia”. Pe de o parte textul dă dreptul creditorilor să desemneze lichidatorul, iar pe de altă parte aceştia pot să stabilească şi remuneraţia acestuia.

Momentul la care poate să aibă loc această hotărâre a adunării creditorilor poate să intervină fie în cadrul primei şedinţei, fie într-o şedinţă ulterioară. Legiuitorul nu stabileşte în mod expres care ar fi ultima şedinţă în care ar putea fi confirmat onorariul lichidatorului, dar este neîndoielnic că o astfel de şedinţă nu poate să intervină după momentul la care s-a distribuit preţul obţinut din vânzarea bunurilor. Astfel, prin neefectuarea unei opoziţii la onorariul pe care lichidatorul l-a primit conform hotărârii de intrare în faliment ( o sumă fixă de 8.000 lei la care se adaugă 25.140 lei – 8% din valoarea bunurilor vândute), creditorii au acceptat tacit, au fost de acord cu onorariul stabilit de judecătorul sindic.

Totodată, judecătorul sindic a observat că şi în ipoteza în care o astfel de hotărâre a adunării creditorilor ar fi intervenit înaintea întocmirii planului de distribuire a fondurilor obţinute din vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul SC Imiea SRL, aceasta nu ar fi putut fi confirmată deoarece ea nu a fost votată de creditori care deţin cel puţin 50%  din valoarea totală a creanţelor.

Astfel, această retribuţie lunară de 1.000 lei a fost votată doar de reprezentantul fiscului, acela care deţine 35% din totalul creanţelor. Ceilalţi creditori la care face referire lichidatorul judiciar au votat o altă sumă (SCKSA care deţine 4% din totalul creanţelor a votat pentru o retribuţie  lunară de  500 lei, în timp ce BRD, care deţine 30% din creanţe a cerut amânarea discutării acestei probleme). S-a constatat astfel că retribuţia lunară de 1.000 lei a fost votată doar de reprezentantul fiscului care deţinea doar 35% din totalul creanţelor, fiind lipsit de relevanţă aspectul că acest creditor deţine 50,6% din totalul creanţelor prezente, deoarece art. 19 face referire la „ cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor”, iar nu la „ totalul creanţelor prezente”.

Pentru aceste considerente, cererea a fost respinsă menţinându-se onorariul lichidatorului astfel cum a fost stabilit prin sentinţa din 18 martie2011.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs CISPRL prin PE lichidator al debitoarei SCISRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurentul a  solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi admiterea cererii de confirmare de către judecătorul sindic a onorariului lichidatorului raportat la Hotărârea Adunării Creditorilor din 12.10.2015.

În motivele de recurs,  recurentul CISPRL prin  PE a arătat că, deşi în Adunarea Generală din data de 12.10.2015 creditorii au aprobat, cu un procent de 50,612% din totalul creanţelor prezente, respectiv 35,95% din totalul masei credale, o retribuţie a lichidatorului pentru  perioada de faliment în sumă de 1000 lei lunar, exclusiv tva, judecătorul sindic a respins cererea de confirmare a onorariului.

A susţinut recurentul că Hotărârea Adunării Creditorilor a fost luată cu majoritatea simplă a voturilor exprimate, în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin.1 din Legea nr. 85/2006 şi că, în acest context, considerentele reţinute de judecătorul sindic cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.19 alin.2 teza a II-a sunt greşite, acest text fiind incident doar în situaţia în care remuneraţia se achită din fondul constituit conform prevederilor art. 4.

Recurentul a precizat că în cauză onorariul urmează a fi achitat din patrimoniul debitorului, întrucât acesta are bunuri.

În opinia recurentului sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 85/2006, cu motivarea că cererea vizează confirmarea practicianului şi a onorariului şi nu dispoziţiile art. 19 alin.2, care sunt incidente în ipoteza în care creditorii ce deţin 50% din valoarea totală a creanţelor desemnează practicianul în insolvenţă, stabilindu-i şi remuneraţia.

Recurentul a subliniat că pentru confirmarea practicianului şi stabilirea remuneraţiei nu este nevoie de o majoritate de 50% din valoarea creanţelor, ci de majoritate simplă din valoarea creanţelor creditorilor prezenţi la adunare.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, Curtea a constatat că acesta este nefondat.

Articolul 11 lit. c din Legea nr. 85/2006 cuprinde între principalele atribuţii ale judecătorului sindic pe aceea privind desemnarea motivată, prin sentinţa de deschidere a procedurii, a administratorului judiciar provizoriu sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura până la confirmarea ori, după caz, înlocuirea sa de către adunarea creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor şi fixarea remuneraţiei în conformitate cu criteriile stabilite de legea de organizare a activităţii practicienilor în insolvenţă.

Acelaşi text stabileşte că judecătorul-sindic va desemna administratorul judiciar provizoriu sau lichidatorul provizoriu solicitat de către creditorul care a cerut deschiderea procedurii sau de către debitor, dacă cererea îi aparţine,  că în situaţia în care cel care a introdus cererea de deschidere a procedurii nu solicită numirea unui administrator judiciar sau lichidator, numirea se va face de către judecătorul-sindic din rândul practicienilor care au depus oferte la dosarul cauzei şi că, în caz de conexare, se va ţine seama de cererile creditorilor în ordinea mărimii creanţelor sau de cererea debitoarei, dacă nu există o cerere din partea unui creditor.

Potrivit art. 19 alin. 1 din Legea nr. 85/2006  practicienii în insolvenţă interesaţi vor depune la dosar o ofertă de preluare a poziţiei de administrator judiciar la care vor anexa dovada calităţii de practician şi o copie de pe poliţa de asigurare profesională. În ofertă practicianul va putea arăta şi disponibilitatea de timp şi de surse umane precum şi experienţa generală sau specifică necesare preluării dosarului şi bunei administrări a cazului. În cazul în care nu există nicio astfel de ofertă judecătorul sindic va desemna provizoriu până la prima adunare a creditorilor un practician în insolvenţă ales în mod aleatoriu din tabloul UNPIR.

Alineatul 2 al articolului 19 prevede că, la recomandarea comitetului creditorilor în cadrul primei şedinţe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor pot decide desemnarea unui administrator/lichidator judiciar stabilindu-i şi remuneraţia.

Art. 34 din Legea nr. 85/2006 reglementează desemnarea administratorului/lichidatorului, astfel: prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu, desemnarea făcându-se în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).

Din interpretarea coroborată a textelor menţionate rezultă că în toate cazurile fie că există la dosar ofertă de preluare a poziţiei, fie că nu, judecătorul sindic numeşte provizoriu administrator judiciar până la prima adunare a creditorilor.

În acelaşi sens art. 107 alin.2 lit. b din Legea nr. 85/2006 prevede că prin hotărârea de trecere la faliment judecătorul sindic va desemna un lichidator provizoriu şi va dispune şi cu privire la atribuţiile şi remuneraţia acestuia.

În consecinţă, în concepţia Legii nr. 85/2006 desemnarea de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului are caracter provizoriu, fiind condiţionată de validarea sau invalidarea ulterioară de către Adunarea Creditorilor.

Legiuitorul a prevăzut deci desemnarea provizorie de către judecătorul sindic a administratorului/lichidatorului, stabilind ulterior posibilitatea confirmării acestuia de către Adunarea Creditorilor sau creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea creanţelor.

În cauză, la trecerea la faliment judecătorul sindic, prin sentinţa nr. 161/18.03.2011, a desemnat lichidatorul judiciar provizoriu stabilindu-i remuneraţia de 8000 lei şi 8% din valoarea creanţelor recuperate.

Ulterior, în cadrul adunării creditorilor din data de 12.10.2015, creditorii debitorului SCISRL, cu un procent de 50,612 din totalul creanţelor creditorilor prezenţi, respectiv 35, 955 din totalul creanţelor înscrise la masa credală, au aprobat pentru perioada de faliment o retribuţie în sumă fixă de 1000 lei lunar exclusiv tva. 

În acest context, Curtea a apreciat că, în speţă,  sunt aplicabile dispoziţiile art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006,  care sunt speciale raportat la dispoziţiile  cu caracter general ale art. 15 şi care derogă de la acestea din urmă, reglementând că, atât hotărârea privind confirmarea/desemnarea unui alt practician în insolvenţă decât cel desemnat provizoriu, cât şi cea privind stabilirea remuneraţiei acestuia, pot fi luate doar de creditorii care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Ca urmare, legiuitorul, a dat prioritate voinţei creditorilor şi  a prevăzut  o majoritate de cel puţin 50% din totalul creanţelor înscrise în tabelul creditorilor, ci nu o majoritate de 50% din totalul creanţelor creditorilor prezenţi la adunare, cum greşit susţine recurentul.

Pentru aceste considerente, având în vedere că soluţia judecătorului sindic este corectă, în temeiul dispoziţiile art. 304, 3041 şi 312 Cod procedură civilă, Curtea a  respins recursul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare