Anulare proces verbal de constatare contravenţie. Apel. Achiesarea intimatului la pretențiile contestatorului. Inadmisibilitatea căii de atac.

Decizie 12 din 13.01.2021


Ordonanţa militară 3/2020 şi art. 9 alin 1, rap la art. 28 din OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu şi stării de urgenţă

 

Achiesarea intimatului  apare ca fiind un act de dispoziţie valabil, având consimţământul neviciat şi, astfel, nu se poate concluziona că această manifestare de voinţă a fost făcută sub imperiul unei erori. De asemenea, manifestarea de voinţă nu poate fi retractată din momentul în care a produs efecte juridice, respectiv prima instanţă a luat act de aceasta.

Hotărârea pronunţată de prima instanţă putea fi atacată doar cu recurs, potrivit dispozițiilor 436 alin. (1) C.proc.civ. și  art. 437 alin. (1) C.proc.civ., recurs care să vizeze doar eventuala neîndeplinire a condiţiilor privind achiesarea intimatei la pretenţiile petentului.

In acest context, luând în considerare inadmisibilitatea căii de atac a apelului, pe de o parte, şi faptul că achiesarea nu poate fi retrasă, odată ce a produs efecte juridice, dar şi faptul că plângerea contravenţională a fost formulată în termen legal, apelul declarat de apelantul-intimat nu este nefondat. 

Asupra apelului  civil  de  faţă, constată următoarele:

Prin  sentinţa  civilă nr. XXXXX  pronunţată de Judecătoria XXXXX  a fost admisă  plângerea formulată de petentul XXXXX, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliţie Judeţean  XXXXX  şi a  anulat  procesul verbal de contravenţie seria XXXXX  nr. XXXXX  din XXXXX  de Postul de Poliţie XXXXX  şi exonerează petentul de plata amenzii contravenţionale în cuantum de XXXXX  lei.

Pentru  a pronunţa această  sentinţă,  Judecătoria a  avut  în  vedere următoarele:

Prin procesul verbal de contravenţie seria XXXXX  nr. XXXXX  din XXXXX  de Postul de Poliţie XXXXX  petentul a fost sancţionat  cu amendă contravenţională în cuantum de  XXXXX  lei în  temeiul 3 alin 1 din Ordonanţa militară 3/2020 şi art. 9 alin 1, rap la art. 28 din OUG 1/1999 privind regimul stării de asediu şi stării de urgenţă, aşa cum a fost modificată şi completată prin OUG 34/2020, reţinându-se în sarcina sa că a părăsit domiciliul plecând în fondul de vânătoare pentru a plimba câinii fără a avea declaraţia pe propria răspundere prevăzută de OUG 3/2020. 

Procesul verbal de contravenţie a fost semnat de contravenient  fără obiecţiuni.

Instanţa a constatat  că,  fiind un înscris oficial întocmit de  un reprezentant al statului, aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, procesul verbal de contravenţie  se bucură de prezumţia relativă de legalitate.

Potrivit disp. art.34 din O.G. nr.2/2001, modificată „Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării”.

Instanţa constată că prin Decizia nr. 152/06 mai 2020 a Curţii Constituţionale a fost admisă excepţia de neconstituționalitate a dispoz. art.28 din OUG nr.1/1999, precum şi a dispoz. OUG nr.34/2020 pentru modificarea celei dintâi ordonanţe, reţinându-se, în esenţă, că întrucât prevederile de lege supuse controlului de constituţionalitate impun o obligaţie generală de a respecta un număr  nedefinit de norme, cu dificultate identificabile şi stabilesc sancţiuni contravenţionale, neincriminând fapte concrete, încalcă principiile legalităţii şi proporţionalităţii care guvernează dreptul  contravenţional; Curtea a constatat că prevederile art.28 din OUG nr.1/1999 caracterizate printr-o tehnică legislativă deficitară, nu întrunesc exigenţele de claritate, precizie şi previzibilitate şi sunt astfel incompatibile cu principiul fundamental privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, prev.de art.1 alin.5 din Constituţie, precum şi cu principiul restrângerii proporţionale a drepturilor şi libertăţilor fundamentale prev. de art.53 alin.2 din Constituţie, afectând, în consecinţă, şi garanţiile constituţionale care caracterizează dreptul la un proces echitabil consacrat de art.21 alin.3 din Constituţie, inclusiv componenta sa privind dreptul la apărare, drept fundamental prev. de art.24 din Constituţie.

În consecinţă, constatând că urmare a publicării în Monitorul Oficial a deciziei sus menţionate,  a operat practic o dezincriminare a normelor în baza cărora  petentul a fost sancţionat, în temeiul art. 34 din OG nr.2/2001, modificată, instanţa va admite plângerea,  va anula procesul verbal de contravenţie seria XXXXX  nr. XXXXX din XXXXX  şi va exonera petentul de plata amenzii contravenţionale în cuantum de XXXXX  lei.

Împotriva  sentinţei  civile  mai sus  menţionate  a declarat în  termen  legal apel intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului XXXXX, care a invocat netemeinicia  hotărârii  apelate.

Prin motivele  de  apel,  intimatul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului XXXXX  a solicitat respingerea plângerii şi menţinerea procesului-verbal atacat ca legal şi temeinic.

A susţinut  intimatul  că, plângerea  contravenţională a fost depusă la data de XXXXX, cu o zi peste termenul de 15 zile prevăzut de O.G. nr. 2/2001.

Potrivit art. 41 din Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României, „prescripţiile şi termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă instituite potrivit prezentului decret, dispoziţiile art. 2.532, pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile." Prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020 a fost prelungită starea de urgenţă pe teritoriul României

Faţă de cele expuse, invocă excepţia tardivităţii plângerii contravenţionale şi solicită admiterea acesteia, cu consecinţa respingerii plângerii ca tardiv formulată şi menţinerii procesului-verbal atacai ca legal şi temeinic.

În drept, au fost invocate  prevederile O.M. nr. 3/2020, O.U.G. nr. 1/1999, Decret nr. 195/2020, Decret nr. 240/2020, OG 2/2001, Codul civil şi ale Codului de procedură civilă.

 Intimatul – petent  XXXXX  nu a formulat  întâmpinare. 

Verificând în limitele cererii de apel  şi a apărărilor formulate, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile, Tribunalul va respinge apelul declarat, pentru considerentele care vor succede:

Instanţa de fond a realizat o justă apreciere a textelor legale incidente, reţinând că apelanta-intimată a formulat o cerere de recunoaştere a pretenţiilor, de care prima instanţă a şi luat act.

Potrivit art. 436 alin. (1) C.proc.civ., ,,Când pârâtul a recunoscut în tot sau în parte pretențiile reclamantului, instanța, la cererea acestuia din urmă, va da o hotărâre în măsura recunoașterii’’. De asemenea, potrivit art. 437 alin. (1) C.proc.civ., ,,Hotărârea prevăzută la art. 436 poate fi atacată numai cu recurs la instanța ierarhic superioară’’.

Prin urmare, hotărârea pronunţată de prima instanţă putea fi atacată doar cu recurs, recurs care să vizeze doar eventuala neîndeplinire a condiţiilor privind achiesarea intimatei la pretenţiile petentului.

Pe de altă parte, achiesarea intimatei apare ca fiind un act de dispoziţie valabil, având consimţământul neviciat şi, astfel, nu se poate concluziona că această manifestare de voinţă a fost făcută sub imperiul unei erori. De asemenea, manifestarea de voinţă nu poate fi retractată din momentul în care a produs efecte juridice, respectiv prima instanţă a luat act de aceasta.

Cu atât mai mult, plângerea contravenţională a fost formulată la data de XXXXX  , şi nu XXXXX, astfel cum rezultă din data mail-ului primit de registratura Judecătoriei XXXXX (fila 5), astfel că, în realitate, contestaţia a fost depusă de către petent în termen legal.

Faţă de toate aspectele expuse, luând în considerare inadmisibilitatea căii de atac a apelului, pe de o parte, şi faptul că achiesarea nu poate fi retrasă, odată ce a produs efecte juridice, dar şi faptul că plângerea contravenţională a fost formulată în termen legal, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, în temeiul art. 480 alin. (1) C.proc.civ., Tribunalul va respinge apelul declarat de apelantul-intimat, ca nefondat.