Contestare decizie de invalidare.Calitatea de mostenitor. Despagubiri conform valorii imobilului.

Deliberând asupra cererii constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată sub numărul X/104/2021 la data de 09.08.2021 reclamantul M D C în contracitoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat să se desfiinţeze Decizia nr. X/17.06.2021, emisă de preşedintele CNCI;

- să fie oblige pârâta CNCI să emită o decizie de validare a Dispoziţiei nr. X/ 31.01.2006 emisă de Primarul Municipiului S privind acordarea de despăgubiri conform valorii imobilului teren în suprafaţă de 320 mp expropriat şi valorii imobilului-casă de locuit în suprafaţă de 128 mp;

-să fie oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată

In fapt, arată că la data de 13.02.2002 prin adresa BEJ V C nr. X/13.02.2002, în conformitate cu art. 21 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 am depus la Prefectura Judeţului O o Notificare, înregistrată sub numărul X/2002.

Prin notificarea arătată în paragraful precedent a solicitat restituirea în natură/ reparaţii prin echivalent a imobilului (teren şi/sau construcţie) identificat prin următoarele elemente:

-casă şi teren aferent din S strada ............, demolată conform Decret de expropriere nr. X/1974.

Ulterior, urmare a solicitării Primăriei Municipiului S-Direcţia Patrimoniu a depus şi alte documente care au fost ataşate dosarului întocmit şi trimis către ANRP- Bucureşti.

La data de 31.01.2006 Primăria Municipiului S trimite către ANRP Bucureşti dispoziţia nr. X prin care respinge cererea de restituire în natură pentru imobilul casă şi terenul aferent din strada ............, cu propunerea de acordare de despăgubiri la aceeaşi adresă.

Prin Dispoziţia nr. X/31.01.2006 emisă de Primăria Municipiului S, autoritatea emitentă, analizând actele depuse la dosarul intern nr. X, aferent notificării, constată că:

1 notificatorul are calitatea de persoană îndreptăţită, conform dispoziţiilor art. 3 alin (1) lit. a) coroborat cu art. 4 alin (2) din legea 10/2001, republicată, în baza următoarelor acte doveditoare:

a) actele de stare civilă ale solicitantului;

b) decretul de expropriere nr. X/1974;

c) adresa nr. 1690/14.02.2002 a SC A SA S;

d) certificatul de moştenitor autentificat sub nr. X/25.02.2003.

2. imobilul solicitat la restituirea în natură a fost proprietatea F M în momentul deposedării abuzive conform decretului de expropriere nr. X/1974;

3. imobilul a fost preluat de către stat în baza decretului de expropriere nr. X/1974;

4. imobilulface obiectul art. 2 alin (1) lit. h) din Legea nr. 10/2001, republicată;

5. pe imobilul teren, în suprafaţă de 320 mp a cărui restituire în natură se solicită s-au edificat blocuri de locuit şi alte investiţii publice, iar cons&ucţia este demolată.

Dosarul de expropriere şi demolare înaintat către ANRP Bucureşti de Instituţia Prefectului O a fost înregistrat sub nr. X/ CC din 23.02.2006.

Apreciază că în mod greşit, nelegal şi netemeinic a fost emisă Decizia de invalidare nr. X/17.06.2021, în condiţiile în care a făcut pe deplin dovada calităţii de legatar testamentar a defunctei F M, soţia supravieţuitoare a fostului proprietar F C.

Mai mult, din documentele existente în dosarul de despăgubire nr. X/CC/2006 rezultă cu certitudine că la data deposedării abuzive în baza Decretului de expropriere nr. X/1974, singurul proprietar acceptat şi recunoscut de autorităţile competente ale statului român era doamna F M.

In Registrul de transcripțiuni fila 62, la nr. de ordine 913, dosarul X/1942 data 15 Mai 1942 Grefa Tribunalului Olt atestă că s-a transcris actul de vânzare autentic prin care F C a cumpărat un teren loc de casă în suprafaţă de 320 m.p. situat în oraşul S.

La data de 13.03.1944 sub nr.17 s-a înregistrat în localitatea U căsătoria dintre F C şi S M, născută la data de 22.08.1896, fiica lui B şi S. Cei doi nu au avut moştenitori (Sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale nr. X/18.12.2002).

In anul 1955 intervine decesul domnului F C.

La data de 29 februarie 1968, F M, văduvă, domiciliată în S, strada ............, judeţul O, lasă prin testament autentificat sub nr. 36 din 29 februarie 1968 întreaga sa avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său surorii sale M M şi fiului ei M G D C.

La data de 02.10.1974 s-a înregistrat la întreprinderea Judeţeană de Gospodărie Comunală şi Locativă-O documentul de uz intern care cuprindea extras din DECRET PREZIDENŢIAL privind exproprierea şi trecerea în proprietatea statului a unor imobile.....în care la art. 27 se făcea referire la oraşul S, aratându-se că: se expropriază şi se trece în proprietatea statului, terenurile şi construcţiile aferente, proprietatea persoanelor prevăzute în tabelul anexă nr. 23 la prezentul decret.

Tabelul cuprinzând numele proprietarilor precum şi imobilele ce se expropriaza conform art. 27 conţine la poziţia 29 menţiunile:

1. Proprietar : F M

2. Domiciliul proprietarului: oraşul S, str. ............, judeţul O

3. Locul unde este situat imobilul ce se expropriaza:oraşul S, str. R. D O. Nr.

4. Suprafaţa imobilului ce se expropriază-terenuri-mp: 320

5. Suprafaţa imobilului ce se expropriaza-construcţii-mp: 128

6 . Numărul planului de situaţie şi al poziţiei prin care se identifică imobilul: 43/6.

După mai mult de 15 ani de când un cetăţean român a înaintat o solicitare de despăgubire către ANRP, CNCI, aceasta emite o decizie netemeinică şi profund greşită.

În dovedirea celor afirmate în cele ce preced solicită încuviinţarea administrării probei cu înscrisurile depuse în dosarul X/CC/27.02.2006, precum şi administrarea oricăror altor probe necesare desluşirii adevărului în cauză.

Solicită instanţei de judecată să oblige pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor să depună la instanţă copie conformă cu originalul de pe dosarul de despăgubire nr. X/CC/27.02.2006, cu filele numerotate.

Solicită instanţei de judecată să desfiinţeze Decizia nr. X/17.06.2021, emisă de preşedintele CNCI;

- obligarea pârâtei CNCI să emită o decizie de validare a Dispoziţiei nr. X/ 31.01.2006 emisă de Primarul Municipiului S privind acordarea de despăgubiri conform valorii imobilului teren în suprafaţă de 320 mp expropriat şi valorii imobilului-casă de locuit în suprafaţă de 128 mp;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată pe care le voi face cu acest proces.

In drept, invocă dispoziţiile Legii 165/2013, art. 453 alin 1 CPC.

Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de către reclamantul M D C prin invocă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANRP cu privire la cu privire la soluţionarea dosarului de despăgubire nr. X/CC.

In fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a chemat în judecată AUTORITATEA NAŢIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂŢILOR/COMISIA NAŢIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR să desfiinţeze Decizia nr. X/17.06.2021, să oblige pârâta CNCI să emită o decizie de validare a Dispoziţiei nr. X/31.01.2006 emisă de Primarul Municipiului S privind acordarea de despăgubiri conform valorii imobilului teren în suprafaţă de 320 mp. expropriat şi valorii imobilului casă de locuit în suprafaţă de 128 mp.

Precizează faptul că petitele din acţiunea introductivă de instanţă privesc exclusiv Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, situaţie în care înţelegem să invocăm excepţia lipsei calităţii procesual pasive a ANRP.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu privire la emiterea deciziei de invalidare, învederează instanţe următoarele:

În materie, calitatea procesuală pasivă este data de competenţele conferite de lege fiecărei entităţi publice implicate în procesul de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.

Interdependenţa celor două entităţi publice, Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, reglementată prin art. 17 alin. 2, 4 şi 5 din Legea nr. 165/2013, este irelevantă din perspectiva competenţelor ce le revin în procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire.

Sub imperiul legii anterioare, ANRP a asigurat organizarea şi funcţionarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar în prezent, sub imperiul legii noi, asigură Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii.

Învederază instanţei faptul că aceste aspecte sunt relevante însă numai sub aspect organizatoric, structural.

Din punct de vedere al competenţelor deci, cu consecinţa instituţiei publice care efectiv poate fi obligată să dea, să facă sau să nu facă ceva în contencios administrativ, aşa cum reiese din cele ce preced, instituţia cu prerogative în materie nu este Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor în această etapă, întrucât nu aceasta emite decizii de compensare/validare parţială/invalidare.

Având în vedere atribuţiile conferite subscrisei de prevederile art. 2 din H.G nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, se poate observa cu uşurinţă faptul că printre acestea nu este stipulată nicio prerogativă legală care să îi confere calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Din perspectiva contenciosului administrativ şi deci a entităţii posibil a fi obligată ia soluţionarea dosarului de despăgubire indiferent de stadiul acestuia, nu prezintă relevanţă organizarea administrativă a celor două entităţi, ci competenţele legale ale fiecăreia dintre ele, precum şi împrejurarea că acestea au capacitate administrativă, aspect esenţial în susţinerea calităţii procesuale într-un litigiu dat.

Faţă de cele mai sus arătate şi având în vedere atribuţiile conferite de lege subscrisei, precum şi inexistenţa vreunei dispoziţii legale care să îi confere acesteia prerogative concrete în procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire, consideră soluţia pronunţată de instanţa de fond ca fiind o aplicare greşită a normelor de drept material.

Soluţia nu poate fi diferită şi pentru considerentul că, pârâta emite, conform art. 31 din Legea nr.165/2013, titlul de plată, iar aceasta deoarece menţionata obligaţie se situează într-o etapă administrativă distinctă, ulterioară, şi care presupune în mod necesar existenţa unei decizii de compensare/validare parţială, decizie care, nu a fost încă emisă pâră în prezent.

În cuprinsul art. 2 din H.G.nr.572/2013, sunt prevăzute principalele atribuţii ale Autorităţii, şi anume în privinţa aplicării Legii nr.10/2001, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi centrale, precum şi celorlalte persoane juridice deţinătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001, republicată.

De asemenea, Autoritatea a asigurat organizarea şi funcționarea Secretariatului CCSD (având în vedere dispoziţiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul CNCI, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuţiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conţinând decizii/dispoziţii în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum şi în analizarea acestora din punctul de vedere al existenţei dreptului persoanei ce se consideră îndreptăţită la măsuri reparatorii, atribuţii îndeplinite în cadrul procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 165/2013.

Or, faptul că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor asigură organizarea şi funcţionarea secretariatului amintit, nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Naţională validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entităţile învestite de lege, care conţin propunerea de acordare de măsuri reparatorii, conform prevederilor Legii nr.165/2013.

În acest context, face precizarea că potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înfiinţat Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuţiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a şi b, precum şi art. 21 - 26 din lege, procedura de soluţionare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către CNCI a deciziei entităţii învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Conform art. 21 alineat 6, evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, în considerarea caracteristicilor tehnice ale imobilului şi a categoriei de folosinţă la data preluării acestuia, şi se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

 Învederează instanţei faptul că, numai în situaţia în care dosarul este /invalidat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege), respectiv invalidare.

Astfel, nu ANRP evaluează imobilul conform grilei notariale şi nu emite deciziile de compensare, ci Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor.

Învederează instanţei faptul că, sub imperiul noii legislaţii aplicabile în prezenta cauză, sarcina emiterii unei decizii de compensare revine în mod exclusiv CNCI, drept pentru care solicită instanţe să constate lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei faţă de cererea formulată de reclamant.

Pe de altă parte, conform art. 31 şi art. 41 din lege, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor emite titlurile de plată în condiţiile stabilite de Legea nr. 165/2013.

Aşadar, faţă de cele precizate mai sus, solicită instanţei să constate lipsa calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, cu privire la emiterea deciziei în dosarul de despăgubire nr. X/CC.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată.

Pentru considerentele expuse, admiterea excepţiei invocată cu privire la solicitările reclamantului şi  respingerea cererii introductivă de instanţă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În drept invocă dispoz. din Legea nr.10/2001, Legea 165/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

Pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a formulat întâmpinare împotriva cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M D C, domiciliat în municipiul S, judeţul O, prin care solicită instanţei respingerea acţiunii introductive de instanţă ca neîntemeiată.

În fapt, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul solicită desființarea Deciziei nr. X/17.06.2021, precum şi obligarea pârâtei CNCI să emită o decizie de validare a DISPOZIŢIEI NR. X/31.01.2006 emisă de Primarul Municipiului S privind acordarea de despăgubiri conform valorii imobilului teren în suprafaţă de 320 mp expropriat şi valorii imobilului -casă de locuit în suprafaţă de 128 mp.

Solicită şi cheltuieli de judecată.

Referitor la modul de soluţionare a dosarului administrativ nr. X/27.02.2006, învederrează instanţei faptul că motivele care au condus la invalidarea Dispoziţiei nr.X/31.06.2006 emisă de Primăria Municipiului S, au fost temeinice şi legale.

În urma analizării dosarului de către Secretariatul Comisiei Naţionale, la propunerea acestuia, Comisia Naţională, în virtutea prerogativelor şi în acelaşi timp a obligaţiilor pe care legiuitorul le-a reţinut în sarcina sa, cu privire la validarea sau invalidarea deciziilor/dispoziţiilor emise de entităţile investite de lege, a emis în mod legal şi temeinic Decizia de invalidare nr. X/17.06.2021.

Pentru a decide astfel, CNCI a constatat că notificatorul, M D C nu a făcut dovada calităţii de moştenitor în raport cu fostul proprietar, domnul F C. Motivat de faptul că nu s-a făcut dovada dreptului la măsuri compensatorii pentru imobilul obiect al dispoziţiei mai sus amintite, in mod temeinic şi legal s-a emis decizia de invalidare.

Potrivit notificării: nr. X/13.02.2002, domnul M D C, în calitate de legatar testamentar al doamnei F M a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul compus din teren şi construcţie demolată, situat în mun. S, str. ............, jud. O.

La dosar a fost depusă în copie certificată transcrierea nr. 913 din 15 mai 1942 de către Tribunalul Judeţului Olt a actului de vânzare încheiat între vânzătorii CI. R, E C. M şi cumpărător F C, din care reiese că acesta a dobândit în proprietate un teren loc de casă în suprafaţă de circa 320 mp situat în oraşul S.

Potrivit matricolelor nr. 277 din anii 1958-1961 şi nr. 334 pe anii 1966-1975, imobilul situat în str. ............ format din teren şi construcţie, figurează ca fiind proprietatea moştenitorilor F C.

Din aceste documente reiese că fostul proprietar a decedat anterior preluării însă nu au fost depuse documente din care să reiasă identitatea moştenitorilor acestuia şi implicit a proprietarilor de la data preluării.

Pârâta, prin adresa nr. X/CC/12 iunie 2020 a solicitat atât notificatorului cât şi autorităţilor competente înscrisuri din care să reiasă dacă a fost dezbătută succesiunea fostului proprietar, dl. F C.

Potrivit adresei SJANOT-988-C emisă de Arhivele Naţionale, Serviciul Judeţean O, în documentele cercetate de la Raionul S, din anii 1952-1956 nu figurează niciun testament făcut de domnul F C şi nicio încheiere succesorală încheiată în urma decesului acestuia, din anul 1956.

La dosar nu a fost depus certificatul de deces care să confirme data decesului şi nici extras pentru uz oficial de pe registrul de stare civilă pentru căsătorii al acestuia care să dovedească faptul că doamna F M a fost soţia supravieţuitoare a fostului proprietar.

Având în vedere faptul că notificatorul, domnul M D C, nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită după fostul proprietar, F C, în mod temeinic şi legal s-a emis decizia de invalidare.

Potrivit adresei nr. X/2002 eliberate de SC. A SA, imobilul compus din teren în suprafaţă de 320 mp şi construcţie în suprafaţă de 128 mp., situat în municipiul S, str. ............ a fost expropriat conform Decretului nr. X/1974, la rubrica proprietari figurând doamna F M, deşi nu există documente care să ateste că aceasta a fost singura moştenitoare a fostului proprietar.

Având în vedere argumentele prezentate, solicită, respingerea acţiunii reclamantului în contradictoriu cu Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor ca fiind neîntemeiată, iar

Pe cale de consecinţă menținerea Deciziei de invalidare nr. X/17.06.2021 CC emisă de Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, ca fiind legală şi temeinică.

În drept invocă dispoziţiile Legii nr. 10/2001, republicată, H.G nr.250/2007, Legea 165/2013, art.205 - 208 Noul Cod de Procedură Civilă.

Considerentele tribunalului asupra cauzei:

În temeiul art. 248 C.pr.civ ,analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, instanţa o admite având în vedere dispoziţiile art.17 alin. 1, 4 şi 5 din Legea nr.165/2013.Din conţinutul normelor legale precitate rezultă că această pârâtă nu emite decizii de compensare/validare parţială/validare ,nu are prerogative concrete în procedura de soluţionare a dosarelor de despăgubire ,ci doar emite titlul de plată în conformitate cu art. 31 din Legea nr. 165/2013 dar aceasta exclusiv într-o etapă administrativă distinctă, ulterioară ,care presupune în  mod necesar existenţa unei decizii de compensare/validare.Din punct de vedere organizatoric, această pârâtă asigură Secretariatul Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor însă această prerogativă nu-i conferă calitate procesuală pasivă în cauză. În respingerea excepţiei ,instanţa are în vedere şi art. 2 din HG nr. 572/2013 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor care reglementează atribuţiile acestei autorităţi ,printre acestea nefigurând emiterea deciziilor de compensare.

Aşadar ,ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive , va fi respinsă acţiunea reclamantului îndreptată împotriva Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei ,analizând actele şi lucrările dosarului ,raportat la dispoziţiile legale incidente în speţă , instanţa reţine următoarele:

Prin decizia de invalidare nr. X din 17.06.2021 ,pârâta Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor a invalidat dispoziţia nr.X/31.01.2016 emisă de Primarul Mun. S prin care s-a propus acordarea de despăgubiri ,în condiţiile legii speciale privind regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv ,respectiv pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 320 mp şi construcţie ,expropriat ,imposibil de restituit în natură , motivat de faptul că pe acestea se află edificate blocuri de locuit şi alte investiţii publice ,iar construcţia este demolată.

În preambulul deciziei de invalidare s-a argumentat că notificatorul M D C nu a făcut dovada calităţii de moştenitor în raport cu fostul proprietar F C respectiv nu s-a făcut dovada  dreptului la măsuri compensatorii pentru imobilul obiect al dispoziţiei emise de Primarul mun. S.

În cursul cercetării judecătoreşti a fost administrată proba cu înscrisuri având ca scop stabilirea calităţii de moştenitor a reclamantului  în raport cu fostul proprietar al imobilului preluat abuziv ,F C. În acest sens ,au fost solicitate informaţii Consiliului Local al mun. S -Serviciul Public Comunitar Local de Evidenţă a Persoanelor-Compartimentul de Stare Civilă ,Arhivelor Naţionale-Serviciul Judeţean O ,Primăriei Mun.C -Compartiment Stare Civilă şi Primăriei  Mun. S.

Coroborând înscrisurile trimise la dosar de către  instituţiile arătate ,înscrisuri ce se află la f. 159 dosar vol. II  (extras pentru uz oficial din registrul de deces privind pe F C) ,f.160 (extras pentru uz oficial din registrul de căsătorie privind pe F C şi S M) şi adresa nr. X/19.04.2022 (f.175 dosar) rezultă următoarele aspecte: numitul F C s-a născut la 6 mai 1884 în localitatea C M  şi a decedat la 7 mai 1956 în S. Acesta a fost căsătorit cu numita S M ,născută la 22 august 1896, încheierea căsătoriei având loc la 13 martie 1941.În urma decesului autorului F C nu s-a solicitat deschiderea procedurii succesorale.

Aşadar, cu înscrisurile prezentate s-a făcut dovada că F M (fostă S)  a fost soţia autorului F C , decedat la data de 7 mai 1956 .

Conform certificatului de deces de la f. 32 verso , vol. II ,dosar ,F M a decedat la 23 ianuarie 1988 .Prin testamentul încheiat la 29 februarie 1968 , F C. M, văduvă , a testat în favoarea nepoatei sale M G. M şi a fiului ei M G.D C , în lipsă de moştenitori rezervatari ,întreaga avere mobilă şi imobilă ce se va găsi în patrimoniul său.

Din conţinutul certificatelor de moştenitor nr.23 din 25 februarie 2003 şi nr.24 din 25 februarie 2003 emise de Biroul Notarului Public I S (f. 6 faţă -verso, vol. II ds.)  rezultă că reclamantul -notificator este moştenitorul legal al defunctei M M , străină de succesiune prin neacceptare faţă de defuncta F M şi  moştenitorul testamentar  al defunctei F M ,decedată la 23.01.1988.

În privinţa calităţii de moştenitor de pe urma autorului F C ,tribunalul conchide că aceasta se verifică în persoana reclamantului  pentru următoarele considerente :

Art.1 lit.e din Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de moştenire al soţului supravietuitor, în vigoare la data decesului autorului F C, prevede că  ,,în lipsa rudelor(...) soţul supravietuitor moşteneste averea întreagă”( a se vedea şi art. 679 din vechiul cod civil potrivit cu care cînd defunctul nu are nici rude în gradul succesibil, nici copii naturali, bunurile succesiunii trec la soţul în viaţă nedespărţit.)

Aplicând acest text de lege la ceea ce rezultă  fără echivoc din datele dosarului anume că F M ,autoarea reclamantului-notificator ,a fost soţia supravieţuitoare a numitului F C , se desprinde concluzia că aceasta a moştenit întreaga avere a soţului decedat. La rândul său,în lipsa unor moştenitori rezervatari ai autoarei F M,aspect ce reiese fără echivoc din testamentul emis la 29 februarie 1968 şi certificatul de moştenitor nr. 24 din 25 februarie 2003 , reclamantul-notificator este moştenitor testamentar al autoarei F M. În această calitate, reclamantul a moştenit întreaga avere mobilă şi imobilă a defunctei F M,avere ce a aparţinut soţului acesteia,fiind evident că este şi succesor al autorului F C. 

Prin urmare , tribunalul apreciază că în mod greşit pârâta CNCI  a considerat că reclamantul  -notificator nu a făcut dovada calităţii de moştenitor în raport cu fostul proprietar F C , din probele administrate în cursul cercetării judecătoreşti ,cu aplicarea art. 1 lit. e din Legea nr.319/1944 ,rezultând că reclamantul  este moştenitorul testamentar al numitei F M ce a moştenit în temeiul legii ,în calitate de soţie supravieţuitoare şi  în lipsa altor rude, întreaga avere mobilă şi imobilă a autorului F C, ea figurând în Decretul de expropriere nr. X/1974 ca proprietar al imobilului expropriat.

Potrivit art.644 vechiul  C.civ., ”Proprietatea bunurilor se dobândeşte şi se transmite prin succesiune, prin legate, prin convenţie şi prin tradiţiune”, iar conform art.645 din acelaşi cod ”Proprietatea se mai dobândeşte prin accesiune sau încorporaţiune, prin prescripţie, prin lege şi prin ocupaţiune.”În cauză sunt pe deplin aplicabile aceste dispoziţii legale atât în privinţa autoarei reclamantului cât şi a reclamantului însuşi.Astfel ,autoarea reclamantului a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului expropriat prin succesiune,conform art. 1 lit. e din Legea nr.319/1944 , de pe urma soţului său F C care, în baza actului de vânzare transcris sub nr. X/15 mai 1942  la Tribunalul Olt, a cumpărat de la vânzătorii C.I.R ,E C.M un teren loc de casă în suprafaţă de circa 320 mp situat în S, transmiterea moştenirii deci a proprietăţii de la F M  către reclamant operând în baza testamentului nr. 36 din 29.02.1968.

 Componenţa averii moştenite de F M ,ca soţie supravieţuitoare a autorului F C, ce a fost expropriată, reiese din Decretul de expropriere nr.X/1974, poz. 29 (f.10,vol.II) .Potrivit adresei nr. X/2002 eliberată de SC A SA , imobilul compus din teren în suprafaţă de 320 mp şi construcţie în suprafaţă de 128 mp ,situat în mun.S ,str. ............ a fost expropriat conform Decretului nr. X/1974 ,la rubrica proprietari figurând doamna F M .În virtutea calităţii de moştenitor testamentar ,reclamantul este  îndreptăţit la măsuri compensatorii pentru imobilul expropriat ce nu mai poate fi restituit în natură aşa cum în mod just s-a dispus prin dispoziţia nr. X/31.01.2006 emisă de Primarul mun. S,prin care s-a stabilit că reclamantul este persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul expropriat ,în conformitate cu art. 3 alin.1 lit. a coroborat cu art. 4 alin.2 din Legea nr. 10/2001

Pentru considerentele sus expuse , tribunalul concluzionează că decizia de invalidare a fost emisă cu nesocotirea  art.1 lit. e din Legea nr. 319/1994 şi a art. 644 şi art. 645 vechiul Cod civil, motiv pentru care va admite acţiunea, va anula decizia de invalidare nr.X/17.06.2021 şi va obliga pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să valideze Dispoziția nr.298/31.01.2006 emisă de Primarul Mun. S privind acordarea de despăgubiri conform valorii imobilului teren în suprafață de 320 mp şi construcție în suprafaţă de 128 mp expropriat, imposibil de restituit in natură, situat în mun. S ,str. M E (fostă  ............) ,jud. O.

Data publicarii pe portal:27.06.2022

Domenii speta

Spete similare