Anulare act administrativ

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000378

Dosar nr. ...

SENTINŢA Nr. 378/2021

Şedinţa publică de la 28 Mai 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea cauzei formulate în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta ADMINISTRATIA NATIONALA ... în contradictoriu cu pârâtele ... şi CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, având ca obiect anulare act administrativ.

Fără citarea părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13.05.2021, când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr dosar 264/102/2021 la data de 08.02.2021, reclamanta ... a chemat în judecată pârâtele ... şi Camera de Conturi Mureş solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării în parte a Deciziei nr. 66/30.10.2020 emisă de ... -Camera de Conturi Mureş, referitor la stabilirea întinderii si recuperarea în condiţiile legii a prejudiciului -creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu de adaos salarial acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei", din decizia menţionată mai sus.

Prin acţiunea formulată a susţinut că încheierea emisă de către ... nu respectă normele privitoare la prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să pronunţe hotărârea. În cuprinsul încheierii nr. 02/2021, emisă de Comisia instituită la nivelul Curţii de Conturi, nu exista o motivare de natură a reliefa argumentele proprii faţă de susţinerile noastre, care au determinat această instituţie să respingă contestaţia formulată de ABA, fiind preluate numai susţinerile auditorilor externi din cuprinsul raportul de control.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut de către auditorii externi că s-au efectuat cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv acordarea unor drepturi salariale cu titlu de adaos salarial unor locţiitori ai şefilor de serviciu/birou din cadrul ... sediu şi ..., ... şi ..., în sumă de 165.516 lei. Astfel, au fost acordate sume fixe lunare necuvenite cu titlu de adaos salarial în cuantum de 630 lei si respectiv 350 lei, pentru fiecare persoană, fiind efectuate plăţi nelegale în suma de 165.519 lei din care: 161874 lei reprezintă sume brute şi 3642 lei, contribuţie asiguratorie de muncă.

Prin referatul nr. 1713/AB/25.06.2019 s-a aprobat acordarea unui adaos salarial pentru locţiitorii şefilor de birou sau serviciu nominalizaţi în cuprinsul actului, justificat de faptul ca locţiitorul trebuie motivat, întrucât desfăşoară o munca suplimentara pe lângă atribuţiile sale, fiind obligat sa cunoască întreaga activitate a biroului. Astfel, prin decizii, anumite persoane au fost desemnate locţiitori ai şefilor de serviciu sau birouri. Prin actele adiţionale s-a acordat, efectiv, adaosul sa fa rial, în virtutea numirii ca locţiitor. De asemenea, persoanele desemnate ca locţiitori au semnat de luare la cunoştinţa fisele de post ale şefilor.

În ceea ce priveşte sorgintea acestor adaosuri salariale, menţionează că prin Hotărârea Comitetului de Direcţie al ... nr. 4/2019, s-a solicitat Serviciului RURPA o analiză şi propunerea de măsuri care se impun privitor la responsabilizarea angajaţilor desemnaţi prin fişa postului ca înlocuitori ai şefilor de serviciu, din cadrul .... Astfel, în urma analizei s-a constatat că atribuţiile locţiitorului sunt identice cu cele ale şefului, în perioada în care acesta lipseşte sau în perioada în care exercită anumite atribuţii ale acestuia, din diferite motive; cu alte cuvinte, sarcinile de serviciu ale persoanei care acceptă calitatea de locţiitor se suplimentează, pe o perioadă determinată, cu cele ale şefului.

Conform art. 17 alin. 3 lit. d) din Codul Muncii, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente: d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului alin. 5 al aceluiaşi articol prevede că orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

În acest sens, responsabilizarea acestuia nu se poate realiza decât prin decizie/act adiţional la contractul individual de muncă, prin care se suplimentează atribuţiile prevăzute în fişa postului. Evident, că actul adiţional trebuie să fie rezultatul consensului părţilor, pentru a putea produce efecte juridice, iar decizia trebuie acceptată de salariat. Or, conform art. 15 lit. g) din CCM aplicabil, modificarea atribuţiilor postului se realizează doar prin acordul părţilor.

În cazul reclamantei, salariaţii propuşi a fi locţiitori refuzau exercitarea acestor atribuţii în lipsa unui supliment la fişa postului, astfel cum rezultă din invocarea Hotărârii nr. 4/21.05.2019. Or, singura modalitate de a-i face să accepte, era retribuţia, in raport cu sarcinile suplimentare acordate. Astfel, contrar a ceea ce au reţinut auditorii externi, stabilirea unor atribuţii suplimentare nu se poate face doar prin modificarea fişei postului de către angajator, ci este necesar acordului salariatului, tocmai pentru că fişa postului este o anexă a contractului individual de muncă, care reprezintă consensul părţilor, raportat şi le prevederile art. 17 din Codul Muncii şi ale art. 15 din Contractul colectiv de muncă.

 Menţionează faptul că instanţa de judecată a anulat o decizie de sancţionare a unui salariat pe motiv că a refuzat semnarea unei noi fişe de post cu atribuţii suplimentare, pe motiv că atribuţiile sunt un element esenţial al contractului individual de muncă, care nu poate fi impus unilateral (ds. nr. 198/102/2016- sentinţa nr. 793/2016- pag. 18- punctul 3,3).

În încheierea nr. 02/2021 se reţine faptul că adaosul salarial înscris în actele adiţionate la contractele individuale de muncă ale locţiitorilor şefilor de serviciu/birou nu au fost aprobate de către conducerea ..., prin deciziile de desemnare întocmite. Precizează faptul că aprobarea acordării adaosurilor se realizează prin act adiţional, acesta fiind angajamentul legal în baza căruia se pot acorda drepturi salariale lato sensu, întrucât personalului ... îi sunt aplicate dispoziţiile Codului Muncii, nefiind funcţionar public, astfel cum rezultă din OUG nr. 107/2002 şi HG nr. 1176/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor art. 6 lit. b) din Legea nr, 153/2017, unul dintre principiile salarizării îl constituie principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor. Potrivit art. 160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

Conform art. 7 lit e) din Legea nr, 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, salariul lunar cuprindă salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

De asemenea, conform lit. m) al aceluiaşi articol, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele da grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar Astfel, există reglementat adaosul salarial, ca şi element al salariului de bază şi al venitului salarial al personalului din sectorul bugetar.

Se poate observa faptul că legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ care sunt sporurile reglementate. În schimb, în ceea ce priveşte adaosul, legiuitorul nu defineşte şi nu reglementează în ce situaţii concrete se acordă, de unde putem deduce că acesta este lăsat la latitudinea angajatorului, care are obligaţia de a gestiona sistemul de salarizare în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.

Mai mult, conform art. 3 alin. 2 lit. h) din HG nr, 905/2017, angajatorii prevăzuţi la art. 1 completează registrul în ordinea angajării persoanelor, cu următoarele date, fără a avea caracter limitativ; h) salariul de bază lunar brut, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alta adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz. în contractul colectiv de muncă. Astfel, şi în REVISAL adaosurile pol fi adăugate/denumite fără a exista o listă predefinită, ca în cazul sporurilor. Menţionează faptul că toate aceste adaosuri s-au acordat cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate.

În drept, art. 8 şi urm. Legea nr. 554/2004, Legea nr. 153/2017. art. 160 din Codul Muncii, art. 15 lit g) din C.C.M., art. 3 alin. 2 din HG nr. 905/2017.

Poziţia pârâtului

Prin întâmpinarea formulată pârâta ... a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de anulare parţială a încheierii CCR nr. 02/18.01.2021 respectiv de admitere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei CCR nr. 66/30.10.2020 şi de anulare în parte a acestei decizii, eu referire la punctul II. I „stabilirea întinderii si recuperarea în condiţiile legii a prejudiciului creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu de adaos salariat acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei”, cu menţinerea actelor emise de Curtea de Conturi ca fiind temeinice şi legale.

Contrar celor susţinute de reclamantă cu privire la actele atacate se poate constata că acestea au fost emise în conformitate cu ansamblu de reguli, de fond şi formă, prevăzute de RODAS pentru desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea rezultatelor acţiunilor de control, cu respectarea procedurii de comunicare şi contestare, în baza competenţei şi atribuţiilor specifice stabilite prin art. 22 - 24 din Legea nr.94/1992, republicată.

În opinia pârâtei acordarea în perioada iulie 2019 —august 2020, de „adaosuri salariat” în sumă fixă de 630 lei/lună, respectiv de 350 lei/lună, pentru o parte dintre locţiitorii şefilor de serviciu/de birou, din cadrul ... s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin care a fost reglementat un sistem de salarizare unitar pentru personalul din sectorul bugetar.

Astfel, contrar celor precizate de reclamantă conform căreia, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ care sunt sporurile reglementate. În schimb, în ceea ce priveşte adaosul, legiuitorul nu defineşte si nu reglementează in ce situaţii concrete se acordă, de unde putem deduce că acesta este lăsat latitudinea angajatorului (pagina 7 a cererii de chemare în judecată) dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt de strictă interpretare. Avem în vedere atât dispoziţiile art. I alin.(3) potrivit cărora „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin, (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege", cât şi dispoziţiile art. 3 alin.(4) potrivit cărora „Ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariate în bani şi în natură prevăzute delege, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu".

Concluzionând, diferenţierea salariilor între angajaţii din sistemul bugetar prin acordarea unor adaosuri salariate reprezintă opţiunea legiuitorului care a reglementat foarte clar acest aspect prin intermediul Legii nr.153/2017, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii şi nu a angajatorului public.

Prin urmare, nu angajatorul public, ci legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la salariile de bază, stimulente, adaosuri pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri pârâta depunând raportul de control nr. 1618/17537/02.10.2020, Decizia 66/30.10.2020 şi Încheierea nr. 2/18.01.2021 filele 142-200 vol. II, filele 1-201 vol. III, filele 1-9 vol. IV. 

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În perioada 07 septembrie – 02 octombrie 2020 auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Mureş au efectuat un control la instituţia reclamantei, în urma acestuia fiind întocmit Raportul nr. 1618 din 02 octombrie 2020, ataşat la filele 150 – 176 din vol. II.

 În baza acestui raport a fost emisă Decizia nr. 66/30 octombrie 2020 (f. 146, vol. II), prin care la pct. II.1 s-a dispus stabilirea întinderii şi recuperarea în condiţiile legii, a prejudiciului creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu "adaos salarial" acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei.

Calcularea, înregistrarea în evidenţa contabilă şi regularizarea cu bugetele publice a contribuţiilor aferente sumelor acordate necuvenit" .Termen de realizare: 29.01.2021.

Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Încheierea emisă de ..., nr. 02 din data de 18 ianuarie 2021 (f. 143. vol. II).

Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a contestat actele administrative emise de cele două pârâte, invocând atât motive de nelegalitate cât şi de netemeinicie ale acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte Încheierea emisă de ..., nr. 02 din data de 18 ianuarie 2021, reclamanta susţine că nu cuprinde elementele prevăzute la art. 223 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, nefiind prezentate argumentele şi raţionamentele care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să pronunţe hotărârea, fiind preluate doar susţinerile auditorilor publici externi din cuprinsul Raportului de control.

 Instanţa apreciază că nu se confirmă susţinerile reclamantei, în cuprinsul acesteia fiind redate atât motivele de fapt (prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să admită total sau parţial contestaţia ori să o respingă; redarea fiecărei măsuri contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective; motivele contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate; documentele depuse de acesta în vederea susţinerii contestaţiei; motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entităţii verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante) cât şi motivele de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluţionare a contestaţiilor le-a avut în vedere şi pe care se întemeiază soluţia dată, în sensul respingerii acesteia, răspunzând astfel exigenţelor impuse de pct. 223 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014.

Astfel, încheierea cuprinde constatările Comisiei, argumentele reţinute de aceasta în vederea respingerii contestaţiei, susţinerile reclamantei fiind analizate prin raportare la prevederile legale aplicabile în domeniu. În ceea ce priveşte temeinicia argumentelor, acestea vor fi analizate pe fond, prin raportare la normele legale incidente în speţă.

Concluzionând, instanţa apreciază că susţinerea referitoare la nemotivarea actului ar putea fi primită exclusiv în cazul unei lipse totale de argumente, nu şi atunci când acestea sunt apreciate de către entitatea contestatoare ca fiind insuficiente ori neconvingătoare.

Nici criticile referitoare la netemeinicia măsurilor dispuse la punctul II. 1 al Deciziei nr. 66/30 octombrie 2020 nu sunt apreciate ca fiind întemeiate de către instanţă pentru următoarele considerente:

Prin pct. I.2 al Deciziei nr. 66/2020 s-a reţinut că în perioada iulie 2019 – august 2020 au fost angajate şi efectuate cheltuieli nelegale, prin acordarea unor angajaţi din cadrul instituţiei reclamante – locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou, de sume fixe lunare necuvenite cu titlul de „adaos salarial” în cuantum de 630 lei şi respectiv de 350 lei pentru fiecare persoană.

Prejudiciul a fost estimat ca fiind în valoare de 165.516 lei, din care suma de 161.874 lei reprezintă sume brute iar suma de 3.642 lei reprezintă contribuţia asiguratorie de muncă.

În susţinerea legalităţii operaţiunii de acordare a drepturilor salariale cu titlu de „adaos salarial” reclamanta a invocat că respectivele drepturi au fost aprobate prin Referatul nr. 1713/AB/25 iunie 2019, emis de ... (f. 27, vol. I), justificat de faptul că locţiitorul şefului de birou trebuie motivat, întrucât desfăşoară o muncă suplimentară pe lângă atribuţiile sale, fiind obligat să cunoască întreaga activitate a biroului. Adaosurile salariale au fost acordate prin acte adiţionale, în virtutea numirii ca locţiitori, persoanele desemnate ca locţiitori au semnat de luare la cunoştinţă fişele de post ale şefilor. În drept au fost indicate dispoziţiile art.17 al. 3 lit. d din Codul muncii, ale art. 15 lit. g din Contractul colectiv de muncă, aceştia nefiind funcţionari publici le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, angajaţii nefiind funcţionari publici, astfel cum rezultă din OUG nr. 107/2002 şi H.G. nr. 1176/2005.

 Curtea de Conturi a criticat această abordare, susţinând că dispoziţiile Legii nr. 153/2017 sunt de strictă interpretare, iar diferenţierea salariilor între angajaţii din sistemul bugetar prin acordarea unor drepturi salariale reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu a angajatorului public.

Analizând susţinerile părţilor, tribunalul apreciază că reclamanta a interpretat greşit normele legale care reglementează modalitatea de calcul a salariilor, apreciind că dispoziţiile Legii nr. 153/2017 sunt clare, în art. 1 al. 4 fiind prevăzut în mod expres că prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi.

În acest sens, instanţa are în vedere că potrivit art. 7 lit. e din Legea nr. 153/2017  salariul lunar al personalului din autorităţi şi instituţii publice cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, iar conform art. 4 al. 3  din același act normativ prevede că ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

Chiar dacă nu poate fi contestat că, în condiţiile în care un angajat al reclamantei exercită anumite atribuţii specifice unei funcţii de conducere, acesta este îndreptăţit la acordarea unei contraprestaţii corespunzătoare din partea reclamantei, acest argument nu poate conduce la înfrângerea principiului legalităţii, anterior analizat, neputând fi astfel acordate drepturi de natură salarială în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens.

Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit căreia Legea cadru nr. 157/2017 dă în responsabilitatea ordonatorului de credite să stabilească nivelul de salarizare al personalului, tribunalul apreciază că ordonatorului de credite nu poate acorda drepturi de natură salarială care excedează sau contravin prevederilor legi-cadru. Personalul reclamantei este plătit din fonduri publice, iar în sfera publică, salariile/indemnizaţiile sunt stabilite în baza legii (a se vedea, în acest sens, şi art. 162 alin. 3 din Codul muncii), ca act al legiuitorului originar sau delegat; legea este cea care oferă angajatorului public o marjă privind acordarea anumitor drepturi salariale, acesta neavând competenţa de a acorda drepturi salariale numai în baza şi în temeiul unei manifestări discreţionare de voinţă, ci manifestarea sa de voinţă este condiţionată şi totodată limitată de lege.

Nu există nicio contradicţie între constatarea referitoare la aplicare Codului muncii  şi soluţia de respingere a contestaţie, dat fiind că aşa cum anterior s-a arătat, Legea cadru nr. 153/2017 permite acordarea unui „adaos salarial”  cu menţiunea însă că potrivit art. 1 al. 3 din ultimul act normativ indicat, drepturile salariale ale personalului instituţiei reclamante sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în această lege, iar art. 44 alin. 1 pct. 36 din Legea cadru153/2017 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice dispoziţie legală contrară.

În probaţiune au fost depuse 14 decizii (f. 183 – vol. II), emise în data de 28 iunie 2019, prin care începând cu data de 01 iulie 2019, un număr de 14 salariaţi din cadrul Administraţiei ... au fost desemnaţi „locţiitori” ai şefilor de serviciu şi ai şefilor de birou, acestora fiindu-le ataşate actele adiţionale la contractele individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, prin care a fost modificat salariul în sensul acordării „adaosului” în cuantum lunar de 630 lei lunar pentru locţiitorii de serviciu, respectiv 350 lei lunar pentru locţiitorii şefului de birou.

La fila 157 din vol. III a fost ataşată Grila de salarizare a personalului Administraţiei Naţionale Apele Române, care a stat la baza aplicării art. 36 al. 1 din Legea nr. 153/2017, iar în aceasta nu sunt cuprinse drepturi salariale reprezentând „adaosuri salariale”.

Deşi în esenţă reclamanta a justificat acordarea acestor drepturi în virtutea faptului că prin deciziile anterior enumerare a avut loc o delegare temporară de atribuţii, în Nota de relaţii întocmită la data de 30 septembrie 2020 (f. 164 – 166 din vol. III) directorul Administraţiei ... arătând că „atribuţiile locţiitorului sunt identice cu cele ale şefului, în perioada în care acesta lipseşte; cu alte cuvinte, sarcinile de serviciu ale persoanei care acceptă calitatea de locţiitor se suplimentează, pe o perioadă determinată, cu cele ale şefului”, în realitate, din conţinutul acestora, nu rezultă caracterul limitat în timp al acestora.

În continuare, raportat la susţinerile reclamantei, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 107/2002 și ale art. 8 alin. 8 din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, salarizarea personalului ...” se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

Salarizarea prin lege a personalului ...” este statuată de dispozițiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii, ale art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 1 din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora și salarizarea personalului instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii (venituri care fac parte din bugetul general consolidat al statului, potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010) se face în baza Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin anexa nr. VII „Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului”, parte integrantă din Legea-cadru 16 nr. 153/2017, sunt prevăzute salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale specifice domeniului de activitate corespunzător acestei familii ocupaționale de funcții bugetare, iar potrivit art. 12 din anexa VII Drepturile de natură salarială ale personalului încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt stabilite de către ordonatorul de credite, cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri şi cheltuieli.

În acest context, este relevant de reţinut că dreptul salarial suplimentar cu titlu de „adaos salarial” nu este prevăzut nici în cuprinsul art. 9 – 12 din anexa VII, astfel cum instanţa reţine că nu s-a făcut dovada nici în Contractul colectiv de muncă 2019 – 2020 încheiat la nivelul instituţiei pârâte s-a prevăzut posibilitatea/obligativitatea acordării unui adaos salarial pentru desfăşurarea activităţii de „locţiitor al şefului”, suplimentul salarial nefiind acordat nici prin decizie emisă de directorul instituţiei reclamante, fiind inserat doar în actul adiţional la contractul individual de muncă.

În condițiile în care posibilitatea acordării acestui supliment salarial, cu titlu de adaos, a fost prevăzută cu titlu de principiu în cuprinsul Legii nr. 153/2010, fără însă ca modalitatea concretă de calcul şi de acordare să îşi găsească corespondent în lege sau Contractul colectiv de muncă 2019 – 2020 încheiat la nivelul unităţii reclamante, instanţa apreciază că în mod legal a fost emisă decizia contestată.

În acord cu cele susţinute de către pârâtă, instanţa apreciază că orice acordare de drepturi salariale în sectorul bugetar trebuie să respecte principiul legalităţii, iar astfel cum Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr. 901/2009, principiul legalităţii fiind unul de rang constituţional, încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea art. 1 al. 5 din Constituţie, care prevede că respectarea legilor este obligatorie.

 Față de aceste considerente, instanța apreciază cererea neîntemeiată și o va respinge. R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000378

Dosar nr. ...

SENTINŢA Nr. 378/2021

Şedinţa publică de la 28 Mai 2021

Completul compus din:

PREŞEDINTE ...

Grefier ...

Pe rol se află judecarea cauzei formulate în contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamanta ADMINISTRATIA NATIONALA ... în contradictoriu cu pârâtele ... şi CURTEA DE CONTURI A ROMANIEI, având ca obiect anulare act administrativ.

Fără citarea părţilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile în fond ale părţilor sunt consemnate în încheierea de şedinţă din data de 13.05.2021, când s-a amânat pronunţarea pentru data de astăzi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr dosar 264/102/2021 la data de 08.02.2021, reclamanta ... a chemat în judecată pârâtele ... şi Camera de Conturi Mureş solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună suspendarea executării în parte a Deciziei nr. 66/30.10.2020 emisă de ... -Camera de Conturi Mureş, referitor la stabilirea întinderii si recuperarea în condiţiile legii a prejudiciului -creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu de adaos salarial acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei", din decizia menţionată mai sus.

Prin acţiunea formulată a susţinut că încheierea emisă de către ... nu respectă normele privitoare la prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să pronunţe hotărârea. În cuprinsul încheierii nr. 02/2021, emisă de Comisia instituită la nivelul Curţii de Conturi, nu exista o motivare de natură a reliefa argumentele proprii faţă de susţinerile noastre, care au determinat această instituţie să respingă contestaţia formulată de ABA, fiind preluate numai susţinerile auditorilor externi din cuprinsul raportul de control.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut de către auditorii externi că s-au efectuat cheltuieli de personal neprevăzute de legislaţia în vigoare, respectiv acordarea unor drepturi salariale cu titlu de adaos salarial unor locţiitori ai şefilor de serviciu/birou din cadrul ... sediu şi ..., ... şi ..., în sumă de 165.516 lei. Astfel, au fost acordate sume fixe lunare necuvenite cu titlu de adaos salarial în cuantum de 630 lei si respectiv 350 lei, pentru fiecare persoană, fiind efectuate plăţi nelegale în suma de 165.519 lei din care: 161874 lei reprezintă sume brute şi 3642 lei, contribuţie asiguratorie de muncă.

Prin referatul nr. 1713/AB/25.06.2019 s-a aprobat acordarea unui adaos salarial pentru locţiitorii şefilor de birou sau serviciu nominalizaţi în cuprinsul actului, justificat de faptul ca locţiitorul trebuie motivat, întrucât desfăşoară o munca suplimentara pe lângă atribuţiile sale, fiind obligat sa cunoască întreaga activitate a biroului. Astfel, prin decizii, anumite persoane au fost desemnate locţiitori ai şefilor de serviciu sau birouri. Prin actele adiţionale s-a acordat, efectiv, adaosul sa fa rial, în virtutea numirii ca locţiitor. De asemenea, persoanele desemnate ca locţiitori au semnat de luare la cunoştinţa fisele de post ale şefilor.

În ceea ce priveşte sorgintea acestor adaosuri salariale, menţionează că prin Hotărârea Comitetului de Direcţie al ... nr. 4/2019, s-a solicitat Serviciului RURPA o analiză şi propunerea de măsuri care se impun privitor la responsabilizarea angajaţilor desemnaţi prin fişa postului ca înlocuitori ai şefilor de serviciu, din cadrul .... Astfel, în urma analizei s-a constatat că atribuţiile locţiitorului sunt identice cu cele ale şefului, în perioada în care acesta lipseşte sau în perioada în care exercită anumite atribuţii ale acestuia, din diferite motive; cu alte cuvinte, sarcinile de serviciu ale persoanei care acceptă calitatea de locţiitor se suplimentează, pe o perioadă determinată, cu cele ale şefului.

Conform art. 17 alin. 3 lit. d) din Codul Muncii, persoana selectată în vederea angajării ori salariatul după caz, va fi informată cu privire la cel puţin următoarele elemente: d) funcţia/ocupaţia conform specificaţiei clasificării ocupaţiilor din România sau altor acte normative, precum şi fişa postului, cu specificarea atribuţiilor postului alin. 5 al aceluiaşi articol prevede că orice modificare a unuia dintre elementele prevăzute la alin. (3) în timpul executării contractului individual de muncă impune încheierea unui act adiţional la contract, anterior producerii modificării, cu excepţia situaţiilor în care o asemenea modificare este prevăzută în mod expres de lege sau în contractul colectiv de muncă aplicabil.

În acest sens, responsabilizarea acestuia nu se poate realiza decât prin decizie/act adiţional la contractul individual de muncă, prin care se suplimentează atribuţiile prevăzute în fişa postului. Evident, că actul adiţional trebuie să fie rezultatul consensului părţilor, pentru a putea produce efecte juridice, iar decizia trebuie acceptată de salariat. Or, conform art. 15 lit. g) din CCM aplicabil, modificarea atribuţiilor postului se realizează doar prin acordul părţilor.

În cazul reclamantei, salariaţii propuşi a fi locţiitori refuzau exercitarea acestor atribuţii în lipsa unui supliment la fişa postului, astfel cum rezultă din invocarea Hotărârii nr. 4/21.05.2019. Or, singura modalitate de a-i face să accepte, era retribuţia, in raport cu sarcinile suplimentare acordate. Astfel, contrar a ceea ce au reţinut auditorii externi, stabilirea unor atribuţii suplimentare nu se poate face doar prin modificarea fişei postului de către angajator, ci este necesar acordului salariatului, tocmai pentru că fişa postului este o anexă a contractului individual de muncă, care reprezintă consensul părţilor, raportat şi le prevederile art. 17 din Codul Muncii şi ale art. 15 din Contractul colectiv de muncă.

 Menţionează faptul că instanţa de judecată a anulat o decizie de sancţionare a unui salariat pe motiv că a refuzat semnarea unei noi fişe de post cu atribuţii suplimentare, pe motiv că atribuţiile sunt un element esenţial al contractului individual de muncă, care nu poate fi impus unilateral (ds. nr. 198/102/2016- sentinţa nr. 793/2016- pag. 18- punctul 3,3).

În încheierea nr. 02/2021 se reţine faptul că adaosul salarial înscris în actele adiţionate la contractele individuale de muncă ale locţiitorilor şefilor de serviciu/birou nu au fost aprobate de către conducerea ..., prin deciziile de desemnare întocmite. Precizează faptul că aprobarea acordării adaosurilor se realizează prin act adiţional, acesta fiind angajamentul legal în baza căruia se pot acorda drepturi salariale lato sensu, întrucât personalului ... îi sunt aplicate dispoziţiile Codului Muncii, nefiind funcţionar public, astfel cum rezultă din OUG nr. 107/2002 şi HG nr. 1176/2005, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform dispoziţiilor art. 6 lit. b) din Legea nr, 153/2017, unul dintre principiile salarizării îl constituie principiul importanţei sociale a muncii, în sensul că salarizarea personalului din sectorul bugetar se realizează în raport cu responsabilitatea, complexitatea, riscurile activităţii şi nivelul studiilor. Potrivit art. 160 din Codul Muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alte adaosuri.

Conform art. 7 lit e) din Legea nr, 153/2017, cu modificările şi completările ulterioare, salariul lunar cuprindă salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar.

De asemenea, conform lit. m) al aceluiaşi articol, venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, soldele da grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare, indemnizaţiile lunare şi, după caz, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, majorările, adaosurile, primele şi premiile, precum şi alte drepturi în bani şi/sau în natură, corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar Astfel, există reglementat adaosul salarial, ca şi element al salariului de bază şi al venitului salarial al personalului din sectorul bugetar.

Se poate observa faptul că legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ care sunt sporurile reglementate. În schimb, în ceea ce priveşte adaosul, legiuitorul nu defineşte şi nu reglementează în ce situaţii concrete se acordă, de unde putem deduce că acesta este lăsat la latitudinea angajatorului, care are obligaţia de a gestiona sistemul de salarizare în conformitate cu dispoziţiile legale incidente.

Mai mult, conform art. 3 alin. 2 lit. h) din HG nr, 905/2017, angajatorii prevăzuţi la art. 1 completează registrul în ordinea angajării persoanelor, cu următoarele date, fără a avea caracter limitativ; h) salariul de bază lunar brut, indemnizaţiile, sporurile, precum şi alta adaosuri, astfel cum sunt prevăzute în contractul individual de muncă sau, după caz. în contractul colectiv de muncă. Astfel, şi în REVISAL adaosurile pol fi adăugate/denumite fără a exista o listă predefinită, ca în cazul sporurilor. Menţionează faptul că toate aceste adaosuri s-au acordat cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate.

În drept, art. 8 şi urm. Legea nr. 554/2004, Legea nr. 153/2017. art. 160 din Codul Muncii, art. 15 lit g) din C.C.M., art. 3 alin. 2 din HG nr. 905/2017.

Poziţia pârâtului

Prin întâmpinarea formulată pârâta ... a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de anulare parţială a încheierii CCR nr. 02/18.01.2021 respectiv de admitere a contestaţiei formulate împotriva Deciziei CCR nr. 66/30.10.2020 şi de anulare în parte a acestei decizii, eu referire la punctul II. I „stabilirea întinderii si recuperarea în condiţiile legii a prejudiciului creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu de adaos salariat acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei”, cu menţinerea actelor emise de Curtea de Conturi ca fiind temeinice şi legale.

Contrar celor susţinute de reclamantă cu privire la actele atacate se poate constata că acestea au fost emise în conformitate cu ansamblu de reguli, de fond şi formă, prevăzute de RODAS pentru desfăşurarea activităţii Curţii de Conturi şi valorificarea rezultatelor acţiunilor de control, cu respectarea procedurii de comunicare şi contestare, în baza competenţei şi atribuţiilor specifice stabilite prin art. 22 - 24 din Legea nr.94/1992, republicată.

În opinia pârâtei acordarea în perioada iulie 2019 —august 2020, de „adaosuri salariat” în sumă fixă de 630 lei/lună, respectiv de 350 lei/lună, pentru o parte dintre locţiitorii şefilor de serviciu/de birou, din cadrul ... s-a realizat cu încălcarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prin care a fost reglementat un sistem de salarizare unitar pentru personalul din sectorul bugetar.

Astfel, contrar celor precizate de reclamantă conform căreia, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ care sunt sporurile reglementate. În schimb, în ceea ce priveşte adaosul, legiuitorul nu defineşte si nu reglementează in ce situaţii concrete se acordă, de unde putem deduce că acesta este lăsat latitudinea angajatorului (pagina 7 a cererii de chemare în judecată) dispoziţiile Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt de strictă interpretare. Avem în vedere atât dispoziţiile art. I alin.(3) potrivit cărora „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, drepturile salariate ale personalului prevăzut la alin, (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege", cât şi dispoziţiile art. 3 alin.(4) potrivit cărora „Ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariate în bani şi în natură prevăzute delege, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu".

Concluzionând, diferenţierea salariilor între angajaţii din sistemul bugetar prin acordarea unor adaosuri salariate reprezintă opţiunea legiuitorului care a reglementat foarte clar acest aspect prin intermediul Legii nr.153/2017, ţinând seama de importanţa şi complexitatea diferitelor funcţii şi nu a angajatorului public.

Prin urmare, nu angajatorul public, ci legiuitorul este în drept să instituie anumite sporuri la salariile de bază, stimulente, adaosuri pe care le poate diferenţia în funcţie de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula.

În probaţiune a fost administrată proba cu înscrisuri pârâta depunând raportul de control nr. 1618/17537/02.10.2020, Decizia 66/30.10.2020 şi Încheierea nr. 2/18.01.2021 filele 142-200 vol. II, filele 1-201 vol. III, filele 1-9 vol. IV. 

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În perioada 07 septembrie – 02 octombrie 2020 auditorii publici externi din cadrul Camerei de Conturi Mureş au efectuat un control la instituţia reclamantei, în urma acestuia fiind întocmit Raportul nr. 1618 din 02 octombrie 2020, ataşat la filele 150 – 176 din vol. II.

 În baza acestui raport a fost emisă Decizia nr. 66/30 octombrie 2020 (f. 146, vol. II), prin care la pct. II.1 s-a dispus stabilirea întinderii şi recuperarea în condiţiile legii, a prejudiciului creat bugetului instituţiei, prin achitarea fără temei legal a unor sume cu titlu "adaos salarial" acordat în mod permanent pentru locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou din cadrul instituţiei.

Calcularea, înregistrarea în evidenţa contabilă şi regularizarea cu bugetele publice a contribuţiilor aferente sumelor acordate necuvenit" .Termen de realizare: 29.01.2021.

Împotriva acestui act reclamanta a formulat contestaţie, respinsă prin Încheierea emisă de ..., nr. 02 din data de 18 ianuarie 2021 (f. 143. vol. II).

Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta a contestat actele administrative emise de cele două pârâte, invocând atât motive de nelegalitate cât şi de netemeinicie ale acestora.

Astfel, în ceea ce priveşte Încheierea emisă de ..., nr. 02 din data de 18 ianuarie 2021, reclamanta susţine că nu cuprinde elementele prevăzute la art. 223 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014, nefiind prezentate argumentele şi raţionamentele care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să pronunţe hotărârea, fiind preluate doar susţinerile auditorilor publici externi din cuprinsul Raportului de control.

 Instanţa apreciază că nu se confirmă susţinerile reclamantei, în cuprinsul acesteia fiind redate atât motivele de fapt (prezentarea argumentelor şi a raţionamentelor care au determinat comisia de soluţionare a contestaţiilor să admită total sau parţial contestaţia ori să o respingă; redarea fiecărei măsuri contestate şi a probelor/documentelor care au stat la baza dispunerii măsurii respective; motivele contestaţiei formulate de conducătorul entităţii verificate; documentele depuse de acesta în vederea susţinerii contestaţiei; motivele pentru care documentele depuse de conducătorul entităţii verificate au fost acceptate sau, dimpotrivă, nu au fost avute în vedere de comisie, întrucât nu erau relevante) cât şi motivele de drept - precizarea prevederilor legale pe care comisia de soluţionare a contestaţiilor le-a avut în vedere şi pe care se întemeiază soluţia dată, în sensul respingerii acesteia, răspunzând astfel exigenţelor impuse de pct. 223 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, aprobat prin Hotărârea Curţii de Conturi nr. 155/2014.

Astfel, încheierea cuprinde constatările Comisiei, argumentele reţinute de aceasta în vederea respingerii contestaţiei, susţinerile reclamantei fiind analizate prin raportare la prevederile legale aplicabile în domeniu. În ceea ce priveşte temeinicia argumentelor, acestea vor fi analizate pe fond, prin raportare la normele legale incidente în speţă.

Concluzionând, instanţa apreciază că susţinerea referitoare la nemotivarea actului ar putea fi primită exclusiv în cazul unei lipse totale de argumente, nu şi atunci când acestea sunt apreciate de către entitatea contestatoare ca fiind insuficiente ori neconvingătoare.

Nici criticile referitoare la netemeinicia măsurilor dispuse la punctul II. 1 al Deciziei nr. 66/30 octombrie 2020 nu sunt apreciate ca fiind întemeiate de către instanţă pentru următoarele considerente:

Prin pct. I.2 al Deciziei nr. 66/2020 s-a reţinut că în perioada iulie 2019 – august 2020 au fost angajate şi efectuate cheltuieli nelegale, prin acordarea unor angajaţi din cadrul instituţiei reclamante – locţiitori ai şefilor de serviciu şi de birou, de sume fixe lunare necuvenite cu titlul de „adaos salarial” în cuantum de 630 lei şi respectiv de 350 lei pentru fiecare persoană.

Prejudiciul a fost estimat ca fiind în valoare de 165.516 lei, din care suma de 161.874 lei reprezintă sume brute iar suma de 3.642 lei reprezintă contribuţia asiguratorie de muncă.

În susţinerea legalităţii operaţiunii de acordare a drepturilor salariale cu titlu de „adaos salarial” reclamanta a invocat că respectivele drepturi au fost aprobate prin Referatul nr. 1713/AB/25 iunie 2019, emis de ... (f. 27, vol. I), justificat de faptul că locţiitorul şefului de birou trebuie motivat, întrucât desfăşoară o muncă suplimentară pe lângă atribuţiile sale, fiind obligat să cunoască întreaga activitate a biroului. Adaosurile salariale au fost acordate prin acte adiţionale, în virtutea numirii ca locţiitori, persoanele desemnate ca locţiitori au semnat de luare la cunoştinţă fişele de post ale şefilor. În drept au fost indicate dispoziţiile art.17 al. 3 lit. d din Codul muncii, ale art. 15 lit. g din Contractul colectiv de muncă, aceştia nefiind funcţionari publici le sunt aplicabile prevederile Codului muncii, angajaţii nefiind funcţionari publici, astfel cum rezultă din OUG nr. 107/2002 şi H.G. nr. 1176/2005.

 Curtea de Conturi a criticat această abordare, susţinând că dispoziţiile Legii nr. 153/2017 sunt de strictă interpretare, iar diferenţierea salariilor între angajaţii din sistemul bugetar prin acordarea unor drepturi salariale reprezintă opţiunea legiuitorului şi nu a angajatorului public.

Analizând susţinerile părţilor, tribunalul apreciază că reclamanta a interpretat greşit normele legale care reglementează modalitatea de calcul a salariilor, apreciind că dispoziţiile Legii nr. 153/2017 sunt clare, în art. 1 al. 4 fiind prevăzut în mod expres că prin contractele colective de muncă/acordurile colective de muncă şi contractele individuale de muncă nu pot fi negociate salarii sau alte drepturi de natură salarială în bani sau în natură care excedează sau contravin prevederilor prezentei legi.

În acest sens, instanţa are în vedere că potrivit art. 7 lit. e din Legea nr. 153/2017  salariul lunar al personalului din autorităţi şi instituţii publice cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar, iar conform art. 4 al. 3  din același act normativ prevede că ordonatorii de credite au obligaţia să stabilească salariile de bază/soldele de funcţie/salariile de funcţie/soldele de grad/salariile gradului profesional deţinut, gradaţiile, soldele de comandă/salariile de comandă, indemnizaţiile de încadrare/indemnizaţiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani şi în natură prevăzute de lege, să asigure promovarea personalului în funcţii, grade şi trepte profesionale şi avansarea în gradaţii, în condiţiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinaţie în bugetul propriu.

Chiar dacă nu poate fi contestat că, în condiţiile în care un angajat al reclamantei exercită anumite atribuţii specifice unei funcţii de conducere, acesta este îndreptăţit la acordarea unei contraprestaţii corespunzătoare din partea reclamantei, acest argument nu poate conduce la înfrângerea principiului legalităţii, anterior analizat, neputând fi astfel acordate drepturi de natură salarială în lipsa unei prevederi legale exprese în acest sens.

Referitor la afirmaţia reclamantei potrivit căreia Legea cadru nr. 157/2017 dă în responsabilitatea ordonatorului de credite să stabilească nivelul de salarizare al personalului, tribunalul apreciază că ordonatorului de credite nu poate acorda drepturi de natură salarială care excedează sau contravin prevederilor legi-cadru. Personalul reclamantei este plătit din fonduri publice, iar în sfera publică, salariile/indemnizaţiile sunt stabilite în baza legii (a se vedea, în acest sens, şi art. 162 alin. 3 din Codul muncii), ca act al legiuitorului originar sau delegat; legea este cea care oferă angajatorului public o marjă privind acordarea anumitor drepturi salariale, acesta neavând competenţa de a acorda drepturi salariale numai în baza şi în temeiul unei manifestări discreţionare de voinţă, ci manifestarea sa de voinţă este condiţionată şi totodată limitată de lege.

Nu există nicio contradicţie între constatarea referitoare la aplicare Codului muncii  şi soluţia de respingere a contestaţie, dat fiind că aşa cum anterior s-a arătat, Legea cadru nr. 153/2017 permite acordarea unui „adaos salarial”  cu menţiunea însă că potrivit art. 1 al. 3 din ultimul act normativ indicat, drepturile salariale ale personalului instituţiei reclamante sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în această lege, iar art. 44 alin. 1 pct. 36 din Legea cadru153/2017 prevede că la data intrării în vigoare a acestei legi se abrogă orice dispoziţie legală contrară.

În probaţiune au fost depuse 14 decizii (f. 183 – vol. II), emise în data de 28 iunie 2019, prin care începând cu data de 01 iulie 2019, un număr de 14 salariaţi din cadrul Administraţiei ... au fost desemnaţi „locţiitori” ai şefilor de serviciu şi ai şefilor de birou, acestora fiindu-le ataşate actele adiţionale la contractele individuale de muncă ale respectivilor angajaţi, prin care a fost modificat salariul în sensul acordării „adaosului” în cuantum lunar de 630 lei lunar pentru locţiitorii de serviciu, respectiv 350 lei lunar pentru locţiitorii şefului de birou.

La fila 157 din vol. III a fost ataşată Grila de salarizare a personalului Administraţiei Naţionale Apele Române, care a stat la baza aplicării art. 36 al. 1 din Legea nr. 153/2017, iar în aceasta nu sunt cuprinse drepturi salariale reprezentând „adaosuri salariale”.

Deşi în esenţă reclamanta a justificat acordarea acestor drepturi în virtutea faptului că prin deciziile anterior enumerare a avut loc o delegare temporară de atribuţii, în Nota de relaţii întocmită la data de 30 septembrie 2020 (f. 164 – 166 din vol. III) directorul Administraţiei ... arătând că „atribuţiile locţiitorului sunt identice cu cele ale şefului, în perioada în care acesta lipseşte; cu alte cuvinte, sarcinile de serviciu ale persoanei care acceptă calitatea de locţiitor se suplimentează, pe o perioadă determinată, cu cele ale şefului”, în realitate, din conţinutul acestora, nu rezultă caracterul limitat în timp al acestora.

În continuare, raportat la susţinerile reclamantei, instanţa reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 5 alin. 5 din O.U.G. nr. 107/2002 și ale art. 8 alin. 8 din Statutul aprobat prin H.G. nr. 1176/2005, salarizarea personalului ...” se face în conformitate cu reglementările legale aplicabile instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii.

Salarizarea prin lege a personalului ...” este statuată de dispozițiile art. 162 alin. 3 din Codul muncii, ale art. 138 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 și ale art. 1 din Legea nr. 153/2017, potrivit cărora și salarizarea personalului instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii (venituri care fac parte din bugetul general consolidat al statului, potrivit art. 3 pct. 2 din Legea nr. 69/2010) se face în baza Legii-cadru nr. 153/2017.

Prin anexa nr. VII „Reglementări specifice personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral din venituri proprii, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și a celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, din cele aflate în coordonarea prim-ministrului, precum și din cele aflate sub controlul Parlamentului”, parte integrantă din Legea-cadru 16 nr. 153/2017, sunt prevăzute salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale specifice domeniului de activitate corespunzător acestei familii ocupaționale de funcții bugetare, iar potrivit art. 12 din anexa VII Drepturile de natură salarială ale personalului încadrat în autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral din venituri proprii sunt stabilite de către ordonatorul de credite, cu încadrarea strictă în resursele financiare alocate anual şi în numărul de posturi stabilit potrivit legii, prin bugetul de venituri şi cheltuieli.

În acest context, este relevant de reţinut că dreptul salarial suplimentar cu titlu de „adaos salarial” nu este prevăzut nici în cuprinsul art. 9 – 12 din anexa VII, astfel cum instanţa reţine că nu s-a făcut dovada nici în Contractul colectiv de muncă 2019 – 2020 încheiat la nivelul instituţiei pârâte s-a prevăzut posibilitatea/obligativitatea acordării unui adaos salarial pentru desfăşurarea activităţii de „locţiitor al şefului”, suplimentul salarial nefiind acordat nici prin decizie emisă de directorul instituţiei reclamante, fiind inserat doar în actul adiţional la contractul individual de muncă.

În condițiile în care posibilitatea acordării acestui supliment salarial, cu titlu de adaos, a fost prevăzută cu titlu de principiu în cuprinsul Legii nr. 153/2010, fără însă ca modalitatea concretă de calcul şi de acordare să îşi găsească corespondent în lege sau Contractul colectiv de muncă 2019 – 2020 încheiat la nivelul unităţii reclamante, instanţa apreciază că în mod legal a fost emisă decizia contestată.

În acord cu cele susţinute de către pârâtă, instanţa apreciază că orice acordare de drepturi salariale în sectorul bugetar trebuie să respecte principiul legalităţii, iar astfel cum Curtea Constituţională a stabilit prin Decizia nr. 901/2009, principiul legalităţii fiind unul de rang constituţional, încălcarea legii are drept consecinţă imediată nesocotirea art. 1 al. 5 din Constituţie, care prevede că respectarea legilor este obligatorie.

 Față de aceste considerente, instanța apreciază cererea neîntemeiată și o va respinge.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de ...” cu sediul în ... str. .., nr..., jud ...în contradictoriu cu ..., cu sediul în ..şi Camera de Conturi Mureş cu sediul în ... nr. .., ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la  comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 28 mai 2021.

PREŞEDINTE

grefier

Red.. 01.07.2021

Listat .. ex2

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea formulată de ...” cu sediul în ... str. .., nr..., jud ...în contradictoriu cu ..., cu sediul în ..şi Camera de Conturi Mureş cu sediul în ... nr. .., ca neîntemeiată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la  comunicare. Cererea de recurs se depune la Tribunalul Mureş, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei azi, 28 mai 2021.

PREŞEDINTE

grefier

Domenii speta

Spete similare