Anulare act administrativ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2021:003.000466

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREȘ

SECȚIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA nr. 466/2021

Ședința publică de la 08 iulie 2021

Instanţa constituită din:

Președinte: ...

Grefier: ...

Pe rol judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal privind pe reclamantul ..., având CNP ... cu domiciliul procesual ales în .. str. .. nr. ... jud. .. în contradictoriu cu pârâții ... și ..., ambii cu sediul în ..., și intervenient în numele altei persoane SINDICATUL ...., având ca obiect anulare act administrativ -REJUDECARE.

Fără citarea părților.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților în fond au fost consemnate prin încheierile de ședință din data de 11 iunie 2021 și ulterior în data de 25 iunie 2021, când s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de astăzi, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Cererea inițială a fost înregistrată la data de 17.05.2019 sub nr. .. iar în data de 22 iulie 2020, prin decizia nr. 402/R a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a casat hotărârea atacată și s-a trimis spre rejudecare.

Prin cererea de chemare în judecată inițială, denumită contestație înregistrată la această instanță la data de 17.05.2019 la dosar nr...reclamantul ..., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul ... următoarele:

- anularea Dispoziției ... din data de 22 .04.2019, emisă de către intimată, ca nelegală și nefondată;

- repunerea contestatorului ... în situația anterioară și reintegrarea în funcția publică, aceea de polițist local, clasa a III-a, grad profesional superior;

- obligarea intimatei la plata salariilor și drepturilor reclamantului contestator, de la data destituirii din funcția publică și până la data reintegrării în funcția publică avută la data destituirii;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în decursul timpului a fost una dintre persoanele apreciate de către conducerea instituției având o vastă experiență, motiv pentru care a fost și recompensat în acest sens. A arătat că, brusc după schimbarea conducerii, și refuzul de a executa unele ordine care exced cadrului legal, a intrat în dizgrația conducerii și a suportat presiuni enorme. Astfel, precizează că a refuzat să întocmească și să obțină semnături pentru candidații politici, să închidă ochii la aplicarea de sancțiuni contravenționale a persoanelor protejate de către unii funcționari din cadrul ... Precizează de asemenea, reclamantul că a ajuns din cel mai bun polițist local, premiat și apreciat de către conducerea Primăriei, în persoana declarată „NON GRATA” pentru motivul că nu execută dispozițiile șefilor ierarhici.

În continuare, reclamantul în primul rând vorbește despre fișa postului, arătând că Dispoziția ... din 22.04.2019, are la bază existența unor așa zise acte sau fapte ale sale, considerate ca abateri disciplinare săvârșite cu vinovăție. Precizează că din Fișa Postului (Anexa nr. 1), nu rezultă ca și obligație de serviciu, obligația de patrulare în vederea menținerii ordinii publice, deoarece Legea nr. 155/2010 privind organizarea și funcționarea Poliției Locale, nu prevede această activitate. De altminteri, precizează că a fost angajat în cadrul Biroului ... și nicidecum în cadrul unui Birou care să deservească Ordinea Publică, implicit aceea de patrulare în vederea menținerii ordinii publice.

În al doilea rând, reclamantul se referă la refuzul așa numitelor sarcini de serviciu, arătând că potrivit Fișei Postului, la pct. 10, se arată că îndeplinește alte atribuții prevăzute în acte normative în vigoare, precum și alte sarcini și dispoziții primite de la superiori. De asemenea, arată că tot Fișa Postului definește conceptul de ”alte atribuții”, însă nici în acest paragraf intitulat alte atribuții, nu sunt incluse obligațiuni și sarcini privind ordinea și liniștea publică, obligațiuni și sarcini care revin în mod exclusiv Poliției Judiciare Române sau Poliției Naționale Române. Așadar, consideră reclamantul că atât timp cât legea generală nu prevede sarcini în domeniul ordinii și liniștii publice și în lipsa oricăror dispoziții generale sau terțiare, deciziile directorului ... nu pot avea caracter de act normativ sau dispoziții cu caracter legal general obligatorii.

În ceea ce privește interviul acordat în cotidianul ..., reclamantul susține că acesta are la bază date și fapte reale, și este o declarație care are la bază principiile drepturilor universale ale omului și în principal dreptul la libera asociere și la propria opinie.

În ceea ce privește nelegalitatea Dispoziției .../22.04.2019, reclamantul arată că această dispoziție este nelegală pentru că nu are la bază și nici nu reflectă procedura unei cercetări disciplinare legală.

De asemenea, reclamantul precizează că în Raportul încheiat la data de 15.04.2019, se arată că această Comisie de Disciplină a fost sesizată prin Sesizarea nr. 22495/04.04.2019, respectiv cu 9 ani mai târziu decât ceea ce s-a consemnat în Dispoziția ... /22.04.2019, prin care se arată că ar fi existat un Raport al Comisiei de Disciplină care poartă nr.181/22495/15.04.2010.

Pârâtul ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică și nelegală și menținerea ca legală și temeinică a Dispoziției nr.998/22.04.2019, privind sancționarea cu „destituirea din funcția publică” a polițistului local ..., încadrat la Biroul ... din cadrul ... al UAT Târgu Mureș, în funcția de ....

În motivarea întâmpinării, intimatul arată că în baza Dispoziției .../22.04.2019 emisă de ..., polițistul local ... încadrat la Biroul ... din cadrul ... al U.A.T, Târgu Mureș, în funcția de ..., a fost sancționat cu „destituirea din funcția publică”. Cu aceeași dată, raportul de serviciu al polițistului local, a încetat prin destituirea din funcția publică.

Referitor la fișa postului și despre refuzul de a executa sarcinile de serviciu, pârâtul arată că reclamantul ..., polițist local (M) în cadrul ... a fost sancționat cu destituirea din funcția publică, întrucât, printre altele, a refuzat să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, date prin Decizia directorului ... nr.4 din 05.03.2019 privind constituirea unui Grup de lucru în Cartierul Valea Rece și prevăzute în Fișa postului, încălcând în acest sens art. 21 alin. 1, lit. c), d) și c), din Legea nr. 155/2010 -Legea Poliției locale și art. 15 alin. 2 din HG nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Poliției Locale, coroborat cu art. 45 și art. 77 alin. 2 lit. d), g) și i) din Legea 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Pârâtul arată că după cum rezultă din actele comunicate de către directorul ..., din cadrul aparatului de specialitate al primarului, precum și din audierea polițistului local ..., acesta nu și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, prevăzute în legislația specială a domeniului său de activitate și în subsidiar cele prevăzute în fișa postului.

În acest sens, pârâtul arată că art.15 alin. (2) din H.G. nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului - cadru de organizare și funcționare a Poliției locale coroborat cu art. 21 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 155/2010 - Legea Poliției Locale, prevede faptul că polițistul local este obligat să respecte și să aducă la îndeplinire ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici, deciziile emise dc șeful poliției având caracter obligatoriu. De asemenea, pârâtul arată că din fișa postului semnată și însușită de reclamant la data de 06.02.2019, la capitolul atribuții, punctul 10, rezultă aceeași obligativitate de a îndeplini sarcinile și dispozițiile primite de la superiorii ierarhici.

Mai mult, se arată că potrivit R.C.L.M. nr.83/2016 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Aparatului de specialitate al ..., ... organizează planifică și conduce întreaga activitate a poliției locale, astfel că acesta poate emite decizii în acest sens.

Pârâtul precizează că Decizia nr. 4/05,03.2019 a ... a fost emisă în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 155/2010 - Legea Poliției Locale, a H.G. nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului - cadru de organizare și funcționare a Poliției Locale, a H.C.L.M. nr. 88/2016 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Aparatului de specialitate al ... și a Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Or, în speță, Decizia nr. 4/05.03.2019 prevede constituirea unui grup de lucru, într-o anumită zonă defavorizată și este emisă conform dispozițiilor legale menționate precum și a fișei postului.

Pârâtul susține că reclamantul printr-o adresă trimisă prin e-mail și înregistrată la instituția pârâtă sub nr.21246/01.04.2019 a comunicat faptul că refuză să execute acest ordin emis prin Decizia nr.4/2019, deoarece o consideră vădit ilegală. Urmare a acestei adrese reclamantului i s-a comunicat de către Primarul Municipiului Târgu-Mureș că plângerea sa este neîntemeiată.

De asemenea, pârâtul arată că în data de 01.10.2018 s-a mai emis o asemenea decizie, cu nr.1648 prin care s-a constituit grupul de lucru în cartierul Valea Rece pentru o perioadă de 90 de zile, fapt recunoscut și de către reclamantul ..., decizie pe care atunci nu a considerat-o „vădit ilegală”, fiindcă din grupul de lucru din Valea Rece, a făcut parte și fostul funcționar public de conducere, agreat de acesta. Potrivit planificării de serviciu pentru sectorul Valea Rece, reclamantul ..., era planificat împreună cu polițiștii ... și ... nicidecum „singur” așa cum afirmă reclamantul în adresa nr. 21.246 din 01.04.2019, prin care, de altfel Primarul Municipiului Târgu-Mureș, i-a răspuns detaliat, susținând legalitatea Deciziei nr. 4/2019.

În legătura cu declarația publicată în cotidianul „...”, pârâtul precizează că din articolul publicat în data de 03.04.2019, rezultă că, reclamantul a acordat acest interviu în calitate de angajat al ..., președinte al formațiunii sindicale „... la nivelul Municipiului Târgu- Mureș”, exprimându-și opinia „ca și funcționar public și polițist local”. Ulterior acordării acestui interviu, instituția pârâtă a publicat un drept la replică pe site-ul Municipiului Târgu-Mureș, situație care a generat o reacție în lanț pe rețeaua de socializare Facebook, afectând imaginea Direcției ...

Pârâtul apreciază că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social în speța de față, aspectele semnalate în sesizare fac referire la calitatea de angajat al Poliției Locale, funcționar public, și nu cea de membru al Organizației de conducere ... Mai mult, în conformitate cu art. 16 din Legea nr. 544/2001, „Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare în masă la informațiile de interes public autoritățile și instituțiile publice au obligația să desemneze un purtător de cuvânt, de regulă din cadrul compartimentelor de informare și relații publice”. Pe cale de consecință, reclamantul nu putea să dea un interviu ca și angajat.

În ceea ce privește susținerile reclamantului cu privire la nelegalitatea Dispoziției nr.998/22.04.2019, pârâtul precizează că în temeiul art. 4 din H.G. nr 1344 /2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare, Comisia de disciplină constituită la nivelul Municipiului Târgu Mureș, a demarat procedura de analizare și finalizare a sesizării formulate împotriva polițistului local ..., funcționar public în cadrul ... a Municipiului Târgu Mureș - Biroul .... Astfel, în conformitate cu prevederile art. 29 din HG nr. 1344/2007, modificată și completată, Comisia de disciplină a procedat la verificarea respectării termenului de depunere a sesizării, identificarea obiectului sesizării și a competenței de soluționare, precum și verificarea elementelor constitutive ale sesizării. Totodată s-a apreciat necesar administrarea de probe cu înscrisuri, precum și audierea persoanei împotriva căreia a fost formulată sesizarea.

Pârâtul precizează că, contrar celor susținute de reclamant cercetarea disciplinară, audierea, respectiv dezbaterea cazului au fost efectuate conform prevederilor cuprinse în Secțiunea a 4-a - Audierea, Secțiunea a 5-a - Administrarea probelor, respectiv a - Secțiunii a 6 -a -Dezbaterea cazului din H.G nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină.

În ceea ce privește afirmația reclamantului, în legătură cu faptul că ar fi existat un Raport al comisiei de disciplină care poartă nr. 181/22.495 din 15.04.2010, pârâtul consideră că este vorba de o eroare materială, raportul respectiv este din data de 15.04.2019 și nicidecum din 15.04.2010, așa cum se susține.

La termenul de judecată din 16.10.2019 Sindicatul Național ... a depus o cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantului ..., solicitând admiterea acestei cereri, iar pe fond în principal, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată de către reclamant în cererea introductivă de instanță.

S-a arătat, în esență, că în plus față de motivele invocate de către reclamant se impune admiterea acțiunii pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește „sesizarea” Comisiei de Disciplină, se învederează faptul că aceasta nu a fost formulată de o persoană vătămata prin fapta funcționarului public, fiind încălcate dispozițiile art. 27 alin. (I) din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, cu modificările și completările ulterioare. Se precizează faptul că sesizarea a fost formulată de numitul ... - Directorul executiv ..., fără a arăta în ce a constat vătămarea care i-a fost adusă prin fapta polițistului local.

S-a mai arătat că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în baza art. 252 alin 2 lit. c din Codul Muncii pentru nearătarea în cuprinsul acesteia a motivelor pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului. S-a arătat că actul sancționator trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, actul atacat nefăcând referire la aceste apărări și motivul îndepărtării lor.

De asemenea, s-a arătat că decizia de sancționare este neîntemeiată, întrucât prin interviul acordat publicației ... polițistul local nu a încălcat interdicțiile prevăzute de art. 7 alin. 1 și alin. 2 lit. a și b din Legea nr. 7/2004 privind Codul de Conduită al funcționarilor publici, iar sancțiunea dispusă este nelegală, excesivă și total disproporționată, fată de faptele pretins a fi săvârșite.

În final, intervenientul accesoriu a solicitat în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea definitivă a prezentei cereri de chemare în judecată, considerând că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 care justifică suspendarea actului administrativ, respectiv ”în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente”.

Consideră intervenientul că actul administrativ de sancționare este netemeinic și nelegal, faptele săvârșite nefiind de natură a atrage destituirea din funcția, iar paguba iminentă este reprezentată de faptul că, până la soluționarea cauzei, membrul de sindicat, respectiv reclamantul va fi lipsit de venituri, în condițiile în care prin actul administrativ s-a dispus că acestuia îi încetează raportul de serviciu prin eliberare din funcție și, în consecință, executarea imediată a actului administrativ este de natură a-i afecta situația profesională, financiară și familială.

Pârâtul a formulat întâmpinare la cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, solicitând respingerea cererii de intervenție ca fiind inadmisibilă, iar pe fond menținerea ca legală și temeinică a Dispoziției .../22.04.2019.

În motivarea întâmpinării cu privire la admisibilitatea cererii de intervenție accesorie, pârâtul consideră că Sindicatul Național ... nu are interes propriu, legitim și actual al intervenientului, în condițiile în care, beneficiarul dispoziției a cărei anulare se solicită în cererea introductivă de instanță este reclamantul.

De asemenea, pârâtul apreciază că intervenientul accesoriu nu a fost vătămat într-un interes al său privat prin niciunul din actele a căror nulitate a fost solicitată de reclamant, astfel că în mod evident existența vătămării impusă de chiar Legea nr. 554/2004, nu. a fost îndeplinită.

În ceea ce privește fondul litigiului cu referire la sesizarea Comisiei de disciplină, pârâtul precizează că potrivit constatărilor efectuate de către ..., în calitate de director executiv al ... și de șef ierarhic superior al reclamantului, rezultă în mod fără echivoc faptul că acesta din urmă a refuzat să-și îndeplinească sarcinile de serviciu, date prin Decizia nr.4/2018 a directorului ..., că nu s-a conformat planificării de serviciu, nu a respectat Codul de conduită. Apreciază pârâtul că tocmai aceste fapte sunt vătămări pe care reclamantul le-a săvârșit prin acțiunile sau inacțiunile sale și care au dus ulterior la sesizarea comisiei de disciplină.

Cu privire la susținerea că dispoziția atacată este lovită de nulitate absolută în baza art.252 alin.2 lit. c din Codul Muncii, pârâtul consideră că prevederile Codului muncii nu sunt aplicabile în speță, deoarece reclamantul fiind funcționar public devin aplicabile prevederile legii speciale, mai precis ale Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr.155/2010 - legea Poliției locale, precum și ale Legii nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici.

Referitor la faptul că prin interviul acordat cotidianului „...” reclamantul nu a încălcat interdicțiile prevăzute de art.7 alin. 1 și alin.2 lit. a și b din Legea nr.7/2004 privind Codul de conduită a funcționarilor publici, pârâtul precizează că din articolul publicat, rezultă că reclamantul a acordat acest interviu în calitate de ”angajat al ..., președinte al formațiunii sindicale ,,...la nivelul Municipiului Târgu - Mureș”, exprimându-și opinia „ca și funcționar public și polițist local”. Precizează pârâtul că acest interviu a afectat imaginea Direcției ...

Cu privire la susținerea intervenientului că sancțiunea aplicată este nelegală, excesivă și total disproporționată față de faptele pretinse a fi săvârșite și că sancțiunea disciplinară a fost dată cu încălcarea prevederilor art.47 din H.G. nr. 1344/2007, pârâtul consideră că din contră, la individualizarea sancțiunii disciplinare s-au respectat întru-totul dispozițiile din actul normativ indicat.

Referitor la suspendarea executării actului administrativ, în temeiul art.15 din Legea nr.554/2004, menționează pârâtul că aceste prevederi legale sunt aplicabile și pot fi solicitate numai de către reclamant în nume propriu, nu și de persoana intervenientului, în speță Sindicatul ...

Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, având în vedere dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:

Actul administrativ atacat în cauza de față este reprezentat de Dispoziția .../22.04.2019 emisă de ... (filele 7-8), prin care reclamantul ..., având calitatea de ..., a fost sancționat cu sancțiunea disciplinară constând în „destituirea din funcția publică”.

Pentru a se aplica această sancțiune, în Decizia atacată s-a reținut că reclamantul:

-a refuzat să își îndeplinească sarcinile de serviciu, atribuite prin Decizia directorului ... nr. 4 din 05.03.2019 privind constituirea unui grup de lucru în cartierul Valea Rece și prevăzute în fișa postului, încălcând astfel prevederile art. 21 al. 1 lit. c, d, e din Legea nr. 155/2010 a Poliției locale și art. 15 al. 2 din HG nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Poliției Locale, coroborat cu art. 45 și art. 77 al. 2 lit. d, g, i din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici rep.;

-nu a respectat în mod repetat programul de lucru, încălcând prevederile art. 63 pct. 4 din Regulamentul Intern al aparatului de specialitate al ..., aprobat prin Dispoziția nr. 2894/30.09.2016 a ..., coroborat cu art. 77 al. 2 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;

-nu a respectat Codul de conduită, denigrând imaginea instituției prin articolul publicat în cotidianul „...” în data de 03.04.2019, fiind incidente prevederile art. 7 al. 1, 2 lit. a și b din Legea nr. 7/2004 privind Codul de conduită al funcționarilor publici ca și prevederile art. 6 lit. b din Dispoziția Primarului nr. 2003 din 31.03.2011 privind aprobarea Codului de conduită a funcționarilor publici și a personalului de specialitate din cadrul aparatului de specialitate al ..., HCLM nr. 88/2016 privind Regulamentul de organizare și funcționare a aparatului de specialitate al ....

Raportat la cele de mai sus, instanța constată că relevante pentru soluţionarea cauzei sunt următoarele dispoziții legale:

Art. 15 alin. (2) din H.G. nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului - cadru de organizare și funcționare a Poliției locale prevede: „(2) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, șeful poliției locale emite decizii cu caracter obligatoriu pentru întregul personal din subordine.”

Art. 21 alin. (1) lit. c, d și e din Legea nr. 155/2010 - Legea Poliției Locale, prevede : „(1) În exercitarea atribuțiilor de serviciu, polițistul local este obligat:

... c) să respecte prevederile legilor și ale actelor administrative ale autorităților administrației publice centrale și locale;

d) să respecte și să aducă la îndeplinire ordinele și dispozițiile legale ale șefilor ierarhici;

e) să respecte normele de conduită profesională și civică prevăzute de lege;...”.

Art. 45 din Legea nr. 188/1999 rep. privind Statutul funcționarilor publici (în vigoare la data sancționării reclamantului): „(1) Funcționarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuțiilor ce le revin din funcția publică pe care o dețin, precum și a atribuțiilor ce le sunt delegate.

(2) Funcționarul public este obligat să se conformeze dispozițiilor primite de la superiorii ierarhici.”

Art. 77 al. 2 din Legea nr. 188/1999 rep.: 2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

...c) absențe nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;

g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;

i) refuzul de a îndeplini atribuțiile de serviciu;...

(3) Sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrare scrisă;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5 - 20% pe o perioadă de până la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcția publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;

d) retrogradarea în funcția publică pe o perioadă de până la un an.

e) destituirea din funcția publică.

(4) La individualizarea sancțiunii disciplinare se va ține seama de cauzele și gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, gradul de vinovăție și consecințele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcționarului public, precum și de existența în antecedentele acestuia a altor sancțiuni disciplinare care nu au fost radiate în condițiile prezentei legi.

(5) Sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii disciplinare.”

Potrivit R.C.L.M. nr.83/2016 privind Regulamentul de organizare și funcționare a Aparatului de specialitate al ..., ... organizeaz, planifică și conduce întreaga activitate a poliției locale, emițând decizii în acest sens.

În fapt, se cuvine dintru început a menţiona faptul că la data de 01.10.2018 s-a emis Decizia nr.1648 (fila 50 vol. I dosar), prin care s-a constituit grupul de lucru în cartierul Valea Rece pentru o perioadă de 90 de zile, grup de lucru format din 6 poliţişti locali, din care a făcut parte și reclamantul ....

Decizia a cărei nerespectare s-a reținut ca abatere disciplinară săvârșită de reclamant este reprezentată de Decizia nr. 4 din 5.03.2019 emisă de Direcția Poliția Locală (fila 36 vol. I), prin care începând cu data de 06.03.2019 s-a constituit grupul de lucru din cartierul Valea Rece, format din reclamantul ..., împreună cu polițiștii ... și ....

În ce priveşte motivele de nelegalitate ale actului administrativ atacat, se reţine că la termenul de judecată din 11 iunie 2021 s-a pus în discuția părților aplicarea efectelor Deciziei nr. 737/2020 a Curţii Constituționale a României, care vizează legalitatea procedurii de cercetare disciplinară desfășurată la adresa reclamantului de Comisia de disciplină constituită la nivelul pârâtului Municipiul Tîrgu-Mureș.

Sub acest aspect, instanța reține că prin Decizia nr. 737/8.10.2020 a CCR s-a admis excepția de neconstituționalitate dedusă spre soluționare instanței de contencios constituțional și s-a constatat că prevederile art. 79 alin.(5) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici sunt neconstituționale.

În concret, art.79 alin.(5) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.365 din 29 mai 2007, potrivit cărora: „Modul de constituire, organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, precum și componența, atribuțiile, modul de sesizare și procedura de lucru ale acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.”

CCR a mai constatat prin aceeași Decizie invocată în cauză, faptul că prevederile art. 79 alin.(5) din Legea nr.188/1999 aduc atingere dispozițiilor art.73 alin.(3) lit. j) din Constituție, deoarece permit reglementarea prin Hotărâre a Guvernului în domeniul răspunderii disciplinare a funcționarilor publici, care, odată angajată, afectează executarea raportului de serviciu al funcționarului public, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia prin destituire din funcția publică.

În baza art. 73 al (3) din Constituția României, „Prin lege organică se reglementează: ...j) statutul funcționarilor publici;”.

Verificând normele prin care se reglementează răspunderea disciplinară, cuprinse în capitolul VIII din Legea nr.188/1999, Curtea a reținut că „procedura administrativă care se desfășoară în fața comisiilor de disciplină - și care este obligatorie și premergătoare emiterii ordinului sau deciziei de sancționare - este reglementată lacunar, deși sancțiunile disciplinare se aplică la propunerea comisiei de disciplină, pe baza raportului întocmit de aceasta. Astfel, prin efectul textului legal criticat, reguli esențiale în materia efectuării cercetării administrative, de exemplu, normele privind constituirea, organizarea și funcționarea comisiilor de disciplină, procedura disciplinară, aplicarea și contestarea sancțiunii disciplinare, precum și termenul de contestare a sancțiunii disciplinare, nu sunt reglementate prin lege organică, ci prin Hotărârea Guvernului nr. 1344/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor de disciplină, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.768 din 13 noiembrie 2007.”

În consecință, „aspectele - esențiale în materia efectuării cercetării administrative - anterior menționate ar fi trebuit să fie reglementate prin lege organică.

...Drept urmare a constatării neconstituționalității textului de lege criticat prin raportare la prevederile art.73 alin.(3) lit. j) din Constituție potrivit considerentelor anterior expuse, acesta aduce atingere și dispozițiilor art.1 alin.(4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prin delegarea către Guvern a unei atribuții ce aparține în exclusivitate legiuitorului, precum și art.1 alin.(5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea și accesibilitatea legii, deoarece funcționarul vizat se va putea raporta numai la prevederile lacunare, incomplete, ale acesteia”.

Art. 79 alin. (5) din Legea nr.188/1999, declarat neconstituțional prin Decizia nr. 737/2020 a CCR, a fost abrogat prin art. 597 alin.(2) lit.b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.555 din 5 iulie 2019.

Dincolo de aceste aspecte, dispozițiile declarate neconstituționale prin Decizia nr. 737/2020 a CCR , reluate identic în art. 494 al. 9 din Codul Administrativ adoptat prin OUG nr. 57/2019, sunt aplicabile în cauză întrucât acțiunea disciplinară desfășurată la adresa reclamantului ..., finalizată cu aplicarea sancțiunii contestate, s-a efectuat în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale prin Decizia nr. 737/2020 a CCR, respectiv art. 79 al. 5 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarului public.

Dată fiind forța obligatorie a deciziilor Curții Constituționale, consacrată expres de art. 147 al. 4 din Constituția României, instanța constată că, considerentele din Decizia nr. 737/2020 a CCR sus-menționată se aplică în cauza de față, cu efectul consacrării unui motiv de nelegalitate a întregii cercetării disciplinare a reclamantului, finalizată prin Raportul Comisiei de disciplină nr. 181/22495/15.05.2019 (filele 9 și urm. vol. I dosar) .

Întrucât instanța constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor Legii Statutului funcționarului public nr. 188/1999, în prezent abrogată, considerentele Deciziei nr. 737/2020 a CCR se impun cu forță obligatorie în soluționarea acțiunii de față, reținând totodată interpretarea acestor dispoziții și principiile care se desprind din această interpretare, vizând modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze aspecte esențiale privind cariera funcționarilor publici.

Astfel, Decizia Curții Constituționale nr. 737/2020 fiind general obligatorie, este direct aplicabilă, prin prisma faptului că și în speța dedusă judecății, cercetarea disciplinară a reclamantului ... a fost efectuată de o comisie de disciplină înființată în baza HG nr. 1344/2007 (așa cum se menționează chiar în preambulul Raportului Comisiei de disciplină sus-menționat), iar nu prin lege organică, ori instanța constituțională a statuat expres asupra faptului că numai prin lege organică se pot reglementa aspectele privind statutul funcționarului public, iar principiile constituționale ce stau la baza acestor statuări își mențin pe deplin valabilitatea și în cauza de față .

Decizia nr. 737/2020 având putere de lege, se aplică câtă vreme activitatea comisiei de disciplină care a cercetat abaterile disciplinare imputate reclamantului este înființată și își desfășoară activitatea tot în baza HG nr. 1344/2007 și nu în baza unei legi organice, iar reglementarea activității acestor comisii de disciplină prin acte legislative cu forță juridică inferioară legilor organice, a fost declarată neconstituțională.

În consecință, întreaga procedură disciplinară desfășurată la adresa reclamantului, în cuprinsul căreia au fost adoptate actele atacate în prezenta cauză, este afectată de un viciu esențial de nelegalitate, reprezentat de neconstituționalitate, ceea ce este de natură a antrena ca sancțiune, nulitatea actelor administrative emise ca rezultat al procedurii disciplinare nelegale.

Din această perspectivă, a unui viciu de nelegalitate esențial și de neînlăturat, acțiunea reclamantului este fondată și se impune anularea Dispoziției .../22.04.2019 emisă de pârâtul ..., ca nelegal emisă.

Totodată, analizând și restul motivelor de nelegalitate invocate de reclamant, constată că acestea sunt fondate, astfel:

Astfel, se reține că prin Decizia nr. 4 din 5 martie 2019 a Directorului ... din cadrul Municipiului Tg-Mureș (fila 36 vol. I), art. 2, s-a dispus ca de la data de 06.03.2019 cei trei polițiști locali desemnați, între care reclamantul, să își „desfășoare activitatea în cartierul Valea Rece din Tg-Mureș și zonele limitrofe, având ca atribuții ordinea publică, protecția mediului, disciplina în construcții și alte aspecte de natură polițienească, conform fișei postului.” 

De la momentul emiterii acestei dispoziții, reclamantul a refuzat luarea la cunoștință (așa cum reiese de pe verso-ul exemplarului Deciziei sus-menționate depus la dosar) și a contestat legalitatea sa, așa cum reiese din corespondența mail transmisă de reclamant către Primarul Municipiului Tg-Mureș (fila 35 vol. I).

În concret, în cadrul mail-ului expediat la data de 1.04.2019 intitulat „În atenția dlui Primar ... – Decizia nr. 4/05.03.2019 a directorului executiv al Poliției Locale”, reclamantul ... a invocat vădita nelegalitate a actului administrativ și a arătat expres faptul că refuză să execute dispoziția dată de directorul Poliției Locale Tg-Mureș, pentru motivele detaliate în cuprinsul corespondenței, invocând între altele, încălcarea dispozițiilor art. 10 indice 1 din OMAI nr. 60/2010 și discriminarea sa în raport de alți colegi; totodată, reclamantul a mai invocat și nelegala sa mutare din cadrul biroului Disciplină în Construcții și Afișaj Stradal la biroul Dispecerat și Supraveghere Teritorială, fără ca în prealabil să se fi modificat organigrama, fișa postului și fără informarea sa prealabilă, cu încălcarea art. 28 din Legea nr. 188/1999 rep.

În acest sens, art. 28 din Statutul funcționarilor publici (în vigoare la data săvârșirii presupuselor abateri disciplinare imputate reclamantului), prevede: „Funcționarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut și care îl vizează în mod direct.”

Totodată, instanța reține ca relevante și dispozițiile din Legea nr. 188/1999 rep., care, făcând referire la abaterile disciplinare ale funcționarilor publici, subliniază condiția legală ca faptele acestora să fie calificate astfel numai în situaţia întrunirii vinovăției persoanei cercetate :

„ART. 75

Încălcarea de către funcționarii publici, cu vinovăție, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz.

ART. 76

(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se poate adresa instanței judecătorești, în condițiile legii, împotriva autorității sau instituției publice care a emis actul sau care a refuzat să rezolve cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim.

(2) În cazul în care acțiunea se admite și se constată vinovăția funcționarului public, persoana respectivă va fi obligată la plata daunelor, solidar cu autoritatea sau instituția publică.

ART. 77

(1) Încălcarea cu vinovăție de către funcționarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcției publice pe care o dețin și a normelor de conduită profesională și civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară și atrage răspunderea disciplinară a acestora.”

În ce privește vinovăția ca latură subiectivă a răspunderii disciplinare, aceasta este reprezentată de atitudinea psihică cu care persoana cercetată a săvârșit fapta care i se impută, luând forma intenției sau a culpei.

Din punct de vedere subiectiv, al salariatului, disciplina muncii constituie o obligaţie juridică de sinteză, care înglobează şi rezumă totalitatea obligaţiilor asumate prin încheierea contractului individual de muncă, iar această obligaţie este de natură contractuală, deoarece, deşi este prevăzută generic în lege, ia naştere în mod concret, în sarcina unei persoane determinate prin încadrarea acesteia în colectivul de muncă al unei unităţi- instituţii, ca urmare a încheierii contractului de muncă.

Prin urmare, investită fiind cu judecarea contestaţiei împotriva deciziei de sancţionare emise de angajator, instanţa va verifica legalitatea si temeinicia măsurii luate, exercitând un control devolutiv de natura jurisdicţională, pentru a aprecia asupra gravităţii abaterii disciplinare, precum si asupra modului de individualizare a sancţiunii în raport cu criteriile precis stabilite de legiuitor, pe baza aprecierii probelor administrate si a dispoziţiilor legale incidente.

Temeiul unic al răspunderii disciplinare îl constituie săvârşirea unei abateri disciplinare, iar pentru a se antrena aceasta răspundere este necesar ca fapta să fie comisă cu vinovăţie de către salariat, în legătură cu munca sa, prin aceasta să fi încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca aplicabil.

Cert este ca la stabilirea sancţiunii aplicabile, angajatorul trebuie să ţină seama de gravitatea abaterii săvârşite de salariat având în vedere împrejurările în care fapta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie al salariatului si eventualele sancţiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.

Reclamantului din prezenta cauza i s-a imputat faptul ca a refuzat să îşi îndeplinească atribuţiile de serviciu stabilitate prin Decizia nr. 4/5 martie 2019, şi nu a respectat programul de lucru, încălcând obligaţiile de serviciu din fisa postului precum si ale art. 21 al. 1 lit. c, d, e din Legea nr. 155/2010 a poliției locale, art. 15 al. 2 din HG nr. 1332/2010 privind aprobarea Regulamentului cadru de organizare și funcționare a Poliției Locale, coroborat cu art. 45 și art. 77 al. 2 lit. d, g, i din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici rep., încălcând prevederile art. 63 pct. 4 din Regulamentul Intern al aparatului de specialitate al ..., aprobat prin Dispoziția nr. 2894/30.09.2016 a ..., coroborat cu art. 77 al. 2 lit. d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici;

Pentru a antrena răspunderea disciplinară, se impun a fi întrunite următoarele elemente constitutive ale abaterii disciplinare.

- obiectul (relaţiile sociale de munca, ordinea si disciplina la locul de munca);

- latura obiectiva (respectiv fapta, acţiunea sau inacţiunea, care înfrânge obligaţiile izvorâte din contractul individual de munca);

- subiectul (calitatea de salariat);

- latura subiectiva (vinovăţia, intenţia directă si indirectă, culpa din uşurinţă), care trebuie sa se aprecieze concret, de la caz la caz, în funcţie de pregătirea profesională, capacitatea si experienţa salariatului respectiv.

Numai întrunirea cumulativă a elementelor constitutive poate atrage răspunderea disciplinară, în lipsa unui element constitutiv, răspunderea nefiind antrenată.

Cauzele de înlăturare a răspunderii disciplinare prin analogie, sunt cele din materia penală, în măsura în care se pliază specificului raportului juridic de muncă. Sunt astfel cauze de nerăspundere următoarele: legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, forţa majora, eroarea de fapt, executarea ordinului de serviciu emis ilegal.

Reclamantul ... a invocat în speţa de faţă ultimul caz de înlăturare a răspunderii disciplinare dintre cele enunţate anterior, constând în executarea ordinului de serviciu emis ilegal, consacrat expres şi de art. 45 al. 3 din Legea nr. 188/1999 rep.: „(3) Funcționarul public are dreptul să refuze, în scris și motivat, îndeplinirea dispozițiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziția o formulează în scris, funcționarul public este obligat să o execute, cu excepția cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcționarul public are îndatorirea să aducă la cunoștință superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziția astfel de situații.”

Instanţa apreciază că dispoziţiile legale de mai sus sunt aplicabile în speţa de faţă, în sensul că este incident un caz de înlăturare a răspunderii disciplinare a funcţionarului public, întrucât din corespondenţa expediată pe mail de reclamant la data de 1.04.2019 către pârâtul Primarul Municipiului Tg-Mureş, -în speţă superiorul persoanei care a emis decizia considerată nelegală-, reiese că acesta a motivat pe larg şi nu doar formal, toate aspectele relevante privind nelegalitatea ordinului de serviciu, arătând că refuză executarea acestuia ca vădit nelegal, reieşind totodată convingerea subiectivă a reclamantului că este îndreptăţit a acţiona astfel în baza prevederilor legale incidente, pe care le-a menţionat expres.

Fără a aprecia asupra văditei nelegalităţi a respectivei Dispoziţii emisă de superiorul reclamantului, instanţa interpretând aceste probe depuse la dosar concluzionează în sensul incidenţei art. 45 al. 3 din Legea nr. 188/1999 rep. şi în consecinţă, a lipsei vinovăţiei reclamantului ca latură subiectivă componentă a primelor două abateri disciplinare reţinute în sarcina sa, constând în refuzul de a executa atribuţiile de serviciu şi nerespectarea programului de serviciu în mod repetat, derivând din nerespectarea Deciziei nr. 4/5 martie 2019 a directorului ... Tîrgu -Mureş.

Este relevant totodată faptul că sesizarea care a stat la baza cercetări disciplinare a reclamantului a fost formulată la data de 04.04.2019, prima convocare a membrilor Comisiei de disciplină a avut loc la data de 05.04.2019, prima audiere a reclamantului a avut loc la data de 12.04.2019 (filele 62-71 vol. I), iar sancţiunea disciplinară cea mai gravă dintre cele prevăzute de lege – constând în destituirea din funcţia publică - a fost aplicată cu maximă celeritate prin Dispoziţia atacată .../22.04.2019 .

Astfel, deşi la data de 01.04.2019 reclamantul sesizase în scris pârâtul despre vădita nelegalitate a Dispoziţiei de serviciu nr. 4/15.03.2019, acesta a fost audiat în data de 12.04.2019 deşi nu i se comunicase răspunsul autorităţii sesizate, respectiv a Primarului Municipiului Tg-Mureş, răspuns emis sub nr. 21246/10.04.2019 (necomunicat reclamantului, la momentul audierii acestuia de Comisia de disciplină). Totodată, fără a clarifica data comunicării către reclamant a răspunsului pârâtului cu privire la „vădita nelegalitate a Dispoziţiei nr. 4 din 5.03.2019”, Comisia de disciplină în Raportul emis a reţinut că reclamantul nu a respectat programul de lucru în zilele de 02.04.2019, 03.04.2019, 04.04.2019 şi 08.04.2019, toate fiind date anterioare emiterii şi comunicării răspunsului pârâtului cu privire la aspectele semnalate de reclamant privind „vădita nelegalitate” a Dispoziţiei de serviciu.

Mai mult, raportat  la conţinutul sesizării nr. 5675/04.04.2019 cu privire la abaterile disciplinare săvârşite de reclamant (fila 33-34 vol. I), cu referire expresă la datele de 01.04, 02.04 şi 03.04 2019, cercetarea Comisiei de disciplină şi reţinerea în Raportul final a abaterilor disciplinare a avut în vedere şi nerespectarea programului de lucru în zilele de 04.04.2019 şi 08.04.2019, ceea ce excede cadrului stabilit prin sesizarea disciplinară, ce stă la baza declanşării şi desfăşurării întregii cercetări disciplinare, antrenând nelegalitatea acesteia, sub aspectele menţionate.

În legătura cu a treia abatere disciplinară reţinută în sarcina reclamantului, respectiv denigrarea imaginii instituţiei angajatoare prin declarația publicată în cotidianul „...”, se reţine că în Dispoziţia de sancţionare a reclamantului s-a reţinut încălcarea de acesta a dispoziţiilor art. 77 al. 2 lit. g) din Legea nr. 188/1999 rep.: „Constituie abateri disciplinare: ...g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea;”.

Parcurgând articolul publicat în data de 03.04.2019 în ziarul local „...” (fila 58-60 vol. I), rezultă că, reclamantul a acordat acest interviu în calitate de angajat al ..., președinte al formațiunii sindicale „... la nivelul Municipiului Târgu- Mureș”, exprimându-și opinia „ca și funcționar public și polițist local”.

Analizând raportul Comisiei de disciplină, cu privire la această abatere disciplinară, raportat la conţinutul concret al interviului şi toate împrejurările colaterale acordării acestuia , instanţa constată că în mod nelegal interviul dat de reclamant a fost apreciat ca abatere disciplinară: astfel, Comisia de disciplină nu indică în concret în ce mod s-a adus atingere prestigiului instituţiei publice din care făcea parte reclamantul prin acest interviu, cum a ajuns la această concluzie prin raportare la efectele directe sau imediate ale interviului, care au fost probele care au condus la concluzia Comisiei. Astfel, nu este detaliată latura obiectivă a abaterii disciplinare reţinută în sarcina reclamantului , nici cea subiectivă (atitudinea psihică) şi în mod evident este ignorată întrutotul condiţia legăturii de cauzalitate dintre fapta reclamantului (de a acorda interviul) şi aspectul denigrării imaginii instituţiei publice.

În acest sens, relevant este că atât în Raportul Comisiei de disciplină cât şi în poziţia procesuală exprimată de pârât în cadrul întâmpinării, se susţine expres că, „ulterior acordării interviului, instituția pârâtă a publicat un drept la replică pe site-ul Municipiului Târgu-Mureș, situație care a generat o reacție în lanț pe rețeaua de socializare Facebook, afectând imaginea Direcției P....”

Din aceste susţineri, reiese tocmai lipsa legăturii de cauzalitate directă dintre interviul dat de reclamant şi presupusa afectare a imaginii instituţiei (de altfel neindicată în concret), întrucât în logica eronată a Comisiei de disciplină, reclamantul este tras la răspundere disciplinară nu pentru afirmaţiile sale concrete din cadrul interviului, ci pentru reacţiile de pe Facebook colaterale şi ulterioare publicării interviului respectiv. Ori, reclamantul nu poate fi ţinut responsabil de afirmaţiile sau reacţiile altor persoane la adresa instituţiei angajatoare, exprimate într-un context diferit, necontrolat de reclamant şi din care acesta nu făcea parte (mediul virtual Facebook), chiar dacă aceste afirmaţii ar fi fost ocazionate de publicarea interviului sus-menţionat. De altfel, Raportul Comisiei de disciplină este lacunar şi sub acest aspect şi omite a menţiona sau exemplifica acele „reacţii” relevante pentru afectarea imaginii instituţiei, abaterea disciplinară fiind astfel nedescrisă în materialitatea sa.

Urmarea imediată a acestui tip de abatere disciplinară constă în afectarea prestigiului instituţiei şi a respectului opiniei publice faţă de aceasta, cu consecinţa afectării nu doar a imaginii publice a poliţiei locale din cadrul Municipiului Tg-Mureş ci asupra întregii activităţi a ..., ca serviciu public cu atribuţii în asigurarea ordinii publice.

Abaterea disciplinară pentru care a fost destituit din funcţie reclamantul, se consumă în momentul realizării acţiunii/inacţiunii prevăzute de norma legală şi a producerii rezultatului, prin care se afectează prestigiul instituţiei, a respectului opiniei publice faţă de activitatea acesteia, dar toate aceste aspecte relevante nu rezultă din actele emise de pârât.

Este discutabil de altfel, dacă acordarea interviului de reclamant în ziarul ..., se constituie în „manifestări care aduc atingere prestigiului instituţiei”, cât timp una dintre condiţii pentru ca această abatere să fie comisă, este aceea de a fi produs consecinţele sus-menţionate, numai în aceste condiţii poate fi pusă în discuţie atingerea prestigiului unei autorităţi.

Prin prestigiu se înţelege autoritate morală, consideraţie, influenţă de care se bucură cineva sau ceva, vază, importanţă, deci reprezintă aprecierea publică pozitivă a unei instituţii în ansamblul său.

În acest sens sunt relevante dispoziţiile din Legea nr. 7/2004 - Codul de conduită a funcţionarilor publici, respectiv art. 7 alin. 1 şi alin. 2 lit. d (în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat), care reglementează loialitatea faţă de autorităţile şi instituţiile publice şi prevăd că funcţionarii publici au obligaţia de a apăra în mod loial prestigiul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi de a se abţine de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

În conformitate cu alin. 2 lit. d din acelaşi act normativ, funcţionarilor publici le este interzis să dezvăluie informaţiile la care au acces în exercitarea funcţiei publice, dacă această dezvăluire este de natură să atragă avantaje necuvenite ori să prejudicieze imaginea sau drepturile instituţiei ori ale unor funcţionari publici, precum şi ale persoanelor fizice sau juridice.

Se constată deci, că sunt reţinute două modalităţi de comitere a abaterii disciplinare de către reclamant, prin menţionarea celor două texte de lege dar fără a fi arătate urmările, întrucât pârâtul nu a reţinut concret una dintre variante, nici instanţa nu poate stabili care este aceea.

Pârâtul nu a demonstrat că au existat din partea opiniei publice, reproşuri sau alte acuzaţii la adresa instituţiei, că s-a imputat autoritatea sau competenţa în domeniul menţinerii ordinii şi liniştii publice, a disciplinei în construcţii ori în ce priveşte alte atribuţii stabilite de art. 1 din Legea nr. 15572010 a poliţiei locale.

Pentru că nu s-a făcut dovada acestor consecinţe grave al abaterii, deşi pârâtului îi revenea sarcina probei, nu putea fi reţinută nici săvârşirea abaterii disciplinare menţionate.

În consecinţă, instanţa apreciază, în privinţa celei de-a treia abateri disciplinare reţinute în sarcina reclamantului prin actul administrativ atacat, că fapta reclamantului nu poate fi încadrată ca abatere disciplinară, întrucât lipseşte condiţia necesară a descrierii laturii obiective, ca şi a legăturii de cauzalitate între faptă şi urmările acesteia.

Totodată, instanţa constată că decizia atacată este lovită de nulitate absolută în baza art. 252 alin 2 lit. c din Codul Muncii, pentru neindicarea motivelor ce au determinat înlăturarea apărărilor reclamantului. În baza acestui text de lege, actul sancționator trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, sub sancțiunea nulității absolute, motivele pentru care au fost înlăturate apărările reclamantului, actul atacat nefăcând referire la aceste apărări și motivul omiterii lor.

În baza art. 77 al. 4 din Legea nr. 188/1999 rep., „(4) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi.”

Raportat la acest text de lege, se constată că Decizia atacată, de sancţionare a reclamantului nu face referire la gradul de vinovăţie al reclamantului, criteriile care au generat concluzia în acest sens a Comisiei de disciplină, consecinţele abaterilor reţinute, şi nici nu indică modul de individualizare a sancţiunii aplicate, raţiunile care au condus la aplicarea celei mai grave sancţiuni prevăzute de lege, deşi reclamantul nu avea antecedente disciplinare . În acest sens, în mod greşit Comisia de disciplină în Raportul fin data de 15.04.2019 a reţinut că reclamantul a mai fost sancţionat anterior cu mustrare scrisă, deşi sancţiunea respectivă fusese radiată, menţionând totodată ca antecedent disciplinar faptul că la adresa reclamantului mai fuseseră formulate alte sesizări cu privire la abateri disciplinare, aspecte care exced dispoziţiilor legale mai sus redate şi sunt menţionate cu nesocotirea acestora.

În consecinţă, pentru toate considerentele de mai sus, instanța constată că Dispoziţia .../22.04.2019 emisă de pârât, de sancţionare a reclamantului cu destituirea din funcţia publică a fost nelegal emisă, fiind incidente motive de nelegalitate care impun anularea acesteia, astfel că nu mai impune analiza şi a celorlalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate de reclamant.

Ca şi consecinţă a anulării Dispoziţiei de destituire din funcţia publică deţinută de reclamant, în aplicarea principiului restabilirii situaţiei anterioare, se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută înaintea destituirii şi va fi obligat pârâtul să plătească reclamantului drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data destituirii şi până la reintegrarea efectivă.

Sunt incidente dispoziţiile art. 1 raportat la art. 166 alin. 1 şi art. 278 alin.1 din Codul muncii, care se aplică şi funcţionarilor publici în temeiul art. 117 din Legea nr. 188/1999, raportate la art. 1531 alin. 1, alin. 2 teza întâi şi art. 1535 alin. 1 din Codul civil, care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligaţiei de plată.

Pentru argumentele de fapt și de drept expuse, instanța în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 rep., ca şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 rep. (în vigoare la data emiterii actului administrativ atacat în cauză), va admite acțiunea formulată de reclamantul ..., și va anula Dispoziția .../22.04.20219 a ..., prin care a fost aplicată reclamantului sancțiunea de destituire din funcţia publică.

Fiind anulată dispoziţia respectivă, vor fi anulate şi efectele acesteia, iar ca o consecinţă se va dispune obligarea pârâtului să îl reintegreze pe reclamant în funcția publică deținută anterior, aceea de ..., cu plata către reclamant a drepturilor salariale ce i se cuvin, de la data destituirii, până la data reintegrării efective.

De asemenea, dat fiind că cererea principală a fost admisă, în baza art. 63 şi 67 din Codul de procedură civilă, va fi admisă în consecinţă si cererea de intervenţie accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenientul accesoriu SINDICATUL ... ca fiind o apărare ce a profitat părţii în folosul căreia a fost făcută.

În ce priveşte petitul de suspendare formulat în cadrul cererii de intervenţie accesorie, se reţine că potrivit art. 61 al.3 cod procedură civilă, „(3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.”.

Aşadar, având strict natura unei apărări, rezultă că nu există  pentru intervenientul accesoriu, posibilitatea de a formula cereri proprii, singura posibilitate recunoscută de lege fiind aceea de a sprijini apărările făcute de reclamant prin cererea principală.

În consecinţă, va respinge ca inadmisibil petitul privind suspendarea executării Dispoziției .../22.04.2019, petit formulat de intervenientul accesoriu SINDICATUL ...

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul ..., cu domiciliul procesual ales în ... str. ..., nr. .., jud. ... în contradictoriu cu pârâții ... și ..., ambii cu sediul ...și în consecință:

Anulează Dispoziția .../22.04.2019, emisă de pârât.

Obligă pârâtul să îl reintegreze pe reclamant în funcția publică deținută anterior, aceea de ..., cu plata către reclamant a drepturilor salariale ce i se cuvin, de la data destituirii, până la data reintegrării efective.

Admite cererea de intervenție accesorie în interesul reclamantului, formulată de intervenientul accesoriu SINDICATUL ...u sediul în ... cu sediul procesual ales în ... .

Respinge ca inadmisibil petitul privind suspendarea executării Dispoziției .../22.04.2019, petit formulat de intervenientul accesoriu SINDICATUL ...

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Mureș.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței, azi 8.07.2021.

PREȘEDINTE

GREFIER,

Domenii speta

Spete similare