Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 15.12.2016 sub nr. 50740/299/2016, reclamanta D. A SECTORULUI 1 BUCUREŞTI a solicitat instanţei înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicată pârâtei PD în baza a 422 procese-verbale de contravenţie menţionate în anexa 1, în cuantum total de 223.900 lei cu cea a obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ca urmare a neexecutării sancţiunii pecuniare aplicată prin procesele-verbale amintite.

 În motivarea cererii s-a arătat că împotriva pârâtei s-a declanşat procedura de executare silită prin emiterea somaţiilor nr.62198/10.04.2008, nr.100632/21.04.2009 şi 133230/01.03.2010 în baza a 422 procese-verbale de contravenţie, prin care s-a aplicat amenda în cuantum total de 223.900 lei.

În urma demersurilor efectuate la A.N.C.P.I. pentru a afla dacă intimata figurează cu bunuri imobile şi la A.N.A.F. în vederea identificării veniturilor intimatei, s-a constatat că nu este posibilă executarea silită a acesteia, întrucât nu figurează cu venituri sau bunuri impozabile, fiind întocmit procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr.8253/02.05.2011 şi nota de constatare privind menţinerea stării de insolvabilitate nr.6115/10.11.2016.

Intimata, prin curatorul special desemnat să îi reprezinte interesele în temeiul art.167 alin.3 raportat la art.58 CPC (f.25,26,v.III), a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată (f.36,v.III).

Prin încheierea din 28.03.2017, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a disp. art.9 alin.3 şi 5 din OG nr.2/2001, prin raportare la art.1 alin.3 şi 5, art.21 alin.3 şi art.124 din Constituţia României  şi a dispus suspendarea prezentei cauze în temeiul art.413 alin.1 pct.1 CPC, până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a disp. art.9 alin.3 şi 5 din OG nr.2/2001.

La data de 26.01.2021, cauza a fost repusă pe rol din oficiu, ca urmare a soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate prin decizia nr.411/18.06.2020 pronunţată de Curtea Constituţională în dosarul nr.1399/D/2017.

Sub aspect probatoriu, în prezenta cauză, a fost administrată proba cu înscrisurile ataşate sesizării.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesele-verbale de contravenţie menţionate în Anexa nr.1 la cererea de chemare în judecată (un număr de 422 procese-verbale –f.5-13,v.I), întocmite de I.G.P.R.-D.G.P.M.B., pârâta din prezenta cauză a fost sancţionată contravenţional în baza art.2 pct.6 din Legea nr.61/1991, cu amendă în cuantum total de 223.900 lei, reţinându-se în sarcina sa că a fost depistată în timp ce atrăgea persoane de sex masculin în vederea întreţinerii de raporturi sexuale cu scopul de a obţine foloase materiale.

Sancţiunea nu a fost executată, iar din investigaţiile efectuate (f.24,v.I), reiese că pârâta nu deţine bunuri sau venituri urmăribile în vederea executării silite, fiind întocmit în acest sens procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr.8253/02.05.2011 şi nota de constatare privind menţinerea stării de insolvabilitate nr.6115/10.11.2016 (f.25-58,v.I).

Potrivit art.9 alin.1, 2 si 3 din O.G. nr.2/2001, prestarea unei activităţi în folosul comunităţii poate fi stabilită numai prin lege şi numai pentru o durată ce nu poate depăşi 300 de ore. De asemenea, aceasta sancţiune se stabileşte alternativ cu amenda, iar în cazul in care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancţiunii şi nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatatator va sesiza instanţa de judecată pe a cărei raza teritorială s-a săvârşit contravenţia, în vederea înlocuirii amenzii cu sanctiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii, ţinându-se seama de partea din amendă ce a fost achitată. În acelaşi sens sunt şi prevederile art.1 alin. 1 si 2 din O.G. nr.55/2002 privind regimul juridic al sancţiunii prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

Totodată, conform art.391 alin.2 din OG nr.2/2001, în cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin.(1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore”.

Se mai reţine că prin decizia nr.7 din data de 20.09.2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul general si a stabilit ca disp.art.9 alin.3-5 din OG nr.2/2001, prin raportare la art.9 alin.1 si 2 din OG nr.2/2001 si art.1 din OG nr.55/2002 se interpretează în sensul admisibilităţii cererilor de înlocuire a sancţiunii amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii indiferent dacă contravenţiile săvârşite sunt prevăzute şi sancţionate prin legi, ordonanţe ale Guvernului sau alte acte cu caracter normativ şi chiar dacă actul care stabileşte şi sancţionează contravenţiile nu prevede, alternativ cu sancţiunea amenzii, sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii.

 În ceea ce priveşte apărările formulate prin întâmpinare, deşi este real faptul că procesele-verbale de contravenţie au fost comunicate la ultimul domiciliu cunoscut al pârâtei, iar aceasta nu mai locuieşte în fapt la adresa respectivă, instanţa consideră că acesta nu reprezintă un impediment pentru admiterea acţiunii de faţă.

În primul rând, instanţa reţine că, tocmai din considerentele de mai sus, s-a dispus citarea pârâtei prin publicitate în cauza de faţă conform art.167 CPC şi s-a numit un curator care să îi reprezinte interesele, în vederea respectării dreptului la apărare al pârâtei.

În al doilea rând, în ipoteza în care partea îşi schimbă domiciliul, însă nu îşi înregistrează noua adresă în evidenţele D.E.P.A.B.D., fiind în culpă pentru acest fapt, va suporta toate consecinţele ce decurg de aici, inclusiv faptul că este legal citată şi comunicarea tuturor actelor se fac în mod legal la vechiul domiciliu.

Astfel, potrivit art.91 alin.1 Cod civil, dovada domiciliului şi a reşedinţei se face cu menţiunile cuprinse în cartea de identitate, în timp ce alin.2 dispune că, în lipsa acestor menţiuni ori atunci când acestea nu corespund realităţii, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reşedinţei nu va putea fi opusă altor persoane.

Totodată, conform art.90 alin.2 Cod civil, în lipsă de reşedinţă, persoana fizică este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu.

Prevederile legale redate mai sus sunt instituite şi ca o normă de protecţie pentru reclamant, în cazul în care pârâtul nu poate fi găsit.

Dacă s-ar merge pe raţionamentul expus în întâmpinare, în sensul că în situaţia de faţă se încalcă dreptul la apărare al pârâtei, ar însemna ca demersul judiciar al reclamantei să nu poată fi soluţionat până la identificarea pârâtei, deşi aceasta din urmă este în culpă pentru faptul că nu şi-a înregistrat actualul domiciliu în actul de identitate şi în evidenţele autorităţilor.

În consecinţă, având în vedere că pârâta nu a achitat amenda contravenţională, fiind îndeplinite condiţiile impuse de lege, faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, instanţa urmează a admite cererea formulată de reclamantă şi a înlocui amenda cuantum total de 223.900 lei, aplicată în sarcina pârâtei prin cele 422 procese-verbale de contravenţie menţionate în Anexa nr.1 la cererea de chemare în judecată (f.5-13,v.I), cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată de 300 ore la dispoziţia Primăriei Sectorului 1 Bucureşti.

În temeiul art.453 CPC, faţă de soluţia pronunţată, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul curatorului special achitat în cauza de faţă.

Domenii speta

Spete similare