Pretenții – răspundere civilă contractuală: reclamanta nu a făcut dovada că există un contract legal încheiat, care să genereze în sarcina pârâtului obligații pentru a se solicita tragerea la răspunderea civilă contractuală, în cazul neîndeplinirii acesto

INSTANŢA,

Deliberând asupra prezentei cauze, în conformitate cu dispoziţiile art. 395 alin. 1 Cod procedură civilă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 20.03.2020, sub nr. .../299/2020, reclamanta A a solicitat în contradictoriu cu pârâtul B obligarea pârâtului la plata sumei de 949,52 lei, reprezentând chirie şi majorări de întârziere.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că, între pârât şi Primăria Municipiului Bucureşti, prin S.C. C S.A., s-a încheiat Contractul de închiriere nr. 45/19.03.1996/05.10.2006, având ca obiect terenul-curte situat în strada ... sector 1, aferent apartamentului n. 1 din strada ... sector 1 deţinut de pârât. S-a susținut că la data preluării de către reclamantă a dreptului a administrare a imobilelor aflate în proprietatea statului, pârâtul figura u un sold debitor de 399,23 lei. Acest debit a fost calculat prin raportare la chiria de 0,04 lei/mp  şi la suprafaţa terenului, rezultând valoarea de 10,79 lei/lună. A considerat că este îndreptăţită la obţinerea debitului restant reprezentând chirie neachitată şi majorări, precizând că pârâtul nu a înţeles să achite această sumă, deşi a fost notificat cu somaţia nr. 1726 din 06.08.2019.

În drept, cererea de chemare în judecată fost întemeiată pe dispoziţiile art. 969 alin. (1), art. 1.073 şi următoarele, art. 1170, art. 1.429 alin. (2) Cod civil din 1864 în vigoare la data încheierii contractului de închiriere; ale art. alin. 3 din Legea nr. 112/1995, precum şi ale H.G. nr. 310/2007.

În dovedirea celor susţinute, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Cererea de chemare în judecată este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

Deşi legal citat la domiciliul înregistrat în evidenţele oficiale, pârâtul nu a depus întâmpinare şi nu s-a prezentat la termenul de judecată.

La data de 22.09.2020, pârâtul a depus concluzii scrise (filele 61-63), prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiate, învederând faptul că debit solicitat nu este cert lichid şi exigibil. S-a invocat faptul că nu a încheiat nici un contract cu reclamanta, precum şi că a formulat acţiune separată prin care a solicitat anularea Contractului de închiriere de care se prevalează reclamanta. Pârâtul a mai susţinut că este coproprietar al apartamentului nr. 1 alături de D, aceasta având cota indiviză de 18,06%.

Instanţa a încuviinţat şi a fost administrată proba cu înscrisuri, la solicitarea reclamantei.

Analizând probele administrate în vederea soluţionării cererii de chemare în judecată, instanţa reţine următoarele:

Între Primăria Municipiul Bucureşti, în calitate de proprietar, și D şi pârâtul B, în calitate de chiriaşi, s-a încheiat Contractul de închiriere pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinţă socială nr. 45/19.03.1996/05.10.2006 (filele 5-6), având ca obiect închirierea terenului curte din Bucureşti, ..., sector 1, începând cu data de 05.10.2006 până la data de 08.04.2009, conform fişei locative depuse la fila 28. În contract, părţile au stipulat că acesta poate fi reînnoit cu acordul ambelor părţi.

Deşi nu s-a făcut dovada prelungirii contractului de locaţiune după expirarea perioadei de 3 ani prevăzute în contractul încheiat la data de 05.10.2006, s-ar putea reţine că a intervenit tacita relocaţiune, în condiţiile în care s-a continuat folosirea spaţiului închiriat şi după expirarea acestui contract.

Conform extraselor de Carte Funciară depuse la filele 53 şi 54 pentru imobilul situat în municipiul Bucureşti, ..., la această adresă figurează o construcţie având suprafaţa de 930 mp, din care apartamentul nr. 1 şi terenul de sub construcţie de 30,62 mp sunt intabulate pe numele proprietarilor D şi B (fiecare având o cote de 1/2), care deţin şi o cotă de 18,06% din părţile de folosinţă comune ale imobilului. 

Activitatea de administrare a locuinţei închiriate a fost predată de către Primăria Municipiului Bucureşti către reclamanta A, prin protocolul de predare-primire nr. 1284 din 12.07.2016, stabilindu-se că, începând cu data de 01.06.2016, chiriile şi sumele aferente lipsei de folosinţă pentru locuinţele administrate sunt încasate de reclamantă.

Întemeindu-se pe răspunderea civilă contractuală, reclamanta solicită prin prezenta acţiune, obligarea pârâtului B la plata contravalorii chiriei pentru terenul –curte folosit, aferentă perioadei 01.10.2015-31.10.2018, în valoare de 399,23 lei, şi perioadei 01.01-01.07.2019 de 75,53 lei, precum şi  penalităţilor de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, în valoarea de 474,76 lei, conform tabelului explicativ depus la fila 4.

În raport de data încheierii contractului de închiriere, instanţa reţine incidenţa dispoziţiile legale din Codul civil din 1864, în vigoare la această dată, respectiv ale art. 969, potrivit căruia „Convențiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante.”, precum şi ale 1.073, potrivit căruia „Creditorul are, dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.”

În cauză, instanţa constată că nu s-a făcut dovada existenţei unei convenţii încheiate între pârâtul B cu privire la închirierea terenului-curte situat în Bucureşti, ..., sector 1. Contractul de închiriere nr. 45 de care se prevalează reclamanta poartă doar o semnătură, deşi există doi chiriaşi menţionaţi în cuprinsul acestuia, fără a se face dovada că această semnătură îi aparţine pârâtului din cauză, pentru a se reţine că acesta şi-a exprimat acordul cu privire la închiriere şi condiţiile acesteia.

Prin urmare, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada că între municipiul Bucureşti şi pârâtul B există un contract legal încheiat, care să genereze în sarcina acestuia obligaţii pentru a se solicita tragerea la răspunderea civilă contractuală, în cazul neîndeplinirii acestora obligaţii, conform art. 1073 Cod civil din 1864. Instanţa are obligaţia de a soluţiona acţiunea cu care a fost învestită în limitele stabilite de reclamant, neputând schimba cauza acţiunii. Reclamanta are la îndemână eventual posibilitatea de a formula o altă acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, pentru a-şi valorifica pretenţiile sale.

Pe de altă parte, instanţa constată că în cuprinsul contractului există spaţii necompletate cu privire la contravaloarea chiriei, fiind menţionat faptul că tariful de bază lunar al chiriei se actualizează în funcţie de rata anuală a inflaţiei. Din fişa locativă depusă la fila 28 rezultă un tarif de 100 lei/mp, pentru suprafaţa de 77,09 mp, cota parte indiviză fiind menţionată de 11,58%. Din extrasele de Carte Funciară rezultă însă o altă cotă indiviză deţinută de pârât, alături de domnul D, iar potrivit dispoziţiilor din H.G. nr. 310/2007, tariful lunar de bază al chiriei pentru curţile şi grădinile aferente suprafeţelor locative din municipii este de 0,04lei/mp.

Din tabelul explicativ depus la fila 4 de către reclamantă rezultă că, începând cu data de 01.01.2019, s-a aplicat pentru terenul folosit de pârât tariful de 10,79 lei/lună, fără a se detalia modalitatea de calcul, prin indicarea suprafeţei efectiv folosite de acesta. În plus, pentru perioada anterioară datei de 01.01.2019, respectiv pentru perioada 01.10.2015-31.10.2018 (perioada este indicată în adresa emisă de reclamantă şi depusă la fila 10), s-a stabilit valoarea de 399,23 lei, fără a se detalia componenţa acestei sumei şi modalitatea de calcul, cu atât mai mult cu cât tariful de 0,04lei/mp a fost stabilit H.G. nr. 310 din 28.03.2007, iar anterior acestui act normativ nu s-a indicat valoarea tarifului lunar.

În raport de aceste neclarităţi, instanţa mai reţine că debitul solicitat nu este cert şi nici lichid, potrivit art. 663 Cod procedură civilă, astfel că respingerea acţiunii se impune şi din această perspectivă.

Pentru motivele de fapt şi de drept expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată acțiunea, atât în ce priveşte chiria restantă, cât şi majorările de întârziere, având în vedere că accesoriul urmează soarta principalului (accesorium sequitur principale)

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge, ca neîntemeiată, acţiunea privind pe reclamanta A, ..... pe pârâtul B, .....

Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

 Pronunţată astăzi, 08.10.2020, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

 PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare