Contencios administrativ. Anulare act administrativ – Anulare decizie de respingere a cererii reclamantului de cumpărare a locuinţei de serviciu. Limitele de exercitare a dreptului autorităţii de a vinde locuinţa de serviciu

Sentinţă civilă 1060 din 28.10.2020


Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamant AC şi pe pârât IGPR, pârât IPJ, pârât MAI, având ca obiect anulare act  Decizie IPJ IASI şi Decizie IGPR.

Prin cererea înregistrată pe rolul instantei la data de 08.08.2019 si completată la 12.11.2019- fila 153 ds, reclamantul AC a solicitat in contradictoriu cu pârâtii IPJ, IGPR si MAI anularea deciziei nr. 15116/24.04.2019 emisă de IPJ si a deciziei nr. 199 247/26.06.2019 emisă de IGPR, obligarea pârâtilor la aprobarea cererii sa le de cumpărare a locuintei de serviciu si la stabilirea pretului de cumpărare prin luarea in considerare a dispozitiilor din anexa 2 a Decretului - Lege 61/1990, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În fapt, a arătat reclamantul că detine imobilul situat in -,  cu titlu locuintă de serviciu din anul 2000, fiind încheiate mai multe contracte de închiriere cu IPJ, ultimul fiind contractul de închiriere nr. 104796/29.08.2017.

Arată  că încă din 2017 si-a exprimat dorinta de a cumpăra această locuintă, evocând reclamantul cererile de cumpărare formulate si solutiile pe care le-a primit.

Arată că ultima cerere in acest sens a formulat-o la 27.03.2019- înregistrată sub nr. 15116/27.03.2019, cerere la care i s-a răspuns prin adresa 15116/24.04.2019, in sensul că i s-a respins cererea, arătându-se că vânzarea nu este oportună.

A arătat că a formulat o plângere prealabilă împotriva acestui refuz, iar prin decizia 199274/26.06.2019 a fost respinsă si plângerea prealabilă.

Referitor la argumentele pentru care pârâtii au refuzat vânzarea. Reclamantul a arătat punctual:

-Referitor la exprimarea optiunii de cumpărare, a reiterat reclamantul demersurile efectuate in acest sens

-Cu privire la faptul că vânzarea locuintei ar reprezenta doar un drept al pârâtilor si nu o obligatie a sustinut reclamantul că in orice caz, refuzul de vânzare nu poate fi exprimat cu exces de putere

-Referitor la pretinsul deficit de locuinte de serviciu, reclamantul  a facut referire la împrejurarea că pârâtii au vândut altor colegi de-ai săi locuinte similare.

A mai prezentat reclamantul si argumentele pentru care apreciază că pretul locuintei ar trebui stabilit prin raportare la criteriile din Decretul - Lege 61/1990.

În drept a invocat Legea 562/2004, OMAI 243/2011, etc.

Alăturat cererii de chemare in judecată au fost depuse inscrisuri.

Pârâtul IPJ a formulat întâmpinare – filele 64-66ds, prin care a invocat exceptia lipsei calităţii sale procesuale pasive, arătând că referitor la capătul de cerere privind anularea răspunsului la plângere prealabilă, acesta fiind emis de IGPR, nu are calitate.

A mai invocat si exceptia prescriptiei dreptului la actiune, raportat la imprejurarea că urmare a cererii de cumpărare din 29.05.2007, a fost comunicat reclamantului pretul de vânzare de 72 170 lei, iar reclamantul a mentionat in scris pe cererea 1216561/12.06.2007 că acceptă vânzarea. Apreciază reclamanta că sunt indeplinite conditiile unui antecontract de vânzare cumpărare, pe care reclamantul a refuzat sa il finalizaze, refuzând semnarea contractului de vânzare cumpărarea redactata in acest sens

Raportat la acest antecontract, apreciază pârâtul că s-a implinit termenul de prescriptie.

Pe fond a arătat că cererea este neintemeiată, arătând că Legea 562/2004 stabileste pe seama sa doar un drept de a vinde acest imobil si nu o obligatie, aspect regăsit si in decizia Curtii Constitutionale nr. 118/03.03.2016.

La rândul său, pârâtul IGPR a depus intâmpinare – filele 88-93ds,. A invocat exceptia lipsei calităţii sale procesuale pasive, raportat la imprejurarae că imobilul in cauză se află in administrarea IPJ. Pe fond, pârâtul a reiterat apărările arătate de IPJ.

Si pârâtul MAI a formulat intâmpinare, invocând exceptia lipsei calităţii sale procesuale pasive sustinând că nu este emitentul actelor contestate, iar imobilul se află in evidentele IJP, decizia de vânzare apatinând acestei institutii.

Pe fond a solicitat respingerea cererii.

În cauză s-a adminstrat proba cu inscrisuri si proba cu expertiză tehnică evaluatorie a imobilului.

Deliberând asupra cauzei de faţă, instanţa retine următoarele:

Prin încheierea din 14.11.2019 au fost solutionate exceptiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor IPJ şi IGPR, precum si excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, invocată de către pârâtul IPJ.

Prin incheierea din 20.02.2020 a fost respinsă si exceptia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului MAI.

Cu privire la fond, instanţa retine că prin cererea de chemare in judecată, reclamantul a inteles să investească instanţa in principal, cu o actiune prin care sa fie cenzurat refuzul autoritătilor pârâte IPJ si IGPR de a vinde locuinta pe care o detine cu titlu de locuintă de serviciu.

Ca un capăt de cerere accesoriu, in scopul reparării prejudiciului, reclamantul a solicitat obligarea tuturor celor trei pârâti să procedeze la vânzarea acestui imobil.

Retine instanţa că reclamantul a avut calitatea de functionar public cu statut special in cadrul IPJ, iar incepând cu 01.05.2019 este pensionar.

Totodată, retine că este titularul contractului de inchiriere nr. 104796/29.08.25017 având ca obiect locuinta de serviciu situată în -.

Cu privire la acest imobil, reclamantul a formulat mai multe cereri de cumpărare, insă obiectul cauzei de faţă îl constituie doar examinarea răspunsului pârâtilor cu privire la ultima sa cerere inregistrată sub numărul 15116/24.04.2019.

Preliminar, va nota instanţa că, deşi contractul de inchiriere avea o durată de 3 ani care a expirat pe parcursul judecării prezentei cereri, raportat la imprejurarea că exprimarea optiunii de cumpărare s-a făcut in timpul derulării contractului de inchiriere, este necesară analizarea legalităţii răspunsului oferit de către pârâti.

Prin adresa 15116/24.04.2019- fila 45 vol 1 ds, pârâtul IPJ a răspuns reclamantului, in sensul că a refuzat vânzarea, arătând că nu este oportună vânzarea locuintei, fată de deficitul mare de locuinte de serviciu pe raza municipiului Iasi,

Urmare a plângerii prealabile formulate de către reclamant, IGPR i-a răspuns prin adresa 199274/26.06.2019 – fila 57 vol 1 ds, in sensul respingerii plângerii, subliniind că autoritatea are doar un drept de a vinde locuinta si nu o obligatie.

Sub aspectul refuzului de a vinde locuinta, considerat de către reclamant a fi nejustificat, instanţa retine că situatia supusă analizei este reglementată de Legea 562/2004 privind autorizarea instituţiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională de a vinde personalului propriu unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare, iar potrivit art 1 din lege:

„Art. 1 - Se autorizează instituţiile publice din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională să vândă unele locuinţe de serviciu pe care acestea le au în administrare la data intrării în vigoare a prezentei legi.”

Astfel, în acord cu pârâtii, dar si cu decizia 118/2016 a Curtii Constitutionale, instanţa retine că legea in cauză nu stabileste in sarcina acestor institutii publice o obligatie de a vinde aceste locuinte, insă cu toate acestea, exercitarea acestui drept de a vinde nu poate fi exercitat discretionar, instanţei de judecată revenindu-i sarcina de a verifica daca exprimarea refuzului de a vinde nu este abuziv.

Sub acest aspect, ICCJ a retinut că „dreptul de apreciere nu echivalează însă cu posibilitatea de a acționa abuziv, arbitrar, fără justificări legale, în afara oricărui control, exercitarea lui fiind supusă principiului proporționalității, care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea are obligația să îl reprezinte și drepturile sau interesele legitime private ce pot fi lezate prin conduita administrației."( ICCJ, Secția de contencios administrativ-fiscal, Decizia nr. 807din 16 februarie 2012).

Transpunând aceste principii la situatia de fapt concreta din cazul de faţă, instanţa retine că refuzul de a vinde locuinta exprimat de către IPJ si confirmat de către IGPR a fost justificat de deficitul de locuinte de serviciu la nivelul municipiului Iasi, aspect pe care si reclamantul il recunoaste in plângerea administrativă adresată IGPR.

Acest aspect este fără indoială un interes public legitim al institutiei pârâte, aceasta având interesul sa aibă si sa mentină un fond de locuinte de serviciu necesar pentru ca functionarii publici cu statut special din subordinea sa, similar reclamantului, să poate beneficia de conditii locative, precum si să faca economii in privinţa decontării chiriilor acestora.

Analizând in ce măsură există un echilibru rezonabil intre acest interes public al pârâtului si cel al reclamantului de a cumpăra locuinta, instanţa consideră că acest echilibru a fost respectat, nefiind evidentiat nici un drept concret al reclamantului care să fi fost vătămat.

Este real că acesta avea o speranţă mai mult sau mai putin legitimă de a cumpăra această locuintă, sens in care a si făcut demersuri de mai multe ori, insă interesul public in acest caz primează faţă de speranta legitimă a reclamantului.

A invocat reclamantul că refuzul exprimat de către pârâti ar fi nejustificat, prin aceea că ar fi discriminatoriu, in conditiile in care ar fi fost instrăinate alte locuinte de serviciu.

Analizând sub acest aspect refuzul exprimat, instanţa retine că reclamantul a depus, in dovedirea imprejurării instrăinării altor locuinte de serviciu, contracte de vânzare cumpărare incheiate de către pârâti cu mai multi ani in urmă – in anul 2007 – filele 141-148 vol 1 ds.

Reamintind că obiectul prezentei cauze il constituie doar refuzul de a vinde locuinta exprimat de către pârâti in anul 2019, instanţa va retine că nu se poate retine o situaţie discriminatorie intre reclamant si beneficiarii contractelor de vânzare cumpărare din anul 2007.

Astfel, in anul 2007, reclamanta avea o altă structură a numărului de locuinte de serviciu, a numărului de subordonati care necesitau locuinte de serviciu si/sau cărora le achita contravaloarea chiriei, situatia fiind diferită de cea din anul 2019.

De altfel, instanţa va reaminti reclamantului imprejurarea că, in urma unuia dintre demersurile efectuate de el insusi in vederea achizitionării locuintei, reclamanta si-a manifestat acordul de a vinde, doar că au existat neintelegeri in privinţa pretului de vânzare.

Astfel, reclamnta are libertatea de a-si stabili si modifica după imprejurări politica in privinta constituirii, majorării sau diminuării fondului de locuinte de serviciu, in functie de factori economici, de personal si de management, factori care insă nu pot fi cenzurati de către instantă.

De altfel si Curtea de Justiție recunoaște o putere largă de apreciere în domeniile în care acțiunea sa implică alegeri de natură politică, economică sau socială și în care acesta trebuie să efectueze aprecieri și evaluări complexe. Curtea de la Luxemburg s-a pronunțat  în sensul că „nu se pune problema dacă o măsură adoptată într-un astfel de domeniu era singura sau cea mai adecvată posibil, numai caracterul vădit inadecvat al acesteia în raport cu obiectivul pe care instituțiile competente îl urmăresc putând afecta legalitatea respectivei măsuri”. ( Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 8 iunie 2010, Vodafone Ltd și alții împotriva Secretary of State for Business, Enterprise and Regulatory Reform, C-58/08, ECLI:EU:C:2010:321,)

În consecintă, retinând că refuzul exprimat de cele două autorităţi  cu privire la vânzarea locuintei de serviciu către reclamant nu a fost abuziv, instanţa urmează a respinge in tot  cererile formulate de către acesta, nemaifiind necesar a se analiza pretul locuintei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge  exceptiile lipsei calităţii procesuale pasive a IPJ si IGPR, precum si exceptia prescriptiei dreptului la actiune.

Respinge ca neintemeiată cererea formulată de reclamantul AC in contradictoriu cu pârâtii IPJ, IGPR si MAI.

Obligă reclamantul AC la plata sumei de 700 lei cu titlu diferentă onorariu expert in contul expertului U.