Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmării penale

Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmării penale

Procedură civilă şi penală

Decizia nr. 1772 R/26 iunie 2009

Examinând actele şi lucrările dosarului de fond se constată că prin  cererea adresată Judecătoriei Săveni  la data de 21.10.2008 petenta  B.S.  a solicitat desfiinţarea  ordonanţei  de scoatere de sub urmărire penală dată în  dosarul nr.  470/P/2006 al  Parchetului  de pe  lângă  Judecătoria Săveni şi  a  ordonanţei de  respingere a  plângerii nr. 183/II/2  din  22.09.2008 dată de  prim procurorul Parchetului de  pe  lângă Judecătoria Săveni şi  a trimiterea cauzei la  parchet în  vederea începerii urmăririi  penale şi  sesizării instanţei prin  rechizitoriu cu  trimiterea  în judecată a  intimaţilor B.C., B.V. şi I.V., pentru  săvârşirea  infracţiunilor  prev. şi  ped.  de art.  215 al.  2 şi  3  Cod  penal, art 291, 292 şi 290 Cod  penal,  iar în  subsidiar admiterea plângerii,  anularea ordonanţelor sus enunţate şi  reţinerea cauzei spre judecare,  cu motivarea că procurorul a făcut o greşită aplicare a legii penale, dând o  interpretare incorectă probelor din  dosar şi  nesoluţionând dosarul cu  privire  la  infracţiunile prev. şi  ped.  de art.  290,  291 şi  292 Cod penal,  săvârşite de  învinuiţi şi  nici cu  privire la  infracţiunea  prev. şi  ped.  de  art. 215 al. 2  şi  3 Cod  penal.

 Investită cu soluţionarea plângerii, Judecătoria Săveni, prin sentinţa penală nr. 80 din 19.02.2009 a respins ca  neîntemeiată plângerea formulată  de  petenta B.S.,  domiciliată în  satul  Podriga,  com.  Drăguşeni, jud.  Botoşani, împotriva Ordonanţei de  scoatere de sub  urmărire penală şi  aplicarea unei  sancţiuni  cu  caracter  administrativ din  28 iulie 2008,  dată în  dosarul nr.  470/P/2006 al  Parchetului de  pe  lângă  Judecătoria Săveni şi  a Ordonanţei de respingere a  plângerii nr.  183/II/2 din  22  septembrie 2008  dată  de  prim procurorul Parchetului  de  pe  lângă  Judecătoria Săveni, privind  pe  intimaţii  I.V.,  I.I., ambii  cu  domiciliul în  satul  Podriga,  com. Drăguşeni, jud. Botoşani, B.C., B. V., ambii  domiciliaţi în  Roman,  str.  X nr.  Y, jud.  Neamţ,  D.I.C.,  domiciliată în  satul  Dolheşti,  com.  Pipirig,  jud. Neamţ, I. C. N., S. E., ambii domiciliaţi în sat Podriga,  com.  Drăguşeni, jud.  Botoşani  V. A.-B. şi  V. D.-N.,  ambii  domiciliaţi în  mun.  Botoşani, str. X nr.  Y, bl.  Z,  ap. T, jud. Botoşani.

A obligat petenta  să plătească  statului suma de  180 lei  cu  titlu  de  cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa din 28.07.2008  Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prev. de art. 291, 292 şi 290 Cod penal a  învinuiţilor B.C., B. V., I.V. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei pentru învinuitul B.C., 700 lei  pentru învinuitul B. V., 400 lei pentru învinuitul I.V.,  scoaterea de sub urmărire penală  pentru fapta prev. de art.  215 al. 1 şi  3 Cod  penal a  învinuitului B.C., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I. I., I. C. N., D.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 290 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.S., I. I.,  I.V. şi S. E.,  pentru  săvârşirea infracţiunii prev. şi  ped.  de art.  215 al. 3  şi  292 Cod penal.

Această ordonanţă a fost menţinută prin ordonanţa nr. 183 din 22.09.2008 a prim procurorului  Parchetului de pe  lângă Judecătoria Săveni care a respins  plângerea  formulată  de către  petentă.

Verificând soluţia parchetului în raport de actele de cercetare,  materialele şi lucrările din dosarul cauzei, prima instanţă a apreciat că  aceasta a fost adoptată în urma unei  evaluări corecte a probatoriului, soluţia dată fiind  legală şi temeinică.

Astfel a reieşit din ansamblul  cercetărilor efectuate că  la  data de 13.06.2006 petenta  B.S. a formulat  plângere penală împotriva învinuiţilor B.C., I.V.,  I. C. ,  I. I., acuzându-i de săvârşirea infracţiunilor prev.  de art.  290,  291,  292 şi  215  Cod  penal, anularea înscrisurilor sub  semnătură privată  întocmite  în  fals  cât  şi  a  contractului  de  vânzare cumpărare autentificat  sub nr.  2004 din  27.09.2005 autentificat  de B.N.P. „XY”.

În urma cercetărilor efectuate de către  organele de cercetare penală s-a constatat petenta B.S. a moştenit împreună cu S. E., I. I. şi I.V.  bunurile rămase  de  la decesul lui  N. I. ,  printre care  şi un  apartament situat  în  municipiul Roman,  jud.  Neamţ şi  unul  în mun. Botoşani. Astfel S. E. a moştenit 1/3, B.S.  1/3,  I.I. şi  I.V.  câte 1/2din  cota de 1/3, conform  art.  672 Cod  civil.

La data de  09.05.2005 petenta B. S.  acceptă propunerea comoştenitorilor de a-l împuternici  pe  învinuitul B.C., acesta fiind fiul moştenitoarei S. E. , ca  pentru ei şi în numele lor să vândă cui  crede  de cuviinţă drepturile indivize din apartamentele din mun. Roman şi mun.  Botoşani.  În  acest  sens  comoştenitorii întocmesc procura specială autentificată  de B.N.P.”YZ ”din mun.  Roman, jud.  Neamţ.

În  calitate de  mandatar învinuitul B.C. încheie un  contract de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu soţii V.D.N.şi V. A.-B. pentru apartamentul situat în mun. Botoşani,  str.  X  bl. Y la data de  12.05.2005 pentru suma de 52.000 lei  din care 18.800 fiind achitată în avans iar restul sumei urmând să fie plătită la  încheierea contractului  de  vânzare cumpărare, printr-un  credit  ipotecar,  contract ce a fost legalizat la Notariatul  Public „AB”. 

S-a stabilit ca termen pentru perfectarea contractului data de 12.06.2005, timp ce era necesar pentru obţinerea de către promiţătorul vânzător a actelor necesare înstrăinării imobilului, liber de sarcini şi  cu  taxele achitate la zi.

Vânzarea nu s-a putut realiza la termenul stabilit întrucât imobilul nu  era înscris în  cartea funciară şi  era grevat  de două ipoteci şi  un  comandament înscrise în Registrul de Transcripţiuni înainte de dobândirea de către defunct  a  imobilului, intervenită la data de 4.09.2002.

Suma necesară înscrierii imobilului în cartea funciară şi pentru radierea sarcinilor de 5765 lei a fost avansată de beneficiarii promisiunii iar încheierea contractului s-a putut realiza la 27.09.2005 când cumpărătorii au  achitat şi  restul de  preţ.

La data de 30 iunie 2005, după încheierea promisiunii de vânzare cumpărare petenta B.S. a revocat mandatul dat intimatului  B.C., notificându-i aceasta la data de 6.07.2005.

La data de 27.09.2005 învinuitul B.C. deşi  cunoştea că procura specială fusese revocată de petentă încă din 30.06.2005, încheie contractul de vânzare cumpărare cu numiţii V. D.-N. şi V.A. - B., declarând în faţa notarului că este mandatarul numiţilor S. E., B. S. , I.V.  şi  I. I..

Petenta a promovat o acţiune la Judecătoria Botoşani care a făcut  obiectul dosarului 601/2006 prin care a solicitat constatarea  nulităţii absolute a contractului  de vânzare cumpărare încheiat între  învinuitul B.C. şi  familia Viziteu.

Învinuitul B.C. a depus la dosar două înscrisuri sub  semnătură privată pentru a demonstra să petenta a  primit sumele de bani  ce  i  se cuveneau din  vânzarea apartamentului din mun.  Botoşani.

 Instanţa de judecată a respins cererea petentei de anulare parţială a contractului de vânzare cumpărare apreciind asupra fondului şi nu asupra eventualelor sume de  bani primite de aceasta.

Având în vedere că faptele, prin conţinutul lor concret, rezultatele şi  împrejurările în care s-au comis, s-au putut produce pe fondul unor divergenţe între comoştenitori apărute în decursul lichidării unei mase succesorale, şi  nemulţumirii din neexecutarea unui contract de mandat au adus o atingere minimă valorilor sociale  ocrotite de  legea penală,  neprezentând  gradul  de  pericol  social  al unei infracţiuni, prima instanţă a apreciat că soluţia parchetului de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ intimaţilor B.C., B. V., I.V.,  sub aspectul  săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, 291, 292 Cod penal,  în  conformitate cu  disp. art.  10 lit. b1 Cod proc. penală sunt legale şi  temeinice.

S-a apreciat de asemenea că  în  ce priveşte săvârşirea infracţiunii  prev. de art. 215 al. 1 şi  3 Cod penal  de către învinuitul B.C.,  prin  încheierea contractului  de  vânzare  cumpărare cu  soţii V. nu  s-a produs  nici un  prejudiciu în  cauză.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta B.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurenta a solicitat anularea ordonanţei procurorului şi trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor B.C., B. V. şi I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 2 şi 3, art. 291, art. 292 şi art. 290 Cod penal. În subsidiar recurenta a solicitat casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa în sensul admiterii plângerii şi judecării pe fond a cauzei.

În motivarea recursului petenta face o nouă descriere a situaţiei de fapt şi arată că soluţiile procurorului şi sentinţa atacată îi provoacă prejudicii deoarece, prin modul fraudulos în care au acţionat, intimaţii au indus în eroare notarul şi cumpărătorii pentru a încheia contractul, a încasa preţul vânzării şi a pretinde că i-ar fi plătit preţul pentru cota sa 1/3 din apartament.

Expertizele grafologice efectuate în cauză au constatat că semnătura din dreptul numelui petentei nu a fost executată de aceasta, că nici celelalte semnături nu aparţin numiţilor I. şi că au fost folosite pixuri cu nuanţe diferite pentru scriere. Deşi intimatul B. trebuia să-i prezinte petentei o chitanţă descărcătoare şi să-i plătească preţul cuvenit, nu a făcut acest lucru.

Mai arată petenta că nu a fost stabilit prejudiciul pe care l-a suferit, avându-se în vedere şi că suma trecută în antecontract ca avans nu corespunde cu cea trecută în contract.

Petenta concluzionează că parchetul a lăsat nesoluţionată latura civilă, nu a anulat actele false şi nu a stabilit vinovăţia inculpaţilor. Parchetul, în virtutea rolului activ, trebuia să dispună o contraexpertiză criminalistică pentru a se stabili cu certitudine cine a semnat declaraţia din 12 mai 2005.

Recursul este fondat.

Pentru stabilirea persoanelor care au semnat pe înscrisul denumit „Declaraţie” din data de 12 mai 2005 la poziţiile I. I., I.V. şi B.S. s-au efectuat un o constatare tehnico-ştiinţifică şi o expertiză criminalistică. În urma primei lucrări s-a concluzionat că semnătura din dreptul numelui B.S. nu a fost executată de aceasta, că semnăturile din dreptul numelor I. I. şi I.V. nu a fost executate de titulari şi că semnătura din dreptul numelui I.V. putea fi executată de numitul I. C. N.. Raportul de expertiză concluzionează că înscrisul respectiv a fost scris de către numita B. V., semnătura corespunzătoare numelui I. I. a fost executată de numita I. I. C., semnătura corespunzătoare numelui I.V. a fost executată de numitul I. C. N. şi că nu se poate stabili dacă semnătura corespunzătoare numelui B.S. aparţine titularei.

Se observă neconcordanţa dintre concluziile celor două lucrări criminalistice, după cum se observă şi că raportul de expertiză nu face trimitere la concluziile şi lucrările raportului de constatare. În atare împrejurări se impunea efectuarea unei noi expertize criminalistice care să stabilească cu certitudine persoanele care au întocmit şi semnat înscrisul din data de 12 mai 2005.

Analizând plângerea penală formulată de petentă se constată că aceasta se referă şi la un înscris intitulat „Declaraţie”, semnat la data de 1 februarie 2006 de către I. C. şi I.V. şi care, de asemenea, ar fi întocmit în fals. Din cuprinsul ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nu reiese că s-ar fi efectuat cercetări şi cu privire la aceste fapte, procurorul referindu-se motivat doar la înscrisul din data de 12 mai 2005.

Prin urmare se impune redeschiderea urmării penale pentru efectuarea unei noi expertize criminalistice în legătură cu infracţiunea prev. de art. 290 Cod penal reclamată în sarcina numiţilor I. I., I. C. N.; D.I.C. şi B.V. (înscrisul din 12 mai 2005), pentru efectuarea de cercetări faţă de numiţii I. C. N. şi I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal (înscrisul din 1 februarie 2006), precum şi faţă de numitul B. C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal, petenta reclamând că acesta s-ar fi folosit în instanţă de cele două înscrisuri falsificate.

În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune imputată numitului B.C., în mod corect s-a apreciat că fapta comisă de acesta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Deşi motivarea procurorului este sumară, probatoriul administrat confirmă că eroarea în care s-au aflat cumpărătorii cu privirea la calitatea de mandatar a numitului B.C. nu i-a prejudiciat pe aceştia. În ce priveşte nerespectarea obligaţiilor impuse de executarea contractului de mandat sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale, petenta având posibilitatea să se prevaleze de dispoziţiile din această materie pentru a obţine repararea unui eventual prejudiciu.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul, casată sentinţa şi, în rejudecare, va fi admisă plângerea formulată de petentă. În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală va fi desfiinţată în parte ordonanţa nr. 470/P/2006 din 28 iulie 2008 şi trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă  de  numiţii I. I., I. C. N., D.I.C. şi  B. V. sub aspectul  săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, faţă de numiţii I. C. N. şi I.V. sub  aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal şi faţă de numitul B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal.

Va fi efectuată o  nouă expertiză  criminalistică a  înscrisului din  data de  12.05.2005 pentru  stabilirea cu certitudine a  persoanelor care au  întocmit şi  semnat  înscrisul.

Se vor efectua cercetări cu privire la faptele imputate numiţilor I. C. N., I.V.  şi B.C. în legătură cu înscrisul din 1.02.2006 (aşa cum  se solicită expres  în  plângerea  penală  formulată  de  B.S.).

Ţinându-se seama de rezultatul cercetărilor sus arătate, vor fi  administrate orice alte probe ce vor apărea ca necesare pentru lămurirea împrejurărilor cauzei şi  stabilirea pericolului social concret al  faptelor reţinute.

Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale  ordonanţei.

Cheltuielile din prima instanţă şi  din  recurs vor rămâne în  sarcina statului.

Va fi respinsă cererea intimaţilor B.C. şi B. V. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând  în  onorariul apărătorului angajat.

Văzând şi  dispoziţiile art.  192 alin.  3  Cod proc. penală,

6

Domenii speta

Spete similare