Revocare testament autentic.Sarcini impuse legatarului

Decizie din 02.03.2010


T R I B U N A L U L

Deliberând asupra prezentului apel civil.

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată :

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele la 14.10.2008 sub numărul unic de dosar  1697/277/2008 reclamanta U.E. a chemat în judecată pe pârâtul H.G.V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună revocarea testamentului autentificat sub nr. 1904 din 09.08.2006.

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că prin testamentul autentic mai sus menţionat fostul său soţ U.I., decedat la 28.10.2007 a lăsat întreaga lui avere pârâtului H.G.V. căruia i s-a impus sarcina să-l îngrijească ,iar după deces să suporte cheltuielile de înmormântare şi pentru parastase.

Pârâtul, prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii susţinând că a îndeplinit voinţa testatorului şi că la trei luni după decesul acestuia reclamanta i-a refuzat orice ajutor.

Prin sentinţa civilă nr. 77 din 15.01.2009 Judecătoria Pătâlagele a respins acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată:

Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că defunctul U.I. i-a lăsat prin testament întreaga avere pârâtului cu speranţa că îl va îngriji până la moarte iar după aceea se va ocupa de  înmormântare şi de pomeniri şi că în fapt pârâtul împreună cu familia sa i-au acordat ajutor în gospodărie iar după moarte au contribuit la suportarea cheltuielilor de înmormântare şi la primele pomeniri după care reclamanta a refuzat acest ajutor:

În consecinţă, instanţa de fond luând în considerare şi declaraţiile celor 4 martori audiaţi a ajuns la concluzia că nu sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.930 Cod Civil pentru revocarea testamentului .

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel , în termen legal, la 17.02.2009 reclamanta U.E. pe care a criticat-o că nu au fost evaluate corect depoziţiile martorilor, probe din care rezultă că pârâtul nu şi-a îndeplinit sarcinile ce i-au fost impuse de testator în sensul că toate cheltuielile pentru înmormântarea testatorului şi pentru pomenirea acestuia nu au fost suportate de pârât  ci de reclamantă şi familia acesteia.

Prin decizia civilă nr. 212 din 17 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. 1697/277/2008 s-a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinându-se că instanţa de fond a avut în vedere probele dosarului şi depoziţiile legale incidente în cauză.

Împotriva deciziei nr. 212 din 17 iunie 2009 a declarat recurs reclamanta invocând motivele de recurs prevăzute în art. 304 , pct.7 şi 9 Cod proc.civ. susţinând că hotărârea dată de instanţa de apel nu este motivată şi că declaraţiile date de martori nu corespund realităţii.

Curtea de Apel Ploieşti , prin decizia nr. 861 din 9.11.2009 a admis recursul, a casat decizia civilă nr. 212 din 17.06.2009 a Tribunalului Buzău şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Buzău pentru că aceasta nu a fost motivată , impunând instanţei de rejudecare să analizeze  motivele de apel în raport cu faptele speţei raportate la dispoziţiile legale privind revocarea legatelor .

Tribunalul, rejudecând apelul constată următoarele :

La data de 09.08.2006 U.I. , soţul reclamantei U.E. a semnat testamentul autentificat de notarul public prin încheierea nr. 1904/09.08.2006.

Prin acest testament s-a instituit în favoarea pârâtului H.G. , născut la 04.03.1988 un legat universal prin care i-a lăsat întreaga avere mobilă şi imobilă .

În testament , testatorul a mai prevăzut şi o dispoziţie prin care a menţionat că lasă întreaga avere legatorului „cu speranţa că acesta îmi va da , de bună voie cele necesare existenţei când voi ajunge la neputinţa de a munci , îmi va asigura asistenţa medicală în caz de boală iar după încetarea din viaţă să mă înmormânteze şi să îmi facă cele creştineşti”.

Testatorul U.I. a decedat la 28.102007 conform certificatului de deces depus la  dosar (fila 6 ).

Reclamanta U.E. , în calitate de soţie supravieţuitoare a intentat prezenta acţiune civilă în revocarea legatului susţinând că prin testament soţul său a impus legatorului H.G.V. sarcina de a-i acorda îngrijire şi medicamente pe timpul vieţii şi să-l înmormânteze şi să facă pomenile.

Instanţa de fond a interpretat această dispoziţie testamentară ca fiind un legat cu sarcini supus revocării în condiţiile legale prev. în art. 930 cu referire la art. 830 Cod Civil.

Evaluând depoziţiile celor 4 martori audiaţi , date sub jurământ instanţa de fond a ajuns la concluzia că legatarul H.G.V. , ajutat de membrii familiei sale şi-a îndeplinit sarcinile impuse prin testament.

Tribunalul, examinând cuprinsul testamentului şi declaraţiile martorilor H.I. şi B.F. propuşi de reclamantă şi A.I. şi A.D. propuşi de pârât constată că într-adevăr prin testament s-au impus legatarului obligaţii pe care acesta trebuia să le îndeplinească atât pe timpul vieţii testatorului cât şi după decesul acestuia.

Faptul că în testament testatorul a folosit expresia că are speranţa că legatarul îi „va da de bună voie cele necesare existenţei când voi ajunge la neputinţa de a munci , îmi va asigura asistenţa medicală în caz de boală iar după încetarea mea din viaţă să mă înmormânteze şi să îmi facă cele creştineşti „ nu trebuie interpretat că legatul a fost instituit fără sarcini deoarece:

- testatorul nu a avut copii şi nici părinţi în viaţă la data semnării testamentului:

- - datorită bătrâneţii şi lipsei de venituri îndestulătoare testatorul i-a lăsat întreaga avere testatarului pentru a se asigura că acesta îl va îngriji şi apoi înmormânta cu respectarea obiceiurilor creştineşti.

- Examinând depoziţiile celor 4 martori tribunalul constată că într-adevăr aşa cum în mod just a stabilit şi instanţa de fond pârâtul H.G.V. , ajutat şi de tatăl său a avut grijă de testator şi au suportat o parte din cheltuielile necesare înmormântării acestuia .Aceeaşi martori au confirmat că după primele parastase reclamanta a fost cea care a refuzat ajutorul testatorului.

Relevant este şi faptul că U.I. nu a revocat testamentul ceea ce presupune în lipsa unor dovezi contrare că pe timpul vieţii acesta a fost mulţumit de modul în care legatarul s-a achitat de sarcinile impuse prin testament .

Nici un martor nu a declarat că legatorul şi familia acestuia ar fi refuzat să-şi îndeplinească sarcinile impuse prin testament.

Prin urmare, hotărârea primei instanţe , prin care a stabilit că nu sunt temeinice pentru revocarea testamentului , este legală şi temeinică sub toate aspectele de fapt şi de drept şi în consecinţă , în baza art.296 Cod prod.civ. apelul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.

Ca efect al respingerii apelului , în baza art.274 Cod proc.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatului suma de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariile plătite de acesta avocatului care i-a asigurat asistenţa juridică : 500 lei în recurs conform chitanţei nr. 32 din 9.11.2009( fila 16 dosar nr. 1657/277/2008 –Curtea de Apel Ploieşti şi 500 lei în prezentul apel.

1