Obligaţie de a face

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA TÂRGU-CĂRBUNEŞTI

TG-CĂRBUNEŞTI

Sentinţa civilă nr.892

Şedinţa publică de la 13 Martie 2013

Completul compus din:

PREŞEDINTE C.V.

Grefier M.N.M.

Pe rol fiind judecarea acţiunii civile pentru obligaţie de a face formulată de reclamanta I. M., domiciliată în comuna V., sat V.D., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii C. C., C. V. şi C. Gh., domiciliaţi în comuna V., sat V.D., judeţul Gorj.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns părţile, reclamanta asistată de avocat  D. M., pârâta C. C. asistată de avocat P. I. şi martorii S.D. şi P. C. (C.).

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de şedinţă.

Apărătorul reclamantei a învederat că aceasta renunţă la proba cu interogatoriul pârâtei C. V., s-a ţinut interogatoriu pârâţilor C. Gh. şi C.C., au fost audiaţi martorii prezenţi S. D. şi P. C. (C.), sub prestare de jurământ religios, depoziţii consemnate şi ataşate la dosar.

Apărătorul reclamantei a depus la dosar copie de pe sentinţa civilă nr.2200  pronunţată la data de 17 iunie 1998 de Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.2060/1998, chitanţa în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat, bon fiscal şi bilet de călătorie, a solicitat încuviinţarea probei cu expertiza tehnică în specialitatea topografie.

Avocat P.I. a solicitat respingerea cererii.

Instanţa a respins cererea privind încuviinţarea probe cu expertiza în specialitatea topografie, reţinând că probatoriul a fost pus în discuţia părţilor la termenul de judecată din data de 27.02.2013, apărătorul reclamantei solicitând doar proba cu interogatoriul pârâţilor şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art.138 Cod procedură civilă pentru încuviinţarea probei la acest termen de judecată, reţinând totodată, că proba nu este utilă soluţionării cauzei, după care nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul în fond;

Avocat D.M.  pentru reclamantă a solicitat admiterea acţiunii, obligarea pârâţilor să ridice gardul despărţitor situat pe terenul reclamantei, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea concluziilor a arătat că prin sentinţa civilă nr. 4282/12.12.2008 s-a stabilit fără echivoc că pârâţii ocupă din terenul reclamantei, având gardul amplasat pe acest teren, gard pe care pârâţii refuză să îl retragă, astfel încât reclamanta nu poate să pună în executare hotărârea judecătorească.

Avocat P.I. pentru pârâta C. C. a solicitat respingerea acţiunii arătând că după soluţionarea acţiunii în revendicare, părţile s-au judecat în grăniţuire stabilindu-se de Curtea de Apel C. că pârâţii nu ocupă din terenul proprietatea reclamantei şi gardul  se află pe proprietatea pârâţilor, sentinţa nr.4282/2008 fiind rămasă fără efect.

A mai arătat că, în situaţia în care se va trece peste aceste apărări, să se reţină buna credinţă a pârâţilor la edificarea gardului, având în vedere declaraţiile martorilor care au relatat că amplasamentul gardului nu a fost schimbat după cumpărarea terenului de către pârâţi.

Pârâţii C. V. şi C.Gh. au solicitat respingerea acţiunii.

I N S T A N ŢA

Prin acţiunea înregistrată la această instanţă la data de 04.10.2012, reclamanta I. M.,  i-a chemat în judecată pe  pârâţii C. C., C. V.  şi C. Gh., pentru ca prin sentinţa ce  se va pronunţa  să  fie obligaţi pârâţii să-şi ridice gardul despărţitor  dintre proprietăţile lor, ce se afla pe terenul revendicat proprietatea sa, conform sentinţei civile nr.4282/12.12.2008, iar în caz de refuz să fie autorizată să îl demoleze pe cheltuiala pârâţilor, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii a arătat că prin sentinţa civilă nr.4282/12.12.2008 definitivă şi irevocabilă, au fost obligaţi pârâţii să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie suprafaţa  de  15,22 mp suprafaţă pe care pârâţii aveau construit un gard despărţitor care era mejdina  dintre proprietăţile lor în partea de răsărit a proprietăţii  sale şi cu toate  că au fost executaţi silit (a fost pusă în posesie pe suprafaţa de teren  revendicat de către executorul judecătoresc C. A.), aceştia refuză cu rea credinţă şi în mod abuziv să-şi mute gardul  despărţitor conform sentinţei civile nr.4282/12.12.2008, fapt  pentru care a formulat prezenta acţiune.

A mai arătat că între părţi a mai avut loc un proces ce a avut ca obiect stabilire linie de hotar, unde s-a dispus  linia  de hotar conform  sentinţei civile nr.4282/2008 (decizia  Curţii de  Apel  C.  nr.1727/14.12.2011.

În drept, şi-a întemeiat acţiunea  pe dispoziţiile  NCC şi Codul de procedură civilă.

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 8 lei achitată cu chitanţa nr.18286/12.10.2012 şi timbru judiciar de  0,30 lei

În dovedirea acţiunii reclamanta a depus la dosar împuternicire avocaţială nr.0019452,  sentinţa civilă nr.2200 pronunţată la data de 17 iunie 1998 de Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.2060/1998, interogatoriu pentru pârâtul C. Gh., chitanţa în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat, bon fiscal şi bilet de călătorie şi a solicitat proba cu interogatoriul pârâţilor.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că prin sentinţa  civilă nr.4282/12.12.2008 a Judecătoriei Tg-C. s-a dispus să lase în deplină  proprietate şi liniştită  posesie suprafaţa de 15,22 m.p. teren, însă după rămânerea definitivă a sentinţei mai sus menţionate între aceleaşi părţi  a  mai avut loc un proces pornit tot de I. M., ca  reclamantă, ce a avut ca obiect stabilirea liniei de hotar (grăniţuire), iar prin sentinţa  civilă nr.984/31.03.2011, rămasă  irevocabilă prin decizia Curţii  de Apel C.  nr.1727/14.12.2011, s-a stabilit linia de hotar  în baza raportului d e expertiză pe aliniamentul 1-2-3, puncte care se regăsesc pe latura de Sud a canalului de  scurgere şi din considerentele acestei decizii rezultă că pârâţii nu ocupă nici un metru de teren din proprietatea  reclamantei I. M., fiind evident că sentinţa civilă nr.4282/2008 a rămas  fără efect, iar gardul la care face referire reclamanta se afla pe proprietatea lor şi nu pe proprietatea  acesteia, prin decizia nr.1727/2011 a  Curţii de Apel  C. fiind înlăturată  menţiunea din dispozitivul instanţei de fond şi de apel potrivit căreia lăţimea terenului reclamantei ar trebui  să fie de 18 m atât la frontul stradal cât şi la V. D., pe considerentul că din probele administrate în cauză a  rezultat că părţile au stăpânit de peste 60 de ani proprietăţile învecinate delimitate de canalul cu o vechime considerabilă, aliniamentul propus de expert respectând vechiul hotar, evidenţiat şi de butucii vechi aflaţi în apropierea gardului pârâţilor.

Au mai arătat că cele două terenuri sunt despărţite de un canal, iar de o parte şi de cealaltă  canalului atât ei cât şi reclamanta aveau gard de-a lungul canalului, reclamanta demolându-şi propriul gard în timpul litigiului deoarece considera că nu avea lăţimea de 18 m, conform actului din anul 1936, act din care rezultă că terenul acesteia are o lăţime de  17,60 m  cu canal cu tot, iar fără canal  16,50 m.

Au arătat pârâţii că la edificarea gardului au fost de bună credinţă, bună credinţă ce se prezumă.

În drept au invocat dispoziţiile art.115 -118 Cod procedură civilă, art.494, 1899 alin.2, 1169 Cod civil.

Pârâţii au depus la  dosar împuternicire  avocaţială seria GJ nr.0026672, întâmpinare  la care a ataşat decizia nr.1727/14.12.2011 pronunţată de Curtea de Apel C. în dosarul nr.2228/317/2010, copie raport de expertiză întocmit de expert M. Gh.,  schiţa terenurilor în litigiu, schiţă topografică şi au solicitat încuviinţarea probei testimoniale.

În cauză au fost încuviinţate proba cu interogatoriul pârâţilor, proba testimonială, în cadrul căreia au fost audiaţi martorii S. D. şi P. C. şi a fost ataşat dosarul nr.2548/317/2012. 

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine că prin sentinţa civilă nr. 4282/12.12.2008 pronunţată de Judecătoria Tg-C. în dosarul nr.1728/317/2008, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta I. M. împotriva pârâţilor C. Gh., C. V., C. C. şi C. C., au fost obligaţi pârâţii C. Gh., C. V., C. C. să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în comuna V., sat V.D., judeţul G, în suprafaţă de 15,22 mp, având forma unui triunghi, cu baza la E - drumul comunal - de 0,40 m, cu vecinii N - rest proprietate reclamantă, S-V - teren proprietatea pârâţilor, E - drum comunal, să monteze geamuri mate la ferestrele de vedere amplasate pe latura de nord a imobilului casă de locuit, pivniţei şi bucătăriei, proprietatea acestora, a fost respinsă cererea privind pretenţiile şi obligarea pârâţilor să-şi dreneze apele pluviale, a fost respinsă acţiunea faţă de pârâtul C. C., ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantul I. D. ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, şi au fost obligaţi pârâţii C. Gh., C. V., C. C. la plata sumei de 409,96 lei cheltuieli de judecată către reclamantă. Prin decizia nr.207/10.06.2009 Tribunalul G. – Secţia Civilă a respins apelurile declarate împotriva hotărârii judecătoreşti menţionate, iar prin decizia 1214/02.11.2009 Curtea de Apel C. a respins recursul declarat de I. M. şi a anulat ca netimbrat recursul declarat de C. Gh., C.V. şi C. C., sentinţa civilă nr.4282/12.12.2008 a Judecătoriei Tg-C.

S-a reţinut de către instanţă că suprafaţa de 15,22 mp din terenul proprietatea reclamantei, cu o lăţime de  0,40 m la drumul comunal este ocupată de către pârâţi, fiind împrejmuită cu gard de către aceştia.

În prezenta cauză, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor să-şi ridice gardul de pe acest teren, acţiunea sa nefiind întemeiată.

Astfel, potrivit art.494 alin 1 din Codul civil de la 1864, aplicabil în cauză conform art.58 din Legea nr.71/2011, atunci când o terţă persoană realizează pe terenul altcuiva plantaţii, construcţii sau alte lucrări, folosind propriile materiale, proprietarul terenului poate opta între a le ţine pentru el sau poate cere constructorului ridicarea acestora. Însă, atunci când constructorul este de bună-credinţă, având convingerea eronată că acel teren este proprietatea sa, în mod obligatoriu, proprietarul terenului devine şi proprietarul construcţiei, cu obligaţia de a-l despăgubi pe constructor, fără a putea cere însă dărâmarea sau ridicarea lucrărilor efectuate, conform alin 3 teza finală din art.494.

În conformitate cu prevederile art.1898 Cod civil, buna - credinţă este credinţa posesorului că cel de la care a dobândit imobilul avea toate însuşirile cerute de lege spre a-i putea transmite proprietatea, fiind suficient ca buna-credinţă să fi existat în momentul dobândirii dreptului asupra imobilului.

Dispoziţiile art.1899 alin.2 Cod civil de la 1864 instituie prezumţia bunei credinţe,  prevăzând că buna-credinţă se prezumă de drept, sarcina probei revenindu-i celui care invocă reaua-credinţă.

Proba testimonială administrată în cauză a evidenţiat că încă de la data dobândirii terenului de către pârâţi acesta era împrejmuit cu gard, martorul P. C. arătând că în urmă cu circa 15 ani pârâţii au refăcut gardul însă nu ştie dacă a fost respectat amplasamentul vechiului gard.

Totodată, atât din declaraţiile martorilor, răspunsurilor pârâţilor la interogatoriu şi starea de fapt stabilită prin hotărârile pronunţate în dosarele nr.1728/317/2008, 2548/317/2012 şi 2548/317/2012, în care părţile s-au judecat, rezultă că între terenurile  părţilor, astfel cum sunt deţinute de acestea, se află un canal colector şi atât pârâţii, cât şi reclamanta aveau, anterior promovării acţiunii de faţă, gard împrejmuitor, fiecare pe latura canalului dinspre proprietatea sa şi, faţă de amplasamentul gardurilor, nu se poate reţine că pârâţii ar fi putut cunoaşte că proprietatea reclamantei se întinde şi la sud de acest canal.

Faţă de aspectele relevate de probele administrate, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada relei credinţe a pârâţilor la edificarea gardului, aceştia considerându-se proprietarii terenului pe care au realizat lucrarea, având în vedere şi pasivitatea de care a data dovadă reclamanta care le-a permis să finalizeze această lucrare.

Pentru considerentele expuse instanţa va respinge acţiunea formulată de reclamanta I.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Respinge acţiunea având ca obiect obligaţie de a face formulată de reclamanta I. M., domiciliată în comuna V., sat V.  D., judeţul G., în contradictoriu cu pârâţii C. C., C. V.  şi C. Gh.,  domiciliaţi în comuna V., sat V.D. judeţul G.

 Cu drept  de  recurs în termen  de 15 zile de la comunicare.

 Pronunţată în şedinţă publică azi 13.03.2013.

Preşedinte,

C.V.

Grefier,

M.N.M.

Domenii speta

Spete similare