Procedura insolvenţei

Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 85/2006 pot contesta măsurile luate de practicianul în insolvenţă debitorul persoană fizică, administratorul special, oricare dintre creditori sau orice persoană interesată, cu obligaţia părţii de a justifica existenţa uneia dintre aceste calităţi procesuale la momentul formulării contestaţiei.

Împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, conform alin. 3 al aceluiaşi articol, durata până la care se poate formula contestaţia este de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).

Prin Decizia civilă nr. 329/R/21.09.2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 2433/108/2013/a4 a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat împotriva sentinţei civile nr. 742/06.07.2015 pronunţată de Tribunalul Arad în acelaşi dosar, Curtea reţinând următoarea stare de fapt şi de drept:

Prin sentinţa recurată s-a respins pe cale de excepţie contestaţia formulată de petenta SC M.T. SRL prin reprezentant legal C.D.S., la raportul practicianului în insolvenţă C.I.I. BCC în calitate de lichidator al debitoarei SC M.R. SRL; s-a respins cererea de suspendare a măsurilor din raportul contestat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Debitoarea SC M.R. SRL se află în procedura falimentului, fiind desemnat să administreze această procedură lichidatorul CII BCC.

Judecătorul sindic a făcut precizarea de mai sus, pentru a se putea înţelege care sunt atribuţiile administratorului special desemnat în cauză – C.D., deoarece, după deschiderea procedurii de faliment, debitoarei i-a fost ridicat dreptul de administrare, iar potrivit prevederilor art. 18 din Legea nr. 85/2006”(1) ... După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidator care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acţionarilor/asociaţilor.

(2) Administratorul special are următoarele atribuţii:

f) după intrarea în faliment, participă la inventar, semnând actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere şi participă la şedinţa convocată pentru soluţionarea obiecţiunilor şi aprobarea raportului;”.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a apreciat că achiesarea administratorului special la prezenta contestaţie reprezintă o veritabilă depăşire a atribuţiilor date de lege în sarcina sa, el fiind chemat să participe la soluţionarea prezentei doar pentru a nu se încălca drepturile recunoscute de lege asociaţilor debitoarei.

Prin urmare, având în vedere faptul că prezentul contestator este un terţ faţă de procedură, neavând calitatea de asociat al SC M.R. SRL, toate apărările făcute în favoarea contestatorului vor fi îndepărtate, ele nemaifăcând analiza judecătorului sindic în cele ce urmează.

Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 85/2006 (aplicabilă în cauză, prin raportare la data înregistrării cererii de deschidere a procedurii debitoarei SC M.R. – 08.02.2013) „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.

(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1) (la dosarul cauzei, potrivit alin. 1 al articolului).”

Având în vedere dispoziţiile de mai sus, judecătorul sindic a constatat că rapoartele administratorului judiciar pot fi contestate de persoanele anume prevăzute de lege, între care şi orice persoană interesată, potrivit art. 21 din Legea nr. 85/2006.

Analizând cu prioritate excepţiile invocate şi având în vedere ordinea de soluţionare a acestora, potrivit cu cerinţele art. 137, alin. 1 cod procedură civilă vechi, de asemenea aplicabil în cauză  prin raportare la data introducerii la Tribunalul Arad a cererii de deschidere a procedurii falimentului – 08.02.2013 şi la data intrării în vigoare a noului cod de procedură civilă 15.02.2013, judecătorul sindic a constatat că, astfel cum rezultă din textul Legii nr. 85/2006 cod procedură civilă, au calitate procesuală activă în formularea unei contestaţii la raportul lichidatorului debitorul persoană fizică (nu este cazul aici), administratorul special al debitorului persoană juridică, creditorii şi orice altă persoană interesată.

Analizând calitatea contestatorului, judecătorul sindic a constatat că acesta nu are nici una dintre calităţile prevăzute de lege, nefiind administrator special sau creditor.

Prin urmare, singura modalitate prin care legiuitorul permite unui terţ să formuleze o astfel de contestaţie, este „persoana interesată”.

Problema care se pune este aceea că interesul pe care trebuie să-l aibă persoana despre care face vorbire art. 21, alin. 2 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fie legitim, născut, actual, personal şi determinat.

Vechiul cod de procedură civilă nu conţinea dispoziţii concrete cu privire la interes, însă acesta era analizat de instanţele judecătoreşti, fiind unanim recunoscut că interesul trebuia să aibă caracteristicile mai sus indicate, rezultând din vechiul cod civil, însă noul cod de procedură civilă defineşte acest interes exact cu caracteristicile indicate mai sus, potrivit art. 32, alin. 1, lit. d şi art. 33.

Analizând acest interes, în concret, prin raportare la contestatorul din cauza de faţă, judecătorul sindic a constatat că acest contestator şi-a justificat formularea prezentei prin calitatea sa de chiriaş, care a încetat deja odată cu vânzarea efectivă a bunului vândut prin contractul autentic de vânzare-cumpărare  nr. 891/24.02.2015.

Potrivit contractului de închiriere, acesta înceta de drept la simpla notificare a lichidatorului.

Încetarea contractului a fost recunoscută şi de către Judecătoria Arad, potrivit Sentinţei civile nr. 3356/16.06.2015, prin urmare, acest motiv „calitatea de chiriaş” nu mai subzistă.

De asemenea, a mai fost invocată şi calitatea de posibil cumpărător al imobilului debitoarei SC M.R. SRL, ori nu a fost făcută nici o dovadă a faptului că acest contestator a făcut o ofertă ori o supraofertă de cumpărare a imobilului, astfel că interesul său nu s-a născut niciodată, astfel cum greşit este indicat.

Oferta de cumpărare şi cea de supraofertare au fost publice, astfel că nu se putea reţine că ar fi fost indus în eroare contestatorul de către lichidator. Mai mult, hotărârea Adunării Creditorilor de aprobare a vânzării prin ofertă publică urmată de supraofertare a fost publicată la Buletinul Procedurilor de Insolvenţă (BPI) (fila 128 dosar fond), din acest moment fiind opozabilă erga omnes, neavând relevanţă dacă, fără nici o justificare legală, cineva a urmărit sau nu publicaţiile de la BPI.

Mai mult, oferta fiind publică, a fost scrisă şi publicată în anunţurile publicitare de la filele 131 şi 134 dosar fond.

Până la data expirării termenului anunţat în modalităţile de mai sus, contestatorul din cauza de faţă nu a făcut nici o dovadă de ofertă de cumpărare.

Anunţul ultim menţionat din 11.12.2014 stabilea un termen de 30 de zile conform prevederilor art. 118, alin. 4 din Legea nr. 85/2006, iar potrivit calendarului, expira la data plăţii garanţiei către contestator – 12.01.2015, dată până la care acesta nu a făcut nici o ofertă, depunerea garanţiei nedezlegând pe nimeni de a comunica o ofertă valabilă de cumpărare, astfel cum au făcut ceilalţi doritori (filele 31-79 ).

Pe de altă parte, art. 129 alin. 1 cod procedură civilă obligă pe cel care face o afirmaţie în faţa judecătorului să o probeze, ori contestatorul nu a dovedit cu nimic că a făcut oferta de cumpărare, prin urmare, interesul nu este dovedit nici cu privire la acest aspect, el nefiind deci născut, actual, personal, determinat.

 Nu este nici legitim acest interes, din moment ce interesul urmărit este acela de a tergiversa vânzarea, reluarea unei noi proceduri de vânzare, cu rezultat incert, cu atât mai mult cu cât contestatorul face afirmaţia clară cu privire la posibilitatea achitării târzii a preţului, ceea ce duce la concluzia implicită că, la momentul derulării procedurii, nici nu dispunea de banii necesari achiziţiei, fapt ce rezidă şi din neplata chiriei în calitate de chiriaş în imobilul vândut. Mai mult, nici măcar nu s-a precizat dacă dorea cumpărarea imobilului SC M.T: SRL ori C.D.S.

Având în vedere cele de mai sus, judecătorul sindic a constatat că este admisibilă excepţia lipsei calităţii procesuale active, potrivit celor de mai sus şi a prevederilor art. 41 cod procedură civilă, este admisibilă şi excepţia lipsei de interes; pe cale de consecinţă, în baza prevederilor art. 137, alin. 1 cod procedură civilă, judecătorul sindic a admis excepţiile, a constatat că, contestatorul din cauza de faţă nu are calitatea cerută de art. 21, alin. 2  din Legea nr. 85/2006 şi pe cale de consecinţă a admis excepţia de inadmisibilitate invocată de lichidator, prin reprezentant legal, inadmisibilitate ce a rezultat din lipsa calităţii procesuale active stabilite de lege în mod concret.

De asemenea, contestaţia de faţă nu a fost formulată nici în termenul legal de 3 zile prevăzut de lege, deoarece Raportul de activitate poate fi atacat, potrivit alin. 3 al art. 21 din legea insolvenţei în 3 zile de la data depunerii la dosar şi nu de la data publicării la BPI, altfel s-ar accepta că ar curge două termene de atacare a raportului, ceea ce, de asemenea, este inadmisibil, având în vedere că Raportul de activitate contestat a fost depus la dosar la data de 15 ianuarie 2015, respectiv 23.02.2015, iar contestaţia a fost formulată la 16.03.2015, cu mult peste cele 3 zile indicate de legiuitor.

Mai mult, legiuitorul nu a făcut nici o excepţie pentru persoanele interesate care justifică un interes deşi nu sunt participanţi la procedură, iar materialul depus la dosar se referă la faptul că ar trebui amendată prevederea legală, în nici un caz că termenul curge în mod diferit pentru diferite categorii de persoane.

Tocmai de aceea practica Tribunalului Arad, a Curţii de Apel Timişoara, din care a fost reţinută doar o speţă pe site-ul Tribunalului Arad din luna aprilie 2015 este constantă şi unanimă în aprecierea termenului de atacare a raportului practicianului în insolvenţă în 3 zile de la depunerea lui la dosarul cauzei.

Având în vedere cele de mai sus, precum şi faptul că este de prisos a analiza alte excepţii sau fondul cauzei, judecătorul sindic admiţând excepţiile mai sus analizate, a respins prezenta acţiune.

Având în vedere că prevederile Legii nr. 85/2006 se completează cu prevederile codului de procedură civilă, în măsura în care acestea nu contravin legii insolvenţei, potrivit art. 149 din Legea nr. 85/2006, că potrivit art. 403, alin. 1-4 cod procedură civilă, suspendarea executării unor măsuri se poate face doar cu condiţia achitării unei cauţiuni, judecătorul sindic, constatând că o astfel de cauţiune nu s-a achitat, dar şi că cererea este făcută de o persoană fără calitate procesual activă, fără justificarea unui interes legitim, născut, actual, personal, determinat, deci inadmisibilă, din moment ce nu întruneşte condiţiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a respins cererea de suspendare, având în vedere şi faptul că până la termenul acordat a fost soluţionată şi contestaţia şi că, potrivit art. 12, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii.

De asemenea, deşi s-au cerut cheltuieli de judecată de către avocatul lichidatorului, acestea nu au fost dovedite potrivit legii, motiv pentru care acestea nu s-au acordat, avocatul având posibilitatea să ceară fie completarea hotărârii, fie să le ceară pe cale separată.

Împotriva sentinţei civile nr. 742 pronunţată de Tribunalul Arad la data de 06.07.2015 în dosar nr. 2433/108/2013/a4, dar şi împotriva încheierii din şedinţa publică din data de 08.06.2015 pronunţată în cadrul aceluiaşi dosar, prin intermediul căreia se stabileşte nelegal în sarcina contestatoarei plata unei cauţiuni aferentă cererii de suspendare a declarat recurs contestatoarea M.T. SRL prin administrator C.D.S., solicitând admiterea recursului, şi modificarea încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 08.06.2015 prin intermediul căreia a fost stabilită o cauţiune în cuantum de 10.231 lei aferentă cererii de suspendare, în sensul înlăturării obligaţiei la plata unei cauţiuni; în principal, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 5 din Vechiul Cod de procedură civilă recurenta solicită casarea sentinţei recurate cu trimitere spre rejudecare în faţa judecătorului-sindic, iar în subsidiar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 7 şi. 9 din Vechiul Cod de procedură civilă, modificarea sentinţei recurate în sensul admiterii contestaţiei, cu consecinţa: desfiinţării măsurilor luate de administratorul judiciar, astfel cum ele au fost descrise în Raportul privind activitatea desfăşurată de BCC ca lichidator judiciar al SC M.R. SRL în perioada 12.01.2015 – 27.02.2015, respectiv măsuri referitoare la întocmirea contractului de vânzare-cumpărare în data de 24.02.2015, încheiat în baza ofertei B.T. SRL pentru suma de 129.000 EURO, înregistrată la data de 09.01.2015, şi a tuturor actelor încheiate subsecvent acestor măsuri; desfiinţării, consecutiv, şi a măsurilor referitoare la distribuirea sumelor de bani rezultate din vânzarea a cărei anulare o solicită în cauza pendinte, ca fiind acte întocmite subsecvent vânzării; reluării procedurii de valorificare a imobilului proprietate a debitoarei M.R. SRL; cu cheltuieli de judecată.

În motivare arată că a solicitat în cuprinsul contestaţiei şi suspendarea executării măsurilor atacate până la soluţionarea  cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 85/2006, dispoziţii care sunt clare în a nu impune plata vreunei cauţiuni, însă judecătorul sindic a aplicat greşit acest text de lege şi a nesocotit principiul legalităţii soluţiilor adoptate de instanţă.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi la excepţia lipsei de interes, recurenta susţine că judecătorul-sindic a făcut ca aceste două excepţii să se contopească, concluzionând în mod profund eronat că recurenta prin reprezentant legal nu are calitate să conteste măsura administratorului datorită faptului că nu i s-a născut niciodată interesul de a o contesta – în raport cu inexistenţa vreunei oferte ori a vreunei supraoferte concrete depuse de către aceasta la dosarul cauzei.

Contrar celor reţinute eronat de către judecătorul-sindic, indică faptul că are calitate procesuală activă în a formula prezenta contestaţie nu numai în raport cu publicarea în vreun registru special a dreptului său de folosinţă derivat din contractul de locaţiune încheiat cu debitoarea (ORC Arad), ci calitatea acestuia procesuală activă derivă şi direct din lege, respectiv art. 21 alin. (2) din Legea nr. 85/2006: „Debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.”

Din perspectiva interesului procesual, arată că este persoană interesată de procedura falimentului debitoarei prin prisma art. 21 LPI – deoarece a participat cu intenţia clară de a cumpăra bunul scos la „licitaţia” organizată nelegal, dar este şi persoană interesată, prin prisma art. 8471 NCPC – deoarece este chiriaş al debitoarei şi este prejudiciat de înscrierile efectuate în Cartea Funciară a imobilului, astfel încât justifică pe deplin interes în formularea unei astfel de acţiuni care tinde la anularea actelor încheiate nelegal de către reprezentantul actual al debitoarei, ca urmare a măsurilor întreprinse de acesta, nelegal, de altfel.

Cu privire la excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei, recurenta contestatoare susţine că, deşi nici până la data formulării contestaţiei pendinte (13.03.2015), extrasul Raportului de activitate prevăzut de art. 21 nu a fost conform legii publicat în BPI pentru ca aceasta, în calitate de terţ - persoană interesată în desfăşurarea procedurii de faliment să îl poată contesta  a înţeles să se raporteze totuşi la termenul prevăzut de art. 21 alin. (3) Legea nr. 85/2006, începând cu data de 09.03.2015, dată la care i-a fost prezentată de către asociatul unic administratorul special al debitoarei  spre vedere  o copie a Raportului de activitate pentru perioada  12.01.2015 -  27.02.2015, depus la dosarul cauzei de către lichidatorul judiciar, document de care însuşi administratorul special a luat la cunoştinţă în ziua respectivă.

Recurenta precizează că judecătorul-sindic a reţinut  eronat că o cerere suplimentară de probaţiune a fost formulată de contestatoare prin reprezentant convenţional la termenul de judecată din data de 06.07.2015, astfel încât a respins-o.  Întrucât judecătorul-sindic nu a menţionat aceste aspecte în cadrul şedinţei de judecată, recurenta consideră că acestea nu pot fi cuprinse ulterior, în practicaua sentinţei recurate, suplimentar celor în mod real susţinute în şedinţă.

Fiind pronunţată nelegal pe excepţie, deci implicit neanalizând fondul, sentinţa atacată, în opinia recurentei, denotă o aplicare greşită a dreptului procesual, dar nu cuprinde nici motivele pe care se sprijină în raport cu invocarea art. 8471 NCPC.

Recurenta mai susţine şi faptul că, judecătorul sindic a omis să intrepreteze în mod legal şi corect textele de lege, astfel încât s-a rezumat la a analiza sumar efectele produse de inexistenţa concretă a unei oferte de cumpărare exprimată de contestatoare, ignorând  faptul că aceasta a intenţionat să cumpere bunul (în caz contrar nu ar fi achitat o  garanţie de 45.000 lei) şi faptul că nu a putut exprima efectiv o ofertă mai mare, întrucât lichidatorul judiciar i-a comunicat că data de 09.01.2015 e data limită a exprimării ofertelor – nelegal, de altfel,  în raport cu termenul de 30 de zile statuat de art. 118 din Legea privind procedura insolvenţei.

În drept, invocă prevederile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 Cod procedură civilă.

Lichidatorul judiciar al debitoarei a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care solicită  respingerea, ca nelegal şi nefondat, a recursului declarat de către debitoare prin asociatul C.D.S. împotriva sentinţei nr. 742/2015, cu cheltuieli de judecată.

Referitor la recurarea încheierii privind cererea de suspendare solicită  respingerea recursului întrucât nu se poate suspenda un fapt juridic împlinit deja fiind realizate toate fazele a căror suspendare se cere, deci este inadmisibil, lipsit de obiect real şi lipsit de interes legitim.

De asemenea nu este dovedită niciuna din condiţiile legale necesare privind urgenţa, pericolul, prejudiciul şi nici nu a fost achitată cauţiunea stabilită.

De asemenea recursul este inadmisibil întrucât în dosarul de evacuare nr. 4197/55/2015 intentat de noul proprietar SC B SRL s-a admis cererea de evacuare prin hotărârea judecătorească nr. 3356/16 06 2015, sentinţă ce conform Codului de procedură civilă nu poate fi suspendată, însă recurenta doreşte să eludeze prevederile art. 1044 c. pr. civ.

Motivarea recurentei că în fapt nici nu ar avea calitate şi deci această excepţie ar prima în faţa tardivităţii, nu dovedeşte prejudiciul creat şi încalcă principiul că nimeni nu poate invoca o culpă proprie pentru obţinerea unor drepturi sau avantaje.

De asemenea fiind respins capătul principal de acţiune, capătul de cerere accesoriu al suspendării, este caduc, mai arată intimatul.

De altfel şi în cadrul recursului cererea este greşit introdusă, în opinia lichidatorului judiciar, întrucât, hotărârea recurată nefiind executorie, nu este admisibilă o cerere de suspendare a acesteia.

Intimatul mai arată că reţinerea de către prima instanţă că această contestaţie este tardivă, fiind depusă cu depăşirea termenului legal de 3 zile de la depunerea raportului lichidatorului pentru masurile luate, este legală şi probată. Recurentul nu a adus nici o probă contrară celor reţinute în motivarea hotărârii, nici în primă instanţă si nici în recurs. Speţa anexată recursului şi motivarea recursului nu este pertinentă, referindu-se la o judecată pe fond, ceea ce nu este cazul în speţă.

Recurentul justifică interesul în contestaţie, în opinia lichidatorului judiciar, printr-o confuzie generală, creată prin cele patru cereri depuse în dosarele cu nr. 2433/108/2013, 2433/108/2013/a4, 2433/108/2013/a5, 2433/108/2013/a6, în mai multe calităţi: de persoană posibil interesată, de administrator statutar, de administrator special, de asociat unic şi în final prin intermediul societăţii M.T. SRL, unde este asociat fiul său C.D.S.

Cu privire la excepţia tardivităţii contestaţiei, lichidatorul judiciar arată că termenul de depunere a acestei contestaţii curge  de la data depunerii raportului privind vânzarea, 27.02.2015 şi nu de la data publicării în BPI, respectiv 16.03.2015.

De asemenea, susţine că recursul, la fel ca şi contestaţia, este inadmisibil, reclamantului lipsindu-i interesul legitim, pe care nu îl poate dobândi, întrucât, conform normelor procedurale, nu poate participa la licitaţie.

Pe cale de excepţie, lichidatorul judiciar a solicitat şi îşi menţine poziţia şi în cadrul judecării recursului, să se respingă contestaţia ca inadmisibilă, întrucât prevederile codului de procedură civilă statuează că acţiunea de anulare a titlului de proprietate este inadmisibilă.

Pe fond, menţionează că nu poate fi ignorat că aşa cum stabileşte legea, această procedură este o procedură colectivă a creditorilor societăţii, în scopul acoperirii creanţelor, nu o procedură în beneficiul unor posibil interesaţi de achiziţii. De asemenea, dacă adunarea generală a creditorilor sau creditorii au aprobat vânzările, şi nu au atacat direct şi implicit procedura sau vânzarea, înseamnă că au achiesat, prin votul lor sau prin neprezentarea la adunările generale.

Lichidatorul judiciar susţine că interesul ilegitim al contestatorului, aşa cum reiese din contestaţie, este de a menţine nevândut imobilul şi de a fi folosit fără plata chiriei de un interpus, respectiv de SC M.T. SRL, societatea comercială a fiului contestatorului, C.D.S.

De asemenea, precizează că, în contestaţie se insistă în mod nelegal pe nerespectarea unor proceduri care nu sunt incidente în cauză, respectiv respectarea procedurii de executare silită a executorilor judecătoreşti, ori în speţă se aplică procedura specială prevăzută de Legea nr. 85/2006, respectiv ce au hotărât creditorii. Recurentul omite că în acesta procedură a executării silite prevăzută de Codul de procedură civilă, de asemenea, nu ar avea posibilitatea să participe la licitaţie.

Analizând recursul declarat, din prisma motivelor invocate şi din oficiu, conform art. 304/1 Cpc., se constată că acesta este nefondat.

În privinţa excepţiei inadmisibilităţii formulării contestaţiei raportată la excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatorului reţinute de prima instanţă, Curtea constată că incidenţa acestor excepţii a fost interpretată şi analizată în mod corect de către judecătorul sindic. Tot astfel, aşa cum a reţinut şi prima instanţă, în speţă este incidentă şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei, ea fiind formulată cu depăşirea termenului de 3 zile de la data depunerii raportului administratorului judiciar la dosarul de insolvenţă.

Astfel, în mod corect a apreciat judecătorul sindic că recurentul contestator şi-a justificat interesul în a formula prezenta contestaţie, având în vedere calitatea de chiriaş al imobilului supus procedurii de vânzare la licitaţie, însă, această calitate de chiriaş a încetat odată cu vânzarea bunului respectiv, la 24.02.2015, în timp ce contestaţia de faţă a fost formulată de contestator la  dosarul de insolvenţă la data de 16.03.2015.

De asemenea, interesul a fost motivat şi de intenţia contestatorului de a cumpăra imobilul în litigiu, ori această intenţie nu s-a materializat prin efectuarea unei oferte sau supraoferte de vânzare, aşa încât nu s-a dovedit existenţa unui interes născut, actual şi legitim, ci, mai degrabă, s-a dovedit faptul că se doreşte tergiversarea procedurii prin contestarea tuturor măsurilor întreprinse de lichidator.

Cu privire la lipsa calităţii procesuale active, este adevărat că potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 85/2006 pot contesta măsurile luate de practicianul în insolvenţă debitorul persoană fizică, administratorul special, oricare dintre creditori sau orice persoană interesată, însă, contestatorul nu a justificat existenţa niciuneia dintre aceste calităţi procesuale la momentul formulării contestaţiei.

În esenţă, la data de 16.03.2015, s-a înregistrat contestaţia formulată de administratorul special C.D. al debitoarei SC M.R. SRL – societate în insolvenţă, în contradictoriu cu lichidatorul desemnat să administreze procedura insolvenţei debitoarei – CII BCC, împotriva măsurilor acestuia, cuprinse în Raportul privind activitatea desfăşurată în perioada 12.01.2015-27.02.2015, respectiv măsuri referitoare la întocmirea contractului de vânzare – cumpărare în data de 24.02.2015, încheiat în baza ofertei B.T. SRL  pentru suma de 129.000 EURO înregistrată la data de 09.01.2015, precum şi să se dispună suspendarea executării măsurilor atacate până la soluţionarea prezentei contestaţii.

Într-adevăr, dreptul de a contesta măsurile dispuse de practician, prin rapoartele întocmite şi depuse la dosar, este consfinţit de dispoziţiile art. 21 din L. nr. 85/2006.

Textul statuează că administratorul judiciar va întocmi lunar un raport care se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă, însă, la fiecare 120 de zile judecătorul-sindic va stabili un termen de continuare a procedurii, în care administratorul judiciar va expune în sinteză măsurile efectuate în acest interval cuprinse în rapoartele de activitate.

Apoi, se precizează că debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar, stabilindu-se, în alin. 3 durata până la care se poate formula contestaţia, respectiv faptul că aceasta trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).

În fine, alin.4, permite judecătorului-sindic care soluţionează contestaţia, să suspende executarea măsurii contestate, dacă apreciază oportun, în funcţie de împrejurările speţei.

În discutarea aspectului privitor la calitatea procesual activă a contestatorului, chiar acesta susţine că deţine calitatea de asociat unic al societăţii debitoare şi pe aceea de fost administrator statutar, iar pe parcursul procedurii insolvenţei a deţinut calitatea de administrator special al debitoarei, iar odată cu pronunţarea deschiderii procedurii de faliment i-a fost ridicat dreptul de administrare, conform legii. Ca urmare, este persoana care a cunoscut fiecare etapă a procedurii, fiind parte cu interesul evident de a fi aplicate măsurile potrivite, nu numai legale, în vederea atingerii scopului procedurii.

Cu privire la incidenţa excepţiei tardivităţii contestaţiei, Curtea observă că, din textul articolului, redat mai sus, rezultă două aspecte importante pentru cauză: primul că legea impune depunerea raportului la dosarul cauzei, astfel că în BPI se publică numai un extras, şi al doilea, faptul că, persoanele ce dovedesc un interes real, născut şi actual, pot formula contestaţie împotriva raportului, dar aceasta trebuie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).

Ca urmare, în mod corect s-a reţinut faptul că termenul de 3 zile curge de la data depunerii raportului la dosarul cauzei şi nu de la data publicării în BPI a raportului, în ceea ce-l priveşte pe contestator. Susţinerea prezentată de acesta, în sensul curgerii unui termen de 3 zile de la publicarea în BPI este, pe de o parte, diferită de cuprinsul expres al textului legal, iar, pe de altă parte, lipsită de justificare, în speţă.

În privinţa criticii aduse prin recurs, referitoare la nemotivarea hotărârii, coroborată cu aceea a nelegalei dispoziţii de a se plăti cauţiunea şi de respingere a suspendării măsurii luate de lichidator, după cum s-a solicitat prin contestaţie, la fond, Curtea constată că la data de 16.03.2015, când s-a înregistrat contestaţia, se depusese deja la fond atât oferta cea mai mare, cât şi dovada încheierii contractului de vânzare a imobilului, act încheiat la data de 24.02.2015, deci, anterior sesizării instanţei de judecată.

Din succesiunea faptelor, rezultă, în mod evident, că operaţiunea vânzării era finalizată la data investirii instanţei, astfel încât, de la început, măsura suspendării era lipsită de efecte. La aceste aspecte se adaugă şi motivarea ambiguă a solicitărilor formulate, pe considerente aparţinând Noului, respectiv Vechiului Cod de Procedură Civilă.

Apoi, în privinţa invocării dispoziţiilor art. 304 pct. 7  Cod  procedură  civilă,  ca  temei  al recursului, este  lipsită  de  justificare deoarece hotărârea este motivată, sub fiecare aspect invocat de contestator, astfel încât, nici din acest punct de vedere nu se poate reţine ca întemeiată, pretinsa nelegalitate a hotărârii.

Faţă de cele mai sus expuse, cum nu s-au invocat şi dovedit motive care să conducă la casarea sau la modificarea hotărârii recurate, s-a respins recursul şi a fost obligată contestatoarea recurentă  la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către debitoarea SC M.R. SRL prin lichidator judiciar CII  .

Domenii speta

Spete similare