Respingerea propunerii de arestare preventiva a inculpatului si luarea fata de acesta a masurii obligarii de a nu parasi localitatea.

Cu participarea domnului procuror FG, din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş.

Pe rol fiind judecarea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş privind luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpaţilor GR, RM şi RAM..

La apelul nominal se prezintă inculpatul GR în stare de arest asistat de dl.av.MF şi de dl.av.CV şi inculpaţii RM şi RAM în stare de arest, asistaţi de dl.av.IC..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Dl.av.CV şi dl.av.MF depun împuternicirile avocaţiale pentru inculpatul GR.

Întrebat fiind, dl.av.IC precizează că împuternicirea avocaţială din cursul cercetării penale nu cuprinde menţiunea privind asistenţa juridică şi pentru instanţă, astfel că, complineşte această omisiune prin depunerea unei împuterniciri avocaţiale pentru instanţă, cu privire la asistenţa juridică acordată inculpaţilor RM şi RAM.

Judecătorul delegat procedează potrivit disp.art.318 Cod pr.penală, la identificarea inculpaţilor GR, RM şi RAM constatând că datele personale furnizate de aceştia corespund cu cele menţionate în piesele dosarului.

De asemenea, solicită ca domnul procuror să precizeze încadrarea juridică corectă cu privire la inculpatul RAM, în condiţiile în care pe propunerea de luare a măsurii arestării preventive apare că acesta este cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.

Reprezentantul Ministerului Public precizează că într-adevăr, cu privire la inculpatul RAM este vorba de infracţiunea de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată.

Judecătorul delegat constată că este sesizat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş cu propunerea de luare a măsurii arestării preventive faţă de inculpaţii inculpaţilor GR, RM şi RAM pe o perioadă de 29 de zile,  în temeiul art 143 şi art.148 lit. f Cod procedură penală, inculpatul GR fiind cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal şi art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod inculpatul RM pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev.de art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal şi art.2481 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal iar inculpatul RAM, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, prev.de art.26 Cod penal rap. la art.132 din Legea nr.78/2000 rap. la art.248 Cod penal cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, fapte comise cu ocazia derulării unor contracte: nr.786, nr.788 şi nr.11 din 10.03.2009, derulate între Pimăria Band şi SC „XX” SRL Crăciuneşti.

Raportat la prevederile art. 1491 alin. 4 Cod procedură penală, judecătorul delegat constată că este competent sub toate formele legale să soluţioneze propunerea procurorului.

Constată, de asemenea, că actul de sesizare corespunde exigenţelor de formă si de fond  impuse de lege.

În temeiul art.1371 Cod pr.penală, judecătorul delegat a adus la cunoştinţă inculpaţilor învinuirile care li se aduc, precum şi temeiurile concrete care sunt menţionate în propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, referitoare la luarea măsurii arestării preventive, explicând acestora conţinutul dispoziţiilor legale mai sus arătate precum şi drepturile lor procesuale prev.de art.70 alin.2 Cod pr.penală, adică faptul că au dreptul să fie asistaţi de un apărător, deziderat care este îndeplinit, de asemenea, au dreptul să dea declaraţii sau să nu declare nimic, adică dreptul la tăcere, deoarece tot ceea ce declară poate să fie folosit şi împotriva lor.

Inculpatul GR precizează că nu doreşte să dea declaraţie, astfel că se prevalează de dispart.70 alin.2 Cod pr.penală.

Inculpaţii RM şi RAM precizează că doresc să dea declaraţie, sens în care se procedează la audierea acestora, declaraţiile fiind consemnate şi ataşate la dosar, după citirea şi semnarea de către inculpaţi.

Inculpatul GR, după audierea celorlalţi doi inculpaţi, arată că doreşte să dea declaraţie, sens în care se procedează la audierea acestuia, declaraţia fiind consemnată şi ataşată la dosar, după citirea şi semnarea de către inculpat. 

Dl.av.IC depune practică judiciară .cu privire la condiţiile art.148 lit.f Cod pr.penală, respectiv a pericolului pentru ordine publică, în condiţiile în care faptele de care sunt acuzaţi cei doi inculpaţi au fost săvârşite în urmă cu 3 ani, aceste fapte au fost aduse la cunoştinţa publică în toate demersurile judiciare şi extrajudiciare pe care aceştia le-au formalizat în scris, oral în faţa instanţelor de judecată, în faţa organelor de anchetă, această condiţie lipsind cu desăvârşire.

Dl.av.MF depune copia actelor civile în ceea ce priveşte pe inculpatul GR, precum şi chitanţa pentru încasarea de impozite, taxe şi contribuţie în original seria TS8 nr.6399747 privind achitarea de către SC „XX2 SRL a sumei de 20.500 lei.

Dl.av.CV depune în copie: raport de inspecţie fiscală încheiat la 14.12.2011 la SC „XX” SRL (2 file), proces-verbal de sechestru asigurator pentru bunuri mobile din 27.05.2011 cu anexe şi o cerere de chemare în judecată, prin care SC „XX” SRL cheme în judecată Primăria Band pentru restituirea unei sume de 155.000 lei.

Dl.av.IC pentru edificarea instanţei, cu privire la raporturile juridice existente între societatea reprezentată de GR şi Primăria Band, solicită acvirarea celor două dosare comerciale de la Tribunalul Comercial Mureş, în care s-au administrat probatorii testimoniale, probe scriptice şi în care se relevă apărările pe care cele două părţi le exercită în scopul restituirii prtenţiilor reciproce..

Reprezentantul Ministerului Public consideră că nu se impune acvirarea dosarelor, având în vedere natura urgentă de soluţionare a propunerii parchetului.

Dl.av.CV precizează că unul din cele două dosare, cel care face obiectul contractului nr.11 nu se poate acvira deoarece are termen de pronunţare în data de 17.02.2012.

Dl.av.MF arată că nu se opune la acvirarea dosarelor solicitate de apărătorul inculpaţilor RM şi RAM.

Judecătorul delegat, cu privire la cererea formulată, respinge cererea în probaţiune pentru următoarele considerente:

- eventualele pretenţii reciproce de natură comercială existentă între societatea administrată de inculpatul GR şi Primăria Band reprezentată de inculpaţii RM şi RAM, nu au relevanţă cu privire la elementele constitutive ale infracţiunilor imputate inculpaţilor, putând eventual influenţa latura civilă a cauzei;

- în condiţiile în care inculpaţii au depus cererile prin care au acţionat în judecată partea adversă, instanţa are suficiente informaţii pentru a vederea asupra a ce poartă respectivele litigii;

- chiar inculpaţii audiaţi azi, la întrebările formulate de apărare, au dat relaţii despre mersul cercetării judecătoreşti în respectivele dosare, arătând că au fost audiaţi în calitate de martori şi au făcut referire cu privire la conţinutul acelor declaraţii;

- acele pretenţii nu demonstrează şi nici nu infirmă existenţa elementelor constitutive ale infracţiunilor, aceasta este o procedură specială, urgentă, reglementată distinct de Codul de pr.penală, faţă de cercetarea judecătorească de drept comun care impune administrarea unor probatorii. De altfel, disp.art.143 Cod pr.penală permite ca măsura arestării preventive să fie luată şi pe baza unor indicii, nu numai a unor probe cu privire la temeinicia acuzaţilor aduse.

Neformulându-se alte cereri în probaţiune, în temeiul art.339 Cod pr.penală, judecătorul delegat declară închisă faza cercetării judecătoreşti şi în temeiul art.340 Cod pr.penală acordă cuvântul în dezbateri judiciare cu privire la soluţionarea propunerii Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, referitoare la luarea măsurii arestării preventive faţă inculpat.

Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea propunerii şi arestarea preventivă a inculpaţilor pe o perioadă de 29 de zile, fiind îndeplinite condiţiile prev.art.. 143 Cod pr.penală, respectiv există probe şi indicii temeinice că aceştia au săvârşit fapte prevăzute de legea penală, şi art. 148 lit. f Cod pr. penală  este îndeplinit, pericolul social concret pentru ordinea publică ce rezultă din natura, modalitatea concretă de săvârşire a faptelor care presupune existenţa unor operaţiuni comerciale a unor contracte fictive netrecute în contabilitate, a unor societăţi fictive, precum şi prejudiciul mare creat, care nu putea fi cauzat dintr-o greşeală. Totodată măsura este necesară pentru buna desfăşurare a urmăririi penale şi pentru a se combate rezonanţa negativă în rândul societăţii care are prezenta o eventuală lăsare în libertate a inculpaţilor.

Dl.av.MF solicită, cu privire la inculpatul GR, respingerea propunerii parchetului, apreciind că este succintă şi puerilă, nu sunt întrunite cumulativ disp.art.143 şi ar.148 lit.f Cod pr.penală, respectiv nici una din condiţiile art.148 Cod pr.penală nu sunt îndeplinite, astfel temeiul de la lit.f nu sunt probe cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului. Libertatea individuală fiind una dintre valorile fundamentale protejate e CEDO ratificată şi de România prin Legea nr.30/1994 ale cărei dispoziţii mai favorabile sunt aplicabile în Dreptul român impun un control riguros din partea instanţei cu privire la oricare măsură care poate aduce atingere acestei valori.

Scopul urmărit de art.5 din CEDO este acela că nimeni nu este lipsit de libertate în mod arbitrar iar în acest context trebuie înţeleasă noţiunea de siguranţă ca făcând corp comun cu cea de libertate şi vizează protejarea libertăţii individuale. Art.5 instituie două condiţii pentru ca o asemenea măsură să fie conformă cu convenţia: trebuie să fie luată în conformitate cu dreptul intern al statului şi trebuie să poată fi inclusă în cel puţin una din ipotezele prevăzută de  art.5 paragraful I. Dacă motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate sunt asemănătoare în toate legislaţiile, curtea nu se mulţumeşte să constate simpla invocare a lor de către instanţe, ci obligă instanţele naţionale să argumenteze cu probe motivele pentru care măsura arestării preventive a fost luată, demonstrând că au depus diligenţe pentru desfăşurarea procedurii, desigur, această cerinţă este dată şi parchetului, care face propunere de arestare preventivă, trebuie să uzeze de aceleaşi obligaţii.

Riscul săvârşirii unor noi infracţiuni este conform cu cerinţele art.5 paragraful 3 din convenţie, atunci când consecinţele grave ale faptelor săvârşite şi caracterul acuzatului riscul de a vedea asemenea fapte repetându-se este apreciat de judecător ca fiind considerabil. Trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura ordinea publică, probă pe care trebuia să o facă parchetul. În cauză nu s-a demonstrat că punerea în libertate al inculpatului ar tulbura în mod real ordinea publică, luarea măsurii arestării fiind legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv ameninţată, nereieşind nici un pericol concret probat printr-un element de fapt sigur.

Cercetarea şi judecarea în stare de libertate a inculpatului este regula, dar nu înseamnă nepedepsirea acestuia şi nu trebuie să fie concepută drept creatoare în ordinea publică a  unui sentiment de insecuritate şi a ideii că justiţia nu acţionează ferm împotriva unor manifestări infracţionale, ci doar că implicând o atingere gravă adusă libertăţii persoanei, măsura nu poate fi dispusă decât cu respectarea strictă a dispoziţiilor legale şi cu asigurarea tuturor garanţiilor în vederea  înlăturării arbitrariului şi excesului.

Precizează că făcându-se propunerea de arestare preventivă şi reţinându-se în sarcina  inculpatului GR săvârşirea infracţiunii prev.de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005 şi art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 solicită să se dea posibilitate inculpatului ca în cazul în care acesta este acuzat de comiterea acestor infracţiuni, să facă uz şi de art.10 cap.III din lege, care arată nişte cauze de nepedepsire şi de reducere a pedepsei „în cazul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege, dacă în cursul urmăririi penale sau până la primul termen de judecată inculpatul acoperă integral prejudiciul, este o cauză de reducere a pedepsei21 sau de aplicare a unei sancţiuni cu caracter administrativ. Chiar azi, la procuror a arătat că inculpatul va depune diligenţe pentru recuperarea integrală a prejudiciului. Solicită punerea în libertate a inculpatului, şi faţă de atitudinea sinceră a acestuia, fapta nu a fost comisă cu intenţie, ci din lipsa de cunoaştere a legilor de comerţ. În subsidiar, înlocuirea măsurii cu una din instituţiile prev. la art.145, respectiv interdicţia de a părăsi ţara sau localitatea de domiciliu.

Dl.av.CV solicită, în temeiul art.149 pct.9 Cod pr.penală respingerea propunerii parchetului de arestare preventivă a inculpatului GR, iar în subsidiar, dacă se va considera că se impune o măsură preventivă, una mai uşoară, respectiv aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara, pentru că intenţia inculpatului este una clară, având convingerea că inculpatul v achita în întregime prejudiciul. Arată că pentru a se ajunge la  măsură preventivă, instanţa trebuie să se pronunţe pe măsura arestării preventive şi va da suficiente elemente pentru a se respinge propunerea parchetului, invocând art.149 alin.1 (care arată că propunerea de arestarea preventivă se face dacă sunt elemente ale art.143 Cod pr.penală) şi coroborat cu art.148 lit.f Cod pr.penală când în interesul urmăririi penale este necesară arestarea inculpatului.

Arată că nu se spune de ce este necesară în interesul urmăririi penale arestarea inculpatului, nu spune că s-au administrat probe, că ar fi influenţat anumite probe care trebuie făcute, să pericliteze buna desfăşurare a procesului penal. Se întreabă de ce GR este reţinut şi propus pentru arestare. Arată că a avut un litigiu cu Primăria Şincai în care o somaţie de plată pe documente cu facturi acceptate s-a admis debitul de bază şi s-au respins penalităţile. Demersurile pe care le-a făcut GR sunt legale, el a încheiat nişte contracte, nu sunt fictive. Arată că se reţine art.9 lit.b şi c, la b este vorba de acele facturi de penalităţi, doar la acelea se referă cu privire la Şincai şi la Band. Când există un contract şi sunt penalităţi, muţi comercianţi emit facturi pentru penalităţi, sunt două categorii de contabili: unii consideră că trebuie să emită facturi de penalităţi, iar unii şi ce este legal, nu se emite nici o factură de penalităţi şi în cadrul procesului se cer penalităţile pentru că în momentul în care se emite factură,s e plăteşte la stat, dar trebuie ca factura să fie acceptată, dacă factura nu e acceptată, se poate face storno până în momentul în car o declari, aceasta fiind situaţia lui GR pentru că el a emis factura crezând că o va încasa dar fiind refuzată, a stornat-o pentru că altfel se emite factura, se plătesc impozitele către stat dar nu o încasează, astfel că operaţiunea de storno este perfect legală şi acoperă aceea operaţiune.

Nu înţelege de ce finanţele spun că cele două facturi de penalităţi nu au fost înregistrate, dar a depus documentele respective pentru că finanţele spun că facturile de penalităţi  cu Şincai şi Band sunt înregistrate în conturi, iar din moment ce aceea factură este înregistrată şi apoi stornată, cu ce se diminuează impozitul, din moment ce ea nu-şi produce efectul? Efectul este din momentul în care se stornează, de ce să se plătească ceva ce nu mai există, pentru că storno asta înseamnă: anulezi  tu, cel care ai emis-o, motiv pentru care face referire la raportul de inspecţie pentru că ei spun că este înregistrată în cont, la una din ele nu a găsit stornarea, dar nu înseamnă că nu a fost înregistrată, astfel că infracţiunea de la art.9 lit.b pe aceste facturi, cade pentru că ea este înregistrată, fiind vorba de omisiunea evidenţierii, astfel că va fi o chestiune de calificare.

De asemenea, cu privire la cealaltă infracţiune de la art.9 lit.c „evidenţierea unor facturi fictive” arată că nu există firme să nu fi luat marfă, fără să ştie, de la tot felul de firme fantomă, care finanţele, în urma controalelor pe care le fac pentru deconturi de TVA ori de impozit, verifică încrucişat firma respectivă şi el impută persoanei respective, şi suportă contravaloarea acelor facturi, fiind o problemă pentru că se dă marfa şi factura, se doreşte înregistrarea în contabilitate, se deduc toate penalităţile TVA şi impozit iar în caz de verificare tot cel corect este vinovat pentru că a plătit acel impozit la stat şi se pune problema de ce nu s-a verificat, fiind persoane care se ocupă cu aşa ceva: ţin 2-3 firme sau iau datele de firmă, au dat tot felul de facturi cu datele alteia până s-au prins oamenii, el având zeci de cazuri cu oameni car merg şi folosesc numele altei firme sau folosesc firmele 1-2-3 luni, nu înregistrează nimic pe ele şi când cineva e de bună credinţă, nimeni nu îl mai crede. Arată că faptul că facturile cumpărate de inculpat, că nu le-a verificat şi i s-au trecut pe acele facturi un  „J” de la altă societate, tocmai ca să împiedice, cel care a emis factura respectivă ştia că factura respectivă nu va ajunge niciodată la GR, dar el a luat acele facturi şi le-a trecut în contabilitate dar şi bunurile le-a luat, dovada cea mai clară este procesul-verbal de sechestru din 27.05.2011 (anexa 1, pag.3), când finanţele au găsit aceste bunuri la primărie, fiind cea mai bună dovadă că contractul nr.11 s-a derulat, astfel, finanţele au găsit bunurile sechestrate la sediul Primăriei Band şi nu au fost preluate de către SC „XX” SRL, menţiunea fiind făcută în prezenţa lui Poroj Alexandrina şi Sîntean Augustin, cei care au întocmit procesul verbal  şi se pune sechestru tocmai pe aceste bunuri care erau în Primăria Band, respectiv 25 bănci, 50 mese pliabile şi 300 scaune rabatabile, astfel că nu se poate spune că este fictiv, chiar finanţele ştiau că se găsesc în cadrul primăriei.

Arată că acest proces verbal este cheia întregii cauze. Tot ce se leagă de acel contract există, s-a livrat, există în realitate pentru că l-au găsit finanţele şi l-a sechestrat, s-a procedat la aplicarea sechestrului şi asupra creanţei privind contravaloarea livrărilor de bunuri efectuate de 155.000 lei, deci dacă există bunuri în valoare de 155.000 lei, există şi proces pentru validarea acestei creanţe când pronunţarea va avea loc în 17.02.2012, dar există evaziune fiscală derivând din această factură neîncasată şi se întreabă, în condiţiile în care sunt bunuri sechestrate de 1 miliard 550 lei şi un prejudiciul plătit de 20.500 lei, nu cumva se va depăşi prejudiciul pe care îl reţin finanţele? Arată că da, pentru că prejudiciul este de 1 miliard 560 lei, bunurile sunt ale primăriei de aceea s-au găsit la primărie, nu sunt ale inculpatului, deci finanţele au pus sechestru asupra unei creanţe de 155.000 lei, care depăşeşte cota valoare a prejudiciului pe care îl reţin tot finanţele, motiv pentru car nu vede de ce, în loc să se dea posibilitate să clarifice aceste lucruri, ori ca finanţele să îşi valorifice creanţa sau bunurile, dar din moment ce ele au fost transmise către primărie, ele sunt sechestrate, deci finanţele şi le pot valorifica oricând, de ce nu le-au valorificat din mai 2012, pentru că se pot executa, există titlu executoriu, pentru o sumă mai mică la acel moment şi acum pentru o sumă mai mare.

Consideră că este în interesul statului, dacă inculpatul GR ar fi pus banii jos nu mai era vorba de o propunere de arestare sau de dosar penal, fiind o sumă sub 50.000 euro. Crede că e o dovadă de bună credinţă că inculpatul a reuşit să achite o parte din prejudiciu, insistând pentru măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, pentru că e vorba de fapte de acum 3 ani în condiţiile în care în decembrie a scos un certificat fiscal şi figura 0 la finanţe iar acum e vorba d e1 miliard şi ceva, dar inculpatul a  spus că dacă nu a verificat furnizorii de marfă şi nu a reuşit să îşi ia măsurile de precauţie, îşi asumă acest lucru şi va plăti prejudiciul, motiv pentru care nu vede care este pericolul pentru ordinea publică. De asemenea, trebuie să i se dea posibilitatea să achite, mai ales că azi a achitat deja 20.000 lei şi când va achita întreg prejudiciul, dosarul se va închide, astfel că nu vede oportună şi necesară urmăririi penale, astfel cum prevede art.49, arestarea inculpatului.

Consideră că şi dacă ar fi vinovat de săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, având în vedre atitudinea inculpatului, este garanţia că statul are bunuri sechestrate în valoare de 1 miliard şi jumătate, dar a întrebat unde se va plăti şi i s-a spus că pe SC „XX”, pentru că ea este firma pe care el a lucrat, deci sunt bunuri sechestrate de 1 miliard şi jumătate cad asigură, din ceea ce reprezintă înseamnă recuperarea prejudiciului, o garanţie, nefiind periclitat interesul general al statului prin ceea ce înseamnă acoperirea prejudiciului: avem sechestru, avem o sumă care a fost plătită, ceea ce  depăşeşte ceea ce înseamnă prejudiciul reţinut de finanţe, motiv pentru car, în momentul de faţă, este oportună să invoce o Decizie a Curţii Europene (Sadi/Regatul Unit) în care s-a analizat extrem de minuţios necesitatea luării măsurii arestului preventiv, dacă se impune în acest moment, dacă este o măsură alternativă care ar putea să se înscrie în bunul mers al acestuia proces? crede că da, pentru că se dă posibilitate inculpatului să se corecteze, nefiind normal ca ieri mascaţii să îl pună în dubă, să îl ducă la parchet şi să îl reţină, dar ar fi fost normal să i se pună în vedere acum 2 săptămâni să achite prejudiciul, fiind o condiţie sine-qva-non achitarea prejudiciului de a fi sau nu un dosar penal, până la 50.000 lei, dar luat de pe o zi pe alta, nu avea cm să achite.

Arată că statul urmăreşte, prin prevederea legală, să îşi recupereze creanţele, dar dacă va fi arestat, nu va avea cum, fiind normal să i se dea posibilitatea să achite nefiind nici o persoană care trebuie să fie audiată, faptele sunt vechi pericolul concret pentru ordinea publică nu există, actele au fost depuse la finanţe, probele au fost văzute şi au fost finalizate pe parcursul unor procese civile comerciale, nefiind nimic care să trezească disperarea că ordinea publică ar fi afectată. Dacă în asemenea condiţii, nu se dă posibilitate persoanei, înseamnă că propunerea de arestare preventivă nu maia re nici o limită: când să se spună că nu se poate lua, fapta fiind mai veche, sechestrul a fost pus, atitudinea inculpatului, lipsă de antecedente penale, are familie închegată având comunitatea lui în Crăciuneşti, motiv pentru care solicită respingerea propunerii.

Dl.av.IC solicită, în temeiul art.1491 alin.9 teza ultimă Cod pr.penală, respingerea propunerii parchetului de luare a măsurii arestării preventive a inculpaţilor RM şi RAM, ca neîntemeiată şi nefondată, nefiind întrunite nici condiţiile prev.de art.143 Cod pr.penală, nici ale art.148 lit.f Cod pr.penală, care se reţine ca şi temei de drept în propunerea de arestare preventivă, dar nici art.146 Cod pr.penală. În fapt, propunerea parchetului vizează în concret o afirmaţie nedovedită, potrivit căreia pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat de perseverenţa infracţională a inculpaţilor. Parchetul susţine că nu se poate reţine cu temei că cei doi inculpaţi au săvârşit faptele care fac obiectul dosarului doar dintr-o eroare accidentală, fără a avea reprezentare a activităţii infracţionale pe care o comit. Per a contrario, parchetul deja s-a şi pronunţat cu privire la vinovăţia lor, pentru că, cum se poate spune că cei doi inculpaţi nu au reprezentarea activităţii infracţionale câtă vreme încă nu s-a definitivat activitatea judiciară de administrare de probe, câtă vreme nu s-a apreciat probele administrate, câtă vreme nu e în măsură să aducă acele indicii temeinice care să contureze faptele pentru care cei doi inculpaţi au fost puşi sub învinuire, fapte deosebit de grave, fapte de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată prev.de art.248 Cod penal şi art.2481 Cod penal, reţinându-se forma calificată ca urmare a prejudiciului afirmativ însemnat şi a tulburării însemnate pe care inculpatul RM ar fi provocat-o prin activitatea sa, Primărire Band, instituţie pe care o conduce, reţinându-se ca şi învinuire şi act de inculpare a coinculpatului RAM, forma participaţiei a complicităţii, cu intenţie ar fi ajutat pe inculpatul RM la săvârşirea infracţiunilor de care acesta este acuzat.

Precizează că apărătorii celuilalt inculpat au invocat o serie de aspecte şi au intrat adânc în analiza probatoriului, încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, arată că infracţiunea de abuz în forma calificată, art.132 Cod penal „infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice este comisă atunci când funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial”, dar din dosarul de urmărire penală nu a identificat să existe o minimă dovadă că vreunul dintre cei doi inculpaţi ar fi obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, nefiind nici o dovadă care să incrimineze pe cei doi inculpaţi sub aspectul învederat, nefiind dovadă care să ducă la concluzia că aceştia au obţinut pentru ei sau terţe persoane, un folos patrimonial sau nepatrimonial. Infracţiunea prev.de art.248 Cod penal, pentru a se reţine forma calificată trebuie să îndeplinească acel plafon minimal, de 2 miliarde de lei vechi, nefiind nici o dovadă că în cauză s-a cauzat prejudiciu care să depăşească acel plafon valoric.

În actul de învinuire, parchetul, pentru a atrage această învinuire, vorbeşte despre cumularea aritmetică a tuturor contractelor care în opinia parchetului pot părea acte fictive, acte întocmite în mod necorespunzător şi car ar  fi provocat un prejudiciu unităţii pe care inculpatul o reprezintă, sau o tulburare însemnată a bunului mers al instituţiei, or, s-a demonstrat că sunt 3 acte materiale care se reţin în sarcina inculpatului RM: semnarea contractului nr.11/10.03.2009, factura pe care acesta - subsecvent contractului în considerarea faptului că acel contract ar fi produs efecte juridice – şi a cel proces verbal de recepţie, dar în toate demersurile pe care ulterior le-a făcut, a reuşit să anihileze efectele juridice ale acelor înscrisuri care în fapt nu produceau nici un efect juridic pe care art.969 Cod civil le prevede. Cele două contracte privind furnizarea de material de balast pentru pietruirea drumurilor din com.Band au fost executate pentru că această împrejurare este pe deplin conformată de toţi inculpaţii. Nu este nici o dovadă că urmare a executării acelor contracte şi procurării materialelor de la GR, s-ar fi produs vreun prejudiciu pentru că materialul a fost predat, contractele au fost executate în natură, preţul a fost plătit, astfel că acest prejudiciu nu poate fi demonstrat..

Contractul nr.11/10.03.2009 nu a produs şi nu produce efecte juridice, câtă vreme aceste efecte au fost desfiinţate prin convenţia celor două părţi, consemnate în nota de relaţii depusă atât la instanţele comerciale în care s-au judecat pe procedura somaţiei de plată cât şi în acţiunea în contencios administrativ şi în litigiul comercial în care GR formulează pretenţii comerciale împotriva primăriei. Pe de altă parte, este evident că acel contract nr.11 a fost semnat din eroare, lipsa oricărei obligaţii a primăriei este confirmată şi atestată, în nici un moment primarul nu a avut în vedere plata acestei facturi, plata acelor prestaţii executate de societatea coinculpatului GR, fiind mărturiile persoanelor din primărie, care au confirmat apărările inculpaţilor în această privinţă: în momentul în care au constatat că există o eroare, au procedat ca atare, s-a conformat şi GR care a semnat acel document eliberator de orice fel de obligaţii; între cele două societăţi există dispute juridice care se materializează în procese comerciale, atât la tribunalul specializat cât şi în procese cu obiect contestaţie la executare silită, tocmai vizând desfiinţarea efectelor juridice ale acelui proces verbal de sechestru, dar în nici un caz, relaţiile comerciale, contractuale, nu pot să se circumscrie ilicitului penal, pentru că nu există nici o acuzaţie concretă, pentru că parchetul nu spune în concret care este actul material pe care unul din cei doi inculpaţi l-au săvârşit, care este consecinţa juridică de natură penală a acelei fapte, car este tulburarea bunului mers al instituţiei pe care inculpatul RM o conduce în calitate d primar, care este legătura directă între cei doi, cu privire la reţinerea formei participaţiei de complicitate în ce priveşte pe RVA, cum dovedeşte existenţa unui prejudiciu care să atragă incidenţa formei calificat a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice pentru că nu există,a cel contract nu s-a plătit, tocmai din acest motiv se află în dispută comercială, nu există consecinţe juridice, nici prejudiciu actual, chiar dacă s-ar aprecia că ar exista un prejudiciu potenţial sau viitor în privinţa contractului nr-.11 şi a tuturor actelor subsecvente.

În privinţa celor două contracte de livrare a materialului balastier, s-au încheiat contractele, au fost furnizate produsele, dar şi în privinţa celor două contracte există dispută în ceea ce priveşte restituirea TVA-ului, dar cum a arătat şi inculpatul GR, a devenit plătitor de TVA în aprilie deşi s-a înregistrat la finanţe abia în luna octombrie, disputa fiind din ce moment curge obligaţia de TVA, din ce moment poate fi pretinsă achizitorului acestei sume cu titlu de TVA, dat aceste lucruri nu pot fi clarificate, valabilitatea contractelor, executarea în natură a celor 3 contracte nu poate fi stabilită decât pe cale judecătorească, pe cale civilă, comercială  pentru că acolo s-au stabilit probele care pot conduce la una sau alta dintre concluziile pe care cele două părţi le înfăţişează instanţei. A afirma la acest moment că cei doi inculpaţi prezintă pericol pentru ordinea publică, în condiţiile în care faptele care li se impută au fost comise din eroare în cursul anului 2009, la acest moment reverberaţia acestor fapte nu mai există, a fi rpivaţi pe bănuieli că s-ar fi săvârşit fapte de natură penală, fapte care ar fi dovedite pe nişte înscrisuri, fără a cerceta întrunirea elementelor constitutive, fără a aduce argumente temeinice în susţinerea propunerii de arestare preventivă, încalcă în mod evident prezumţia de nevinovăţie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul de a se apăra într-un proces penal.

De asemenea, apriori, plecând e la nişte documente scrise, semnate, a se susţine că s-a comis o infracţiune de abuz în serviciu în formă calificată, când nu avem nici cel mai mic indiciu sau element referitor la cuantumul acelui prejudiciu, din ce constă el, tulburarea însemnată bunului mers, care se circumscrie laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice în ce  constat? Pentru că nici în propunerea de arestare preventivă, nici în ordonanţa procurorului de punere sub învinuire ca urmar a extinderii cercetării, nici în actul de inculpatul nu apare în ce constă prejudiciul pentru a face o apreciere temeinică cu privire la existenţa faptelor care se reţin în sarcina celor doi inculpaţi.

Arată că în cursul dimineţii la parchet sau desfăşurat majoritatea activităţile judiciare în urma cărora cei doi inculpaţi au fost în primă măsură puşi în stare de reţinere în temeiul art.144 Cod pr.penală iar acum aduşi cu propunerea de arestare preventivă, plecându-se de la nişte bănuieli, care nu au nici un suport probatoriu şi nici nu pot forma convingerea instanţei că în cauză ar fi îndeplinite condiţiile ar.143 Cod pr.penală, că sunt întrunite cumulativ disp.art.148 lit.f Cod pr.penală, dar nu rezidă din întreg material probator, existenţa vreunui pericol concret, dar nu este motivarea concretă a pericolului, pentru a se lua această măsură faţă de cei doi inculpaţi, măsură preventivă care poate fi luată doar cu respectarea prev.art.136 Cod pr.penală, respectiv pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal sau pentru a se împiedica sustragerea învinuitului de la urmărire penală sau judecată, dar nici una din cele două ipoteze nu poate fi reţinută în sarcina inculpaţilor, pentru că în cursul zilei de ieri au fost supuşi percheziţiei domiciliare, s-au conformat, au pus la dispoziţia organelor judiciare toate înscrisurile din sediul primăriei şi care erau relevante instrumentării şi administrării probatoriului pentru stabilirea dacă faptele de care sunt acuzaţi, au fost săvârşite. Cooperarea a fost fructuoasă, rapid s-au derulat măsurile de percheziţie imobiliară, li s-a propus să dea declaraţii la parchet, după care li s-a adus la cunoştinţă învinuirea, care este cât se poate de echivocă pentru că din lecturarea considerentelor reţinute în sarcina lui RM, contractul nr.4829/14.05.2009 care în fapt a fost contractul în baza căruia s-au procurat acele bunuri necesare dotării Căminului de la Fânaţe, nu poate fi reţinut ca şi constituind un act material ca urmare a semnării, executării, se reţine o eroare materială că iniţia s-ar fi scris nr.3693/08.04.2009 şi că în baza acelui contract s-ar fi făcut o plată în avans, deşi acest contract urma să primească nr.4829/13.05.2009, care a şi urma procedura de achiziţie publică şi pentru care există dovezi clare atât cu privire la parcurgerea procedurii de achiziţie publică cât şi cu privire la executarea în natură de către ambele părţi.

În sarcina inculpatului RVA se reţine săvârşirea infracţiunii de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, dar în ce constă fapta acestuia de a ajuta cu intenţie pe inculpatul RM să săvârşească o faptă penală. Faţă de acesta se reţine că ar fi declanşat proceduri de achiziţie publică distincte, în două dosare de achiziţie publică şi în urma acelor două contracte s-ar fi încheiat contracte de furnizare pentru materiale aproximativ de aceeaşi factură: produse de balastieră, dar se omite faptul că atunci când s-a iniţiat procedura de achiziţie publică, ele au fost avute în vedere distinct, pentru că existau acele coduri care obligau societatea achizitoare să întocmească dosarele distincte, fără să ştie dacă finalmente cele două obiecte materiale ale celor două contracte urmau să fie procurate de la unul şi acelaşi furnizor, fiind cel mult o încălcare a prevederilor legale reglementate de OUG nr.34/2006 privind achiziţiile publice, dar în nici un caz nu poate fi reţinută în sarcina lui săvârşirea cu intenţie a unei fapte penale sau ajutarea în vreun fel a inculpatului RM la săvârşirea faptei de abuz în serviciu.

În cursul dimineţii a depus la dosarul parchetului cererea de probaţiune prin care a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisurile relevante din dosarele civile, comerciale care s-au aflat pe rolul instanţelor judecătoreşti, în legătură cu actele şi faptele pe car afirmativ cei doi le-ar fi îndeplinit defectuos în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi de săvârşirea cărora ei sunt acuzaţi. Aceste acte au fost recunoscute,a sumate de cei doi, cu mult înainte ca organul gărzii financiare să le fi constatat prin nota de constatare nr.0804129/25.10.2011 pentru că litigiile au început să curgă pe obiecte somaţie de plată şi acţiune în contencios administrativ începând cu anul 2010, iar câtă vreme cei doi inculpaţi au întreprins demersuri judiciare în scopul prevenirii şi înlăturării consecinţelor erorilor materiale săvârşite de aceştia, nu vede în ce măsură se poate reţine un pericol concret pentru ordinea publică pentru că nu au avut nimic de ascuns şi au prezentat organelor judiciare situaţia exactă, aşa cum s-ar elevat prin probatoriile administrate.

Consideră că măsura arestului preventiv nu se justifică, nu sunt îndeplinite condiţiile ar.143 Cod pr.penală coroborat cu art.146 şia rt.148 lit.f Cod pr.penală în privinţa pericolului concret pentru ordinea publică, solicitând respingerea ca neîntemeiată a propunerii parchetului de luare a măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia ca fiind întrunite condiţiile prevăzute de Codul de pr.penală, înlocuirea acestei măsuri, cu măsura de a nu părăsi ţara, prev.de art.1451 Cod pr.penală, sau măsura de a nu părăsi localitatea conforma rt.145 Cod pr.penală. A depus practică judiciară privitoare la aprecierile pe care în mod unanim instanţele sesizate cu cerere de arestare preventivă, le au vis-a-vis de ocndiţiile care trebuie îndeplinite cererea parchetului de propunere de arestare preventivă pentru a se dovedi în concret pericolul pentru ordinea publică sau că lăsarea în libertate a inculpatului propus să fie arestat preventiv, constituie pericol concret pentru ordinea publică. Arată că cei doi inculpaţi nu au avut nici un conflict cu legea penală, sau probleme de antură socială care să îi împiedice să îşi desfăşoare activitatea în locul în care aceştia şi-au câştigat poziţia în plan profesional şi în plan artistic.

Dl.av.CV arată că a omis să furnizeze o informaţie, e vorba de dosarul car a făcut obiectul litigiului cu Şincai, pentru că s-a rămas în pronunţare, s-a dat câştig de cauză pe penalităţi în valoarea de 82.562 lei, când va veni comunicarea, se va declara creanţa la finanţe, iar finanţele prin terţ poprit îşi va lua aceşti bani, deci şi aceasta este o modalitate prin care se poate să se acopere acel prejudiciu, fiind destule garanţii pentru acoperirea prejudiciului. Dosarul la care a făcut referire are nr.1952/1371/2011, cu termen de pronunţare în data de 02.02.2012 la Tribunalul Comercial Mureş.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpaţilor de a nu părăsi ţara sau localitatea, faţă de concluziile puse anterior cu privire la propunerea parchetului de luare a măsurii arestării preventive

Inculpatul GR arată că nu mai are nimic de adăugat. 

Inculpatul RM arată că de ieri are un sentiment ciudat, nu înţelege de ce i s-a răscolit casa,  primăria, mai mult, doi colegi au făcut preinfarct la felul intempestiv în car s-a acţionat, să li se spună de o manieră mincinoasă să vină la Tg Mureş să semneze nişte acte, respectiv cele care sunt la dosar. La parchet i s-a spus că e chemat la Tg Mureş să dea declaraţie cum că s-au predat aceste materiale, până aseară nu a ştiut nici el nici fiul lui că sunt în situaţia de a fi condamnaţi înainte, odată pentru că nu a plătit ceea ce a semnat, apoi pentru că nu a plătit ceea ce nu a primit şi apoi pentru că a încheiat nişte contracte pe car ele-a negociat Rupi G cu consiliul şi apoi pentru că s-a încheiat un alt contract, pentru toate aceste lucruri care fac obiectul unor procese care durează de 3 ani, iar pentru toate aceste lucruri pentru care nu s-au prezentat dovezi, de ieri seară viaţa lui s-a schimbat, este inculpat, este descălţat şi sub perspectiva celor 29 zile de arestare preventivă, dar el are conştiinţa împăcată că nu a plătit pentru că niciodată nu va plăti ceva  ce nu a primit, dar nici în calitate d primar nu va plăti ceva ce nu a primit, dacă a semnat. L-a rugat pe procuror să îl lase pentru că mama lui este foarte bolnavă, să nu îl reţină pentru această stare de fapt deloc convingătoare, nu a înţeles de ce i se întâmplă acest lucru şi neavînd nimic de ascuns, le-a spus că pot să caute şi la primărie orice acte doresc, dar pentru mama lui l-a implorat pe procuror să nu îl reţină pentru că de dimineaţa nu mai ştie nimic de mama lui, dar s-a trezit cu această propunere de arestare preventivă.

Precizează că în luna noiembrie 2011 a primit vizita unei persoane la primărie şi a fost bucuros pentru că a reuşit proiecte europene de mare anvergură, unele în desfăşurare, dar persoana i-a spus că pe la mijlocul lunii februarie 2012, se vor întâmpla nişte lucruri. Ştie că se poate dispune de oameni şi România a demonstrat, că oricine poate fi luat de pe stradă şi arestat. Urmărind succesiunea evenimentelor din ultimele ore, coroborate cu faptul că aceste lucruri se întâmplă de 3 ani, el fiind primar, iar dacă va mai sta o lună la arest preventiv va fi sfârşitul lunii martie, iar în iunie vor fi alegeri. Nu înţelege ce i se reproşează, că nu a plătit contractul care de fapt nu i s-a adus?, iar dacă acesta este motivul, nu are rost ca parchetul să se străduiască să demonstreze ceva.

Judecătorul delegat arată că ultimul cuvânt se ia cu privire la aspectele imputate, inculpatul RM a avut dreptul să facă consideraţiile pe care le crede de cuviinţă cu privire la activitatea parchetului, respingând orice implicare a ideii că ceea ce s-a întâmplat sau ceea ce ar decide, ar fi un comandament politic.

Inculpatul RAM precizează că tatăl său nu se referea la decizia instanţei, ci la poziţia parchetului. Arată că nu are nimic de spus cu privire la propunerea aprchetului.

La ora 22,55 când s-a făcut pronunţarea, inculpaţii GR, RM şi RAM se aflau în stare de libertate, măsurile reţinerii de 24 de ore expirând la orele 21,35, 22,15 şi 22.45.

JUDECĂTORUL DELEGAT

1.Prezentarea sesizării:

Prin cererea înregistrată la această instanţă la data de 14 februarie 2012, sub număr de dosar 142/P/2011, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a solicitat judecătorului delegat al acestei instanţe, să pronunţe o hotărâre, prin care să dispună arestarea preventivă a inculpaţilor GR (fiul lui M şi M, născut la data de 15.07.1976 în Târgu Mureş, , administrator al SC XX SRL Crăciuneşti), RM (fiul lui V şi M, născut la data de 10.08.1960 în jud. Mureş,) şi RAM (fiul lui M şi E, născut la data de 09.01.1984 în mun. Bucureşti), pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14.02.2012, invocându-se temeiurile concrete prevăzute de art.143 Cod pr.penală şi art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.

În motivarea propunerii s-a arătat că, prin rezoluţia din 02.02.2012 organele de poliţie au dispus începerea urmăririi penale în cauză faţă de GR sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (2 facturi nedeclarate pentru calculul impozitului pe profit, emise către Primăria Şincai şi Primăria Band) şi art. 9 al. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al.2 C.p. (43 de facturi fictive, emise de SC XXX SRL Sibiu, 13 facturi fictive emise de SC XXXX SRL Galaţi, 20 facturi fictive emise de SC X1X SRL Bucureşti),  cu aplic. art. 33 lit.a C.p.

Prejudiciu cauzat prin săvârşirea  infracţiunii de evaziune fiscală în formă continuată fiind în sumă de  156.383 lei şi nu a fost recuperat.

I. Din cercetările efectuate a rezultat că între Primăria Band – primar RM,  şi firma SC XX SRL au fost încheiate un număr de 3 contracte de furnizări produse în cursul anului 2009, respectiv 11/10.03.2009, privind achiziţia unui număr de 25 bănci din fontă, 50 mese pliabile şi 300 scaune rabatabile, în valoare totală de 155.000 lei; 6786 şi 6788, privind achiziţia cantităţilor de 500 mc piatră spartă, 500 mc piatră concasată – în valoare de 73.185 lei (din care TVA 11.685 lei), respectiv 2.800 mc balast în valoare de 73.304 lei (din care TVA 11.704).

La data de 26.08.2009, SC XX SRL Crăciuneşti a emis către Primăria Band, factura seria VUL nr. 01, cu valoarea de 73.185 lei, din care TVA 11.685 – în baza contractului 6786/24.08.2009 şi factura seria Vul nr. 02 cu valoarea de 73.304 lei, din care TVA 11.704 – în baza contractului 6788/24.08.2009, ambele facturi purtând ştampila Primăriei Band, fiind semnate de primire de numitul RAM (identificat ulterior cu CNP 1840109460030).

În baza facturii seria VUL nr. 01/26.08.2009, Primăria Band a efectuat plăţi către SC XX SRL Crăciuneşti conform ordinelor de plată nr. 453/26.08.2009 – 33.185 lei; 485/10.09.2009 – 10.000 lei; 486/14.09.2009 – 5.000 lei; 489/15.09.2009 – 5.000 lei; 494/17.09.2009 – 10.000 lei şi 495/21.09.2009 – 10.000 lei (extras de cont din 21.09.2009), în total achitând suma de 73.185 lei.

În baza facturii seria VUL nr. 02/26.08.2009, Primăria Band a efectuat plăţi către SC XX SRL Crăciuneşti conform ordinelor de plată nr. 569/12.10.2009 – 10.000 lei; 570/13.10.2009 – 10.000 lei; 571/16.10.2009 – 10.000 lei; 572/19.10.2009 – 10.000 lei; 598/23.10.2009 – 5.000 lei; 600/29.10.2009 – 10.000 lei; 602/30.10.2009 – 10.000 lei şi 626/04.11.2009 – 7.000 lei, în total achitând suma de 72.000 lei.

În contabilitatea SC XX SRL Crăciuneşti au fost identificate facturile seria VUL nr. 03/01.09.2009 şi nr. 04/01.09.2009 emise de SC XX SRL Crăciuneşti în favoarea Primăriei Band, ambele semnate de primire la data de 29.09.2009 de către numitul RAM,

Prin factura seria VUL nr. 03/01.09.2009 s-a stornat factura seria VUL nr. 01/26.08.2009 şi ulterior SC XX SRL Crăciuneşti a emis către Primăria Band factura seria VUL nr. 05/01.10.2009 pentru suma de 73.185 lei.

Prin factura seria VUL nr. 04/01.09.2009  s-a stornat factura seria VUL nr. 02/26.08.2009 şi ulterior SC XX SRL Crăciuneşta emis către Primăria Band factura seria VUL nr. 06/01.10.2009 pentru suma de 73.304 lei.

S-a constatat astfel faptul că facturile seria VUL nr. 03/01.09.2009 şi nr. 04/01.09.2009 emise de SC XX SRL Crăciuneşti în favoarea Primăriei Band au fost emise ulterior plăţilor efectuate de către beneficiarul Primăria Band, neexistând justificarea plăţilor efectuate în baza unor facturi stornate.

Pentru justificarea bunurilor facturate către Primăria Band, făptuitorul GR a pus la dispoziţia comisarilor Gărzii Financiare Mureş, un număr de 29 de facturi emise de SC XXX SRL Sibiu, având numărul de înregistrare la ORC J şi CUI RO, în favoarea SC XX SRL Crăciuneşti, facturi emise în perioada 27.10.2009 – 21.12.2009, facturi la care sunt ataşate şi chitanţele de plată a acestora emise de SC XXX SRL Sibiu în favoarea SC XX SRL Crăciuneşti, constatându-se astfel faptul că SC XX SRL Crăciuneşti a achiziţionat bunurile care fac obiectul Contractelor de furnizare de produse nr. 6786  şi 6788 după ce acestea au fost facturate către Primăria Band şi după ce această instituţie a efectuat plăţile.

În urma verificărilor efectuate în baza de date ONRC existentă la nivelul IPJ Mureş şi a celor efectuate de comisarii Gărzii Financiare Mureş, s-a constatat faptul că SC XXX SRL având numărul de înregistrare la ORC J şi CUI RO nu există.

La data de 11.05.2011, la Pachetul de pe lângă Tribunalul Mureş a fost înregistrat dosarul penal nr. 540/P/2011, înregistrat la IPJ Mureş sub nr. 728/A/2011, care conţine plângerea penală formulată de Garda Financiară Mureş cu privire la relaţia comercială a SC XX SRL Crăciuneşti cu SC XXX SRL Sibiu. În baza Rezoluţiei din 05.07.2011, dosarul penal nr. 540/P/2011 a fost conexat la dosarul penal nr. 142/P/2011.

La data de 28.10.2011 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş sub nr. 826/P/2011 şi ulterior, în data de 03.11.2011 la I.P.J. Mureş – SIF sub nr. 1385/A/2011 dosarul penal privind pe administratorul SC XX SRL Crăciuneşti, judeţul Mureş, numitul GR, cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. şi ped. de art.9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41, alin. 2 Cp si a infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătura privată,  prev. de art. 290, alin. 1 Cp, cu aplic. Art. 41, alin.2 Cp, pentru aceea că, cu ocazia unui control efectuat de comisarii Gărzii Financiare Mureş, această societate, în perioada 21.01.2009 – 06.02.2009,  a înregistrat  în contabilitatea societăţii, un nr. de 13 facturi fiscale emise de SC XXXX SRL Galaţi, prin care achiziţiona 25 buc. bănci. Din verificările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că SC XXXX SRL Galaţi,  cu datele înscrise în facturile de achiziţie, nu există.

În baza aceleiaşi verificări, reprezentanţii Gărzii Financiare Mureş au stabilit faptul că SC XX SRL, în perioada 10.02.2009 – 09.03.2009, a înregistrat  în contabilitatea societăţii, un nr. de 20 facturi fiscale emise de SC X1X SRL Bucureşti, prin care achiziţiona un număr de 315 buc. scaune pliabile şi 55 buc. mese pliabile, bunuri vândute ulterior către Primăria Band. Din verificările efectuate în cauză s-a stabilit faptul că SC X1X SRL Bucureşti,  cu datele înscrise în facturile de achiziţie, nu există.

Pe lângă faptul că furnizorii firmei inculpatului sunt fictivi, nici persoanele care sunt trecute ca şi delegat al firmelor respective (Adi Moldovan, cu act de identitate seria GL nr. 311220, eliberat de Poliţia Galaţi, pentru firma SC XXXX SRL, respectiv Prodan Tiberiu, cu act de identitate seria Bnr. 178984, eliberat de Poliţia Bucureşti, pentru firma SC X1X SRL, Pop Adrian, fără nici o dată de identificare trecută pe facturi, pentru SC XXX SRL Sibiu) nu există, astfel că acest lucru s-a apreciat ca fiind dovada certă a faptului că facturile de achiziţie erau fictive, acestea fiind, de fapt, întocmite pentru a justifica existenţa în contabilitatea firmei inculpatului a bunurilor pe care la rândul său le-a furnizat Primăriei comunei Band.

Conform documentelor ataşate Procesului Verbal 802074/24.05.2011, GR, în calitate de administrator al SC XX SRL Crăciuneşti, ar fi predat bunurile prevăzute în contractul amintit mai sus Primăriei Comunei Band în baza procesului verbal de recepţie din 25.03.2009 şi a facturii seria VUL nr. 005/25.03.2009, ambele documente semnate de Primarul RM.

În ceea ce priveşte contractul nr. 11/10.03.2009, acesta nu a fost înregistrat în contabilitatea primăriei, singurele dovezi ale existenţei lui fiind furnizate de inculpatul GR. Conform acestuia, contractul în discuţie  ar fi fost încheiat şi produsele livrate, copii ale contractului de furnizare, a comenzii de furnizare produse, a procesului verbal de recepţie a mărfii, a facturii – toate semnate de inculpatul RM şi purtând ştampila primăriei – existând în dosarul 826/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş (f. nr. 10-16, dosar u.p. nr. 826/P/2011). Cu toate acestea, în nota explicativă dată comisarilor Gărzii Financiare, raportat la contractul cu nr. 11/10.03.2009, RM a susţinut că a semnat documentele de recepţie din greşeală, bunurile (scaunele, băncile şi mesele) nefiind în realitate recepţionate. Suma prevăzută în contact nu a fost achitată, motiv pentru care SC XX SRL a deschis acţiune în instanţă împotriva Primăriei comunei Band. Explicaţia pentru neexecutarea acestui contract a fost furnizată de către GR în declaraţia olografă din data de 20.01.2012: „… în urma desfăşurării acestor contracte, primarul M Ru mi-a cerut iniţial 10.000 lei împrumut şi ulterior 20.000 lei, din discuţii mi-a dat de înţeles că banii ar reprezenta partea lui din contractul de 155.000 lei…”.

Analizând cele trei contracte - 11/10.03.2009, 6786 şi 6788, ambele din 24.08.2009 -  încheiate de inculpatul GR cu primarul RM, organele de cercetare penală au constatat următoarele:

- contractele au fost  încheiate prin atribuire directă (a se vedea în acest sens declaraţia olografă a inculpatului GR, care afirmă că „la înţelegere cu M Ru …”);

- cuantumul celor trei contracte depăşeşte, fiecare, suma de 15.000 euro, sumă maximă pentru care contractele se puteau atribui în mod direct, doar pe baza unei oferte de preţ (a se vedea în acest sens art. 19 din OUG nr. 34/2006); În ceea ce priveşte contractele cu nr. 6786 şi 6788 s-a apreciat că este vorba de situaţia prev. de art 27 alin 5 al OUG 43/2006: ”În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze produse similare, dar defalcate pe loturi a căror cumpărare se realizează prin atribuirea mai multor contracte de furnizare distincte, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea cumulată a tuturor loturilor. Art. 23 al aceluiaşi act normativ interzice această procedură: „Autoritatea contractantă nu are dreptul de a diviza contractul de achiziţie publică în mai multe contracte distincte de valoare mai mică şi nici de a utiliza metode de calcul care să conducă la o subevaluare a valorii estimate a contractului de achiziţie publică, cu scopul de a evita aplicarea prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă care instituie obligaţii ale autorităţii contractante în raport cu anumite praguri valorice.”

- chiar dacă ar fi fost vorba de o ofertă de preţ, aceasta nu putea fi cerută firmelor fără un document justificativ prealabil. Aceste acte nu există la dosar.

II. În dosarul penal 830/P/2011, sesizarea Gărzii Financiare Mureş priveşte săvârşirea de către G R. M, reprezentant legal al A.F. G R. M, a infracţiunii de evaziune fiscală în legătură cu contractul pe care această firmă l-a avut cu Primăria Band – acelaşi primar RM – contract având numărul 3693/08.04.2009.

Primăria Band nu a putut pune la dispoziţia Gărzii Financiare contractul emis de A.F. G R. M, precizând că, de fapt, ar fi vorba de contractul nr. 4829/13.05.2009, deci la mai mult de o lună după data emiterii facturii. Contractul 4829  prevedea că primăria a cumpărat mai multe produse (polonice mari din inox – 6 buc., polonice normale inox – 50 buc., cratiţă inox 50 l – 3 buc., oală inox 50 l – 3 buc., pahare pentru ţuică – 300 buc., pahare pentru vin – 300 buc., pahare pentru apă – 300 buc., set tacâmuri 12 persoane, compus din 48 piese – 25 buc., mese lemn – 50 buc., scaune rabatabile – 300 buc.) în valoare totală de 41.885 lei. S-a constatat că factura şi suma trecută pe contract sunt individualizate fără TVA, deşi primăria avea obligaţia să calculeze şi să aibă în vedere această sumă, însă nu a făcut acest lucru pentru că furnizorul serviciilor nu era plătitor de TVA şi întocmirea actelor în acest mod era singura variantă prin care se putea crea impresia că actele sunt întocmite legal.

Contractul cu nr. 4829 a fost semnat din partea primăriei de către primar RM şi vizat spre legalitate de secretar CC.

S-a apreciat astfel, de către organele de cercetare penală că, contractul încheiat de primărie cu A.F. G R. M este fictiv, fiind doar o modalitate prin care a fost păgubit bugetul de stat cu suma corespunzătoare contractului. S-a invocat în acest sens faptul că factura din 09.04.2009, menţionează în rubrica „Denumirea produselor” „produse conform contract 3693/08.04.2009”, ceea ce duce la prezumţia că, dacă ar fi fost un contract real, ar fi trebuit să existe acel contract. Dar, la acel moment al facturării, nu era nici un contract între primărie şi AF G R. M, contractul fiind încheiat ulterior, în 13.05.2009, cu nr. 4829, contract în a cărui anexă s-au menţionat produsele furnizate.

În factura  nr. 27/09.04.2009, emisă de A.F. G R. M s-a menţionat ca şi delegat pe numitul RA – posesor CI seria MS nr. 400270, fiul primarului RM, acesta semnând şi în calitate de persoană care preia bunurile, semnătura fiind identică. 

S-a constatat că între GR şi G R. M există o legătură, cel din urmă fiind tatăl primului, locuind în acelaşi sat – Crăciuneşti.

În aceste condiţii s-a apreciat că este vorba de infracţiunea de abuz în serviciu  contra intereselor publice în formă continuată, comisă de RM, în calitate de primar al comunei Band, cu ocazia încheierii celor patru contracte (cele trei arătate la punctul I şi contractul arătat la punctul II), încadrarea juridică a faptelor fiind cea prevăzută de art. 132 din Legea 78/2000 rap la art. 248 C.p. şi art 2481 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p.; reţinerea prevederilor art. 2481 C.p. fiind determinată de faptul că, cumularea prejudiciului cauzat prin încheierea celor patru contracte depăşeşte suma de 200.000 lei.

În ceea ce priveşte modalitatea de comitere a faptei, s-a apreciat de către organele de urmărire penală că, atât prin întocmirea acelui contract din 10.03.2009 şi neînregistrarea sa în contabilitate, însă semnarea facturii de plată şi a procesului verbal de primire a produselor a dus la cauzarea unui prejudiciu bugetului primăriei, iar în ceea ce priveşte contractele 6786 şi 6788/24.08.2009, acestea au fost partajate, astfel încât sumele achitate să nu depăşească 15.000 euro, aceasta fiind singura modalitate de acordare directă a contractului. S-a apreciat că funcţia pe care o avea inculpatul era de natură să îi impună o mult mai mare rigurozitate în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi în verificarea actelor care erau semnate de el. S-a mai menţionat faptul că în ceea ce priveşte contractele 6786,6788 şi contractul nr. 4829, nu au existat hotărâri de Consiliu Local anterioare acestora, acesta fiind încă un argument în sprijinul exercitării abuzive a atribuţiilor de serviciu.

De asemenea, s-a constatat că facturile de recepţie a materialului pietros aferent contractelor 6786 şi 6788, atât cele iniţiale, cât şi cele stornate şi refacturate (facturile nr. 1-6, emise de SC XX către Primăria Reghin) au fost semnate de RVA, care a ajutat astfel comiterea faptelor de către tatăl său, atât în ceea ce priveşte aceste contracte, cât şi în ceea ce priveşte contractul încheiat de A.F. G R. M cu Primăria Band, fiind vorba astfel de complicitate la infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, comisă de către RVA, faptă prev. şi ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p. Faţă de acest făptuitor nu s-a reţinut agravanta prev. de art. 2481 C.p., întrucât prejudiciul cauzat  prin încheierea contractelor la care el a ajutat, nu a depăşit în total suma de 200.000 lei.

În ceea ce priveşte modalitatea de comitere a faptei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a considerat că atât în ceea ce priveşte contractul cu AF G R M, a cărui factură a fost semnată de acest inculpat în data de 08.04.2009, în condiţiile în care contractul indicat în factură – 3963/08.04.2009 – nu exista în contabilitatea primăriei şi nici nu a fost identificat fizic, constituie un act de complicitate prin care s-a ajutat la producerea unui prejudiciu bugetului primăriei, prejudiciul constând în contravaloarea bunurilor achitate fără nici o bază legală la momentul facturării. Întocmirea acelei facturi, anterior întocmirii contractului, denotă faptul că, atât RAM, cât şi RM, au înţeles să ignore legea şi să procedeze după bunul plac. Acest fapt fiind relevat şi de partajarea contractelor de furnizare de material pietros nr. 6786 şi 6788, deşi legea interzice expres acest lucru.

S-a invocat în acest sens şi faptul că acest inculpat, la momentul când îndeplinea aceste atribuţii în baza fişei postului (specialist achiziţii publice), avea absolvit doar liceul, iar acele note justificative care, de fapt, stau la baza achiziţiilor ulterioare, nu sunt însoţite de calcule făcute de specialişti în domeniile respective (construcţii, achiziţii consumabile etc.), acte care în aceste cazuri nu există. S-a învederat instanţei faptul că OUG nr. 34/2006 prevede în art. 25 şi 26: „Autoritatea contractantă are  obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoarea adăugată, luând în considerare orice forme de opţiuni şi, în măsura în care acestea pot fi anticipate la momentul estimării, orice eventuale suplimentări sau majorări ale valorii contractului” şi „Valoarea estimată a contractului de achiziţie publică trebuie să fie determinată înainte de iniţierea procedurii de atribuire a contractului respectiv. Această valoare trebuie să fie valabilă la momentul transmiterii spre publicare a anunţului de participare sau, în cazul în care procedura de atribuire nu presupune publicarea unui astfel de anunţ, la momentul transmiterii invitaţiei de participare”.

De asemenea, un alt element foarte important în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii RM şi RAM s-a apreciat ca fiind faptul că pentru achiziţiile invocate – contractele nr. 6786, 6788 şi 3693/2009 – nu au existat hotărâri de Consiliu Local, care să privească achiziţiile respective.

Spre deosebire de aceste contracte, contractele nr. 4829/13.05.2009 – dotare Cămin Fânaţe, nr. 5418/20.06.2009 – tejghele piaţă, nr. 9239/11.11.2009 – cloramină, posedă hotărâri de Consiliu Local. Ilegalităţile în ceea ce priveşte aceste contracte rezultând din aceea că oferta pentru achiziţia produselor este depusă înainte de luarea vreunei decizii cu privire la achiziţiile respective, la sumele de care putea dispune primăria la momentul respectiv şi la cantitatea de produse  ce urmau a fi achiziţionate. S-a mai învederat faptul că în ceea ce priveşte contractul de achiziţie de cloramină (500 kg la preţul de 41.650 lei), la o simplă consultare a ofertelor existente pe internet, ar fi putut determina achiziţia aceleiaşi cantităţi la un preţ de 13.075,00 lei. În acest sens a fost întocmit un proces verbal şi au fost listate ofertele de preţ. În plus, acest contract nu avea la bază nici o notificare sau o solicitare de relaţii din partea compartimentului care are ca şi atribuţii evaluarea cantităţii de substanţă dezinfectată necesară să fie achiziţionată.

Aşadar, din punctul de vedere al Parchetului şi aceste contracte, respectiv 4829/13.05.2009  5418/20.06.2009, 9239/11.11.2009, au fost întocmite cu nerespectarea procedurilor, preexistenţa ofertelor de produse confirmând faptul că este vorba de contracte întocmite special pentru firma care a depus ofertele de produse.

În ceea ce priveşte probele administrate, s-a apreciat că declaraţiile martorilor AI, CVV, CC au confirmat faptul că contractul nr. 11/10.03.2009 nu a existat şi nu a fost înregistrat în contabilitatea primăriei, iar în ceea ce priveşte contractele de furnizare material pietros cu nr. 6786 şi 6788, acestea nu au avut la bază hotărâri de Consiliu Local, fiind încheiate doar pe baza notelor justificate întocmite de inculpatul RAM.

De asemenea, s-a apreciat că declaraţia inculpatului RAM a confirmat faptul că, în ceea ce priveşte contractul de achiziţie încheiat cu AF G R M, produsele s-au achiziţionat anterior încheierii contractului şi existenţei hotărârii Consiliului Local, iar motivarea a fost: „ …urgenţa procurării bunurilor  a fost determinată de un eveniment care urma să aibă loc în Căminul Cultural din loc. Fânaţe în zilele imediat următoare facturării, iar acele bunuri erau destinate dotării Căminului Cultural Fânaţe în vederea desfăşurării unor astfel de activităţi”.

În legătură cu acuzaţiile formulate la adresa inculpatului RM, primar al comunei Band, s-a făcut rezumatul următoarelor prevederi legale:

- conform Legii nr. 215/2001, privind administraţia publică locală, consiliul local este autoritate deliberativă, iar primarul este doar autoritate executivă (art. 1 lit. d,e); 

- între primar şi consiliul local nu există raporturi de subordonare (art. 6 al. 2);

- comunele …. sunt unităţi administrativ teritoriale … persoane juridice de drept public cu capacitate deplină de exerciţiu şi patrimoniu propriu (art. 20 al. 1, art. 21 al. 1);

- consiliul local are atribuţii privind gestionarea serviciilor furnizate către cetăţeni, aprobă bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare, aprobă documentaţii tehnico-economice pentru lucrările de investiţii de interes local (art. 36), asigură cadrul necesare furnizării serviciilor publice privind … podurile şi drumurile publice, serviciile comunitare de utilitate publică;

- consiliul local poate contracta prin licitaţie efectuarea de lucrări şi servicii de utilitate publică, în limita sumelor aprobate prin buget (art. 125). Lucrările finanţate din bugetele comunelor se execută numai pe baza unor documentaţii tehnico-economice avizate sau aprobate de consiliul local şi numai pe baza unei licitaţii  în limitele şi condiţiile legii (art. 126);

- primarul  întocmeşte proiectul bugetului şi îl supune aprobării consiliului local, exercită funcţia de ordonator principal de credite, emite dispoziţii cu caracter normativ sau individual. În ceea ce priveşte întocmirea contractelor de furnizări servicii şi achiziţii publice, primarul nu face decât să pună în aplicare hotărârile consiliului local.

Sintetizând atât prevederile legale din cuprinsul Legii 215/2001, cât şi prevederile legale cuprinse în OUG nr. 34/2006, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a considerat că orice contract care implică obligaţii ale primăriei, care determină cheltuieli şi modificări ale structurii bugetului, sunt supuse votului în consiliul local, acest organ deliberativ fiind singurul care poate decide modul în care se pot contracta lucrări şi servicii.

Tot în ceea ce priveşte urmărirea penală s-au evidenţiat următoarele elemente:

La data de 10.02.2012 s-a dispus extinderea cercetărilor şi începerea urmăririi penale faţă de RM sub aspectul săvârşirii  infracţiunii de abuz în serviciu  contra intereselor publice în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art 132 din Legea 78/2000 rap la art. 248 C.p. şi art 2481 cu aplic. art. 41 alin 2 C.p. , fapte comise cu ocazia încheierii celor patru contracte (cele trei arătate la punctul I şi contractul arătat la punctul II); R  Adrian Valeriu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de  abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248 C.p. cu aplic. art. 41 al.2 C.p., fapte comise cu ocazia  derulării contractelor 6786 şi 6788,  prin semnarea facturilor, atât cele iniţiale, cât şi cele stornate şi refacturate (facturile nr. 1-6, emise de SC XX către Primăria Reghin), cât şi în ceea ce priveşte contractul încheiat de A.F. G R. M cu Primăria Band, prin semnarea atât la poziţia delegat al firmei AF G R. M, cât şi la poziţia corespunzătoare persoanei care recepţionează produsele şi faţă de G R. M sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, faptă prev. şi ped. de art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005.

Învinuiţii au fost audiaţi în data de 13.02.2012, după care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de GR, RM şi RAM, aceştia fiind audiaţi în calitate de inculpaţi în prezenţa apărătorilor aleşi.

În privinţa lui G M, prejudiciul reţinut pentru infracţiunea de evaziune fiscală a fost în cuantum de doar 6.702 lei, iar acest lucru, împreună cu starea de sănătate precară a fost motivul pentru care acest învinuit nu a fost reţinut.

În data de 13.02.2012 s-a dispus reţinerea inculpaţilor GR, RM şi RAM, măsurile urmând a expira în data de 14.02.2012, orele 21:35, 22:15, 22:45.

 În cauză s-au efectuat percheziţii la  următoarele imobile:

adresa de domiciliu a inculpatului  GR;

adresa unde inculpatul GR locuieşte fără forme legale şi unde SC XX SRL are sediul social;

adresa de domiciliu a învinuitului G  M şi sediul A.F. G R. M;

adresa Primăriei Band – unde există în original contractele încheiate cu SC XX SRL Crăciuneşti, facturile emise de această societate, oferte;

domiciliul inculpatului R  M, primarul comunei Band şi al lui RVA, fiul acestuia;

de unde au fost ridicate mai multe acte şi bunuri. Între actele identificate în cadrul Primăriei Band aflându-se şi contractele  4829/13.05.2009 – dotare Cămin Fânaţe, nr. 5418/20.06.2009 – tejghele piaţă, nr. 9239/11.11.2009 – cloramină, despre care s-a făcut vorbire mai sus.

S-a argumentat că în cauză sunt întrunite prevederile art. 143 şi 148 lit. f  din C.pr.pen.

În acest sens s-a avut în vedere faptul că, potrivit art. 143 C.pr.pen., măsura arestării inculpaţilor poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că aceştia au săvârşit o faptă prevăzută de legea penală şi s-a apreciat că acest deziderat este împlinit, în cauză existând probe certe de vinovăţie şi, cu atât mai mult, indiciile temeinice solicitate de prevederile legale.

În ceea ce priveşte incidenţa prevederilor art. 148 al. 1 lit. f din C. pr. pen. s-a avut în vedere faptul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpaţilor este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul social concret rezultă din împrejurările concrete în care au fost comise faptele; modalitatea de comitere a faptelor, astfel cum a fost expusă, relevând modalităţi pe care inculpaţii au înţeles să le folosească în vederea sustragerii de la plata sumelor de bani datorate statului – în ceea ce priveşte infracţiunea de evaziune fiscală, prin neînregistrarea facturilor care atestau în mod real operaţiuni comerciale desfăşurate cu alte firme, perioada întinsă în timp în care s-au desfăşurat aceste activităţi, precum şi înregistrarea facturilor fictive, toate acestea ducând la concluzia că inculpatul GR a urmărit săvârşirea acestor fapte. S-a mai menţionat şi faptul că acest inculpat nu s-a limitat la a încheia astfel de contracte doar cu Primăria Band, la dosar existând contracte încheiate şi cu Primăria Şincai şi Primăria Ungheni, contracte asupra cărora există suspiciuni cu privire la încheierea lor în mod nelegal.

 În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii RM şi RVA, s-a apreciat că modul în care au procedat, calitatea pe care o aveau în cadrul aceleaşi instituţii (primul fiind primar, iar cel de-al doilea angajat cu atribuţii în ceea ce priveşte achiziţiile publice), formând astfel o legătură care în esenţă nu putea fi cenzurată decât dacă actele întocmite de inculpatul RAM ar fi fost supuse controlului consiliului local, prejudiciul cauzat prin întocmirea  incorectă a acestor contracte, creează imaginea unui set de fapte penale care se impune a fi sancţionate în mod exemplar.  Ori, în condiţiile în care inculpatul RM este în continuare primar al comunei Band, nu există certitudinea că nu va continua să procedeze în acest fel şi cu ocazia derulării altor relaţii comerciale între instituţia pe care o reprezintă şi alte firme ofertante.

 S-a apreciat că pericolul concret pentru ordinea publică este demonstrat de perseverenţa infracţională a inculpaţilor şi că nu se poate reţine faptul că inculpaţii au săvârşit faptele care fac obiectul prezentului dosar dintr-o eroare, accidental sau fără a avea reprezentarea activităţii infracţionale pe care o comit.

 Astfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş a considerat că se impune luarea măsurii arestării  preventive  faţă de inculpaţii  GR, RM şi RVA, pe  o perioadă de 29 de zile începând cu data de 14.02.2012, atât pentru o bună desfăşurare a cercetărilor penale, cât şi pentru a nu se crea un impact negativ asupra colectivităţii ce aşteaptă măsuri ferme, preventive faţă de autorii unor infracţiuni de evaziune fiscală al căror prejudiciu are o valoare foarte mare,  precum şi în ceea ce priveşte pe autorii unor infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, în condiţiile în care persoanele care au săvârşit aceste din urmă fapte sunt primarul, respectiv persoana angajată în cadrul primăriei cu atribuţii pe achiziţii publice.

2. Punctul de vedere al judecătorului delegat:

Analizând propunerea formulată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală şi în lumina dispoziţiilor legale aplicabile în această materie, instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată în sensul că deşi luarea unei măsuri preventive faţă de inculpaţi se impune, aceasta nu se justifică totuşi, luarea celei mai severe măsuri preventive prevăzută de lege, respectiv arestarea preventivă.

Potrivit dispoziţiilor legale, pentru ca măsura arestării preventive a inculpatului să poată fi luată în cursul urmăririi penale, trebuie să fim în prezenţa probelor sau indiciilor temeinice din care să rezulte săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (art.143 Cod pr.penală) şi să existe vreunul din cazurile reglementate de art.148 Cod pr.penală.

Înainte de a trece însă la analizarea celor două prevederi legale mai sus menţionate în sensul de a vedea în  ce măsură dispoziţiile acestora sunt aplicabile în prezenta cauză, subliniem că trebuie avută în vedere şi analizată şi dispoziţiile art.136 alin.1 Cod pr.penală care defineşte scopul măsurilor preventive. Instanţa observă că în propunerea parchetului nu se arată de ce ar fi necesară luarea măsurii arestării preventive, respectiv în ce măsură această propunere are în vedere asigurarea bunei desfăşurări a procesului penal, ori împiedicarea sustragerii inculpaţilor de la urmărire penală, judecată ori executarea pedepsei.

În măsura în care acceptăm că argumentarea reţinerii temeiului prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală are în vedere în sens larg sau se subscrie şi cerinţei de a asigura buna desfăşurare a procesului penal, urmează să analizăm în mod distinct în ce măsură sunt îndeplinite condiţiile cerute de art.143 Cod pr.penală şi art.148 lit.f Cod pr.penală.

I. Cu privire la disp.art.143 Cod pr.penală în opinia instanţei la dosarul cauzei există probe şi indicii temeinice din care să rezulte bănuiala legitimă că inculpaţii au săvârşit fapte penale, însă cu unele nuanţări sau chiar obiecţii faţă de starea de fapt reţinută de organele de cercetare penală, nuanţări şi obiecţii care vizează cuantumul prejudiciului cauzat, inexistenţa unor acte materiale din conţinutul constitutiv al infracţiunilor afirmativ săvârşite în formă continuată şi  strâns legat de acestea, posibila reţinere a unei alte încadrări juridice. Avem în vedere infracţiunea de abuz în serviciu împotriva intereselor persoanelor în formă agravată, prevăzută de art.2481 , reţinută în sarcina inculpatului RM, în opinia instanţei nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia în ceea ce priveşte cuantumul prejudiciului care să facă posibilă reţinerea acestei infracţiuni în forma calificată.

Chiar dacă în această etapă procesuală, aspectele ce ţin de stabilirea corectei  încadrări juridice a faptelor nu sunt de competenţa instanţei, subliniem totuşi că cercetările fiind la debut, aceste încadrări nu au caracter de certitudine nici pentru parchet. Pe de altă parte, instanţa este sesizată cu starea de fapt descrisă, nefiind legată de încadrarea juridică a faptelor dată de organele de cercetare penală, iar o altă încadrare juridică a faptelor, respectiv posibilitatea reţinerii unor infracţiuni mai puţin grave, influenţează într-un anumit grad şi măsura preventivă care poate fi dispusă faţă de inculpaţi.

Pentru a reveni la probele sau indiciile temeinice cerute de art.143 Cod pr.penală, subliniem că acestea nu trebuie să aibă, cel puţin la momentul arestării preventive, „greutatea” unor probe în sensul că art.5 paragraful 1 lit.c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impune ca autoritatea care dispune arestarea preventivă să fi adunat probe suficiente pentru a formula o acuzare completă în momentul reţinerii sau în timpul arestării (cauza MURRAY c. Regatului Unit din 28.10.1994).

În ceea ce priveşte indiciile temeinice a căror existenţă pot conduce la bănuiala legitimă că inculpaţii au săvârşit anumite fapte penale, arătăm că aceasta este o noţiune autonomă, dezvoltată de curte în mai multe hotărâri, urmând a fi interpretată prin urmare prin prisma jurisprudenţei Curţii europene. În acest context subliniem că şi în măsura în care nu există elemente probatorii, este suficient să existe elemente sincere şi autentice de natură a convinge un observator independent că pesoana în cauză este posibil să fi comis infracţiunea de săvârşirea căreia este acuzat (Fox, Campbell şi Hartley c.Regatului Unit, CEDO, Hotărârea din 30.08.1990, Berklay c.Turciei, Hotărârea din 01.03.2001).

Urmând a analiza punctual elementele care constituie indicii temeinice în mod concret în prezenta speţă, facem următoarele precizări:

1. Cu privire la contractele nr.6786 şi 6788 din data de 24.08.2009 având ca obiect achiziţia cantităţilor de 500 mc piatră spartă, 500 mc piatră concasată, respectiv 2.800 mc balast, există mai multe împrejurări, care coroborate, duc la concluzia că acestea au fost fictive, în sensul că bunurile (produse balastiere) nu au fost achiziţionate în mod real de către furnizorul SC „XX” SRL şi prin urmare, nu au intrat în mod real în patrimoniul Primăriei Band ca beneficiar al acestor două contracte.

Avem în vedere faptul că din actele dosarului rezultă că furnizorii firmei inculpatului GR, respectiv societăţile comerciale SC „XXX” SRL Sibiu- de la care s-au achiziţionat bunurile care fac obiectul contractelor de furnizare de produse nr.6786 şi nr.6788 din 24.08.2009, precum şi SC „X2X” SRL Galaţi, SC „X1X” SRL Bucureşti, nu există (respectiv firme cu această denumire şi cu datele de identificare menţionate în facturile prezentate de inculpatul GR, nu au fost găsite în baza de date a ONRC).

Mai mult, nu doar că aceste societăţi nu există ca entităţi juridice, nici persoanele care aparent le-au reprezentat, fiind trecute ca şi delegaţi ai acestora, nu au putut fi identificate, fiind vorba de persoane fictive (MA pentru SC „X2X” SRL, Prodan Tiberiu pentru SC „X1X” SRL). Pentru aşa zisul furnizor al celor două contracte analizate la acest punct, respectiv SC „XXX” SRL Sibiu, situaţia este şi mai clară întrucât „delegatul” Pop Adrian nu are nici un fel de date de identificare trecute pe factură, care să facă posibilă identificarea.

Aceste elemente se coroborează şi cu declaraţiile inculpatului GR, care nu a fost în măsură să dea nici un detaliu sau informaţie concretă, verificabilă, cu privire la firmele de la care s-a aprovizionat sau persoanele care au acţionat şi s-au prezentat în numele acestora (a se vedea declaraţia inculpatului în faţa instanţei care face referiri absolut generale la obţinerea unor informaţii de pe Internet sau de la o persoană neidentificată). 

De asemenea este relevantă şi maniera descrisă tot de inculpatul GR, cu privire la aşa zisa achiziţie a acestor bunuri, din declaraţia dată de inculpat în faţa instanţei rezultând că firma sa ar fi achiziţionat toate acele produse balastiere doar scriptic, ca un fel de intermediar, produsele fiind de fapt livrate de către furnizorul iniţial ( conform facturilor SC „XXX” SRL Sibiu) direct Primăriei Band în calitate de beneficiar şi descărcate pe străzile unde se efectuau lucrări de pietruire.

În sprijinul susţinerii că aceste achiziţii au fost fictive, respectiv că bunurile în materialitatea lor nu au fost livrate nici către SC „XX” SRL nici către Primăria Band, vin şi depoziţiile martorelor AI şi CVV, ambele angajate ale Primăriei Band în calitate de referent. Acestea arată că deşi au fost numite în comisia de recepţie a bunurilor şi au semnat procesul verbal de recepţie din 09.10.2009 (pentru contractul 6788), nu au fost niciodată să vadă fizic dacă aceste bunuri au fost livrate de către SC „XX” SRL Crăciuneşti. Ambele martore admit că au semnat procesul verbal de recepţie într-un birou din cadrul primăriei unde le-a fost adus pentru semnare împreună cu un  grafic de livrare de către inculpatul RAM.

Observăm că obiectul acestor contracte fiind produse balastiere, care afirmativ au fost imediat utilizate la pietruirea drumurilor, nu se poate verifica, cel puţin în acest stadiu al procedurii, dacă cantităţile menţionate în contract au fost folosite la aceste lucrări (avem în vedere faptul că lucrări de acest gen presupun în mod evident folosirea unor cantităţi mult mai mari de produse de acest gen, în mod repetat, situaţie în care este foarte uşor „să se piardă urma” tuturor cantităţilor de produse folosite. Un alt indiciu care susţine ideea că aceste contracte sunt fictive rezultă din faptul că din datele cuprinse în facturile emise de SC XXX” SRL Sibiu (de la care inculpatul GR susţine că s-a aprovizionat cu materialul balestier) ar rezulta că SC XX SRL Crăciuneşti a achiziţionat bunurile ce fac obiectul contractelor de furnizare de produse 6786 şi 6788 din 24 august 2009, după ce aceştia au fost facturate către Primăria Band şi după ce această instituţie a efectuat plăţile.

Astfel, facturile prezentate de inculpatul GR apar ca fiind emise în perioada 27.10.2009-21-12-2009, în timp ce contractele în discuţie au fost încheiate anterior (24.08.2009), facturile emise în baza lor de SC XX SRL au o dată anterioară (26 august 2009), la fel şi ordinele de plată prin care Primăria Band a efectuat plăţile.

Probabil această inadvertenţă a fost observată ulterior şi pentru a se masca fictivitatea tranzacţiilor, facturile iniţiale emise de SC XX SRL (având o dată anterioară celor de achiziţie) au fost stornate şi apoi au fost emise noi facturi.

Raportat la activitatea infracţională a inculpaţilor RM şi RVA, subliniem că în legătură cu aceste contracte nu au fost respectate nici măcar dispoziţiile OUG nr.34/2006 privind achiziţiile publice, în ceea ce priveşte cererea de oferte.

Chiar şi pentru această procedură mai simplă din punct de vedere al achiziţiilor şi care nu implica efectuarea unei licitaţii, dispoziţiile legale mai sus amintite prevăd obligativitatea parcurgerii unor proceduri prealabile vizând calcularea valorii estimate a contractului înainte de iniţierea procedurii de atribuire a acestuia. De asemenea, chiar dacă inculpaţii susţin în apărare că au existat prevăzute în buget sume pentru pietruirea drumurilor, acestea sunt dispoziţii generale, pentru modul concret în care aceste sume urmau a fi cheltuite, fiind necesare decizii, hotărâri ale Consiliului local. Astfel cum în mod corect s-a arătat în propunerea parchetului conform dispoziţiilor Legii nr.215/2001 privind Administraţia publică locală, Consiliul local este autoritate deliberativă iar primarul doar autoritate executivă. De asemenea Consiliul local aprobă documentaţia tehnico-economică pentru lucrările de investiţii de interes local, asigură cadrul necesar furnizării serviciilor publice privind podurile şi drumurile publice, poate contracta prin licitaţie efectuarea de lucrări şi servicii de utilitate publică, în limita sumelor aprobate prin buget (art.125). Lucrările finanţate din bugetele comunelor se execută numai pe baza unor documentaţii tehnico-economice avizate sau aprobate de Consiliul local.

Pentru cele două contracte în discuţie nu au existat hotărâri ale Consiliului local, nu a fost întocmită şi nici nu a fost aprobată o documentaţie tehnico-economică şi nici măcar nu au fost cerute mai multe oferte, inculpatul RM şi fiul acestuia, inculpatul RA discutând direct cu inculpatul GR, căruia afirmativ i-ar fi spus că au nevoie de piatră pentru reparatul drumurilor, iar inculpatul GR ar fi luat legătura cu firma furnizoare.

Astfel cum am arătat deja şi în opinia instanţei aceste două contracte sunt fictive şi în mod evident au fost încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legale privind achiziţiile publice reglementate de OUG nr.34/2006.

Cu toate acestea nu putem fi de acord cu susţinerea parchetului în sensul că cuantumul fiecărui contract în parte depăşeşte suma de 15.000 euro, plafon valoric maxim pentru care contractele se puteau atribui în mod direct doar pe baza unor cereri de oferte. (art.19 OUG 34/2006).

Avem în vedere faptul că cel puţin în facturile iniţiale respectiv VUL01 şi VUL02 din  26.08.2009 (în baza cărora s-au şi făcut plăţi prin ordine de plată), se arată distinct care este valoarea contractului şi cât din aceasta reprezintă TVA, iar potrivit regulilor de estimare, prevăzute în art.25 din acelaşi text de lege la estimarea valorii contractului de achiziţie publică nu se calculează/însumează şi taxa pe valoare adăugată.

Art.25 alin.1 „Autoritatea contractantă are obligaţia de a estima valoarea contractului de achiziţie publică pe baza calculării şi însumării tuturor sumelor plătibile pentru îndeplinirea contractului respectiv, fără taxa pe valoare adăugată …”.

În consecinţă, la stabilirea valorii contractului, ca şi la stabilirea prejudiciului (cauzat prin faptul că deşi contractele au fost fictive, bunurile nu au fost efectiv livrate şi totuşi au fost plătite), urmează a fi scăzut TVA menţionat distinct pe facturi.

Dacă facem calculele necesare, pentru factura VUL01/26.08.2009, scăzând din 73.185 TVA în valoare de 11.685, obţinem suma de 61.881 RON, ceea ce la un curs lei/Euro de 4,3, ne aduce la o valoare a contractului de 14.390 de Euro, adică sub plafonul de 15.000 Euro prevăzut de lege.

Similar, în ceea ce priveşte factura VUL02 din 26.08.2009, prin scăderea din valoarea de 73.304 RON, a TVA-ului de 11.704 RON, se ajunge la suma de 61.600 RON, care la acelaşi curs valutar de 4,3, reprezintă 14.325 Euro.

Chiar dacă aparent nu s-au încălcat prevederile art.19 din OUG 34/2006, în sensul că valoarea fiecărui contract în parte nu depăşeşte 15.000 Euro, dispoziţiile acesteia au fost eludate, dacă avem în vedere prevederile art.27 alin.5 din aceeaşi ordonanţă,  în conformitate cu care:

„În cazul în care autoritatea contractantă îşi propune să achiziţioneze produse similare, dar defalcate pe loturi a căror cumpărare se realizează prin atribuirea mai multor contracte de furnizare distincte, atunci valoarea estimată se consideră a fi valoarea cumulată a tuturor loturilor.”

Aceste dispoziţii trebuie coroborate cu prevederile art.23 care interzic divizarea contractelor de achiziţie în mai multe contracte distincte de o valoare mai mică, în scopul de a evita aplicarea prevederilor din ordonanţă care instituie obligaţii ale autorităţilor contractante în raport cu anumite praguri valorice.

În cauză este vorba în mod evident de produse similare (piatră spartă, piatră concasată, balast), care sunt şi denumite generic produse balastiere.

Prin urmare, suntem din nou în prezenţa nerespectării procedurii stabilite de lege pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, vinovate de aceste aspecte fiind atât inculpatul RAM, în calitatea sa de specialist în achiziţii publică, cât şi inculpatul RM, care a semnat aceste contracte.

Apărarea acestui din urmă inculpat în sensul că nu cunoaşte dispoziţiile legale în materie nu pot fi primite, în condiţiile în care art.51 alin.4 din Codul penal arată că necunoaşterea sau cunoaşterea greşită a legii penale nu înlătură caracterul penal al faptei.

Pentru a concluziona, chiar dacă suntem de acord că:

a) cele două contracte sunt fictive.

b) au fost încheiate cu nerespectarea sau mai bine zis încălcarea dispoziţiilor art.19, 23, 27 alin.5 din OUG 34/2006 şi a altor dispoziţii care prevăd estimarea valorii, cererea de oferte, etc.

c) au cauzat prejudiciu Primăriei Band care a plătit pentru bunuri/produse care nu au fost livrate/primite în mod real.

d) au fost evidenţiate de inculpatul GR în actele contabile deşi nu aveau la bază operaţiuni reale,

totuşi, valoarea prejudiciului este mai mică decât cea prezentată de Parchet, şi la acest moment constă în adiţionarea sumelor prevăzute în facturi, din care se scade TVA-ul, adică în total 123.481 RON (61.881 RON+61.600 RON).

2. Cu privire la contractul nr.11/10 martie 2009, având ca obiect 25 bănci fontă, 50 mase pliabile, 300 scaune rabatabile, instanţa apreciază că din actele dosarului, la acest moment se desprind două concluzii:

a.) Nu se poate stabili cu certitudine dacă este vorba sau nu de un contract fictiv, respectiv dacă bunurile au fost livrate sau nu în mod real Primăriei Band.

b.) Cel puţin până acum, chiar dacă acceptăm că există nereguli cu privire la acest contract, el nu a produs prejudiciu Primăriei Band deoarece valoarea lui (155.000) nu a fost achitată de Primărie.

Cu privire la prima concluzie arătăm următoarele: inculpatul GR şi inculpaţii RM şi RAM prezintă variante diametral opuse: în timp ce inculpatul GR susţine că a livrat efectiv produse, aspect care ar fi dovedit de semnarea contractului şi a procesului-verbal de recepţie de către inculpatul RM, acesta din urmă arată că a semnat aceste acte din eroare, că în momentul în care a luat act de această eroare a încercat îndreptarea situaţiei prin încheierea unei note (prin care se atestă că Primăria Band nu are datorii faţă de SC X2X1 SRL) şi că bunurile nu au fost efectiv livrate, acesta fiind şi motivul pentru care contractul nu a fost înregistrat în contabilitatea primăriei, şi pentru care nu au fost plătite, între părţi existând un litigiu de natură comercială în legătură cu executarea acestui contract.

În opinia instanţei, este nevoie de administrarea unui probatoriu mai vast pentru a putea stabili cu certitudine care din cele două variante este reală.

Într-adevăr, poziţia inculpatului Rupi (preluată oarecum de Parchet) este susţinută de semnarea actelor (contract, proces-verbal de recepţie de către primar).

Pe de altă parte, nici explicaţia acestuia că le-ar fi semnat din eroare, nu poate fi înlăturată total, în această etapă, în condiţiile în care cu firma inculpatului GR se derulau mai multe contracte.

Această explicaţie sau poziţie, a unei erori, este susţinută de neplata preţului contractului.

În concluzie, în lipsa unor elemente suficiente, toate operaţiunile ce ţin de încheierea sau executarea acestuia contract nu pot fi încă reţinute ca acte materiale în structura infracţiunilor în formă continuată reţinute în sarcina inculpaţilor.

Pentru a ajunge la ce-a de a doua concluzie, arătăm încă o dată că prin neplată, în acest moment, Primăria Band nu a suferit niciun prejudiciu.

Prin urmare, suma de 155.000 lei nu poate fi luată în calcul la stabilirea prejudiciului total cauzat Primăriei Band, prin încheierea contractelor fictive, astfel încât nu ajungem la un prejudiciu de 200.000 lei, cerut de art.146 Cod penal, pentru a fi în prezenţa unor „consecinţe deosebit de grave”, care să permită reţinerea infracţiunii de abuz în serviciu în forma calificată prevăzută de art.2481 Cod penal.

În legătură cu acest contract, apreciem că se impune o ultimă precizare: procesul-verbal de sechestru asigurător din 27 mai 2011, încheiat în dosarul de executare 23358688 al AFP Tg.Mureş, depus şi invocat în apărare de inculpatul GR, nu face dovada, astfel cum susţine acesta, că bunurile au fost predate efectiv Primăriei Band.

Aşa cum rezultă din acest proces-verbal cât şi din anexa nr.1, bunurile au fost identificate de executori fiscali, scriptic, din contractul prezentat de inculpatul GR, şi au fost lăsate în custodia acestuia, care urma a le depozita în Crăciuneşti la sediu firmei sale.

Aceste bunuri nu au fost identificate fizic de inspectorii fiscali la sediu Primăriei Band, unde aceştia nici nu s-au deplasat, doar inculpatul GR, menţionând la rubrica „obiecţii”, că bunurile se află la sediul Primăriei Band şi nu au fost preluate de SC XX SRL.

Din nou, care dacă e cuprinsă într-un act scris, e vorba doar de susţinerea inculpatului GR, iar în lipsa identificării fizice a bunurilor de către executori prin deplasare la Primăria Band, acest sechestru nu are nicio valoare.

3. Cu privire la contractul 3693/8 aprilie 2009, afirmativ încheiat de Primăria Band cu A.F. G R M, remarcăm că sunt într-adevăr anumite nereguli, inclusiv, aspecte ce privesc încălcarea dispoziţiilor OUG 34/2006 privind achiziţiile publice, însă în opinia instanţei, din nou, nu se poate susţine că ar fi vorba de un contract fictiv şi că în urma lui Primăria ar fi suferit vreun prejudiciu.

Astfel, este adevărat că, în evidenţele primăriei nu a fost găsit contractul nr.3693/8 aprilie 2009 ci un contract cu alt număr, respectiv 4829/13 mai 20009.

Obiectul acestui contract îl reprezintă bunuri care există însă fizic, material (polonice, cratiţe, vase, pahare), şi că chiar dacă există o neconcordanţă între numărul contractului înregistrat la Primărie (4829) şi numărul care apare pe factura emisă de AF G M (3693/8.04.2009), aceasta nu este în mod necesar imputabilă Primăriei sau reprezentanţilor acestora.

Dacă este vorba de o eroare materială sau de aspecte mai grave, urmează a se stabili în urma cercetărilor ce se vor derula, însă în acest moment nici Parchetul nu susţine că respectivele bunuri nu ar există sau că nu s-ar  fi folosit la dotarea Căminului Cultural din Fânaţe.

În condiţiile în care bunurile au fost efectiv preluate şi există în mod real, fizic, nu se poate susţine că prin plata acestora s-ar fi cauzat un prejudiciu Primăriei Band.

Emiterea facturii anterior emiterii contractului, deşi nu reprezintă o practică legală, în condiţiile în care pentru autorităţile publice nu sunt valabile aceleaşi reguli ca şi pentru comercianţi (unde factura poate ţine loc de contract) nu dovedeşte decât graba cu care s-a acţionat şi faptul că, din nou au fost eventual încălcate unele prevederi ale OUG 34/2006.

Şi aici însă aspectele urmează a fi clarificate deoarece, în ceea ce priveşte achiziţiile care au făcut obiectul contractului a existat o hotărâre a Consiliului Local, precum şi avizul Comisiei de buget (a se vedea declaraţia martorilor AI şi CC).

Raportat la valoarea contractului (41.885 lei), observăm că este de aproximativ 9.740 Euro, adică sub pragul valoric de 15.000 Euro, impus de art.19 din OUG 34/2006 şi nu avea ca obiect produse similare cu alte contracte, ca să putem vorbi de loturi, partajare, etc.

În aceste condiţii, nu era necesară derularea unei proceduri ce presupune licitaţii, urmând a se vedea în ce măsură a fost respectat procedura cererii de oferte (atribuire directă).

Este însă foarte important de subliniat faptul că existenţa fizică a bunurilor ce fac obiectul contractului şi respectiv preluarea lor şi dotarea căminului este confirmată prin probe (declaraţiile martorilor Costin şi Almăşan care arată că au participat la comisia de recepţie şi au văzut fizic bunurile).

Pentru a concluziona aspectele ce ţin de incidenţa art.143 Cod procedură penală, în opinia instanţei:

a) au fost încheiate operaţiuni şi contracte fictive de inculpatul GR şi inculpatul RM, cu complicitatea inculpatului RAM, însă în acest moment pot fi avute în vedere doar contractele 6786 şi 6788 din 24 august 2009.

b) există mai multe contracte cu privire la care nu s-au respectat anumite prevederi din OUG 34/2006, însă prejudiciul actual este doar cel cauzat prin contractele 6786 şi 6788, adică 123.481 lei, prin urmare nu este justificată reţinerea variantei calificate a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

II. Cu privire la temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, instanţa apreciază că acesta nu poate fi reţinut, cu privire la niciunul dintre inculpaţii din prezenta cauză, neexistând probe că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.

 În primul rând, un pericol (pentru ordinea publică) pentru a fi cert, trebuie să fie şi actual. Această situaţie nu o regăsim însă în cauză, în condiţiile în care faptele au fost afirmativ săvârşite de inculpaţi la nivelul anului 2009, perioadă după care nu mai există niciun element în sensul  că inculpaţii ar fi continuat săvârşirea unor activităţi ilicite.

Fără a contesta sau subaprecia în nici un fel gravitatea faptelor afirmative comise de către inculpaţi, apreciem că acesta nu poate fi unicul criteriu avut în vedere la luarea măsurii preventive, respectiv la alegerea celei mai grave dintre acestea:

Acest criteriu, respectiv gravitatea infracţiunii poate determina autorităţile să dispună (şi să menţină) arestarea preventivă, doar pentru împiedicarea săvârşirii de noi infracţiuni şi, dacă circumstanţele cauzei, în special antecedentele şi personalitatea acuzatului, fac ca riscul săvârşirii de noi infracţiuni să fie plauzibil (a se vedea  în acest sens cauza Dumont-Maliverg c.Franţei, hotărârea din 31 mai 2005).

În acest context, subliniem că fiecare dintre cei trei inculpaţi se află la primul conflict cu legea penală, nu a suferit anterior condamnări sau sancţiuni de altă natură şi nu sunt date că s-ar afla în curs de cercetare pentru săvârşirea altor fapte penale.

Toţi trei inculpaţii provin din familii organizate, se bucură de sprijinul acestora, fiecare este în felul său apreciat în comunitatea din care face parte, şi cel puţin până la afirmativa săvârşire a faptelor din această cauză şi-au asigurat existenţa prin mijloace oneste.

Inculpatul RM a avut şi o carieră impresionantă pe plan artistic, activitate care la rândul ei s-a concretizat şi în beneficii economice.

Astfel, în nici un fel, antecedentele sau personalitatea inculpaţilor nu pot justifica luarea măsurii arestării preventive, iar astfel cum am arătat, gravitatea faptei săvârşite prin ea însăşi nu poate constitui unicul temei al unei măsuri atât de grave.

Cu privire la inculpatul GR nu este de neglijat nici faptul că potrivit încadrării juridice reţinute acesta ar putea beneficia pe parcursul procesului penal de beneficiile art.10 din Legea nr.241/2005.

În acest moment cuantumul prejudiciului reţinut este sub 50.000 euro, astfel încât achitarea integrală a acestuia până la termenul prevăzut de lege, exclude aplicarea unei sancţiuni penale, fiind imperativ prevăzută sancţiunea administrativă. Posibila achitare a prejudiciului de către inculpat nu reprezintă doar o speculaţie a instanţei, în condiţiile în care, potrivit chitanţei depuse, inculpatul a achitat deja suma de 20.500 lei, manifestându-şi intenţia de a achita şi restul prejudiciului înregistrat.

Şi acest element la limită descrie o circumstanţă reală şi personală urmează a fi avut în vedere de instanţă la corecta individualizare a măsurii preventive ce urmează a fi aplicată.

 Nu în ultimul rând, dorim să arătăm că inculpaţii nu sunt cercetaţi pentru săvârşirea unor fapte ce presupun violenţe fizice sau psihice, fapte care prin ele însele creează un sentiment de nelinişte şi insecuritate în rândul comunităţii în condiţiile în care aduc atingere celor mai importante valori sociale apărate de lege, respectiv viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică a persoanei.

În altă ordine de idei, în cauza Calmanovici c.României (hotărârea din 1 iulie 2008), Curtea Europeană a arătat că potrivit art.5 paragraful 3, autorităţile trebuie să ia în considerare măsurile alternative la arestarea preventivă atâta vreme cât acuzatul oferă garanţii în privinţa prezentării sale la proces.

Astfel cum am arătat, inculpaţii au domicilii stabile, o viaţă organizată, astfel încât nu există nici un element din care să se poată deduce vreo intenţie de sustragere.

În această situaţie, instanţa apreciază că o măsură preventivă mai puţin gravă, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea de domiciliu corespunde atât exigenţelor prevăzute de art.136 Cod pr.penală în sensul că asigură buna desfăşurare a procesului penal prin ţinerea aproape a inculpaţilor de autorităţile judiciare, cât şi necesitatea protejării ordinii publice, a interesului public prin evitarea riscului săvârşirii de noi infracţiuni.

Avem în vedere faptul că potrivit obligaţiilor ce se impun pe durata acestei măsuri, inculpaţii se află sub atenta supraveghere a organelor de poliţie de domiciliu, care au obligaţia de a stabili programe de supraveghere şi au de asemenea obligaţia de a se prezenta la orice solicitare a organelor de cercetare.

De asemenea, ţinând cont că faptele afirmativ comise sunt grave, iar în ceea ce îl priveşte pe inculpatul RM, ecoul negativ este cu atât mai mare cu cât acesta s-a folosit de funcţia pe care o avea pentru a săvârşi faptele penale cercetate, pentru a evita orice risc privind reluarea sau continuarea activităţii infracţionale instanţa va dispune faţă de fiecare inculpat obligaţia de a nu exercita profesia, meseria sau de a nu desfăşura activitatea în exercitarea căreia s-a săvârşit fapta.

În cazul inculpatului GR este vorba de interdicţia de a desfăşura activităţi comerciale similare celor în exercitarea cărora afirmativ a comis infracţiunile din prezenta cauză.

În cazul inculpatului RM este vorba de activitatea specifică funcţiei de primar, în virtutea căreia a semnat contractele despre care am relatat, iar în privinţa inculpatului RAM profesia de specialist în achiziţii publice în cadrul unei autorităţi sau instituţii publice.

Faţă de cele ce preced instanţa va respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, având ca obiect  arestarea preventivă a inculpaţilor GR, RM şi RAM şi va lua faţă de fiecare inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu,, stabilind în sarcina inculpaţilor obligaţiile stabilite de art.145 alin 11  şi alin.12 lit.c şi f Cod pr.penală.

Pornind de la soluţia care se va pronunţa în prezenta cauză, urmează ca în temeiul art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauza să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

I. In baza art. 1491 alin.9 Cod procedură penală, coroborat cu art. 136 alin.1, art. 143 si art.148 lit. f Cod procedură penală, respinge propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, având ca obiect  arestarea preventivă a inculpaţilor GR ( fiul lui M şi M, născut la data de 15.07.1976 în Tg Mureş, jud.Mureş, cetăţean român, domiciliat jud.Mureş, RM (fiul lui V şi M, născut la data de 10.08.1960 în Târnăveni, jud.Mureş, cetăţean român, domiciliat ) şi RVA (fiul lui M şi E, născut la data de 09.01.1984 în Bucureşti, cetăţean român, domiciliat ), pe o periodă de 29 de zile începând cu data de 14 februarie 2012.

II. În baza art. 149 alin.12 Cod procedură penală, raportat la art.146 alin.111 Cod procedură penală, dispune luarea faţă de inculpatul GR ( fiul lui M şi M, născut la data de 15.07.1976 în Tg Mureş, jud.Mureş, cetăţean român, domiciliat a măsurii  preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art.136 pct.1 lit.b Cod procedură penală, pe o perioada de 29 de zile, începând cu data de 14 februarie 2012 şi pana la13 martie 2012

În baza art. 145 alin.11  şi alin.12 lit. c şi f Cod procedură penală, pe  durata măsurii obligări de a nu părăsi localitatea  inculpatul GR va respecta următoarele obligaţii:

-să  se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Poliţia comunei Crăciuneşti (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat;

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Mureş;

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

-să nu se apropie de coinculpaţii RM ŞI RAM şi de martorii CVV, AI şi CC şi  să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

-Să nu desfăşoare nicio activitate comercială  similară celor în exercitarea cărora  (afirmativ) a comis faptele pentru care e cercetat în prezenta cauză.

În baza art.145  alin.22  Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului GR că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor care îi revin, sa va lua faţă de el măsura arestării preventive.

III. În baza art. 149 alin.12 Cod procedură penală, raportat la art.146 alin.111 Cod procedură penală, dispune luarea faţă de inculpatul RM (fiul lui V şi M, născut la data de 10.08.1960 în Târnăveni, jud.Mureş, cetăţean român, ) a măsurii  preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art.136 pct.1 lit.b Cod procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 februarie 2012 şi până la 13 martie 2012.

În baza art. 145 alin.11  şi alin.12 lit. c şi f Cod procedură penală, pe  durata măsurii obligări de a nu părăsi localitatea  inculpatul RM va respecta următoarele obligaţii:

-să  se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Poliţia comunei BAND (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat;

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Mureş;

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

-să nu se apropie de coinculpatul GR şi de martorii CVV, AI şi CC precum şi de membrii Consiliului local ai comunei Band şi  să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

-Să nu îşi exercite profesia, meseria sau sa nu desfăsoare activitatea in exercitarea căreia ( afirmativ) a savârşit fapta pentru care e cercetat în prezenta cauză.

În baza art.145  alin.22  Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului RM că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor care îi revin, sa va lua faţă de el măsura arestării preventive.

IV. În baza art. 149 alin.12 Cod procedură penală, raportat la art.146 alin.111 Cod procedură penală, dispune luarea faţă de inculpatul RAM (iul lui M şi E, născut la data de 09.01.1984 în Bucureşti, cetăţean român,) a măsurii  preventive a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, prev. de art.136 pct.1 lit.b Cod procedură penală, pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 februarie 2012 şi până la 13 martie 2012.

În baza art. 145 alin.11  şi alin.12 lit. c şi f Cod procedură penală, pe  durata măsurii obligări de a nu părăsi localitatea  inculpatul RAM va respecta următoarele obligaţii:

-să  se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

-să se prezinte la Poliţia comunei BAND (organ de poliţie desemnat cu supravegherea), conform programului ce va fi întocmit sau ori de câte ori este chemat;

-să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea Tribunalului Mureş;

-să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

-să nu se apropie de coinculpatul GR şi de martorii CVV, AI şi CC precum şi de membrii Consiliului local ai comunei Band şi  să nu comunice cu aceştia, direct sau indirect.

-Să nu îşi exercite profesia, meseria sau sa nu desfăsoare activitatea in exercitarea căreia ( afirmativ) a savârşit fapta pentru care e cercetat în prezenta cauză.

În baza art.145  alin.22  Cod procedură penală, atrage atenţia inculpatului RAM că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii dispuse sau a obligaţiilor care îi revin, sa va lua faţă de el măsura arestării preventive.

V. Dispune comunicarea prezentei încheieri organelor menţionate de art. 145  alin.21 Cod procedură penală.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în cauza rămân în sarcina acestuia.

Cu drept de recurs în termen de 24 de ore  de la pronunţare pentru inculpaţi  şi pentru procuror.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2012, orele 22.55.

Domenii speta

Spete similare