Proces verbal de stabilire a cheltuielilor de executare. Stabilirea datei de la care începe să curgă termenul pentru formularea contestaţiei la executare în situaţia în care acest act nu a fost comunicat expres debitorului. (art. 401 alin. 1 lit a din vec

Sentinţă civilă 13265 din 31.10.2014


Contestatorii au formulat o contestaţie împotriva actelor de executare întocmite tot în dosarul de executare C/E/2012 al BEJ Z, fiind constituit dosarul înregistrat la Judecătoria Craiova sub nr. D, iar la dosarul instanţei s-a depus, la fila 4 şi procesul verbal de cheltuieli.

Potrivit art. 401 alin. 1 lit. a, contestaţia se face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

În speţa de faţă contestatorii au luat cunoştinţă de actul de procedură în care sunt evidenţiate cheltuielile de executare cel mai târziu la data înregistrării la Judecătorie a cererii de chemare în judecată ce a stat la baza constituirii dosarului D., în care a fost depus şi procesul verbal de cheltuieli. (fila  4 din dosarul D)

 În această situaţie formularea unei cereri în anul 2014 prin care se contestă cheltuielile de executare, ce nu au suferit modificări din anul 2013 este făcută cu depăşirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care excepţia tardivităţii va fi admisă.

Deliberând asupra cauzei civile de faţă constată următoarele:

 Prin cererea înregistrată la Judecătoria Craiova în data de 27.06.2014 contestatorii A. au formulat contestaţie la executare în contradictoriu cu intimaţii B. solicitând anularea formelor de executare efectuate in dosarul de executare aflat pe rolul Biroului Executorului Judecătoresc Z, respectiv somaţia din 18.06.2014 si procesul verbal privind cheltuielile de executare.

Au motivat că la data de 19.06.2014 au fost înştiinţaţi prin somaţia din data de 18.06.2014 aflata in dosarul de executare nr. C/E/2012 al BEJ cu menţiunea de a achita suma de 2.845,8 lei reprezentând cheltuieli executare silita.

Menţionează că executarea silita a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă s-a efectuat doar parţial în sensul ca executorul judecătoresc a amplasat semne exterioare care delimitează proprietatea contestatorilor de proprietatea intimaţilor.

Ca atare consideră ca nu pot fi obligaţi la plata cheltuielilor de executare întrucât executarea s-a făcut doar parţial fără ca ei sa împiedice în vreun fel continuarea executării.

Pe rolul Judecătoriei Craiova este înregistrat dosarul având ca obiect obligaţia de a face, soluţionat la data de 3.03.2014, soluţie care a fost atacata cu apel de către debitorii din prezenta contestaţie, iar pana la pronunţarea unei hotărâri definitive consideră că executarea silita este nelegala.

Cheltuielile de executare sunt supuse controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei cuantumului cheltuielilor.

Astfel, cheltuielile trebuie sa fie proporţionale cu lucrările activităţii de executare silita care le-a generat, principiul proporţionalităţii fiind de altfel expres prevăzut in dispoziţiile art. 39 alin. 2 teza II din Legea 188/2000 pentru situaţia executării obligaţiei după emiterea somaţiei: „in cazul in care debitorul, somat sa îşi îndeplinească obligaţia, a executat-o de îndată sau in termenul acordat de lege, el nu va fi ţinut sa suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum si onorariul executorului judecătoresc si, daca este cazul, al avocatului creditorului, proporţional cu activitatea depusa de aceştia."

Altfel, s-a materializat riscul de a suporta un onorariu stabilit in mod discreţionar, al cărui cuantum nu se regăseşte in complexitatea lucrărilor de executare.

In acest sens, s-a pronunţat si Curtea Constituţionala, prin decizia nr. 206 din 15 mai 2003, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 388 din 5 iunie 2003 si decizia nr. 1040/13.11.2007: "stabilirea cheltuielilor de executare, prevăzuta de art. 3717 alin. 3 si 4 din C.P.C, printr-un proces-verbal care constituie titlu executoriu, încheiat de executorul judecătoresc, nu este un act arbitrar al acestuia".

In condiţiile in care, in ceea ce priveşte posibilitatea reducerii onorariilor practicate de către avocaţi exista un text legal constituit de dispoziţiile art. 274 alin. 4 C.P.C, trebuie ca, pentru identitate de raţiuni, aceste dispoziţii sa poată fi aplicate si in cazul onorariilor practicate de executorul judecătoresc. Aceasta întrucât, acolo unde exista aceleaşi raţiuni se aplica aceleaşi principii. Or, activitatea prestata de executorii judecătoreşti este similara activităţii prestate de avocaţi, executarea silita fiind o etapa a procesului civil.

Nu se intervine in contractul de executare silita încheiat intre creditor si avocat, instanţa urmând doar sa aprecieze in ce măsura onorariul părţii care solicita punerea in executare trebuie suportat de către debitor.

In consecinţa, onorariul executorului judecătoresc trebuie sa reprezinte echivalentul muncii prestate de acesta pentru punerea in executare a hotărârii judecătoreşti şi nu sa constituie un mijloc de rotunjire a veniturilor, in detrimentul debitorului urmărit.

În drept, întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 399 - 402 si art. 404 alin. 1 cpc.

Intimaţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestaţiei la executare.

In ceea ce priveşte solicitarea contestatorilor de anulare a formelor de executare efectuate in cadrul dosarului de executare C/E/2012 al BEJ, respectiv a somaţiei din 18.06.2014 si a procesului-verbal privind cheltuielile de executare, invocă excepţia tardivităţii introducerii contestaţiei si excepţia autorităţii de lucru judecat.

Astfel, contestatorii au luat la cunoştinţa de executarea silita pornita în cadrul dosarului de executare nr. C/E/2012 al BEJ Z, încă din anul 2013, odată cu comunicarea primei somaţii prin care li se solicita sa lase în deplina proprietate si liniştita posesie terenul in suprafaţa de 56 m, astfel cum s-a stabilit prin sentinţa Judecătoriei Craiova, solicitându-li-se totodată si plata cheltuielilor de executare in cuantum de 2.845,5 lei, cheltuieli de executare care au fost stabilite conform procesului-verbal din 11.01.2013. Prin urmare, de la acea data a început sa curgă termenul de 15 zile pentru depunerea contestaţiei împotriva executării silite, inclusiv împotriva cheltuielilor de executare silita. Prin somaţia emisa in data de 18.06.2014, executorul judecătoresc reiterează practic solicitările efectuate prin actele anterioare de executare silita, respectiv plata cheltuielilor de executare, al căror cuantum era deja cunoscut de către contestatori, nefiind contestat.

De altfel, în anul 2013, contestatorii au mai formulat o contestaţie la executare prin care au solicitat anularea actelor de executare din acelaşi dosar de executare silita, contestaţie care a fost respinsa in mod irevocabil.

Analizând actele dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Craiova a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de B. în contradictoriu cu A, aceştia din urmă fiind obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 56 mp delimitat de punctele 12-70-71-29-25-24-22-17-12, în anexa 2 la raportul de expertiză omologat în cauză întocmit de expertul desemnat.

La data de 06.11.2012 a fost primită la BEJ Z cererea de executare silită formulată de creditorii intimaţi B. prin care solicitau aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor din titlul executoriu menţionat anterior.

A fost constituit dosarul de executare silită C/E/2012 al BEJ Z, executarea fiind încuviinţată de Judecătoria Craiova.

La data de 11.01.2013 a fost întocmit de executorul judecătoresc procesul verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în valoare totală de 2845,8 lei (fila 52) şi au fost emise somaţii către debitorii contestatori în vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiilor stabilite prin titlu şi a cheltuielilor de executare (filele 64-69).

Somaţiile au fost comunicate intimaţilor în anul 2013, din conţinutul acestora rezultând că  se ataşează şi procesul verbal de cheltuieli. (filele 40-46)

Contestatorii A au formulat o contestaţie împotriva actelor de executare întocmite tot în dosarul de executare C/E/2012 al BEJ Z, fiind constituit dosarul înregistrat la Judecătoria Craiova sub nr. D, iar la dosarul instanţei s-a depus, la fila 4 şi procesul verbal de cheltuieli menţionat anterior.

Potrivit art. 401 alin. 1 lit. a, contestaţia se face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă.

În speţa de faţă contestatorii au luat cunoştinţă de actul de procedură în care sunt evidenţiate cheltuielile de executare cel mai târziu la data înregistrării la Judecătorie a cererii de chemare în judecată ce a stat la baza constituirii dosarului D., în care a fost depus şi procesul verbal de cheltuieli. (fila  4 din dosarul D)

În această situaţie formularea unei cereri în anul 2014 prin care se contestă cheltuielile de executare, ce nu au suferit modificări din anul 2013 este făcută cu depăşirea termenului prevăzut de lege, motiv pentru care excepţia tardivităţii va fi admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

 ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia tardivităţii contestaţiei la executare invocată de intimaţi cu privire la cheltuielile de executare.

Respinge ca tardivă contestaţia la executare formulată de formulată de contestatorii A. în contradictoriu cu intimaţii B. privind legalitatea cheltuielilor de executare în dosarul de executare silită înregistrat la BEJ sub nr C/E/2012.