Condiţiile validării popririi, reaua-credinţă a terţului poprit

Hotărâre 2778 din 24.09.2015


DECIZIA CIVILĂ NR. 2778

Data: 24 Septembrie 2015

Autor - CARMEN-ANDRA MIHĂILESCU

Domeniu asociat: popriri

Titlu: condiţiile validării popririi, reaua-credinţă a terţului poprit 

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploieşti sub nr. xxxxx, creditoarea XXXX Romania a solicitat, în contradictoriu cu debitorul XXXX şi terţul poprit  XXXXX validarea popririi împotriva terţului poprit pentru suma de 6557,01 euro reprezentând debit si cheltuieli aferente executării silite ce face obiectul dosarului XXXXX al S.C.P. Ex. Trifina Tanase si Galea şi amendarea terţului poprit potrivit disp. art. 789 alin. 9 C. pr. civ. întrucât nu s-a conformat dispoziţiilor organului de executare si nici nu a oferit o motivaţie pentru nerespectarea acestora.

În motivare, a arătat că împotriva debitorului a pornit executarea silita ce face obiectul dosarului XXXXX al S.C.P. Ex. Trifina Tanase si Galea - executarea silita fiind încuviinţata de către Judecătoria Ploieşti prin încheierea din data de 04.12.2013.

Din lucrările dosarului de executare silita a rezultat ca debitorul realizează venituri din munca, fiind angajat la terţul poprit, conform adresei din data de 11.02.2014 a ITM Prahova, iar în urma furnizării acestei informaţii de către autorităţile publice, executorul judecătoresc a dispus înfiinţarea popririi la terţ, asupra veniturilor de natură salarială pe care debitorul le realizează, poprirea fiind comunicata societăţii pârâte la data de 25.02.2014 – însă deşi potrivit disp. art. 786 C. pr. civ., terţul poprit avea obligaţia ca in termen de 5 zile de la fiecare plata salariala sa consemneze suma de bani stabilita in cuantumul legal din salariul datorat debitorului, nici pana la momentul redactării cererii de chemare în judecată, nu si-a îndeplinit obligaţia legala menţionată.

De asemenea, având in vedere atitudinea terţului poprit de a ignora dispoziţiile executorului judecătoresc, a solicitat amendarea acestuia potrivit disp. art. 789 alin. 9 C. pr. civ.

Debitorul legal citat nu a formulat întâmpinare.

Terțul poprit a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca neîntemeiata, precizând ca debitorul a fost salariatul sau pana la data de 08.05.2014, iar in perioada februarie 2014-mai 2014 debitorul nu a muncit decât 10 zile la începutul lunii februarie 2014, după care acesta a declarat verbal ca este in concediu medical.

În urma probelor administrate în cauză, Judecătoria Ploieşti a pronunţat sentinţa civilă nr. 728/02.04.2012 prin care a admis în parte cererea a dispus validarea popririi înfiinţată prin adresa de poprire din data de 21.02.2014 emisă de Societatea Civila Profesionala de Executori Judecatoresti Trifina, Tanase si Galea în dosarul de executare nr. XXXXX asupra veniturilor datorate debitorului de către terţul poprit, a obligat terţul poprit atât la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014–08.05.2014, până la concurenţa sumei de 6557,01 lei,  reprezentând debit si cheltuieli de executare, cât şi la plata sumei de 20 de lei reprezentând cheltuieli de judecata respectiv, taxa judiciara de timbru, respingând capătul de cerere privind amendarea terţului poprit, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în  urma încuviinţării executării silite a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. XXXXX, prin încheierea pronunţata de Judecătoria Ploieşti, in data de 04.12.2013 SCPEJ Trifina, Tănase şi Galea a emis dispoziţia de poprire în dosarul de executare nr. XXXXX, pentru suma de 6557,01 euro reprezentând debit si pentru suma de 3946,52 lei reprezentând cheltuieli de executare, comunicată terţului poprit la data de 25.02.2014 – prima instanţă reţinând şi că din adresa nr. 176/13.01.2015 emisă de ITM rezultă că debitorul a figurat angajat la terţul poprit cu contract de munca, în perioada 03.07.2013-08.05.2014.

 Instanţa de fond a mai reţinut că, potrivit art. 789 alin. 1 N.c.p.c., dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul  în care, în loc să consemneze suma urmăribilă, a liberat-o debitorului poprit, creditorul urmăritor, debitorul sau executorul judecătoresc, în termen de cel mult o lună de la data când terţul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanţa de executare, în vederea validării popririi, iar potrivit art. 789 alin 4 C.pr.civ. dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa va da o hotărâre de validare a popririi, prin care îl va obliga pe terţul poprit să îi plătească creditorului, în limita creanţei, suma datorată debitorului, în caz contrar, va hotărî desfiinţarea popririi .

Prima instanţa a mai reţinut - în raport de specificul popririi care presupune participarea indispensabilă a trei părţi: creditorul popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) şi terţul poprit, între aceste trei subiecte de drept stabilindu-se tot atâtea raporturi juridice - ca două preced înfiinţarea popririi, şi anume raportul de creanţă dintre creditor şi debitor, precum şi cel dintre debitor şi terţul poprit, creditorul având obligaţia de a justifica calitatea procesuală a tuturor părţilor implicate în procedura popririi, respectiv existenţa creanţei faţă de debitorul urmărit, precum şi raportul juridic stabilit între acesta din urmă şi terţul poprit.

Din situaţia de fapt expusă şi raportat la prevederile legale amintite, prima instanţă a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile validării popririi - constatând că s-a făcut dovada creanţei pe care creditoarea o are împotriva debitorului aceasta rezultând din titlul executoriu în baza căruia s-a încuviinţat executarea silită; de asemenea din adresa ITM Prahova rezultând existenţa raportului juridic obligaţional între debitor şi terţ in perioada 25.02.2014-08.05.2014.

Totodată, judecătorul fondului a apreciat că împrejurarea că debitoarea nu mai este salariata terţului poprit nu este de natură să determine o soluţie de respingere a cererii, având în vedere că este exclusiv culpa terţului că nu s-a conformat dispoziţiei de poprire şi nu a procedat la reţinerea sumei poprite din veniturile datorate debitorului.

Apreciindu-se deci că terţul poprit nu a dovedit în faţa instanţei că şi-a îndeplinit obligaţia şi nici nu a invocat o împrejurare temeinică care să justifice neexecutarea, instanţa de fond a dispus validarea popririi înfiinţate în dosarul de executare nr. XXXXX al SCPEJ Trifina Tănase Galea asupra veniturilor datorate debitorului de către terțul poprit şi a obligat terțul poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014–08.05.2014, până la concurenţa sumei de 6557,01 euro in lei la cursul BNR din ziua plăţii,  reprezentând împrumut nerestituit si cheltuieli de executare.

Cu privire la capătul de cerere privind amendarea terţului poprit, instanţa a reţinut că potrivit art.789 al.9 cpc terţul poprit care cu rea-credinţă a refuzat îndeplinirea obligaţiilor, poate fi amendat cu o sumă cuprinsă între 2000 lei şi 10000 lei - din textul de lege rezultând că trebuie îndeplinite două condiţii pentru a fi admis un astfel de capăt de cerere: neîndeplinirea obligaţiei de către terţ si reaua-credinţă.

În acest sens, prima instanţă a reţinut că în sistemul de drept românesc, buna-credinţă se prezumă, astfel încât sarcina probei revine celui care invocă reaua-credinţă - prin urmare creditoarea ar fi trebuit să facă dovada că neexecutarea obligaţiei de către terţul poprit s-a datorat relei sale credinţe - or, in cauza prezenta creditoarea nu a făcut o astfel de dovadă, în condiţiile în care simpla neexecutare nu înseamnă rea-credinţă, la baza acestei situaţii putând sta o varietate de motive – considerente faţă de care instanţa de fond a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.

 Totodată, în baza art.453 C.pr.civ., constatându-se culpa procesuala a terţului poprit, instanţa de fond a obligat terţul poprit să achite creditoarei cheltuieli de judecată în sumă de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinţei civile nr. 2100/13.02.2015 a declarat apel, în termen legal, terţul poprit XXXXX, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând admiterea cererii de apel, anularea in tot a sentinţei apelate, iar pe fondul cauzei, respingerea cererii de validare a popririi ca neîntemeiata, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de apel, apelantul - terţ poprit arată că paratul XXXXX a fost salariat in perioada 03.07.2013 - 08.05.2014, in baza contractului individual de munca nr. 189/02.07.2013, aşa cum rezulta si din adresa I.T.M. nr. 176/13.01.2015, însă, existenta unui contract individual de munca nu semnifică faptul că s-a si prestat munca de către salariat, astfel că în perioada februarie 2014 - mai 2014 debitorul a lucrat doar 10 zile la începutul lunii martie 2014, după care potrivit unei declaraţii verbale a arătat ca este in concediu medical, fără însă a cunoaşte cu certitudine dacă nu a făcut acest gest doar pentru a nu i se poprii veniturile salariate.

Prin urmare, în lunile ianuarie - martie 2014 pârâtul XXXXX figurează absent, cu excepţia celor 10 zile lucrate in luna martie 2014, motiv pentru care la data de 08.05.2014 i s-a desfăcut contractul individual de munca înregistrat cu nr. 189/02.07.2015.

In drept, cererea de apel este întemeiată pe art. 466 si urm. C.pr.civ.

Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 14810/281/2014 la data de 28.04.2015.

In raport de motivele de apel, intimata creditoare a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond întrucât din adresa nr. 176/13.01.2015 rezultă că debitorul XXXXX a fost angajatul terţului poprit cu contract de muncă în perioada 03.07.2013 – 08.05.2014, iar la data de 25.02.2014 a fost comunicată terţului poprit dispoziţia de poprire, astfel că în mod corect instanţa de fond a admis în parte cerea şi a obligat terţul poprit la plata sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014 – 08.05.2014 până la concurenţa sumei de 6557,01 euro dar în limita a 1/3 din salariul încasat de debitor în fiecare lună.

Intimata a invocat în acest sens prevederile art. 786 alin. 1 Ncpc, potrivit cărora terţul poprit este obligat ca în termen de 5 zile de la data primirii dispoziţiei de poprire, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor, de la scadenţă să consemneze suma de bani în contul executorului judecătoresc, însă terţul poprit nu s-a conformat dispoziţiilor legale în vigoare.

Examinând sentinţa apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor şi lucrărilor dosarului, precum şi a dispoziţiilor legale care au incidenţă în soluţionarea prezentei cauze, tribunalul constată că apelul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare:

Conform prevederilor art. 781 alin.(1)  N.c.p.c., sunt supuse urmăririi silite prin poprire sumele de bani (.….) urmăribile, datorate debitorului ori deţinute în numele său de o a treia persoană sau pe care aceasta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente

În speţă, prin sentinţa civilă nr. 2100/13.02.2015, s-a dispus admiterea în parte a cererii de validare a popririi şi obligarea terțului poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului xxxx pentru perioada 25.02.2014 - 08.05.2014, pana la concurenta sumei de 6.557,01 lei si 20 lei cheltuieli de judecata.

Conform susţinerilor apelantei - terţ poprit şi înscrisurilor depuse la dosar, rezultă că intimatul-debitor XXXXX a fost salariatul acesteia in perioada 03.07.2013 - 08.05.2014, in baza contractului individual de munca nr. 189/02.07.2013, aşa cum rezulta si din adresa I.T.M. nr. 176/13.01.2015.

Existenta unui contract individual de munca nu constituie însă o certitudine că s-a şi prestat efectiv munca de către salariat - astfel în cauză se constată că în perioada februarie 2014 - mai 2014 debitorul a lucrat doar 10 zile la începutul lunii martie 2014, fără a face dovada unei imposibilităţi şi justificări legale privind neprezentarea sa le serviciu în restul perioadei menţionate – împrejurare ce rezultă din statele de plată pe lunile februarie, martie, aprilie depuse de apelantă în copie la dosar.

În consecinţă, absenţele nemotivate ale debitorului au fost de natură a atrage diminuarea corespunzătoare a drepturilor salariale ale acestuia, deci, a sumele de bani datorate debitorului de către terţul poprit şi care puteau face obiectul validării popririi solicitate de executorul judecătoresc şi dispuse în consecinţă de instanţă începând cu data de 25.02.2014.

În aceste condiţii de altfel, la data de 08.05.2014, intimatului-debitor i s-a desfăcut contractul individual de munca înregistrat cu nr. 189/02.07.2015 - iar faţă de împrejurările arătate care denota practic reaua-credinţă a debitorului, nu se poate imputa terţului-poprit imposibilitatea popririi sumelor dispuse de executorul judecătoresc, în condiţiile în care asemenea sume nu mai erau datorate debitorului faţă de absenţele nemotivate ale acestuia de la locul de muncă.

În acest sens totodată, apare ca nefondată reţinerea instanţei de fond, în sensul că „terţul poprit nu a invocat o împrejurare temeinică, care să justifice neexecutarea popririi” şi, pe cale de consecinţă, apare ca netemeinică şi soluţia primei instanţe de validare a popririi şi obligare a terţului poprit la plata către creditoare a sumelor datorate debitorului pentru perioada 25.02.2014 - 08.05.2014 pană la concurenţa sumei de 6557,01 lei reprezentând debit şi cheltuieli de executare, în condiţiile în care, faţă de atitudinea de rea-credinţă a debitorului, terţul poprit nu îi mai datora acestuia sumele menţionate în perioada arătată.

În raport de considerentele arătate, tribunalul, în baza art. 296 C.pr.civ., va admite apelul formulat şi va schimba în parte sentinţa instanţei de fond apelată, în sensul că va respinge cererea de validare poprire ca neîntemeiată, iar pe cale de consecinţă, potrivit art. 789 alin. 4 c.pr.civ. va desfiinţa poprirea înfiinţată la data de 21.02.2014 în dosarul de executare nr.XXXXX al SCPEJ Trifina, Tănase şi Galea, menţinând dispoziţiile sentinţei privind respingerea capătului de cerere privind amendarea terţului poprit.

De asemenea, în temeiul art. 453 N.c.p.c., va lua act că apelanta-terţ poprit nu a solicitat cheltuieli de judecată.