Divorţ cu minori prin acord

Divorţ cu minori prin acord – exercitarea autorităţii părinteşti în comun , de către ambii părinţi conform art. 397  NCC 

Reclamanta s-a căsătorit cu pârâtul la data de 18.08.2007,  căsătorie înregistrată sub nr.292/18.08.2007 la Primăria Tecuci.

Aşa cum rezultă din certificatul de naştere depus la dosar, din căsătoria părţilor a rezultat minora J-D-M născută la data de -.

La termenul din  07.10.2014, părţile au convenit ca divorţul să se pronunţe prin acordul lor.

Conform art.374 alin.1 N. Cod Civil, divorţul prin acordul părţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii  minori rezultaţi din căsătorie.

Instanţa a procedat în conformitate  cu art.374 alin.3 N. Cod Civil verificând existența consimţământului soților şi în consecinţă va dispune desfacerea căsătoriei prin  acordul  soţilor  conform art.373 lit.a N. Cod Civil.

Conform disp. art.383 alin.3 Cod Civil, cum între părţi nu a intervenit  nicio învoială cu privire la nume, urmează ca reclamanta să revină la numele  purtat anterior căsătoriei şi anume acela de D.

Referitor la  capetele de cerere privind exercitarea autorităţii părinteşti şi stabilirea locuinţei minorei, instanţa reţine următoarele:

Martora D G propusă de reclamantă a declarat că minora locuieşte cu mama şi bunicii materni în Galaţi de aproximativ 4 ani şi are condiţii bune de creştere şi educare. A mai  arătat martora că pârâtul păstrează legătura cu minora, comunică pe internet, îi trimite diferite sume de bani în euro şi este ataşată de ambii părinţi.

Din referatul de anchetă psihosocială efectuat la domiciliul reclamantei din Galaţi,  rezultă că aceasta locuieşte cu mama sa  şi cu bunicii materni, într-un apartament proprietate personală compus din trei camere unde sunt condiţii  foarte bune de creştere  şi educare.

Se mai reţine că minora este  înscrisă  în clasa 0  la Şcoala Gimnazială nr.7  din Galaţi şi este sănătoasă, bine îngrijită şi dezvoltată  conform  vârstei.

Nu s-a efectuat anchetă psihosocială la domiciliul pârâtului din Tecuci, deoarece acesta este plecat din ţară, nefiind găsit de reprezentanţii autorităţii tutelare, iar în Italia nu are o reşedinţă stabilă.

Conform recomandării şi raportului per salariat (filele 64-65)reclamanta este salariată din anul 2010 la Fundaţia „A J” din G  şi nu a creat probleme  disciplinare sau profesionale.

Faţă de probele administrate,  instanţa  reţine  că  reclamanta a  făcut  dovada  că  are  condiţii  bune  de creştere  şi  educare pentru  minoră,  că este o mamă  responsabilă şi că  munceşte  pentru  a-şi  întreţine  copilul, fiind  ajutată  şi de  părinţii  săi .

De asemenea,  din probe  rezultă că  după despărţirea  părţilor  minora a  locuit  în  chip  statornic  cu mama  sa  în mun. Galaţi  unde merge  la  şcoală, dar  că  păstrează  legătura  şi cu tatăl  său  cu care  comunică  mereu  pe  internet  şi  care  contribuie  la  întreţinerea  minorei .

Nu  rezultă  din  probele  administrate  că, pârâtul  ar  fi  neglijat-o  pe  minoră  sau că ar  fi  avut  un  comportament  necorespunzător  în asemenea  măsură  încât  să se  impună  exercitarea  autorităţii părinteşti exclusiv  reclamantei .

Faţă de  aceste  motive,  instanţa apreciază  că  este  în  interesul  superior  al minorei  ca  autoritatea părintească  să se  exercite  în  comun  de către  ambii părinţi  conform art. 397  NCC  şi ca  pe  viitor aceasta  să locuiască cu mama  ei,  urmând  ca  instanţa  să se  pronunţe  în  consecinţă  în  acest sens  în condiţiile  art. 402  NCC.

Conform  art.402  NCC  instanţa  va  stabili  şi  contribuţia  fiecărui părinte  la cheltuielile  de  creştere,  educare, învăţătură  şi pregătire  profesională  a  copiilor.

 Astfel,  având  în vedere  că locuinţa  minorei urmează  a  se  stabili la  mama  sa, aceasta  va  executa  în  natură  obligaţia  de  întreţinere  în conformitate  cu art.530  al. 1  NCC.

Reclamanta a  solicitat  ca  pârâtul să  fie  obligat la  plata  unei pensii de  întreţinere pentru  minoră  stabilită în  bani, aşa  încât  instanţa  va obliga pe  pârât  în acest  sens  în condiţiile  art.530  alin. 2  NCC.

La  stabilirea cuantumului  pensiei de  întreţinere,  instanţa  va  avea  în  vedere  posibilităţile  materiale  ale  celor  doi părinţi  şi va  ţine  cont de disp.art.529  NCC,  conform  cărora  întreţinerea este  datorată  potrivit  cu  nevoia  celui  care o  cere  şi cu  mijloacele  celui  care urmează  a o  plăti  şi  că  întreţinerea  este  datorată  de  părinte  până la  o  pătrime  din venitul  său  lunar  net  pentru  un  copil.

Având  în vedere  aceste  motive, instanţa  va  obliga pe  pârât  să  plătească o  pensie  de  întreţinere pentru  minoră  având  ca  bază de  calcul  venitul minim  pe economia  naţională , deoarece  nu s-a  făcut  dovada  că, pârâtul  obţine  un venit  constant.

 In ceea  ce  priveşte  cererea  reconvenţională  formulată ,în cauză,  instanţa a  dispus  disjungerea  acesteia  pentru a  se  soluţiona  separat.

Domenii speta

Spete similare