SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
Materie: LITIGII CU PROFESIONISTI. Apel. Constatare nulitate hotarâre A.G.A. Societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata. Obligatia respectarii, sub aspectul convocarii adunarii, atât a prevederilor art. 117 alin 3 din Legea nr. 31/1990, cât si a prevederilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, sub sanctiunea nulitatii absolute. Obligatia informarii eficiente a actionarilor cu privire la ordinea de zi. Competenta adunarii generale ordinare a actionarilor.
-art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990
-art. 113 alin. 1 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006
-art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990
-art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004
-art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009
-art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004
Decizia nr. 124/C/2015 - A din 23.04.2015 a Curtii de Apel Oradea
Dosar nr. 1435/83/C/2014 - A
Prin Sentinta nr. 200/LC/24.11.2014 Tribunalul S. M. a admis actiunea formulata de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTITII FINANCIARE B. C. SA, în contradictoriu cu pârâta SC S. SA.
A anulat partial hotarârea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constând în autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei.
A dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotarârea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA.
A obligat pârâta la plata sumei de 1.215 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a hotarî astfel, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin hotarârea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA publicata în Monitorul Oficial al României nr. xxxx/20.05.2014 s-a dispus, printre altele, autorizarea administratorului unic, ec. D. G., sa angajeze, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei (fila nr. 17).
Un prim motiv de nulitate invocat de reclamanta a constat în vicierea procedurii de convocare a actionarilor pentru adunarea generala din data de 25.04.2014, respectiv nerespectarea dispozitiilor art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, potrivit carora societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata întocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului rapoarte privind convocarea adunarii generale a actionarilor. Acest raport se întocmeste dupa modelul prezentat la anexa nr. 29, se transmite C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara întârziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica în Buletinul electronic al C.N.V.M.
Conform extraselor din buletinul A.S.F. pentru perioada 17.03.2014 - 04.04.2014 ( filele nr. 19- 24), raportul întocmit de pârâta conform Regulamentului C.N.V.M. Nr. 1/2009 cu privire la convocarea A.G.O.A. si A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 (fila nr. 18) nu a fost publicat în Buletinul electronic al C.N.V.M.
Asa cum a sustinut si reclamanta, obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) are doua componente, transmiterea raportului si publicarea acestuia. Numai prin parcurgerea celor doua etape se realizeaza scopul pentru care a fost reglementata aceasta obligatie, respectiv informarea efectiva a publicului cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale.
Având în vedere scopul instituirii obligatiei de informare, tribunalul a apreciat ca textul legal sus mentionat este o norma de ordine publica întrucât ocroteste un interes general, respectiv interesul publicului de a fi informat cu privire la ordinea de zi a adunarilor generale ale societatilor comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata. Prin urmare, nerespectarea acestor dispozitii legale atrage nulitatea absoluta a hotarârii adunarii generale în conditiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Pentru valabilitatea unei hotarâri a adunarii generale a actionarilor unei societati comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata nu este suficient sa fie îndeplinite conditiile prevazute de Legea nr. 31/1990 referitoare la convocare, asa cum a sustinut pârâta, ci si cele prevazute de legislatia speciala data fiind împrejurarea ca pârâta este o societate ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata.
Sunt neîntemeiate sustinerile pârâtei conform carora aceasta si-a îndeplinit obligatia reglementata de art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006 prin încheierea unui contract cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA. Astfel, în opinia tribunalului, îndeplinirea obligatiei de informare sus mentionata se realizeaza prin publicarea raportului, iar împrejurarea ca societatea în sarcina careia a fost instituita aceasta obligatie însarcineaza o alta persoana cu îndeplinirea sa nu o exonereaza de raspunderea care decurge din neîndeplinirea obligatiei. Nerespectarea obligatiilor stipulate în contractul nr. xx/20.03.2014 invocat de pârâta nu acopera viciul procedurii de convocare constând în nepublicarea raportului referitor la convocare, ci eventual poate da nastere unei raspunderi contractuale a Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA fata de pârâta.
În plus, contractul sus mentionat a fost încheiat la aceeasi data la care s-a întocmit raportul privind convocarea adunarii generale din data de 25.04.2014, respectiv data de 20.03.2014, iar din probele administrate nu rezulta ca acesta a fost predat Societatii de Servicii de Investitii Financiare R. SA pentru a îndeplini formalitatile de publicare.
În consecinta, întrucât din probele administrate în cauza rezulta ca raportul întocmit de pârâta cu privire la adunarea generala a actionarilor din data de 25.04.2014 nu a fost publicat în Buletinul electronic al C.N.V.M., tribunalul a apreciat ca, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1/2006, hotarârea adoptata în sedinta respectiva este nula absolut.
Referitor la motivul de nulitate constând în nerespectarea obligatiei prevazute de art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004 si art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, cu cel putin 30 de zile înainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu, iar conform art. 3 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 6/2009, actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din probele administrate în cauza nu rezulta ca website-ul pârâtei contine informatiile referitoare la ordinea de zi stabilita pentru sedinta adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014. De asemenea, din înscrisurile aflate la filele nr. 25 si 26 din dosar rezulta ca, la solicitarea reclamantei, pârâta i-a transmis un bilant, convocare A.G.O.A. si A.G.E.A., note explicative, buget activitati generale, raport administrator. În plus, s-a retinut ca pârâta nu a administrat probe din care sa rezulte ca a transmis reclamantei informatii referitoare la punctul 6 de pe ordinea de zi. Numai împrejurarea ca reclamanta a solicitat pârâtei prin adresa nr. xxxx/14.04.2014 (fila nr. 25) sa retraga de pe ordinea de zi punctul 6 nu conduce la concluzia ca acesteia i-au fost puse la dispozitie materialele informative referitoare la acesta, cu atât mai mult cu cât reclamanta, prin aceeasi adresa, a solicitat comunicarea acestora pe adresa de email.
În consecinta, întrucât din probele administrate în cauza nu rezulta ca pârâta a pus la dispozitia reclamantei materialele informative cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, tribunalul a apreciat ca a fost vatamat dreptul sau la informare, hotarârea contestata fiind adoptata cu încalcarea dispozitiilor legale sus mentionate, si fiind astfel lovita de nulitate conform dispozitiilor art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 republicata.
În ceea ce priveste încalcarea competentelor stabilite de lege, tribunalul a retinut ca, potrivit dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, actele de dobândire, înstrainare, schimb sau de constituire în garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi încheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Asa cum rezulta din bilantul întocmit la data de 31.12.2013 (fila nr. 30 din dosar), pârâta detine active imobilizate în valoare de 3.459.417 lei. Prin punctul 6 al hotarârii contestate s-a autorizat constituirea de garantii imobiliare de câtre pârâta pentru SC C. C. SRL pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Conform extrasului din Monitorul Oficial al României nr. xxxx/20.05.2014, hotarârea a fost adoptata în cadrul unei adunari generale ordinare a actionarilor.
Tribunalul nu a retinut sustinerile pârâtei potrivit carora prin punctul 6 al hotarârii din data de 25.04.2014 nu s-a avut în vedere constituirea de noi garantii, ci încheierea unor acte aditionale la contractele de credit deja existente încheiate de pârâta, SC C. C. SRL si Banca C. R. SA. Astfel, din continutul hotarârii adoptate la data de 25.04.2014 nu rezulta aceasta împrejurare, iar numai existenta unor hotarâri anterioare care contin dispozitii asemanatoare nu conduce la concluzia ca punctul 6 din hotarârea sus mentionata a fost adoptat numai pentru încheierea unor acte aditionale. Din modul de redactare al punctului 6 din hotarârea contestata rezulta ca se pot constitui noi garantii, ceea ce înseamna ca, si în situatia în care punctul respectiv a fost adoptat cu intentia de a garanta linia de credit deja acordata celor doua societati comerciale, ar legitima în acelasi timp si constituirea de noi garantii imobiliare.
Prin urmare, întrucât prin punctul 6 al hotarârii din data de 25.04.2014 s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare asupra activelor pârâtei pentru o suma care depaseste activele imobilizate ale acesteia raportat la faptul ca hotarârea respectiva a fost adoptata în cadrul unei adunari ordinare, tribunalul a apreciat ca au fost încalcate dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004.
Cu privire la al patrulea motiv de nulitate invocat de reclamanta, se retin urmatoarele:
Potrivit art. 127 alin. 1 si 2 din Legea nr. 31/1990, actionarul care, într-o anumita operatiune, are, fie personal, fie ca mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societatii, va trebui sa se abtina de la deliberarile privind acea operatiune. Actionarul care contravine acestei dispozitii este raspunzator de daunele produse societatii, daca, fara votul sau, nu s-ar fi obtinut majoritatea ceruta.
Din procesul verbal al adunarii generale ordinare a actionarilor SC S. SA S. M. din data de 25.04.2014 rezulta ca la sedinta s-au prezentat actionari care detin 73,5178% din capitalul social si 73,5178% din totalul drepturilor de vot, printre acestia aflându-se si SC C. C. SRL, asa cum rezulta din lista cu actionarii prezenti atasata procesului verbal. Conform informatiilor furnizate de Oficiul National al Registrului Comertului (fila nr. 27), C. C. SRL detine la pârâta un numar de 422560 actiuni care reprezinta o cota de 72,8862 din capitalul social.
Prin punctul 6 al hotarârii contestate s-a aprobat constituirea de catre pârâta de garantii imobiliare în favoarea SC C. C. SRL pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Întrucât nici din hotarârea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale a actionarilor din data de 25.04.2014 nu rezulta scopul pentru care s-a aprobat constituirea acestor garantii si nici avantajele pe care le-ar obtine pârâta din constituirea acestor garantii, tribunalul apreciaza ca garantiile respective urmeaza sa fie constituite exclusiv în folosul SC C. C. SRL prin grevarea bunurilor din patrimoniul pârâtei rezultând astfel un conflict de interese între actionarul SC C. C. SRL si pârâta în ceea ce priveste constituirea garantiilor sus mentionate.
Desi pârâta a sustinut ca nu este vorba despre constituirea de noi garantii, ci despre încheierea unor acte aditionale la contracte de credit deja existente, tribunalul constata ca aceasta împrejurare nu rezulta nici din hotarârea contestata si nici din procesul verbal al adunarii generale. Asa cum s-a aratat mai sus, existenta unor hotarâri anterioare cu acelasi continut nu este suficienta, în opinia instantei, pentru a conduce la aceasta concluzie, în conditiile în care prin hotarârea contestata nu s-a limitat dreptul de a constitui garantii numai cu privire la contractele respective.
Prin urmare, apreciind ca exista un conflict de interese între pârâta si actionarul SC C. C. SRL cu privire la autorizarea administratorului unic al pârâtei de a constitui în favoarea SC C. C. SRL garantii imobiliare, tribunalul retine ca prin participarea la vot a actionarului respectiv cu privire la aceasta decizie s-au încalcat dispozitiile art. 127 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Desi alineatul 2 al art. 127 reglementeaza doar dreptul la despagubiri al societatii pentru daunele produse, tribunalul apreciaza ca despagubirile constau nu numai în sume de bani, ci si în alte masuri apte sa repare daunele, iar, în speta, cea mai adecvata modalitate de reparare a daunei consta în anularea dispozitiei privind constituirea de garantii imobiliare în favoarea actionarului SC C. C. SRL.
În ceea ce priveste cauza ilicita si abuzul de majoritate, tribunalul a retinut ca, potrivit art. 1236 alin. 2 Cod civil, cauza unui act juridic este ilicita când este contrara legii si ordinii publice, iar conform art. 1239 alin. 2 Cod civil, existenta unei cauze valabile se prezuma pâna la proba contrara. Prin art. 1239 alin. 2 Cod civil s-au instituit doua prezumtii legale cu privire la cauza unui act juridic si anume: existenta cauzei si valabilitatea cauzei, ceea ce înseamna ca sarcina probei apartine partii care invoca nevalabilitatea sau inexistenta cauzei.
În speta, reclamanta a sustinut ca operatiunea de instituire de garantii imobiliare are o cauza ilicita deoarece pârâta nu a justificat necesitatea constituirii acestor garantii ceea ce ar conduce la concluzia ca aceasta masura este determinata de interesul actionarului majoritar, SC C. C. SRL si nu de interesul social al pârâtei.
În opinia tribunalului însa, numai împrejurarea ca în hotarârea contestata nu s-a justificat necesitatea constituirii unor garantii în favoarea actionarului majoritar nu este suficienta pentru a concluziona ca aceasta dispozitie are o cauza ilicita. Din adresa nr. xxx/17.04.2014 emisa de pârâta rezulta ca dispozitia referitoare la constituirea de garantii imobiliare are legatura cu un împrumut acordat de actionarul majoritar pârâtei conform contractului nr. xxx/17.02.2005, înscris care se coroboreaza cu adresa nr. xxx/03.03.2014 emisa de SC C. C. SRL prin care aceasta a solicitat pârâtei fie restituirea împrumutului acordat, fie conversia acestei creante în actiuni în favoarea sa.
De asemenea, conform contractelor de credit depuse de pârâta în probatiune, cele doua societati au încheiat cu Banca C. R. contracte de credit, atât în calitate de împrumutat, cât si în calitate de garant (contractul nr. xxx/25.10.2001 si actele aditionale, respectiv contractul nr. xxx/20.12.2002 si actele aditionale la acesta).
În opinia tribunalului, din coroborarea acestor înscrisuri au rezultat indicii în sensul ca motivul pentru care pârâta intentioneaza sa constituie garantii în favoarea actionarului majoritar nu este contrar legii sau bunelor moravuri, ci se urmareste constituirea acestora pentru a asigura continuitatea liniei de credit deja obtinute.
Prin urmare, întrucât din probele administrate în cauza nu rezulta caracterul ilicit al cauzei pentru care s-a decis prin hotarârea contestata constituirea de garantii imobiliare în favoarea SC C. C. SRL, tribunalul a apreciat ca nu a fost rasturnata prezumtia de valabilitate a cauzei instituita de art. 1239 alin. 2 Cod civil, acest motiv de nulitate invocat de reclamanta fiind astfel neîntemeiat.
Pentru acelasi motive, tribunalul a apreciat ca dispozitia prin care s-a aprobat constituirea de garantii imobiliare nu a fost adoptata nici prin abuz de majoritate sau cu rea credinta, asa cum a sustinut reclamanta.
Referitor la ultimul motiv de nulitate invocat de reclamanta, tribunalul a retinut ca s-a constatat mai sus ca dispozitia din hotarârea A.G.O.A. nr. xx/25.04.2014 referitoare la constituirea de garantii imobiliare în favoarea SC C. C. SRL a fost adoptata cu încalcarea dispozitiilor art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004. În ceea ce priveste dispozitiile art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990, tribunalul a constatat ca acestea reglementeaza tot conditii pentru constituirea de garantii asupra bunurilor din patrimoniul societatii.
Întrucât atât dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004, cât si cele ale art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 se refera la conditii necesare a fi îndeplinite pentru constituirea de garantii asupra bunurilor societatii, tribunalul apreciaza ca, pentru societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt aplicabile doar dispozitiile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 ca lege speciala, art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 constituind dreptul comun în aceasta materie. În opinia tribunalului, în speta, sunt incidente doar dispozitiile art. 241 alin. 1 deoarece, pe de o parte, pârâta este o societate comerciala ale carei actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata, iar, pe de alta parte, art. 241 alin. 1 reglementeaza conditii diferite pentru constituirea de garantii fata de art. 153 ind. 22 din Legea nr. 31/1990 republicata, derogând astfel de la dreptul comun în materie.
În consecinta, având în vedere toate aceste motive, precum si faptul ca reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotarârea contestata, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 raportat la art. 113 lit. A) alin. 1 lit. b) din Regulamentul nr. 1 din 2006 privind emitentii si operatiunile cu valori mobiliare, la art. 243 alin. 10 din Legea nr. 297/2004, la art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, la art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 si la principiul disponibilitatii, instanta a admis actiunea, a anulat partial hotarârea nr. xx/25.04.2014 a A.G.O.A. SC S. SA, respectiv dispozitia adoptata la punctul 6 constând în autorizarea administratorului unic, ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei si a dispus radierea din Registrul Comertului a mentiunii referitoare la punctul 6 din hotarâre.
În temeiul art. 453 alin. 1 Cod de procedura civila, a obligat pârâta, ca parte care a pierdut procesul, la plata sumei de 1.215 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând taxa judiciara de timbru si cheltuieli de deplasare.
Împotriva acestei hotarâri, în termenul legal a formulat apel apelanta S.C. S. S.A., solicitând schimbarea în tot a sentintei, în sensul respingerii actiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, arata ca prin sentinta atacata, instanta de fond a retinut în mod gresit si în contradictie cu probele de la dosar cauze atât de nulitate absoluta cât si de nulitate relativa, care ar sanctiona hotarârea Adunarii Generale nr. xx din 25.04.2014.
Mai arata ca, instanta de fond fiind investita doar cu anularea art. 6 al Hotarârii Adunarii Generale, a apreciat ca motivele de nulitate absoluta retinute nu sanctioneaza întreaga hotarâre, instanta în acest mod validând hotarârea cu exceptia punctului 6, desi a motivat în continutul hotarârii ca a retinut cauze de nulitate absoluta prin încalcarea unor texte de lege care ocrotesc un interes general.
Mentioneaza ca, instanta de fond nu a analizat niciuna dintre cauzele de pretinsa vatamare a reclamantei, iar prin solutia adoptata i-a dat satisfactie reclamantei tocmai în scopul urmarit de aceasta, respectiv blocarea liniei de credit a societatii noastre si pe cale de consecinta imposibilitatea desfasurarii activitatii, procurarii materiilor prime si platii salariatilor, scopul ascuns al reclamantei fiind acela de a forta actionarul majoritar sa îi cumpere actiunile detinute la societatea apelanta.
De asemenea, maia arata ca, în mod gresit, instanta de fond a retinut cazurile de nulitate ale hotarârii astfel:
1. Cu privire la legalitatea convocarii Adunarii Generale ordinare atât sub aspectul dispozitiilor art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 cât si sub aspectul dispozitiilor art. 117 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 a societatilor comerciale, cu modificarile si completarile ulterioare cât si sub aspectul informarii actionarilor arata ca societatea apelanta are încheiat contractul nr. xx din 20.03.2014 cu Societatea de Servicii de Investitii Financiare R. SA, în temeiul caruia intermediaza pentru societatea apelanta toate serviciile prevazute de Legea 297/2004 si regulamentele C.N.V.M. privind serviciile de investitii financiare constând în operatiuni cu valori mobiliare si alte instrumente financiare.
Arata ca, în temeiul acestui contract a întocmit raportul curent privind convocarea Adunarii Generale ordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014 cu ordinea de zi stabilita, raport întocmit pe care l-a transmis prin fax la C.N.V.M. si operatorului pietei Bursa de Valori în temeiul art. 113 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., îndeplinindu-ne în acest mod obligatia de întocmire, transmitere si aducere la cunostinta publicului a acestui raport, astfel încât societatea apelanta a îndeplinit întocmai obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006.
Mai arata ca si procedura convocarii Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor, prevazuta de Legea 31/1990 a societatilor comerciale cu modificarile si completarile ulterioare a fost respectata de catre societatea apelanta, astfel în Monitorul Oficial al României -partea a IV-a nr. xxxx din 25.03.2014 a fost publicata convocarea A.G.E.A. pentru data de 25.04.2014 iar la data de 25.03.2014 a publicat convocarea A.G.O.A. în ziarul de larga raspândire în localitatea în care se afla sediul societatii noastre, respectiv S. M., G. N.-V..
De asemenea si obligatia de informare a actionarilor cu ocazia convocarii A.G.O.A. prevazuta de Legea 297/2004 si Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009, precum si cele prevazute de directiva nr. 190/2004 a Parlamentului European au fost respectate pentru Adunarea Generala Ordinara din data de 25.04.2014.
2. Cu privire la competentele stabilite de lege pentru Adunarile generale face referire la dispozitiile art. 111 si ale art. 113 din Legea 31//1990 privind societatile comerciale cu completarile si modificarile ulterioare cât si ale art. art. 241 din Legea nr. 297/2004 privind piata de capital. Astfel, din coroborarea acestor texte de lege rezulta ca punctul 6 al ordinii de zi al Adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atât mai mult cu cât hotarârea adunarii generale nu se referea la constituiri noi de garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca între societatea apelanta si SC C. C. SRL, care se deruleaza în ceea ce priveste garantarea de catre SC C. C. SRL a liniei de credit a societatii apelante conform contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002, cât si garantarea de catre societatea apelanta a liniei de credit a SC C. C. SRL, conform contractului de credit nr. xxx din 25.10.2001, ambele încheiate cu Banca C. R. SA.
Mentioneaza ca, în toate adunarile generale ordinare ale actionarilor, din anul 2002 pâna în prezent, s-a hotarât autorizarea administratorului unic al societatii, economist D. G., pentru a angaja prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 RON (anterior denominarii monedei nationale fiind pâna la concurenta sumei de 100.000.000.000 ROL) .
De asemenea mai arata ca în vederea derularii importurilor de materii prime, materiale necesare desfasurarii procesului de productie în lei si valuta, SC S. SA a încheiat cu Banca C. R. SA contractul de credit nr. xxx din 20.12.2002, care are ca obiect o linie de credit în valuta, prin acte aditionale, acest contract s-a reînnoit anual si din 2003 banca le-a solicitat si garantii.
Mai arata ca, asa cum a precizat si în întâmpinare, garantarea pe baza de reciprocitate a liniilor de credit este în favoarea societatii apelante, suma prevazuta cu titlul de garantii pentru SC C. SRL este o suma maxima care nu a fost atinsa niciodata si în derularea liniilor de credit din 2002 respectiv din 2001 si pâna în prezent nu s-a pus niciodata problema de a nu fi achitate transele la timp sau de a se apela la garantii.
De asemenea, mentioneaza ca asa cum rezulta din preambulul contractului de credit nr. xxx din 20.12.2002 privind linia de credit prelungita anual prin acte aditionale si garantata de catre SC C. C. SRL reprezinta esenta desfasurarii procesului sau de productie, activitate curenta si permanenta în vederea derularii importurilor de materii prime si materiale si de aceea anual prin hotarâre a adunarii generale a fost împuternicit administratorul societatii pentru semnarea acestor acte.
Mai arata ca, art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 se refera la constituirile de garantie a unor active care, asa cum a mai aratat, au fost hotarâte în anul 2003 si nu la prelungirea unor contracte existente din 2002. Legiuitorul nu a avut în vedere atributul exclusiv al adunarii generale extraordinare pentru prelungire, nici chiar pentru constituire, ci s-a referit la adunarea generala extraordinara în sensul ca aceasta se poate convoca oricând când este nevoie, spre deosebire de adunarea generala ordinara, care se întruneste mai rar, având si atributii date în exclusivitate în sarcina ei, dar care potrivit art. 111 din Legea nr. 31/1990 nu exclude hotarârile de natura celor prevazute la pct. 6 din hotarârea adunarii generale ordinare din 25.04.2014.
Prin întâmpinarea depusa de intimata SIF B.-C. S.A., aceasta a solicitat în principal constatarea nulitatii apelului pentru lipsa semnaturii, iar în subsidiar respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, apelanta nu a facut dovada publicarii convocatorului în Buletinul Electronic al A.S.F., încalcând astfel prevederile art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulamentul nr.1/2006, motiv de nulitate absoluta consacrat ca atare atât de practica instantelor de judecata cât si în literatura de specialitate. Asa cum a aratat atât în actiunea introductiva cât si pe parcursul derularii procesului în prima instanta, în sarcina societatii care convoaca o adunarea generala a actionarilor incumba, în temeiul art. 113 doua obligatii distincte, si anume una de raportare si una de publicare: „aceste rapoarte se întocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara întârziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica în Buletinul electronic al C.N.V.M." Prin postarea convocatorului pe site-ul A.S.F. societatea si-a îndeplinit doar una din acestea, respectiv obligatia de raportare, nicidecum pe cea de publicare în Buletinul electronic al A.S.F., procedura privind publicarea în buletinul A.S.F. fiind diferita de simpla postare a raportului pe site-ul A.S.F. sau B.V.B., îndeplinirea obligatiei de raportare nu tine loc de îndeplinire a obligatiei de publicare a convocatorului.
Subliniaza faptul ca postarea raportului în aplicatia de pe site-ul A.S.F., în conformitate cu prevederile Regulamentului C.N.V.M. nr. 27/2010 privind supravegherea electronica prin raportari, se face direct de catre societate având valoarea unei raportari. Pe de alta parte, publicarea în Buletinul A.S.F. se face de catre Autoritatea de Supraveghere Financiara prin Serviciul Editare Buletin A.S.F. ca urmare a solicitarii exprese a societatii si cu achitarea unei taxe conform Regulamentului C.N.V.M. nr. 7/2006, republicat, cu completarile si modificarile ulterioare. Toate postarile din Buletinul Electronic al A.S.F. se regasesc si în varianta tiparita a acestuia.
Arata ca, din întreg probatoriul administrat în cauza rezulta, fara putinta de tagada, faptul ca societatea apelanta nu si-a îndeplinit obligatiile prevazute de art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006, context în care hotarârea Tribunalului S. M. se releva a fi legala si temeinica, pronuntata în deplina concordanta cu legislatia pietei de capital.
Cu privire la nerespectarea obligatiei de informare a actionarilor apelanta, s-a marginit la a sustine ca si-a îndeplinit-o fara a proba în vreun fel aceasta afirmatie în situatia în care a aratat în mod expres ce înscrisuri le-au fost comunicate, fara ca printre ele sa se regaseasca vreun material informativ cu privire la necesitatea respectiv oportunitatea contractarii de credite si, mai ales de constituire de garantii în favoarea actionarului majoritar.
De asemenea nu poate fi primita critica conform careia "punctul 6 al ordinii de zi al adunarii generale ordinare din 25.04.2014 poate forma obiectul A.G.O.A. cu atât mai mult cu cât hotarârea adunarii generale nu se referea la constituiri de noi garantii, ci la semnarea anuala a actelor aditionale pentru garantarea reciproca (...)". Pe de o parte, reitereaza faptul ca hotarârea adoptata care face obiectul cauzei are urmatorul continut: „Autorizarea administratorului unic ec. D. G., pentru a angaja, prin semnatura personala contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii SC S. SA si girarea pentru SC C. C. SRL, cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei", astfel rezultând ca este vorba de contractarea de credite pentru sine si constituirea de garantii pentru actionarul majoritar, nerezultând, sub nicio forma, faptul ca ar fi vorba de vreun act aditional. Astfel, este evident ca s-a hotarât contractarea altor credite si constituirea altor garantii decât cele despre care se face vorbire în cererea de apel. Pe de alta parte, este vadit eronata opinia apelantei conform careia constituirea de garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei, poate fi de competenta Adunarii Generale Ordinare a Actionarilor. în conformitate cu prevederile art. 241 alin. 1 din Legea nr. 297/2004 "(1) Actele de dobândire, înstrainare, schimb sau de constituire în garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi încheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor". Ori, la data de 31.12.2013, totalul activelor imobilizate ale SC S. SA era de 3.459.417 lei, fiind astfel evident ca o eventuala constituire a unor garantii de pâna la 10.000.000 lei depaseste cu mult limita legala pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a Adunarii Generale Extraordinare a Actionarilor.
Cu privire la disertatia referitoare la reciprocitatea constituirii garantiilor considera ca aceasta excede obiectului cauzei, singurul scop al acesteia fiind abaterea atentiei de la faptul real al nerespectarii prevederilor legale de catre SC S. SA înspre pretinsa, dar nedovedita, rea-credinta a societatii.
Examinând sentinta apelata, raportat la motivele de apel invocate, instanta a retinut ca apelul este nefondat.
Un prim motiv de apel invocat de societatea apelanta vizeaza modul în care instanta de fond a analizat problema îndeplinirii prevederilor legale referitoare la convocarea actionarilor pentru sedinta adunarii generale ordinare a actionarilor din data de 25.04.2014.
Referitor la acest aspect, instanta de apel a retinut ca pârâta apelanta este o societate admisa la tranzactionare pe o piata reglementata – Bursa de Valori Bucuresti, fiindu-i astfel aplicabile atât prevederile Legii 31/1990, cât si cele speciale ale Legii 297/2004 privind piata de capital. În acest context, societatea avea obligatia sa respecte, în ceea ce priveste convocarea actionarilor, atât prevederile art. 117 alin. 3 din Legea 31/1990, cât si prevederile art. 113 din Regulamentul C.N.V.M. (actuala Autoritate de Supraveghere Financiara) nr. 1/2006.
În conformitate cu art. 113 pct. A lit. a) si b) din Regulament, societatile comerciale ale caror actiuni sunt admise la tranzactionare pe o piata reglementata întocmesc, transmit si aduc la cunostinta publicului urmatoarele rapoarte: a) hotarârea consiliului de administratie/altor organe abilitate, referitoare la convocarea adunarii generale sau la tinerea unei sedinte a consiliului de administratie care urmeaza sa delibereze în vederea exercitarii atributiilor delegate de A.G.E.A., în conformitate cu art.114 din Legea nr.31/1990 R; b) convocarea adunarii generale a actionarilor.
În continuare, art. 113 alin. 1 prevede ca aceste rapoarte se întocmesc dupa modelul prezentat la anexa nr.29, se transmit C.N.V.M. si operatorului pietei reglementate pe care se tranzactioneaza actiunile emise de respectiva societate comerciala, fara întârziere, dar fara a se depasi 24 de ore de la producerea respectivului eveniment sau de la data la care respectiva informatie este adusa la cunostinta emitentului si se publica în Buletinul electronic al C.N.V.M.
Raportat la aceste prevederi, societatea avea doua obligatii: transmiterea raportului privind convocarea catre A.S.F. si solicitarea de a se publica acest raport. Or, în speta, societatea apelanta si-a îndeplinit doar prima dintre aceste obligatii, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosar la fila 18, din care rezulta ca societatea a comunicat Autoritatii de Supraveghere Financiara si Bursei de Valori Bucuresti raportul curent cu privire la convocarea adunarii generale ordinare si extraordinare a actionarilor pentru data de 25.04.2014. Din continutul acestei adrese se deduce doar transmiterea raportului, nu si publicarea lui.
Iar în aceasta situatie, nu se poate aprecia ca societatea si-ar fi îndeplinit obligatiile impuse de reglementarile speciale în materie, caci obligatia prevazuta de Regulamentul A.S.F. nr. 1/2006 este o obligatie de publicare, nu doar de transmitere spre publicare.
Daca în ceea ce priveste nepublicarea convocatorului în Monitorul Oficial al României si într-un ziar de larga raspândire, sanctiunea este nulitatea absoluta a hotarârii A.G.A., aceeasi sanctiune se va aplica si în ceea ce priveste nepublicarea convocarii în Buletinul electronic al A.S.F. Pentru a se concluziona astfel, trebuie pornit de la faptul ca societatile admise la tranzactionare sunt obligate sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile A.S.F. si sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii, astfel cum prevad dispozitiile art. 224 alin. 1 si 2 din Legea 297/2004: societatile admise la tranzactionare pe o piata reglementata sunt obligate sa se înregistreze la C.N.V.M. si sa respecte cerintele de raportare stabilite prin reglementarile C.N.V.M. si ale pietelor reglementate pe care se tranzactioneaza valorile mobiliare emise de acestea. Societatea comerciala trebuie sa asigure un tratament egal pentru toti actionarii care detin actiuni de aceeasi clasa.
Prin instituirea obligativitatii publicarii convocarii în Buletinul electronic al A.S.F. s-a urmarit asigurarea unei informari mai eficiente a actionarilor, Buletinul electronic având, astfel, natura unui Monitor Oficial al pietei de capital. În aceste conditii, netransmiterea de catre societatea listata emitenta a informatiei referitoare la convocarea adunarii generale catre A.S.F. spre a fi publicata în Buletinul electronic atrage neregularitatea convocatorului, constituind o cauza de nulitate a hotarârii adunarii generale, în acceptiunea art. 132 alin. 2 din Legea 31/1990.
Raportat la aceste considerente, este nefondat acest motiv de recurs, cum nefondat este si cel privind îndeplinirea obligatiei de informare a actionarilor. Potrivit art. 243 alin. 10 din Legea 297/2004, cu cel putin 30 de zile înainte de data adunarii generale a actionarilor, societatea va pune la dispozitia actionarilor documentele sau informatiile vizând problemele înscrise pe ordinea de zi, pe website-ul propriu. O dispozitie similara cuprinde si art. 3 alin. 3 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 6/2009 privind exercitarea anumitor drepturi ale actionarilor în cadrul adunarilor generale ale societatilor comerciale, în conformitate cu care actionarii au, printre altele, dreptul de a participa la adunarile generale ale actionarilor si de a avea acces la informatii suficiente despre problemele supuse dezbaterii adunarii generale.
Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezulta ca actionarul S.I.F. B.-C. S.A. a solicitat conducerii societatii S.C. S. S.A. transmiterea materialelor de sedinta pentru fiecare punct de pe ordinea de zi, fiind vizat îndeosebi pct. 6, privind autorizarea administratorului unic de a angaja, prin semnatura personala, contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a activitatii societatii si de a gira pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Or, corect a retinut instanta de fond ca, transmiterea unui bilant, a unei convocari A.G.O.A. si A.G.E.A., a unui buget privind activitatea generala a societatii, a unui raport al administratorului si a unor note explicative, nu îndeplineste cerinta de informare completa a actionarilor în masura sa permita acestora de a vota în cunostinta de cauza în A.G.O.A.. Astfel, fata de pct. 6 de pe ordinea de zi, s-ar fi impus ca societatea sa explice care sunt cauzele economice ori de alta natura care au determinat societatea sa recurga la contractarea de credite, respectiv la girarea cu garantii imobiliare în favoarea actionarului principal. Informarea completa a actionarilor ar fi impus, de asemenea, indicarea destinatiei precise a sumelor ce urmeaza a contractate, precum si prezentarea unui plan investitional ori a unei analize din care sa rezulte necesitatea contractarii acestor credite.
În lipsa unor asemenea informatii, nu se poate aprecia ca ar fi fost respectata nici cerinta informarii eficiente a actionarilor cu privire la punctul 6 de pe ordinea de zi, fiind astfel nefondat si acest motiv de apel.
Relativ la încalcarea competentelor stabilite de lege, Curtea a avut în vedere ca, potrivit art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004, actele de dobândire, înstrainare, schimb sau de constituire în garantie a unor active din categoria activelor imobilizate ale societatii, a caror valoare depaseste, individual sau cumulat, pe durata unui exercitiu financiar, 20% din totalul activelor imobilizate, mai putin creantele, vor fi încheiate de catre administratorii sau directorii societatii numai dupa aprobarea prealabila de catre adunarea generala extraordinara a actionarilor.
Prin motivele de apel, societatea apelanta a învederat instantei ca, în realitate, hotarârea adunarii generale nu se refera la constituirea de noi garantii, ci la semnarea anuala a unor acte aditionale pentru garantarea reciproca între S.C. S. S.A. si S.C. C. C. S.R.L. Or, o asemenea ipoteza nu poate fi retinuta, fata de exprimarea lipsita de echivoc din cuprinsul hotarârii adunarii generale ordinare, care se refera la contractarea unor credite necesare bunei desfasurari a societatii S.C. S. S.A. si girarea pentru S.C. C. C. S.R.L. cu garantii imobiliare pâna la concurenta sumei de 10.000.000 lei. Daca ar fi fost vorba, într-adevar, doar despre semnarea unor acte aditionale la un contract de credit aflat în derulare ori la un contract de garantie deja existent, nimic nu împiedica societatea sa precizeze aceasta în cuprinsul hotarârii. În caz contrar, instanta se va raporta la continutul hotarârii adunarii generale, nefiind admisibila retinerea unui alte împrejurari decât cea stipulata expres în cuprinsul hotarârii.
Prin urmare, în conditiile în care, potrivit sustinerilor intimatei SIF B.-C. S.A., necontestate de societatea apelanta, totalul activelor imobilizate apartinând societatii era de 3.459.417 lei, constituirea de garantii de pâna la 10.000.000 depaseste cu mult limita legala prevazuta de art. 241 alin. 1, pentru care nu este necesara aprobarea prealabila a adunarii generale extraordinare a actionarilor.
În consecinta, adoptarea unei asemenea hotarâri în adunarea generala ordinara a actionarilor, cu încalcarea prevederilor imperative ale art. 241 alin. 1 din Legea 297/2004 atrage sanctiunea nulitatii absolute a hotarârii astfel adoptate – relativ la pct. 6 al acesteia, astfel ca sentinta apelata este legala si temeinica si sub acest aspect.
În ceea ce priveste critica adusa sentintei pentru considerentul ca a fost anulat doar pct. 6 din hotarâre, desi instanta a retinut ca fiind incidente motive de nulitate absoluta care ar fi atras nulitatea în întregime a hotarârii, Curtea a retinut ca hotarârea instantei de fond a fost data cu respectarea principiului disponibilitatii. În conditiile în care reclamanta a solicitat doar anularea punctului 6 din hotarâre, instanta nu putea dispune anularea întregii hotarâri, chiar daca a retinut incidenta unor motive de nulitate absoluta a hotarârii, neexistând nici un impediment pentru anularea partiala a hotarârii A.G.O.A. chiar în ipoteza invocarii unor cauze de nulitate absoluta.
Raportat la aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 noul Cod de procedura civila, a fost respins apelul ca nefondat si mentinuta ca legala si temeinica sentinta apelata.
Fata de culpa procesuala a apelantei, în baza art. 453 alin. 1, rap. la art. 451 alin. 1 noul Cod de procedura civila, aceasta a fost obligata sa plateasca intimatei suma de 169 lei cheltuieli de judecata, cu titlu de cheltuieli de transport justificate prin foaia de parcurs depusa la dosar.
Curtea de Apel Bacău
DESTITUIRE DIN FUNCŢIA PUBLICĂ PENTRU MANAGEMENT NECORESPUNZĂTOR ŞI ABATERI DISCIPLINARE. COMPETENŢA PROFESIONALĂ. TARDIVITATEA APLICĂRII SANCŢIUNII DISCIPLINARE.
Curtea de Apel Iași
Cerere suspendare executare act administrativ până la pronunţarea instanţei de contencios administrativ asupra fondului cauzei. Condiţii de admisibilitate. Calitate procesuală pasivă
Curtea de Apel Suceava
Suspendare soluţionare contestaţie administrativă. Inexistenţa unei obligaţii a organului fiscal de a suspenda soluţionarea contestaţiei în cazul în care au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infra
Curtea de Apel Bacău
Taxa specială pentru autoturisme şi autovehicule. Caracter discriminatoriu. Libera circulaţie a mărfurilor. Competenţa judecătorului naţional. Dreptul la un proces echitabil. Principiul egalităţii armelor.
Curtea de Apel Pitești
Anulare act administrativ. Termen de introducere a acţiunii