Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vânzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute în functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si

SECTIA A II – A CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

Recurs. Procedura insolventei. Contestatie la planul de distribuire a fondurilor obtinute din vânzarea bunului garantat, formulata de creditori salariati. Distribuirea sumelor obtinute în functie de categoria din care fac parte creditorii contestatori, si nu în functia de atributiile lor de serviciu.

- art.121 si art. 123 din Legea nr. 85/2006

Decizia nr. 94/C/2015 – R din 12.05.2015

Dosar nr. 4648/111/C/2009/a1

Prin Sentinta nr.9561/F din 3 decembrie 2014, Tribunalul B. a admis în parte contestatia formulata de creditorii C. L. si M. O., în contradictoriu cu lichidatorul judiciar RVA O. I. S. S.P.P.I., a modificat în parte raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor si a planului de distribuire, dispunând ca suma de 14.300 lei sa fie utilizata pentru plata creditorului M. O. A respins ca nefondate celelalte pretentii.

Pentru a hotarî astfel, judecatorul sindic a retinut în fapt ca la data de 27 mai 2014 a fost depus de catre lichidatorul judiciar raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor si a planului de distribuire din suma încasata din valorificarea unui bun imobil aflat în garantia creditorului S.C. E. S.C.M. În cuprinsul acestuia se face trimitere la dispozitiile art. 122 si 123 din Legea nr. 85/2006.

Determinarea împrejurarii daca propunerea de distribuire s-a facut sau nu în conformitate cu dispozitiile legale, presupune raportarea si la prevederile art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 care stabileste în mod expres ca distribuirea se va face pentru trei categorii de creante. Aplicând principiul de interpretare per a contrario, se poate trage concluzia ca numai în ipoteza în care se vând alte bunuri care nu au fost grevate cu garantii în favoarea creditorilor, lichidatorul judiciar va face distribuirea în conformitate cu alte reguli (art. 123). Ordinea impusa de art. 121 este una imperativa, nefiind posibila derogarea de la ea sau combinarea regulilor prescrise de acest text legal cu cele prevazute de art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Asa fiind, judecatorul sindic retine ca potrivit art. 121 alin. 1 pct. 1 sumele obtinute în urma vânzarii unui bun aflat în garantie sunt folosite pentru plata taxelor, timbrelor si a oricaror cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, 19 alin. 2, 23 si 24. Pentru a stabili daca este întemeiata contestatia formulata, trebuie stabilit daca sumele pretinse reprezinta cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri întrucât celelalte sume se exclud prin ipoteza.

Încheierea conventiei individuale de munca a celor doi contestatori nu este de natura sa confere acestora dreptul de a participa la distribuire în temeiul acestei dispozitii întrucât activitatea desfasurata nu a fost de natura sa duca la conservarea si administrarea bunurilor aflate în garantie. Concluzia se impune prin raportare la prevederile art. 123 care stabileste la pct. 1 si 2 doua categorii diferite de creante ce sunt stinse cu prioritate în cazul vânzarii bunurilor neafectate de o garantie.

Includerea lor în categorii diferite conduce la concluzia ca legiuitorul a urmarit ca plata creantelor salariale sau asimilate acestora sa se faca dupa plata cheltuielilor generate de desfasurarea procedurii si stabilite la punctul 1. În plus, lipsa oricarei trimiteri în cuprinsul art. 121 la aceste creante conduce la concluzia ca ele au fost excluse ab initio de la orice distribuire în cazul bunurilor afectate de garantii. Tocmai de aceea, chiar daca lichidatorul judiciar a indicat în mod gresit temeiul legal al întocmirii raportului asupra fondurilor obtinute din lichidare si din încasarea creantelor si a planului de distribuire, distribuirea facuta de acesta respecta în principiu exigentele stabilite de art. 121 alin. 1 pct. 1-2.

Exceptie face creanta pe care contestatorul M. O. o poate invoca în temeiul actului aditional nr. 1/1.03.2011 prin care a dobândit calitatea de gestionar al debitorului. Întrucât aceasta îl obliga sa ia masuri pentru conservarea si administrarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului, sumele datorate pentru desfasurarea activitatii se circumscriu creantelor reprezentând cheltuieli necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri. În conditiile în care acesta a desfasurat respectiva activitate în intervalul 1.03.2011-1.01.2013 suma pe care o poate pretinde este de 14.300 lei, sens în care s-a si admis contestatia.

Împotriva acestei sentinte au formulat recurs creditoarea B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., precum si contestatoarea C. L.

Prin recursul sau, creditoarea B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., a solicitat modificarea Sentintei în sensul respingerii contestatiei la planul de distribuire formulata de contestatori, ca nefondata, cu obligarea acestora si la plata cheltuielilor de judecata.

În motivare, recurenta arata ca hotarârea primei instante este rezultatul aplicarii gresite a legii, întrucât conventiile individuale de munca încheiate între intimati si debitoare nu îi sunt opozabile, iar creanta intimatului contestator M. O. nu se încadreaza în categoria creantelor prevazute de art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, intimatii contestatori nu au facut dovada înregistrarii conventiilor individuale de munca si actele aditionale de care se prevaleaza în registrul electronic ce evidenta al salariatilor sau la Inspectoratul de Munca, asa cum prevede în mod obligatoriu legea, astfel ca aceste conventii nu îi sunt opozabile. De asemenea, prima instanta a hotarât în mod gresit ca, în speta, creanta contestatorului M. O. se încadreaza în categoria cheltuielilor legate de conservarea si administrarea bunurilor valorificate. În realitate, creanta intimatului contestator se încadreaza în categoria cheltuielilor salariale ale debitoarei. Activitatea de gestionar desfasurata de contestator nu se circumscrie notiunii de conservare si administrare a bunurilor debitoarei.

În drept, recurenta invoca prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedura civila Vechi, art. 11 din Legea nr. 85/2006.

Prin recursul sau, contestatoarea C. L. a solicitat casarea sau modificarea în parte a Sentintei, în sensul admiterii cererii formulate privind distribuirea sumelor obtinute din lichidare catre recurenta, în cuantum de 111.224 lei, cu cheltuieli de judecata.

În motivare, recurenta arata ca în cauza sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 si 9 Cod de procedura civila. Astfel, din lecturarea hotarârii nu se regaseste nici un motiv pentru care plata salariilor sale a fost respinsa, ceea ce face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, care trebuie sa conduca la casarea hotarârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Lipsa motivelor pune recurenta în imposibilitate de a critica hotarârea. Hotarârea este criticabila si pentru ca, pe de o parte, judecatorul – sindic a pus în vedere lichidatorului judiciar sa depuna la dosar numai contractele de munca, nu si fisa postului aferenta fiecarui salariat, or din fisa postului sau rezulta ca a avut sarcina de conservare si paza a bunului ipotecat. Recurenta, în calitate de manager asistent, a exercitat de altfel paza tuturor bunurilor debitoarei, si nu contestatorul M. O. Judecatorul – sindic a aplicat astfel gresit prevederile art. 121 din Legea nr. 85/2006, ceea ce face incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila.

În probatiune, recurenta solicita proba cu înscrisuri, depunând la dosar copii conventie de munca, act aditional, fisa postului, carnet de munca, state de plata, adeverinte.

Intimatul lichidator judiciar RVA O. I. S. SPRL si recurenta B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. au formulat întâmpinare la recursul declarat de contestatoare, solicitând respingerea acestuia.

Examinând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate de recurenti, precum si din oficiu, asupra motivelor de ordine publica, în conformitate cu prevederile art. 304 si 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedura civila, pe baza actelor dosarului si probelor administrate, Curtea de apel a constatat ca recursul formulat de contestatoarea C. L. nu este fondat, urmând sa fie respins, iar recursul formulat de creditoarea B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. este întemeiat, urmând sa fie admis, pentru motivele ce vor fi aratate în continuare, comune pentru ambele recursuri:

Astfel, admitând în parte contestatia formulata împreuna de catre cei doi creditori, recurenta C. L. si intimatul M. O., judecatorul fondului a retinut ca acestia detin creante salariale si nu sunt îndreptatiti la distribuiri din sumele obtinute din vânzarea bunului garantat, opunându-se în acest sens prevederile art. 121 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, precum si împrejurarea ca activitatea desfasurata de cei doi creditori nu a fost de natura sa conduca la conservarea si administrarea bunurilor aflate în garantie, exceptând creanta contestatorului M. O. care a dobândit calitatea de gestionar al debitorului printr-un act aditional, fiind obligat astfel sa ia masuri pentru conservarea si administrarea bunurilor aflate în patrimoniul debitorului.

Contrar celor sustinute de recurenta C. L., judecatorul fondului a motivat hotarârea pronuntata asupra contestatiei, atât în fapt, cât si în drept, cu privire la situatia fiecaruia dintre contestatori, iar împrejurarea ca nu a retinut si pentru contestatoarea recurenta ca si aceasta ar fi avut sau nu atributii de conservare a bunurilor garantate nu echivaleaza cu o nemotivare a hotarârii. Judecatorul sindic a analizat în ce masura creantele celor doi creditori pot participa la distribuiri, retinând ca aceasta posibilitate legala o are doar contestatorul M. O. În cauza nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 7 Cod de procedura civila, astfel ca nu exista motive care sa conduca la casarea hotarârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Hotarârea atacata este, într-adevar, criticabila, fiind incident motivul de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 Cod de procedura civila, însa prin prisma recursului formulat de creditoarea B.C. I. S. R. SA PRIN B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O., si nu prin prisma recursului formulat de creditoarea contestatoare, argumentele care însa atrag admiterea recursului primei si respingerea recursului celei de-a doua recurente fiind aceleasi.

Astfel, ambii creditori contestatori au calitatea de creditori salariati ai debitoarei, fiind înscrisi în tabelul de creanta al acesteia, în mod definitiv, la categoria creantelor salariale, cu creante atât anteriore deschiderii procedurii, cât si nascute în cursul procedurii de insolventa.

Or, fata de categoria de creante în care sunt înscrisi contestatorii, felul muncii acestora si atributiile din fisa postului nu au relevanta pentru distribuirea sumelor obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei, ci doar categoria de creante din care fac parte, prin prisma prevederilor art. 121 si 123 din Legea nr. 85/2006.

Art. 121 din acest act normativ prevede ca fondurile obtinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garantii reale mobiliare ori drepturi de retentie de orice fel, vor fi distribuite în urmatoarea ordine:

 1. taxe, timbre si orice alte cheltuieli aferente vânzarii bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea acestor bunuri, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24;

 1^1. creantele creditorilor garantati nascute în timpul procedurii de insolventa dupa confirmarea planului de reorganizare, ca parte componenta a acestui plan. Aceste creante cuprind capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel;

 2. creantele creditorilor garantati, cuprinzând tot capitalul, dobânzile, majorarile si penalitatile de orice fel, precum si cheltuielile, pentru creantele nascute înainte de deschiderea procedurii.

Potrivit art. 123, creantele vor fi platite, în cazul falimentului, în urmatoarea ordine:

 1. taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor din averea debitorului, precum si plata remuneratiilor persoanelor angajate în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23, 24 si ale art. 98 alin. (3), sub rezerva celor prevazute la art. 102 alin. (4);

 2. creantele izvorâte din raportul de munca;

 3. creantele reprezentând creditele, cu dobânzile si cheltuielile aferente, acordate dupa deschiderea procedurii, precum si creantele rezultând din continuarea activitatii debitorului dupa deschiderea procedurii;

 4. creantele bugetare;

 5. creantele reprezentând sumele datorate de catre debitor unor terti, în baza unor obligatii de întretinere, alocatii pentru minori sau de plata a unor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;

 6. creantele reprezentând sumele stabilite de judecatorul-sindic pentru întretinerea debitorului si a familiei sale, daca acesta este persoana fizica;

 7. creantele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile si dobânzile aferente, cele rezultate din livrari de produse, prestari de servicii sau alte lucrari, precum si din chirii;

 8. alte creante chirografare;

 9. creantele subordonate, în urmatoarea ordine de preferinta:

 a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de catre un asociat sau actionar detinând cel putin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generala a asociatilor, ori, dupa caz, de catre un membru al grupului de interes economic;

 b) creantele izvorând din acte cu titlu gratuit.

 Asadar, creantele celor doi creditori contestatori pot fi platite în temeiul dispozitiilor art. 123, text de lege care nu se aplica însa situatiei de fapt din acest dosar, si nu în temeiul dispozitiilor art. 121. În nici un caz creantele salariale ale contestatorilor nu pot fi încadrate la cheltuielile necesare pentru conservarea si administrarea bunurilor garantate, iar acestia nu fac parte nici din categoria persoanelor angajate pe parcursul procedurii în conditiile art. 10, art. 19 alin. (2), art. 23 si 24. Cei doi contestatori sunt salariati permanenti ai debitoarei, dinainte si de dupa deschiderea procedurii, iar pentru creantele lor salariale au fost înscrisi în categoria creantelor salariale, având dreptul de a participa la distribuiri conform categoriei din care fac parte, neavând relevanta sub acest aspect felul muncii prestate si atributiile lor de serviciu.

În consecinta, constatând ca hotarârea atacata este nelegala si netemeinica sub aspectul admiterii în parte a contestatiei formulate, în temeiul art. 312 Cod de procedura civila, Curtea de apel a modificat-o în sensul respingerii în totalitate a contestatiei formulate de cei doi creditori, aceasta fiind neîntemeiata în întregul ei. Pentru aceleasi motive, a fost respins si recursul formulat de contestatoarea C. L., ca nefondat.

În temeiul art. 274 Cod de procedura civila, instanta a obligat contestatorii sa plateasca recurentei B.C. I. S. R. SA prin B C I. S. R. SA A. - SUCURSALA O. cheltuieli de judecata în recurs reprezentate de onorariul de avocat, conform dovezilor depuse la dosar.

Domenii speta

Spete similare