Cerere pentru stabilire salariu

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul … reclamantul  C.F. a chemat în judecată  parata SC ELECTRIFICARE CFR SA-prin Sucursala Electrificare Craiova,  pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată să-i plătească diferenţa dintre drepturile salariale rezultate prin aplicarea coeficientul de ierarhizare de 2,318 corespunzător clasei de salarizare 29 raportat la salariul minim brut de 800 lei (cuprins in Anexa 1) şi drepturile salariale efectiv plătite pentru perioada 22.04.2013 - 31.04.2014 şi pentru perioada 01.05.2014 - 30.06.2014 raportat la salariul minim brut de 900 lei, conform Actului Adiţional la CCM din 29.04.2014, iar suma rezultata din aplicarea coeficientului de ierarhizare de 2,318 sa fie actualizata cu rata inflaţiei la data plaţii efective şi obligarea paratei la plata dobânzii legale aferenta diferenţei salariale solicitate.

În motivarea acţiunii reclamantul arată că este angajat in funcţia de Electromecanic 1 IFTE la Sucursala Electrificare Craiova, clasa de salarizare 29 conform Actului Adiţional, Anexa nr.2, Muncitori calificaţi: b) Din activitatea de exploatare, nr. crt. al funcţiei 4  din CCM.

Pârâta nu i-a  calculat salariul de baza conform CCM 2013/2014 prin aplicarea coeficientului de salarizare de 2,318  raportat la salariul minim brut de 800 lei conform Anexei 1 din CCM aşa cum prevede art. 107 unde se regăsesc coeficienţii de ierarhizare şi formula de calcul a salariului de baza pentru perioada 22.04.2013 - 30.06.2014.

Parata nu a respectat şi a încălcat prevederile din CCM valabil pentru anii 2013/2014 Cap. II Sistemul de salarizare art. 7 aliniatul 2 care prevede : „Salariile de baza corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc in funcţie de coeficienţii de ierarhizare şi de formula de calcul din Anexa 1"( formula care se regăseşte la art. 107).

În drept acţiunea se întemeiază pe dispoziţiile art. 40 , alin. 2, lit. c; art. 159 ,166, 283 (1) pct. c din Codul Muncii, Cap. I art. 1 (6), Cap. II art. 7 Cap. XI art. 107 cu coeficienţii de ierarhizare pe clase, din CCM pentru anii 2013-2014, Anexele 1 si 2 care se aplica claselor de salarizare corespunzător meseriilor si funcţiilor din SC Electrificare CFR SA.

Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri: act de identitate; actul adiţional; CCM la nivel de unitate pentru anii 2013/2014 Cap. I,  art. 1 (2), (6) Cap. II art.7; cap. XI art. 107 cu coeficienţii de ierarhizare pentru anii 2013/2014, Anexele 1 si 2 pentru meseriile si funcţiile din SC Electrificare CFR SA, actul adiţional la CCM nr. 184/22.04.2013 .

La data de 29.07.2014 pârâta SC Electrificare CFR SA a formulat întâmpinare prin  care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului în temeiul art. 268 alin1 lit. e CM , faţă de data introducerii acţiunii .

Pe fondul cauzei  a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă şi nefondată din următoarele considerente:

Pentru anii 2013-2014 la nivel SC "Electrificare CFR" SA a fost încheiat Contract Colectiv de Munca, contracte ce au ca părţi semnatare SC "Electrificare CFR" SA si reprezentanţii organizaţiilor sindicale.

Contractul Colectiv de Munca susmenţionat a fost depus a fost înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale - Direcţia de Munca si Protecţie Sociala a Municipiului Bucureşti, iar un urma verificărilor efectuate a fost aprobat si a fost înregistrat cu numărul 184/22,04.2013, de aici rezultând ca au fost respectate prevederile legale in vigoare.

Nu exista absolut nici un act normativ prin care un coeficient de ierarhizare negociat pentru aplicarea  clasei 1 de salarizare trebuie aplicat sumei de 800  lei atât timp cat nu sunt salariaţi încadraţi la clasa 1 de salarizare. Legislativul a prevăzut sancţiuni doar pentru acordarea de către angajator a unui salariu brut mai mic decât cel minim garantat pe economie. situaţie care nu se regăseşte in speţa.

Acest contract colectiv de munca produce efecte si este aplicabil tuturor salariaţilor SC "Electrificare CFR" S.A.

Conform contractului colectiv de munca aplicabil salariaţilor din SC "Electrificare CFR" SA, reprezentanţii administraţiei si reprezentanţii organizaţiilor sindicale semnatare ale acestora au convenit clauzele acestui contract, de comun acord.

Astfel ca orice contract si contractul colectiv de munca presupune autonomia de voinţa a partenerilor sociali intre care a fost încheiat prin aplicarea principiului libertăţii contractuale, el reprezentând legea părţilor.

Prin încheierea contractului  la nivel de unitate, dreptul muncii a devenit drept negociat, de origine convenţionala, creat de patroni si salariaţi, in funcţie de condiţiile economice si sociale precum si interesele celor doua părţi.

In concret, condiţiile de munca si de salarizare au fost stabilite de către partenerii sociali în urma negocierii prin intermediul contractului colectiv de munca la nivel de unitate.

Prin urmare a solicitat pârâta  respingerea  cererii reclamantului ca inadmisibila.

Pentru perioada 22.04.2013-30.06.2014, consideră ca diferenţele dintre drepturile salariale calculate si efectiv plătite in raport de salariul de baza minim brut de 800 lei, respectiv 900 lei , la nivel de unitate SC "Electrificare CFR" SA, exista contractul colectiv de munca pentru anii 2013-2014, in urma căruia prevederile au fost obligatorii pentru părţi, potrivit contractului colectiv de munca in vigoare in perioada pentru care se solicita drepturile in cauza, salariile astfel negociate fiind menţionate şi in contractul individual de munca al salariaţilor care fac parte din respectivul sindicat.

La nivel de unitate s-a încheiat contractul colectiv de munca, iar părţile au înţeles de comun acord ca pentru anul 2013 şi 2014  sa stabilească salariul minim la nivelul societăţii in valoare de 800 de lei, respectiv 900 lei,  prin urmare instanţa de judecata este ţinuta sa analizeze cererea reclamantului prin prisma principiului forţei obligatorii a convenţiilor care reprezintă un motiv de ori line publica.

Salariul de baza minim brut lunar, prevăzut in contractul individual de munca si in carnetul de munca al salariatului, pentru perioada solicitata, a depăşit cuantumul de 800 şi 900 lei , fiind de 1419 de lei –potrivit actului adiţional la contractul individual de muncă,  astfel angajatorul SC Electrificare CFR SA a respectat prevederile minimale asumate in materia salarizării prin contractul colectiv de munca.

Pe perioada derulării raporturilor de munca, salariatul nu a contestat modul de salarizare si sporurile cuvenite in baza CCM aplicabil, conform art. 268 alin 1 lit. d, din Legea 53/2003 - Codul Muncii, republicata cu completările si modificările ulterioare.

Prin urmare, cererea reclamantului privind plata acestor drepturi băneşti prin raportare la nivelul salariului minim brut de 800 şi 900 lei , este netemeinică şi nelegală.

Reclamantul avea posibilitatea legală să solicite instanţei competente constatarea nulităţii acestei clauze, in condiţiile în care constata că aceasta clauză prevăzută şi anexa 1 din CCM la Nivel de SC "Electrificare CFR" SA conţine drepturi salariale minime brute inferioare, faţă de drepturile salariale prevăzute in Contractul Individual de Muncă in vigoare.

In acest context şi condiţiile in care instanţa de judecata astfel sesizată, constata nulitatea acestor clauze, acestea puteau fi renegociate, iar până la renegocierea acestora puteau fi înlocuite cu clauze mai favorabile existente.

Ori, se poate observa cu uşurinţa faptul că, reclamantul solicita practic înlocuirea unor clauze ale Contractului Individual de muncă al reclamantului cu alte clauze nefavorabile.

Pârâta solicită respingerea acţiunii ca neîntemeiata pentru următoarele aspecte:

-instanţa de judecata nu a fost investita cu o cerere de constatare a nulităţii unor clauze ale contractului individual de munca al salariatului:

-clauzele Contractului Individual de Muncă al salariatului, nu pot fi înlocuite de către instanţa de judecata cu alte clauze având in vedere ca reclamantul a fost de acord cu salariul prevăzut in contractul individual de munca prin semnarea acestuia de către salariat.

Or, în cauză, între pârâtă şi reclamant nu s-au stabilit raporturi juridice de natura dobânzii legale, ci raporturi de muncă, obiectul acţiunii reprezentându-l diferenţa de drepturi salariale.

Dobânda legală reglementată este de art. 1.535 din Noul Cod civil cu referire la O.G. nr. 13/2011 priveşte exclusiv convenţiile, după caz contractele referitoare la drepturi băneşti asumate ca obligaţii şi neexecutate.

În dreptul muncii plata dobânzii legale devine admisibilă atunci când părţile contractanta au stipulat îi convenţie o astfel de clauza, altfel, în condiţiile art. 166 Codul muncii, ca dispoziţie derogatorie de la dreptul comun, neexecutarea obligaţiei de plată a drepturilor salariale se transformă în daune interese potrivit art. 1.530 Cod Civil.

Potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. (4) Codul muncii, republicat, întârzierea nejustificată a plăţii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului, despăgubirile constau într-o sumă de bani ce reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor pentru neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a obligaţiei de către debitor.

În cazul admiterii acţiunii, acordând suma actualizata, instanţa ar da efecte şi clauze de impreviziune urmărindu-se ca dauna efectiv creata prin devalorizarea monedei naţionale să fie acoperită.

Daunele moratorii sub forma dobânzii au reglementare juridică diferită însă cu acelaşi scop şi anume să acopere integral prejudiciul rezultat din întârzierea plăţii.

De altfel, chiar Curtea Constituţională, prin mai multe decizii (de exemplu decizia nr. 72/05.03.2002), a statuat că actualizarea în raport cu rata inflaţiei a sumelor datorate se impune pentru asigurarea recuperării creanţei la valoarea ei reală.

Pentru motivele arătate, consideră că în cazul admiterii acţiunii, nu se impune actualizarea diferenţelor de bani şi cu rata inflaţiei şi cu acordarea dobânzii legale.

Mai mult actualizare a creanţei cu indicele de inflaţie în baza art. 166 alin. (4) din Codul Muncii, republicat, şi acordarea dobânzii legale constituie o dubla reparaţie.

 În drept îşi întemeiază pârâtul acţiunea pe disp. CPC, CM, Legea nr. 62/2011,CCM Electrificare CFR SA pe anii 2013/2014, OG nr. 13/2011 .

Examinând actele şi lucrările dosarului  tribunalul reţine următoarele:

Asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantului invocată de pârâtă prin întâmpinare, în temeiul art. 268 alin. 1 lit. e CM, instanţa urmează să respingă excepţia ca nefondată, reţinându-se  că în cauză este aplicabil termenul de 3 ani prevăzut de  dispoziţiile. art. 268 alin.1 lit. c din Codul muncii şi nu termenul de 6 luni prevăzut. de lit. e a aceluiaşi articol.

Astfel, este adevărat că pretenţiile reclamantului rezidă din neexecutarea Contractul Colectiv de muncă, însă cum drepturile solicitate sunt de natură salarială termenul de prescripţie este de 3 ani , fiind încadrate în prevederile art. 268 alin. 1 lit. c din Codul muncii. Dispoziţiile art. 268 alin.1 lit. e din Codul muncii se referă la alte neexecutări ale contractului colectiv de muncă decât cele de natură salarială

Instanţa nu va examina solicitarea pârâtei de a se respinge acţiunea ca inadmisibilă, ca excepţie, întrucât argumentele invocate se referă tot la fondul cauzei şi nu la neîndeplinirea condiţiilor necesare pentru exercitarea acţiunii.

Prin prezenta cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să-i recalculeze şi să-i plătească drepturile salariale prin aplicarea coeficientul de ierarhizare de 2,318 corespunzător clasei de salarizare  29  raportat la salariul minim brut de 800 lei/ respectiv 900 lei  şi nu la salariul minim brut de 600 lei.

Potrivit art. 7 alin. 2 din CCM la nivel de unitate pentru ani 2013-2014, salariile de bază corespunzătoare fiecărei clase de salarizare se stabilesc în funcţie de coeficienţii de ierarhizare şi de formula de calcul din anexa 1.

Formula de calcul este :

S = S clasa 1 X K

S : salariul de baza brut corespunzător clasei de salarizare.

S clasa 1 :salariul de baza brut corespunzător clasei 1 de salarizare

K : coeficientul de ierarhizare a claselor de salarizare.

Conform prevederilor art. 164 din Codul muncii, republicat, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, corespunzător programului normal de muncă, se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, după consultarea sindicatelor şi a patronatelor, angajatorul neputând negocia şi stabili salarii de bază prin contractul individual de muncă sub salariul de bază minim brut orar pe ţară. De asemenea, angajatorul este obligat să garanteze în plată un salariu brut lunar cel puţin egal cu salariul de bază minim brut pe ţară.

Angajatorul este astfel obligat să stabilească, pentru personalul încadrat prin încheierea unui contract individual de muncă, salarii de bază  cel puţin egale cu salariul de bază minim brut pe ţară, în caz contrar, riscând să plătească o amenda cuprinsă între 1.000 lei şi 2.000 lei, aşa cum se prevede Hotărârile de Guvern:  H.G. nr. 1225/2011 şi  H. G. nr. 23/2013.

Nici Codul muncii şi nici hotărârile de Guvern care stabilesc valoarea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată nu  prevăd ca, la stabilirea drepturilor salariale, angajatorii să folosească, ca valoare de referinţă, salariul minim brut pe ţară garantat în plată.

Pe de altă parte, nici în contractele colective de muncă încheiate la nivelul pârâtei nu s-a prevăzut ca negocierea drepturilor salariale să pornească de la nivelul salariului minim pe economie.

De altfel, CCM încheiat la nivelul pârâtei,  înregistrat la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bucureşti, care, în cazul în care ar fi constatat că a fost încheiat fără respectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 62/2011, potrivit art. 145 din acelaşi act normativ, ITM  avea obligaţia să-l restituie pentru îndeplinirea condiţiilor legale.

În condiţiile în care pârâta nu a fost sancţionată potrivit hotărârilor de guvern sus menţionate şi nici CCM pe anii 2013/2014 nu a fost restituit pentru îndeplinirea condiţiilor legale, salariile de bază  la nivelul S.C. ELECTRIFICARE CFR S.A. au fost stabilite în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare.

Prin art. 107 din CCM 2013/2014 părţile au renegociat coeficienţi de ierarhizare pentru fiecare clasă de salarizare.

Potrivit anexei 2, având în vedere funcţia de Electromecanic 1 IFTE, reclamantului i-a fost stabilită clasa de salarizare 29 şi un salariu de bază brut de 1419 lei.

Pentru a stabili salariul de bază brut pârâta a avut în vedere anexa 1 (fila 19 dosar) în care au fost negociate salariile de bază brute pentru toate clasele de salarizare.

Verificând tabelele din anexa 1 la CCM 2013-2014, Tribunalul constată că parata a utilizat un salariu de bază brut de 600 lei şi nu de 800 lei, respectiv 900 lei,  aşa cum  este prevăzut pentru clasa 1 de salarizare.

Prin utilizarea unui salariu de bază brut de 600 lei au rezultat pentru clasele 1-7 salarii brute mai mici de 800 lei şi 900 lei , sub cuantumul prevăzut pentru salariul minim de bază pe ţară. Având în vedere obligativitatea respectării salariului minim de bază pe ţară, partenerii sociali  a negociat pentru clasele 1-7 un salariu identic de 800 lei şi respectiv 900 lei.

Pentru celelalte clase, salariile au fost stabilite prin utilizarea formulei de calcul şi a unui salariu de bază pentru clasa 1 de 600 lei deşi pentru clasa 1 de salarizare era stipulat un salariu brut de 800 lei, respectiv 900 lei.

Deşi susţinerile reclamantului privind modul eronat în care au fost stabilite salariile de bază brute sunt corecte, contractul colectiv de munca pentru ani 2013-2014 produce efecte si este aplicabil tuturor salariaţilor SC "Electrificare CFR" S.A, reprezentanţii administraţiei si reprezentanţii organizaţiilor sindicale semnatare ale acestora convenind clauzele acestui contract, de comun acord.

Acest contract colectiv de muncă prin care s-au stabilit condiţiile de muncă şi de salarizare reprezintă legea părţilor şi produce efecte până la modificarea clauzelor sale de către partenerii sociali (art. 133 alin. 1 lit. a şi art.149 din Codul muncii).

Pentru aceste considerente Tribunalul va respinge acţiunea reclamantului C.F. în contradictoriu cu pârâta SC "Electrificare CFR" S.A - Sucursala Electrificare Craiova,  ca nefondată.

Domenii speta

Spete similare