Faliment - procedura insolvenţei – societăţi cu răspundere limitată - contestatie creanta

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILA, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINŢA CIVILA NR.108

Şedinţa publică din data de  17 ianuarie 2014

T R I B U N A L U L  :

Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2013 sub nr. 571/88/2013/a2  la Tribunalul Tulcea contestatoarea – creditoare ... a formulat contestaţie cu privire la tabelul preliminar al creanţelor debitoarei ... Bucureşti, aflată în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006, solicitând admiterea cererii şi înscrierea în tabelul preliminar al creanţelor cu întreaga valoarea solicitata de aceasta prin declaraţia de creanţa .

În motivare, s-a arătat că in calitate de creditoare a ... a inteles sa formuleze declaraţie de creanţa pentru suma de 653472.70 lei (sase sute cincizeci si trei de mii patru sute şaptezeci si doi de lei si şaptezeci de bani) T.V.A. inclus, din care: 75867.47 lei cu TVA, cu titlu de facturi emise de aceasta si neonorate la plata de debitoare; 18905.01 lei cu TVA reprezentând asigurari plătite de aceasta  in locul debitoarei si nerefacturate si cheltuilei ocazionate cu recuperarea bunurilor; 120.00 Iei cu TVA reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta deschiderii procedurii; 442501.62 lei cu TVA, reprezentând capital nefacturat cu titlu de daune interese conform art. 4.2. din contractul de leasing; 126772.93 lei fara TVA, cu titlu de penalizari nefacturate aplicate pentru facturile emise si neachitate; 83939.78 lei fara TVA dobânda din scadentar calculata pana la sfârşitul contractului, cu titlu de daune interese, conform art. 4.2. din contractul de leasing financiar; 130885.13 lei fara TVA, reprezentând dobânda penalizatoarecutitludedaune interese, conform art. 4.2. din contractul de leasing financiar.

A mai arătat contestatoarea-creditoare că, din totalul creanţei a scăzut suma de  225519.24leicuTVA, reprezentând preţul la care au fost valorificate autovehiculele  după ce au fost recuperate de aceasta.

S-a arătat că, raporturile juridice dintre contestatoarea-creditoare  si ... s-au născut in anul 2008 când intre aceasta si debitoare s-au incheiat doua contracte de leasing financiar, respectiv nr. 7327/21.07.2008 si 7328/21.07.2008, prin care debitoarea a solicitat finanţarea pentru achiziţionarea, in regim de leasing financiar, a vehiculelor: TRAILIS, serie sasiu ....;  MAN TGX 18.440 AX2 BLS, serie sasiu .....

Faţă de considerentul ca debitoarea nu a inteles a-si respecta obligaţiile contractuale, respectiv de a achita facturile emise de contestatoaresa-creditoare, potrivit art. 4.1 din condiţiile contractuale generale, aceasta a inteles a rezilia contractele de leasing, emiţând in atentia debitoarei notificarea de reziliere nr. nr. 775/15.10.2009, prin care solicita restituirea bunurilor finantate si puse la dispoziţia debitoarei.

S-a mai arătat că,  administratorul judiciar  ...al debitoarei ... Bucureşti, a publicat la data de 01.07.2013 in buletinul procedurilor de insolventa tabelul preliminar, in care creanţa contestatoarei-creditoare a fost parţial înregistrată in tabelul  creditorilor, pentru urmatoarele considerente:

In cadrul unui contract de leasing utilizatorul se obliga „ sa isi asume pentru întreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai (...) si continuitatea părtilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing” (art. 10 lit.f din O.G. nr. 51/1997), insa aceste prevederi nu pot fi aplicate in cauză contractele fiind reziliate pentru neplata ratelor de leasing.

Mai mult decât atat, bunurile date spre folosinţa utilizatorului au fost ridicate de societatea de leasing, in consecinţa nu exista obligaţii care sa decurgă din folosirea bunurilor direct sau prin prepusi, acestea incetand la data rezilierii contractului de leasing/ridicarii bunurilor.

Susţine contestatoarea-creditoare că, din redactarea art. 10 lit f din O.G. nr. 51/1997, rezulta obligaţiile ce ii revin utilizatorului din folosinţa bunului, printre care si continuarea plaţilor cu titlu de rate de leasing ca si obligaţie corelativa dreptului de folosinţa. Astfel, dreptul de folosinţa si obligaţia de plata a ratelor de leasing sunt strâns legate, nerezultând obligaţia debitorului de a achita ratele de leasing in cazul rezilierii contractelor; in caz contrar art. 10 lit. f ar deveni o clauza penala.

Apreciază contestatoarea-creditoare că,  decizia administratorului judiciar este  nelegala si neintemeiata fata de urmatoarele aspecte:

Asa cum in mod corect a retinut si administratorul judiciar, contestatoarea-creditoare a reziliat contractele de leasing pentru culpa de neplata a societatii debitoare inca din 15.10.2009, insa la data de 19.11.2009, a reuşit recuperarea vehiculelor, obiecte ale contractelor de leasing financiar nr. 7327/21.07.2008 si 7328/21.07.2008, iar, abia dupa cateva luni de la data recuperării, aceasta  a valorificat vehiculele mai sus mentionate respectiv la data de 16.09.2010 si 05.10.2010.

Astfel ca, abia după momentul valorificării vehiculelor finantate, scazand din totalul creanţei sumele obtinute din vanzare, contestatoarea-creditoare a fost in masură să cunoască întinderea exactă a prejudiciului pe care il mai are de recuperat de la societatea debitoare.

In dovedirea bunei credinţe si in susţinerea faptului că  nu doreşte să inscrie in tabelul creditorilor o creanţa mai mare decât cuantumul sumei creditate si neachitate, din totalul creanţei aceasta a  scăzut suma cu care a valorificat autovehiculul după recuperare.

Susţine contestatoarea-creditoare că, interesul  acesteia nu este de a recupera bunurile finantate in leasing ci dimpotrivă, scopul unei societati financiare nebancare este ca, contractele sa fie duse pana la capat, iar debitorul sa ramburseze integral suma pe care a obtinut-o cu titlu de creditare si sa devină proprietarul bunului.

Totodata, mai arată că,  in mod eronat, administratorul judiciar intelege sa interpreteze dispoziţiile art. 10 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing si societatile de leasing: art. 10. - Locatarul/utilizatorul se obligă:

(...) să îşi asume pentru întreaga perioadă a contractului, în lipsa unei stipulaţii contrare, totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepuşii săi, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, şi continuitatea plăţilor cu titlu de rată de leasing până la achitarea integrală a valorii contractului de leasing; să permită locatorului/finanţatorului verificarea periodică a stării şi a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing; să îl informeze pe locator/finanţator, în timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate venită din partea unui terţ; să nu aducă modificări bunului şi să nu schimbe locul declarat în contract fără acordul locatoru-lui/finanţatorului; să restituie bunul în conformitate cu prevederile contractului de leasing .

In baza aceluiaşi articol din OG 51/1997 cat si in baza prevederilor contractuale, societatea debitoare are obligaţia de a achita către contesdtatoarea-creditoare si celelalte sume datorate in baza contractelor de leasing.

Menţionează contestatoarea-creditoare că, sumele reprezentând daune interese sunt alcatuite in principal din diferenţa dintre valoarea finanţata si sumele restituite de utilizator si preţul de vanzare al bunurilor.

Consideră contestatoarea-creditoare  aceste sume ca fiind clar determintate inca de la inceputul relaţiei contractuale, intrucat utilizatorul cunoştea foarte clar suma care i-a fost oferita cu titlu de finanţare, sumă pe care trebuia sa o restituie in cadrul perioadei contractuale.

In raport cu dispoziţiile clauzei penale prevăzute de art. 4.2 din contractul de leasing-conditii generale: „In cazul in care Finanţatorul opteaza pentru rezilierea respectiv denunţarea unilaterala a Contractului de Leasing Financiar ca urmare a apariţiei unui caz de conform secţiunii 4.1, contractul de Leasing Financiar inceteaza de drept de la data manifestării de voinţa in acest sens a Finanţatorului (deci, la data manifestării unilaterale de voinţa a Finanţatorului, iar nu la data ajungerii acestei manifestari de voinţa la cunostinta utilizatorului) fara a mai fi necesara punerea in intârziere a utilizatorului sau notificarea rezilierii si fara nici o alta formalitate (pact comisoriu de gradul IV), cu plata de daune-interese si cu predarea obiectului leasingului către finantator.

In acest caz, utilizatorul va plăti finanţatorului cu titlu de daune-interese toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite in cazul in care contractul de leasing financiar ar fi fost executat in totalitate si, cumulativ, va despăgubi finanţatorul, la cerere, pentru toate cheltuielile (inclusiv dar fara sa se limiteze Ia costurile judiciare si nejudiciare de urmărire legala) impreuna cu orice suma ceruta de către Finantator pentru reintrarea in posesia obiectului leasingului, suma pe care finanţatorul o va fi suportat ca o consecinţa directa sau indirecta a oricărui caz de incetare a contractului de leasing financiar. In toate cazurile, o confirmare din partea finanţatorului indicând cuantumul cheltuielilor (care includ, dar nu se limiteaza la costurile judiciare si nejudiciare de urmărire legala) va constitui proba concludenta (cu excepţia erorilor evidente) a sumelor ce trebuie plătite de utilizator. De asemenea, in toate cazurile, daunele interese datorate de utilizator nu vor fi limitate la cuantumul stabilit mai sus, in cazul in care finanţatorul dovedeşte faptul ca a suferit prejudicii mai mari. ”

In toate cazurile, o confirmare din partea finanţatorului indicând cuantumul cheltuielilor (care includ, dar nu se limiteaza la costurile judiciare si nejudiciare de urmărire legala) va constitui proba concludenta (cu excepţia erorilor evidente) a sumelor ce trebuie plătite de utilizator.

De asemenea, s-a mai arătat că, contractele de leasing au fost reziliate pentru culpa de neplata din partea utilizatorului, iar in conformitate cu prevederile clauzei penale prevăzute de art. 4.2 din contractele de leasing financiar semnate de utilizator, debitorul este obligat sa plateasca cu titlu de daune interese (respinse de administratorul judiciar), cuantumul acestora fiind stabilit de parti in cadrul contractului de leasing inca de la semnarea acestuia; Aplicabilitatea propriu-zisa a clauzei penale astfel cum a fost ea conceputa de către parti presupune determinarea in prealabil a naturii juridice a clauzei penale. Legiuitorul a consacrat acestei institutii reglementari cuprinse in doua capitole diferite : despre diferitele tipuri de obligaţii ( capitolul VI- secţiunea a Vl-a) si despre efectele obligaţiilor ( capitolul VII).

Prevederile art. 1066-1072 C.civil  consacra obligaţia cu clauza penala, in timp ce art. 1087 Cod Civil stipuleaza la raspunderea contractuala si daunele-interese ce se cuvin creditorului in caz de neexecutare a obligaţiilor asumate de către debitor .Reflectarea prin dispoziţii distincte a aceleiaşi institutii juridice este de natura sa imprime particularitati cu privire la cauza, obiectul si natura prestatiei executate de către debitor in situatiile consacrate de cele doua categorii de reglementari.

Astfel, primul grup de dispoziţii se stipuleaza in vederea asigurarii executării unei obligaţii relevând caracterul coercitiv-sanctionator al clauzei penale ce o apropie de originile sale din dreptul roman, in timp ce a doua categorie se refera la o etapa ulterioara- neexecutarea obligaţiilor si acoperirea unui prejudiciu - reflectând caracterul reparatoriu al acesteia.

Conexiunea dintre cele doua categorii de reglementari este data de art. 1069 C.civ. potrivit caruia clauza penala este o compensare a daunelor-interese ce creditorul suferă din neexecutarea obligaţiei principale. Natura mixta a clauzei penale impune luarea in considerare a faptului ca desi cocontractantul este indreptatit sa obtina ce s-a stipulat in cuprinsul clauzei penale fara a i se pretinde sa dovedeasca existenta unui prejudiciu sau intinderea lui, acestea reprezintand in acelaşi timp cauza si limita pana la care pot fi acordate.

Concluzia se impune intrucat art. 1085 si art. 1086 Cod civil prevăd in mod expres ca debitorul răspunde numai de daunele-interese care sunt consecinţa directa si necesara a neexecutarii obligaţiei.

Mai mult, arată contestatoarea-creditoare că, nu trebuie omis ca art. 969 C.civ. nu are o existenta de sine statatoare in ansamblul dispoziţiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art. 970 alin. 1 C.civ., executarea cu buna-credinta a obligatiiior fiind rezultatul firesc al obligativităţii contractului.

Un contract ramane legea părtilor numai in masura in care nici una dintre acestea nu ignora sau incalca cu buna stiinta indatoririle care ii revin potrivit asumarii executării cu buna-credinta a prestaţiilor.

Cauza asumarii obligaţiei de plata a ratelor de leasing de către debitor a constituit-o tocmai folosinţa exercitata asupra bunului obiect al leasingului, cu posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate in viitor. Or, atata timp cat obligaţiile contractuale nu au fost respectate, consideră contestatoarea-creditoare că,  ii revine debitoarei obligaţia de a suporta executarea in intregime a clauzei penale astfel cum ea a fost stabilita.

Mai mult, solicită a se avea în vedere faptul că ... nu este o firma de inchirieri de autovehicule, situaţie in care, in momentul incetarii contractului ar fi indreptatită sa pretindă doar sumele plătite pana la acel moment, ci este o societate de creditare, care a finanţat societatea debitoare pentru ca aceasta sa poata achiziţiona in regim de leasing financiar un autovehicul de la un furnizor ales de acesta, astfel ca toate sumele solicitate de contestatoarea-creditoare  au la baza contractul de leasing financiar nr. 2686/28.01.2008.

Tinand cont de faptul ca, contestatoarea-creditoare cu buna credinţa a inteles sa isi respecte obligaţiile  contractuale, (a oferit creditarea solicitata de utilizator), si avand in vedere faptul ca utilizatorul este cel ce a incetat sa mai achite ratele de leasing- determinat de o evidenta rea  credinta-intrucat nu a inteles sa restituie si autovehiculul la momentul rezilierii contractului (desi nu a mai achitat nici o factura emisa de subscrisa), este evident ca prejudiciul suferit de OTP LEASING este unul considerabil, fiind alcatuit in principal din valoarea facturilor emise si neachitate cu penalizările de întârziere aferente, la care se adauga cuantumul ratelor de leasing ce ar fi trebuit plătite pana la sfarsitul contractului conform clauzei penale prevăzută de art. 4.2 din contractul de leasing.

Mai mult decât atat,  apreciază contestatoarea-creditoare că, in mod eronat administratorul judiciar a înţeles sa inregistreze in, tabelul preliminar al creditorilor doar o parte din creanţa solicitata de aceasta, in cunatum  de 221665.41 lei. O data cu declaraţia de creanţa aceasta  a depus si modalitatea de calcul a dobânzilor.

La data de 13.05.2013 contestatoarea-creditoare  a trimis la instanţa toate documentele ce susţin creanţa precizata in declaraţia de creanţa. Mai mult, menţionează faptul ca la momentul incheierii contractelor de leasing, contracte agreate si semnate de debitoare, aceasta a luat cunoştinţa de toate prevederile contractuale, inclusiv cele referitoare la dobanda penalizatoare.

Asa cum rezulta si din fisa de calcul anexata declaraţiei de creanţa, se poate observa faptul ca, contestatoarea-creditoare a precizat atat cursul valutar cat si data de referinţa. Ba mai mult întreaga creanţa este calculata si exemplificata atat in moneda euro, cat si in lei, intreaga suma avand TVA inclus, fiind specificate si numărul total al zilelor de intarziere precum si procentul de penalizare aplicat pe zi (0,15 % zi de întârziere- art. 4 din Contractul de Leasing), contestatoare-creditoare dand dovada de corectitudine si transparenta in probarea creanţei solicitate.

S-a mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 66 alin 1 din Legea 85/2006 „ toate creanţele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii” coroborate cu faptul ca in conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing si societatile de leasing - Contractele de leasing, precum şi garanţiile reale şi personale, constituite în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri executorii, singura prerogativa ce ii revenea administratorului judiciar, fiind aceea de a verifica daca contractul de leasing se incadreaza in categoria titlurilor executorii, iar ulterior sa inregistreze intreaga creanţa in tabelul creditorilor.

Mai arată contestatoarea- creditoare că, un contract ramane legea părtilor numai in masura in care nici una dintre acestea nu ignora sau incalca cu buna stiinta indatoririle care ii revin potrivit asumarii executării cu buna-credinta a prestaţiilor.

Cauza asumarii obligaţiei de plata a ratelor de leasing de către debitor a constituit-o tocmai folosinţa exercitata asupra bunului obiect al leasingului, cu posibilitatea dobândirii dreptului de proprietate in viitor. Or, atata timp cat obligaţiile contractuale nu au fost respectate de debitoare, apreciază contestatoarea-creditoare ca ii revine debitoarei obligaţia de a suporta executarea in intregime a clauzei penale astfel cum ea a fost stabilita.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 73 din Legea nr. 85/2006, iar în dovedire s-a depus în copie serie de înscrisuri.

Intimata ... a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în raport de prevederile art.73 alin.2 din Legea nr.85/2006, arătând că, tabelul preliminar al creanţelor debitoarei a fost publicat în BPI nr.11320/1.07.2013, termenul limită pentru contestare fiind 8.07.2013, iar contestaţia a fost trimisă la Tribunalul Tulcea în data de 15.07.2013.

Pe fond, s-a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi excepţia invocată  se reţin următoarele:

Asupra excepţiei invocate, judecătorul sindic reţine că, este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Administratorul judiciar, ...a publicat la data de 1.07.2013 în buletinul procedurilor de insolvenţă tabelul preliminar, în care creanţa contestatoarei-creditoare a fost parţial înregistrată în tabelul creditorilor.

Contestatoarea-creditoare a înţeles să formuleze în temeiul art.73 din Legea nr.85/2006 contestaţia împotriva tabelului preliminar la data de 5.07.2013, termenul limită de contestare fiind 8.07.2013.

Din eroare a fost trecută ca şi instanţă de judecată Tribunalul Bucureşti –în loc de Tribunalul Tulcea, această eroare se datorează  faptului că, deşi debitoarea are în prezent sediul social în municipiul Bucureşti, deschiderea procedurii insolvenţei a fost pronunţată de către Tribunalul Tulcea, la data deschiderii procedurii aceasta având sediul social în Municipiul Tulcea.

Instanţa de judecată din cadrul Tribunalului Bucureşti- secţia a VII-a civilă, a dispus cercetări în sistemul propriu de arhivare, atât după numărul indicat în cerere, cât şi după numele debitoarei şi negăsind înregistrat nici un dosar având ca obiect procedura insolvenţei privind pe debitoarea ..., a dispus înapoierea actelor cu menţiunea că, dosarul cu nr.571/88/2013 nu aparţine Secţiei a VII-a Civilă.

Astfel, la data de 15.07.2013, ulterior primirii adresei din partea Tribunalului  Bucureşti, contestatoarea-creditoare a înţeles să înainteze către Tribunalul Tulcea o adresă prin care a solicitat instanţei de judecată să ia act că  aceasta îşi îndreaptă eroarea materială strecurată, în sensul în care indică instanţa de judecată ca fiind Tribunalul Tulcea, motiv pentru care în data de 15.07.2013 a restituit plicul conţinând contestaţia formulată de aceasta împotriva tabelului preliminar, dovada achitării taxei de timbru judiciar, precum şi adresa înaintată de către instanţa de judecată.

Potrivit dispoziţiilor art.104 Cod pr.civilă, actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui.

Faptul că, din eroare a fost trecută o altă instanţă de judecată, nu poate atrage asupra contestatoarei o sancţiune atât de drastică cum ar fi decăderea din dreptul de a mai formula contestaţie împotriva tabelului preliminar.

Pe fondul contestaţiei, se reţin următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2591 din data de 26 aprilie 2013 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. 571/88/2013 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea ... ), fiind desemnat administrator judiciar ....

Prin aceeaşi hotărâre, s-a stabilit ca termen de verificare a creanţelor, întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar data de 1 iulie 2013.

Potrivit prevederilor art. 72 al. (3) administratorul judiciar are obligaţia  ca odată cu afişarea  tabelului preliminar al creanţelor să notifice creditorii ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe sau înlăturate, precizând totodată şi motivele.

Soluţionând declaraţiile de creanţă  conform art. 67 din legea insolvenţei şi întocmind tabelul preliminar de creanţe, administratorul judiciar desemnat la debitoarea ... ) a înscris creditoarea-contestatoare cu creanţa în sumă de 221.665,41  lei din totalul creanţei înaintate ...  în cuantum de 653.472,70 lei, cu prioritatea prevăzută de art. 123 pct. 7 din Legea nr. 85/2006.

Din creanţa totală solicitată, nu s-a acceptat în tabelul preliminar al creditorilor diferenţa de 431.807,29  lei .

Creditoarea-contestatoare în calitate de finanţator, a încheiat cu debitoarea în calitate de utilizator, două contracte de leasing financiar respectiv nr.7327/21.07.2008 şi 7328/21.07.2008.

După cum rezultă şi din documentele ataşate la dosar contestatoarea-creditoare a reziliat contractele de leasing pentru motiv de neplată a ratelor şi cheltuielilor aferente contractelor de leasing, solicitând totodată debitoarei şi remiterea bunurilor aferente contractelor de leasing, pentru care  contestatoarea- creditoare a plătit sumele aferente asigurării CASCO şi RCA până la momentul recuperării, conform  disp.art.2.7 din contractul de leasing : „utilizatorul este obligat să încheie în calitate de contractant, prin intermediul OTP Leasing, respectând condiţiile stabilite cu ocazia negocierii Contractului de Leasing Financiar şi evidenţiate în cererea de finanţare a utilizatorului şi în contractul de Leasing Financiar, un contract de asigurare a obiectului Leasingului împotriva tuturor riscurilor (în special împotriva pierderii totale, furtului, deteriorării totale sau parţiale) pentru toată durata contractului de leasing Financiar, dar în toate cazurile până la data  la care utilizatorul dobândeşte  proprietatea asupra obiectului leasingului sau până la returnarea efectivă a obiectului leasingului către finanţator în cazul în care contractul de leasing financiar încetează fără ca utilizatorul să dobândească proprietatea asupra obiectului leasingului”.

Prin urmare, la facturile ataşate la dosarul cauzei  contestatoarea-creditoare a solicitat obligarea debitoarei şi la plata sumelor reprezentând poliţele CASCO şi RCA, aferente autovehiculelor, achitate de aceasta, în total suma de 18.905,01 lei TVA inclus raportat la dispoziţiile art.4.2. din contractul de leasing- condiţii generale, în susţinerea celor expuse contestatoarea creditoare anexând copii după poliţele privind asigurarea autovehiculelor respectiv poliţele de asigurare a vehiculelor CASCO.

Se mai reţine că, plata asigurării (RCA şi CASCO ) bunurilor aferente contractelor de leasing cade în sarcina utilizatorului, potrivit dispoziţiilor legale şi contractelor de leasing. In acest sens se emit deconturi de plată pentru utilizator. In cazul în care acesta refuză plata, contestatoarea-creditoare achită luna următoare c/val.sumelor aferente asigurării neplătită de utilizator.

Pentru toate sumele datorate contestatoarei-creditoare, societatea debitoare are obligaţia să achite penalităţile zilnice de întârziere în cuantum de 0,15%/zi, astfel cum părţile de comun acord au stabilit prin art.4 din condiţiile contractuale specifice şi art.3.4.2. din condiţiile contractuale generale, în cuantumul prezentat în fişa de calcul a creanţei.

Suma de 126.772,93 lei fără TVA reprezintă penalizările  aplicate pentru facturile emise şi neachitate, în cuantum de 0,15% pe zi de întârziere, numărul total de zile de întârziere ale debitoarei fiind de 1289.

Suma de 83.939,78 lei fără TVA reprezintă dobânda din scadenţar calculată până la sfârşitul contractelor, cu titlu de daune interese, conform art.4.2. din contractele de leasing, fiind depuse la dosar în acest sens anexa B din contractele de leasing financiar .

Suma de 130.885,13 lei fără TVA reprezintă dobânda penalizatoare cu titlu de daune interese, conform art.4.2. din contractele de leasing financiar.

Modalitatea de calcul a daunelor interese este următoarea : din valoarea finanţată se scad sumele achitate de utilizator, facturile emise şi neachitate şi facturile de vânzare a bunurilor. Aceste sume fiind clar determinate încă de la începutul relaţiei contractuale întrucât utilizatorul cunoştea clar suma care i-a fost oferită cu titlu de finanţare, suma pe care trebuia să o restituie în cadrul perioadei contractuale.

In ce priveşte natura juridică a daunelor interese, în raport  cu dispoziţiile clauzei penale prevăzută de art.4.2. din contractul de leasing- condiţii generale : „ In cazul în care finanţatorul optează pentru rezilierea respectiv denunţarea unilaterală a contractului de leasing financiar ca urmare a apariţiei unui caz de conform secţiunii 4.1., contractul de leasing financiar încetează de drept de la data manifestării de voinţă în acest sens a finanţatorului  (deci, la data manifestării unilaterale de voinţă a finanţatorului, iar nu la data ajungerii acestei manifestări de voinţă la cunoştinţa utilizatorului) fără a mai fi necesară punerea în întârziere a utilizatorului sau notificarea rezilierii şi fără nici o altă formalitate (pact comisoriu de gradul IV) , cu plata de daune interese şi cu predarea obiectului leasingului către finanţator.

In acest caz, utilizatorul va plăti finanţatorului cu titlu de daune interese  toate ratele de leasing ce ar fi trebuit plătite în cazul în care contractul de leasing financiar ar fi fost executat în totalitate şi, cumulativ, va despăgubi finanţatorul, la cerere, pentru toate cheltuielile (inclusiv dar fără să se limiteze la costurile judiciare şi nejudiciare de urmărire legală) împreună cu orice sumă cerută de către finanţator pentru reintrarea în posesia obiectului leasingului, suma pe care finanţatorul o va fi suportat ca o consecinţă directă sau indirectă a oricărui caz de încetare a contractului de leasing financiar.

In conformitate cu prevederile contractelor de leasing  încheiate între părţi, creanţa faţă de debitoare este în cuantum de 653472.70 lei (sase sute cincizeci si trei de mii patru sute şaptezeci si doi de lei si şaptezeci de bani) T.V.A. inclus, din care: 75867.47 lei cu TVA, cu titlu de facturi emise de aceasta si neonorate la plata de debitoare; 18905.01 lei cu TVA reprezentând asigurari plătite de aceasta  in locul debitoarei si nerefacturate si cheltuilei ocazionate cu recuperarea bunurilor; 120.00 Iei cu TVA reprezentând taxa judiciara de timbru aferenta deschiderii procedurii; 442501.62 lei cu TVA, reprezentând capital nefacturat cu titlu de daune interese conform art. 4.2. din contractul de leasing; 126772.93 lei fara TVA, cu titlu de penalizari nefacturate aplicate pentru facturile emise si neachitate; 83939.78 lei fara TVA dobânda din scadentar calculata pana la sfârşitul contractului, cu titlu de daune interese, conform art. 4.2. din contractul de leasing financiar; 130885.13 lei fara TVA, reprezentând dobânda penalizatoarecutitludedaune interese, conform art. 4.2. din contractul de leasing financiar.

Din totalul creanţei, contestatoarea-creditoare a scăzut suma de  225519.24leicuTVA, reprezentând preţul la care au fost valorificate autovehiculele  după ce au fost recuperate de aceasta.

Se reţine că în conformitate cu prevederile art.52 din Legea nr. 93/2009 contractele de credit încheiate de o instituţie  financiară nebancară, precum şi garanţiile reale şi personale afectate garantării creditului constituie titlu executoriu.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Ordonanţa nr. 51/28.08.1997, contractele de leasing precum şi garanţiile reale şi personale, constituie în scopul garantării obligaţiilor asumate prin contractul de leasing, constituie titluri  executorii.

Pentru a preîntâmpina pierderile cauzate de neîndeplinirea totală sau parţială de către debitoare a obligaţiilor de plată a valorii finanţate conform graficului agreat, precum şi a pierderilor ocazionate de uzura bunului folosit, de cheltuielile efectuate, după caz, cu evaluarea, depozitarea şi vânzarea bunului după reziliere, părţile au agreat, anterior datei rezilierii, sub forma clauzei penale, contravaloarea prejudiciului suferit de către finanţator şi respectiv proprietar în caz de culpă contractuală a debitoarei. Acest prejudiciu a fost cuantificat de către ambele părţi în contractul de leasing şi reprezintă „contravaloarea autovehiculului, înţelegând prin aceasta valoarea de intrare, la care se adăugă cheltuielile de închidere a contractului de leasing, taxele şi impozitele legale (TVA, taxe vamale, cheltuieli de radiere şi cu alte servicii, după caz), luându-se în considerare sumele deja achitate în contul autovehicului cu titlu de capital ”.

Conform art. 379 alin. 4 Cod  proc. civ.  o creanţa este lichidă „atunci când câtimea ei este  determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabila cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţa, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală".

Daunele interese au fost stabilite prin clauza penală. Fiind un contract, aceasta clauza este obligatorie între părţi, instanţa de judecată neavând dreptul să-i reducă sau să-i majoreze cuantumul. Mai mult, contractul de leasing financiar (cum este cazul contractului de leasing din speţa analizată) este, în baza art. 8 din OG nr. 51/1997 privind operaţiunile de leasing şi societăţile de leasing, respectiv art. 52 din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare, titlu executoriu, executarea silită a acestuia fiind posibila fără o verificare pe fond a creanţei din partea instanţei judecată.

În raport de această situaţie, urmează a admite contestaţia, şi a dispune înscrierea contestatoarei-creditoare ... în tabelul cuprinzând toate creanţele împotriva averii debitoarei .... şi cu creanţa în sumă de 431.807,29 lei conform ordinii de preferinţă prevăzută de art. 123 pct.7 din Legea nr. 85/2006.

Domenii speta

Spete similare