Pretentii

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR 1785/2014

Şedinţa publică de la 3 octombrie 2014

Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea şi înregistrată sub nr. 2059/88/17.07.2014, reclamanta …. solicită obligarea pârâtei …. la plata sumei de 545.205,02 lei, din care  409.531,07 lei reprezintă contravaloare energie termica pentru incalzire, furnizata in perioada decembrie 2011-martie 2013 şi 135.673,95 lei majorări de întârziere calculate la data de 30.06.2013, pentru neachitarea in termen a facturilor, penalitati de întârziere aferente facturilor emise în perioada februarie 2010- martie 2013, penalitati egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata in termen a obligaţiilor bugetare şi calculate conform art.17 alin 1 si 2 din contractul de furnizare a energiei termice nr. 1764/4.07.2007 şi nr.958/03.02.2010.

În motivare, se arată că între părţi s-au incheiat contractele de furnizare a energie termice nr. 1764/04.07.2007 si 958/1.10.2010 avand ca obiect furnizarea energiei termice pentru incalzire si apa calda de consum, în baza cărora in perioada decembrie 2011 - martie 2012 s-a furnizat energie termica pentru incalzire către Asociaţia de Prorietari nr.54, prestatie care nu a fost achitata integral .

Se mai arata ca reclamanta  si-a respectat obligaţiile contractuale prevăzute in contract, respectiv furnizarea energiei termice pentru încălzire şi apa calda, pentru serviciile prestate s-au  emis facturi,  care au fost acceptate la plata, iar potrivit art.8 alin.2 din contractul 1764/04.07.2007 si si art.9 alin. 1 din contractul 958/1.10.2010 pârâta avea obligaţia să achite integral şi la termen facturile emise, ceea ce nu s- a întâmplat şi pentru că parata nu a inteles sa isi indeplineasca obligaţia de plata in termenul prevăzut in contract -art.13 coroborat cu art.17 alin.2 -, aceasta datoreaza penalitati de intarziere la sumele neachitate, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art.38 din Legea 325/2006 -legea serviciului public de alimentare cu energie termica  si art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006-legea serviciilor comunitatre de utilitati publice potrivit cu care utilizatorii de energie termica au obligaţia sa achite in termenul scadent facturile emise de furnizor, neachitarea facturii in termen de 30 de zile de la data scadentei atrage penalitati de intarziere.

În continuare, reclamanta prezintă situaţia debitelor restante şi a penalităţilor de întârziere aferente la data de 30-06-2013, indicând pentru fiecare sumă şi factura din care derivă.

În drept, reclamanta îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile Legii 325/2006 -Legea serviciului public de alimentare cu energie termica, Legii 51/2006-legea serviciilor comunitare de utilitati publice.

În dovedirea cererii, s-au depus la dosar, în copie, contracte de furnizare a energiei termice, anexe si alte înscrisuri, solicitându-se şi proba cu expertiză contabilă.

 În apărare, pârâta a depus întâmpinare prin care se solicită respingerea cererii ca nefondată, solicitând administrarea probei cu înscrisuri şi expertiză de specialitate.

Examinând cauza, în raport cu probatoriul administrat, instanţa reţine că între  SC … SA Tulcea, în calitate de furnizor, şi A P nr…. Tulcea, în calitate de utilizator, s-a încheiat contractul nr.958/1-10-2010 având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire şi pentru apă caldă de consum şi stabilirea raporturilor juridice dintre furnizor şi utilizator cu privire la furnizarea, utilizarea, facturarea şi plata energiei electrice.

În art.6 pct.1, 2 şi 3 din contract s-a prevăzut că furnizorul are următoarele drepturi: să factureze şi să încaseze lunar contravaloarea cantităţilor de energie termică furnizate, la tarifele aprobate de autoritatea administraţiei publice locale;să aplice penalităţi egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, în cazul neachitării facturilor la termen; să iniţieze modificarea şi completarea contractului sau a anexelor la acesta prin acte adiţionale, conform modificărilor stabilite de autoritatea de reglementare competentă.

În acelaşi timp, s-a prevăzut obligaţia utilizatorului de a achita, în termenele stabilite, contravaloarea energiei termice furnizate şi a cantităţii de apă caldă ( art.9 pct1 şi 2).

În contract, s-a mai stipulat, relativ la tarife, facturare şi modalităţi de plată, că furnizorul va practica preţurile aprobate potrivit prevederilor legale în vigoare, modificarea acestora urmând a fi adusă la cunoştinţă utilizatorilor în scris, cu minimum 15 zile înaintea începerii perioadei de facturare la noul preţ, dar şi că utilizatorii sunt obligaţi să achite facturile emise în termenul de scadenţă de 15 zile lucrătoare de la data emiterii facturilor; neachitarea de către utilizator a facturii emise de către utilizator a facturii emise de către furnizor în termen de 30 zile de la data scadenţei  atrage penalităţi de întârziere după cum urmează: penalităţi egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata în termen a obligaţiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, penalităţile fiind datorate începând cu prima zi după data scadenţei ( art.14 şi art.16).

Pe de altă parte, art.20 alin.1 din contract prevede că în cazul în care pe documentul de plată nu se menţionează obiectul plăţii, se consideră achitate facturile în ordine cronologică.

Prin Hotărârea nr.35/29-03-2012 a Consiliului Local Tulcea, s-a aprobat actul adiţional la contractele de furnizare a energiei termice către societăţi comerciale şi asociaţii de proprietari aprobate prin HCL nr.4-28-01-2010, conform anexelor nr.1 şi 2, părţi integrante ale hotărârii, act adiţional ce modifică art.20 alin.1 din contract, reglementând că sumele plătite de utilizator vor stinge în ordine cronologică atât obligaţia principală, cât şi obligaţia accesorie; dacă plăţile efectuate nu acoperă debitul restant, imputaţia plăţii se va face proporţional atât asupra contravalorii energiei termice restante, cât şi asupra penalităţilor de întârziere, însă acest act adiţional  nu a fost semnat de pârâtă.

Potrivit art.8 alin.2 lit.a, d, e din Legea nr.325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termica, în asigurarea serviciului public de alimentare cu energie termică autorităţile administraţiei publice locale au, în principal, următoarele atribuţii: asigurarea continuităţii serviciului public de alimentare cu energie termică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale; aprobarea, în condiţiile legii, în termen de maximum 30 de zile, a propunerilor privind nivelul preţului local al energiei termice către utilizatorii de energie termică, înaintate de către operatorii serviciului; aprobarea, în condiţiile legii, a preţului local pentru populaţie.

Art.40  din acelaşi act normativ stipulează în esenţă că preţurile locale se stabilesc, se ajustează sau se modifică pe baza metodologiilor aprobate de autoritatea de reglementare competent; în calculul acestora vor fi luate în considerare costurile justificate ale activităţilor de producere, transport, distribuţie şi furnizare a energiei termice, inclusiv cheltuielile aferente dezvoltării şi modernizării SACET, pierderile tehnologice, cheltuielile pentru protecţia mediului, precum şi o cotă de profit, dar nu mai mult de 5% , fiind detaliate în continuare procedurile; preţurile locale de furnizare a energiei termice sunt aceleaşi pentru utilizatorii de energie termică, în condiţii similare de furnizare; preţurile locale pentru populaţie la care se facturează energia termică se aprobă de autorităţile administraţiei publice locale sau de asociaţiile de dezvoltare comunitară, după caz, potrivit reglementărilor în vigoare;la nivelul aceleiaşi unităţi administrativ-teritoriale, preţul local pentru populaţie este unic, indiferent de tehnologiile sistemului de producere, transport şi distribuţie a energiei termice sau de tipul combustibililor utilizaţi; diferenţa dintre preţurile locale ale energiei termice şi preţurile locale pentru populaţie se alocă din bugetele autorităţilor administraţiei publice locale sau ale asociaţiilor de dezvoltare comunitară, după caz.

Argumentele de text evidenţiate, precum şi verificarea întregii legislaţii ce reglementează acest sector de activitate justifică concluzia că autorităţile administraţiei publice locale au competenţe legate exclusiv de determinarea/modificarea preţului local de furnizare a energiei termice, pe baza reglementărilor adoptate de autoritatea de reglementare competentă, fără ca aceste atribuţii stabilite de lege să vizeze şi determinarea modalităţii de acoperire a debitelor, una din problemele principale de dispută în prezenta cauză.

În lipsa unor prevederi exprese în acest sens, Hotărârea nr.35/29-03-2012 a Consiliului Local Tulcea, prin ea însăşi, nu poate modifica direct contractul încheiat de părţi, constituind din punct de vedere al efectelor juridice doar o propunere de modificare a clauzelor contractuale ce nu a fost însuşită de ambele părţi, nefiind realizat acordul de voinţă pentru a dobândi caracter obligatoriu, însă din punct de vedere al contractului un alt efect nu i se poate recunoaşte, chiar dacă nu a fost anulată.

În contractul-cadru de furnizare a energiei electrice, aprobat prin Ordinul nr.483/29-09-2008, nu este inserată o clauză expresă privind modalitatea de imputare a plăţilor, de unde rezultă că s-a lăsat părţilor libertatea de a negocia şi a conveni asupra acestui aspect sau, în absenţa unor clauze exprese, aplicarea

prevederilor generale din Codul Civil.

În condiţiile date, raportat la prevederea expresă din contract ce nu putea fi modificată prin Hotărârea nr.35/29-03-2012 a Consiliului Local Tulcea, autoritatea locală fiind un terţ faţă de contract, fără competenţe exprese de modificare a contractului  sub acest aspect, după cum s-a învederat, se va valorifica în cauză varianta cuprinsă în expertiza contabilă ce dă eficienţă acestui punct de vedere.

Relativ la sumele datorate, prin prisma interpretării adoptate, se constată, conform concluziilor expertizei contabile-completare, că debitul datorat pentru perioada decembrie 2011-martie 2013 este în cuantum de 453.474,20 lei, dar că acesta a fost achitat integral în cursul procesului, ultima plată fiind realizată la 24-01-2014, iar penalităţile de întârziere aferente perioadei 28-02-2010/31-03-2013 sunt în cuantum de 66.563,27 lei, rămase neachitate, reţinându-se ca plata facturii nr.913/03-2009 s-a efectuat la 27-01-2010, expertul explicând că varianta cu data plăţii respectivei facturi la 30-04-2010 a fost solicitată de către instanţă, dar nevalorificată, ambele părţi acceptând această argumentaţie.

Penalităţile de întârziere au fost calculate conform prevederilor legale menţionate, preluate şi în contractul părţilor, aşa încât, având drept izvor legea, acestea sunt datorate, indiferent dacă s-au emis facturi sau nu, existenţa facturii fiind din această perspectivă doar o problemă legată de modalitatea de organizare a contabilităţii societăţii, dar fără efect asupra calculării şi datorării lor.

Efect are însă modalitatea aleasă pentru evidenţierea penalităţilor asupra aplicării clauzei contractuale ce reglementează imputarea sumelor achitate, sume care în cauză au stins numai debite principale, dar nu şi accesorii.

Aşa fiind, având în vedere cele prezentate, instanţa  va admite cererea în parte şi va obliga  pârâta la plata către reclamantă a  sumei de 66.563,27 lei, cu titlu de penalităţi de întârziere aferente facturilor emise în intervalul februarie 2010-martie 2013, calculate la data de 30-04-2014, urmând a  respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata debitului aferent perioadei decembrie 2011-martie 2013 ca rămas fără obiect.

Făcând şi aplicarea prevederilor art.451 şi urm.NCPC, se vor compensa cheltuielile de judecată efectuate de părţi în proces şi obligă pârâta la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamantă, reţinându-se cheltuielile efectuate de părţi în proces, sumele solicitate iniţial şi pretenţiile recunoscute în final, faţă de apărările invocate.

Domenii speta

Spete similare