Emitere ordin de protectie. Obligarea pârâtului la consiliere psihologica

Prin cererea înregistrata la Judecatoria Constanta sub nr. (...), reclamanta M.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.I.C. emiterea unui ordin de protectie împotriva fostului sot prin care sa se dispuna : obligarea acestuia la pastrarea unei distante minime determinate fata de reclamanta, copiii minori si mama reclamantei, fata de resedinta reclamantei, a mamei sale si a copiilor situata în Constanta, str. (...), fata de locul de munca al reclamantei – (...) si fata de unitatile de învatamânt ale minorilor, respectiv (...), ambele situate în Mun. Constanta, precum si interzicererea oricarui contact.

În motivare, reclamanta a aratat ca a desfacut casatoria cu fostul sot la data de 02.10.2013, în fata Notarului Public Felicia Radulescu, din cauza crizelor de gelozie ale fostului sot, a exceselor de personalitate, a batailor repetate si a actelor de violenta fizica si verbala îndreptate împotriva reclamantei la care în ultima perioada asistau si minorii.

Ulterior divortului, arata reclamanta, viata acesteia a devenit un calvar din cauza amenintarilor, sicanelor si actiunilor cu caracter calomnios si denigrator venite din partea pârâtului. La data de 06.06.2014, pârâtul a amenintat-o cu fierul de calcat încins iar la data de 07.06.2014 a dat-o afara din casa împreuna cu minorii. Cu acea ocazie, un vecin a sunat la 112, copiii s-au speriat si au început sa plânga, baiatul fugind în strada.

Reclamanta a sesizat si superiorii pârâtului din cadrul Brigazii de Jandarmi Constanta pentru a discuta cu acesta.

Serviciul de urgenta 112 a mai fost apelat si ulterior din cauza altor incidente cu pârâtul, fiind, de asemenea, formulate plângeri penale. Acesta vine la reclamanta sa ia copiii dupa bunul plac, dupa un program pe care numai pârâtul îl întelege si îl respecta iar minorii refuza sa mai fie însotiti de catre tatal lor la scoala.

Pârâtul s-a deplasat înainte de Craciun la scoala fetei si i-a adus reprosuri, i-a vorbit pe un ton agresiv, fata a venit speriata si plângând acasa. Pârâtul s-a deplasat si la unitatea de învatamânt unde îsi desfasoara activitatea reclamanta si i-a adus acesteia injurii de fata cu elevii de clasa I si parintii acestora.

În drept, au fost indicate art. 23 si urm. din Legea nr. 217/2003, republicata.

În sustinere, au fost depuse înscrisuri.

Cererea este scutita de plata taxei de timbru potrivit art. 26 alin. 2 din Legea nr.  217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie.

Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii, ca neîntemeiata.

În motivare, pârâtul a aratat ca, potrivit legii, principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritatile publice si de organismele private autorizate, precum si în cauzele solutionate de instantele judecatoresti.

Cea mai mare parte a solicitarilor reclamantei se întemeiaza pe presupuse fapte din data de 06.06.2014, 07.06.2014, 13.08.2014, singurul eveniment recent la care se face referire fiind cel dinainte de Craciun.

Arata pârâtul ca nu se impune examinarea culpei în desfacerea casatoriei partilor raportat la obiectul cauzei iar programul de vizita a fost stabilit prin conventie notariala.

Se solicita analizarea posibilitatii reclamantei de a introduce actiune si în numele mamei sale, S.M., avand în vedere ca nu are calitatea de reprezentant al acesteia.

Se sustine în continuare ca pârâtul îsi iubeste enorm copiii, doreste sa se implice în cresterea si educarea lor, nu numai din punct de vedere material, prin achitarea pensiei de întretinere. Reclamanta, însa, nu accepta legatura pârâtului cu minorii, urmarind sa îl tina departe de acestia. În ceea ce o priveste pe mama reclamantei care locuieste împreuna cu fosta sotie, pârâtul nu a avut nicio discutie cu aceasta.

Reclamanta le-a inoculat copiilor ca la Cumpana, locul unde au crescut ei, locuiesc cu pârâtul o alta femeie cu alti copii pe care pârâtul i-ar iubi mai mult.

Pârâtul este cel care merge si ia copiii de la reclamanta de acasa,  si îi duce ulterior acasa iar în vara anului 2014 a suportat  costul taberei.

În ceea ce priveste evenimentul din saptamâna anterioara Craciunului, pârâtul nu a fost anuntat cu privire la serbarea fiicei, motiv pentru care, nereusind sa ia altfel legatura cu reclamanta, a ales sa mearga la scoala unde lucreaza aceasta. Întrucât a refuzat sa iasa în hol, pârâtul a întrebat-o din usa clasei de ce nu l-a anuntat ca fiica lor a avut serbare. La acel moment, reclamanta a început sa tipe spunând ca nu are ce sa caute la locul sau de munca.

La rândul sau, reclamanta a fost la locul de munca al pârâtului si le-a spus sefilor si cunostintelor ca îi asculta telefonul împreuna cu prietenii lui de la SRI, ca urmareste sa o omoare.

Mai arata pârâtul ca reclamanta le face întotdeauna copiilor un alt program, astfel încât acestia sa nu se întâlneasca cu tatal lor, asa cum s-a întâmplat si anul acesta, pe 18 ianuarie, cu fiica lor.

În ceea ce priveste certificatul medico-legal depus de reclamanta si pârâtul detine unul scos cu prilejul aceluiasi incident întrucât a avut leziuni la nivelul fetei, membrelor inferioare si superioare.

În ceea ce priveste imobilul din str. (…) acesta este bun comun al sotilor, fiind dobândit în timpul casatoriei prin contract de vânzare-cumparare.

În ceea ce îi priveste pe copii, daca erau amenintati, agresati fizic sau verbal acestia nu ar fi acceptat sa fie condusi de pârât la scoala.

Pârâtul a asesizat Protectia Copilului pentru a verifica daca minorii sunt bine îngrijiti de catre mama având în vedere absentele frecvente ale acesteia de acasa seara pâna târziu si chiar pentru câteva zile.

În ceea ce priveste apelurile la 112, chiar pârâtul a apelat la acest serviciu atunci când a considerat ca situatia degenereaza si ca nu se întelege cu reclamanta în privinta copiilor.

În sustinerea întâmpinarii, pârâtul a depus certificat medico-legal.

La termenul din data de 22.01.2015, S.M. a procedat la semnarea cererii de chemare în judecata, aratând ca îsi însuseste aceasta cerere.

Au fost încuviintate si administrate probele cu înscrisuri, interogatoriul partilor si testimoniala.

La data de 26.01.2015, s-a procedat la audierea minorilor în camera de consiliu, conform art. 226 C.pr.civ.

Analizând actele si lucrarile dosarului, conform dispozitiilor legale aplicabile, instanta constata urmatoarele :

Reclamanta M.L. a fost casatorita cu pârâtul M.I.C. în perioada 25.10.2003 – 02.10.2013, din casatorie rezultând minorii  (…) si (…)

Din declaratia martorei D.C., fina de cununie a partilor, instanta retine ca reclamanta si pârâtul aveau o relatie normala de familie, pastrând fatada de familie fericita însa, din primavara anului 2012, comportamentul pârâtului s-a înrautatit. Reclamanta a fost denigrata de pârât, urmarita peste tot, i s-a facut scandal la scoala si în locuri publice, s-a dus peste ea la locuinta actuala si chiar a sarit gardul când nu i s-a deschis poarta. Martora a asistat personal la o împrejurare în care pârâtul a urmarit-o pe reclamanta în trafic. De asemenea, mama reclamantei a fost agresata verbal de pârât. Martora a vazut personal la reclamanta urmele de lovituri aplicate acesteia de pârât.

De asemenea, martora are cunostinta ca ultimul scandal facut de pârât a fost în weekend când copiii au refuzat sa iasa cu tatal lor.

În perceptia martorei, copiii si reclamantele traiesc într-o stare de frica ce este cauzata de pârât. Aceasta crede ca pârâtul vrea sa fie în compania copiilor dar nu mai stie sa se comporte cu acestia.

Copiii i-au spus martorei ca îi suna seara sa le spuna «Noapte buna » dar uneori si la ora 23.00.

Martora (…), psiholog de profesie, a constatat, initial în 2009, ca minorul (…)este usor timorat si retras, posibil din cauza atitudinii sau uniformei tatalui. În anii urmatori, pastrând legatura cu partile, martora a concluzionat ca modul în care pârâtul interactioneaza cu minorii le face rau acestora si chiar i-a explicat pârâtului ca o consiliere psihologica ar putea fi binevenita pentru orice om normal afectat de divort.

A mai aratat martora ca fiica partilor i-a comunicat de doua ori telefonic ca vrea ca tatal sa o lase în pace. Pârâtul a abordat-o pe martora chiar si în timpul noptii, pe facebook, spunându-i ca reclamanta nu este acasa, martora explicându-i în mod repetat ca a o supraveghea si a o urmari pe reclamanta tot timpul nu este benefic. Pârâtul i-a comunicat martorei ca doreste sa se implice în supravegherea copiilor.

Martora a aratat ca, în perceptia sa, copiii erau speriati ca tatal lor este mereu nervos, ca tipa si nu îi lasa în pace. Martora a vazut-o pe reclamanta si vânata si cu buza sparta, aceasta povestindu-i ca a fost agresata de sot si data afara din casa.

Retine instanta si sustinerile din declaratia data de martorul (…), propus de pârât.

Acesta, în primavara anului trecut, a apelat la serviciul de urgenta 112 întrucât a auzit tipetele reclamantei din casa pe care ulterior a si vazut-o plângând. Cu acea ocazie, baiatul (…) a iesit din casa plângând, spunând ca iar se cearta mami si tati.

Deosebit de relevante sunt, în opinia instantei, sustinerile minorilor audiati în camera de consiliu, în absenta parintilor.

Cristian, în vârsta de 8 ani, a aratat ca nu vrea sa se mai întâlneasca cu tatal sau pentru ca « «urla cu o voce de parca ar fi viclean si rau », copilul punându-si dopuri de urechi ca sa nu-l auda.

Minorul nu mai doreste sa îi duca tatal la scoala pentru ca urla si îi face de râs, îi cearta fara motiv.

Acest aspect este revelat si de fiica partilor, (…), în vârsta de 10 ani, care a aratat, de asemenea, ca ultimul scandal facut de tatal lor a fost duminica, 25.01.2015, în fata casei.

Din sustinerile acesteia, instanta mai retine ca pârâtul a batut-o pe mama lor, reclamanta, de mai multe ori, o data lasând-o fara cunostinta, de fata cu minorii. Pe (…), tatal sau l-a batut chiar de ziua lui iar pe (…) a numit-o «catea ».

Pârâtul i-a dat afara din casa de mai multe ori, a jignit-o si a îmbrâncit-o pe bunica  si îi inspira o stare de teama.

Instanta are convingerea ca suferinta minorilor este reala si independenta de eventuale influente ale mamei si bunicii asupra acestora. Momentele în care copiii se simt bine în prezenta tatalui lor sunt acoperite în mod covârsitor de cele în care sunt speriati din cauza acestuia sau cel putin suparati ca le jigneste mama sau ca tipa la ei în fata colegilor.

Din coroborarea probelor administrate în regim de urgenta în prezenta cauza, rezulta, fara dubiu, starea de fapt reclamata, fiind incontestabil ca pârâtul constituie o amenintare pentru reclamante si minori.

În opinia instantei, s-a dovedit manifestarea din partea pârâtului a trei tipuri de violenta, în sensul art.4 din Legea nr.217/2013: violenta verbala (caracterizata prin adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenintari, cuvinte si expresii degradante sau umilitoare), violenta psihologica (constând în impunerea vointei sau a controlului personal, provocarea de stari de tensiune si de suferinta psihica) si violenta fizica, în special fata de reclamanta M.L.,  violente care au dus la grave perturbari desfasurarii normale a existentei reclamantelor si minorilor.

Nu pot fi retinute sustinerile pârâtului conform carora la evenimentul din iunie 2014 nu a fost nimeni de fata, câta vreme un vecin, mator audiat în cauza, a auzit tipete, a sunat la 112 si ulterior a vazut reclamanta si minorii plângând. Împrejurarea ca martorul (…)nu stie ca pârâtul sa fie violent nu reprezinta o dovada în sine, raporturile cu acest vecin nefiind unele apropiate. Faptul ca a apelat, însa, la serviciul de urgenta, este o dovada ca tipetele auzite i-au produs temerea ca în casa partilor se produce un eveniment foarte grav care necesita interventia organelor de ordine.

Faptul ca unele aspecte nu au putut fi dovedite, precum acela ca de multe ori reclamanta M.L. a dormit cu minorii în foisor este firesc, având în vedere specificul relatiilor de familie/convietuire care se desfasoara în cadrul restrâns, al locuintei, în absenta unor persoane straine.

Împrejurarea ca reclamanta a lasat minorii cu tatal pe perioada pregatirii înmormântarii bunicii sale reprezinta, în opinia instantei, o dovada ca aceasta nu îi împiedica pe copii sa aiba legaturi cu tatal ci chiar i-a încurajat în acest sens, contrar celor sustinute de acesta.

Potrivit  art. 23 din Legea nr. 217/2003, pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, persoana a carei viata, integritate fizica sau psihica ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei poate solicita instantei ca, in scopul înlaturarii starii de pericol, sa emita un ordin de protectie, prin care sa se dispuna, cu caracter provizoriu, una sau mai multe dintre urmatoarele masuri - obligatii sau interdictii:

d) obligarea agresorului la pastrarea unei distante minime determinate fata de victima, fata de copiii acesteia sau fata de alte rude ale acesteia ori fata de resedinta, locul de munca sau unitatea de învatamânt a persoanei protejate;

f) interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenta sau in orice alt mod, cu victima;

 (3) Pe lânga oricare dintre masurile dispuse potrivit alin. (1), instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda luarea unor masuri de control, efectuarea unui tratament ori a unei forme de îngrijiri medicale, in special in scopul dezintoxicarii.

Considerând ca starea de fapt constatata reclama aplicarea imediata a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei în familie, instanta  urmeaza sa dispuna în consecinta.

Drept urmare, instanta va admite cererea de emitere a unui ordin de protectie formulata de reclamantele M.L. si S.M.în contradictoriu cu pârâtul M.I.C..  Va emite prezentul ordin de protectie pentru o perioada de 4 luni de la data pronuntarii hotarârii, în sensul ca: va obliga pe pârâtul M.I.C. sa pastreze o distanta minima  de 100 m fata de reclamantele M.L. si  S.M. si fata de minorii (…); va obliga pe pârâtul M.I.C. sa pastreze o distanta minima  de 100 m fata de resedinta reclamantelor si a copiilor situata în Constanta, str. (...), fata de locul de munca al reclamantei M.L., respectiv (…) si fata de unitatile de învatamânt ale minorilor, respectiv (…), ambele situate în Municipiul Constanta; va interzice pârâtului M.I.C. sa comunice cu reclamantele M.L. si S.M.si cu minorii (…), în orice mod, inclusiv telefonic sau prin corespondenta.

Desi S.M. nu are calitatea de membru de familie, în sensul art. 5 din lege, instanta va emite ordinul de protectie si raportat la persoana acesteia ca ruda a victimei M.L., conform art. 23 al.1 lit. d) citat anterior.

De asemenea, pârâtul va fi obligat sa urmeze pe aceeasi perioada de 4 luni, consiliere psihologica în ceea ce priveste relatia sa cu reclamanta M.L. si cu minorii.

Pentru a stabili aceasta masura, instanta porneste de la convingerea ca pârâtul îsi iubeste copiii si doreste sa se implice în cresterea si educarea acestora.

Maniera de manifestare, însa, a grijii paterne, este, în opinia instantei, una incompatibila cu necesitatea asigurarii unui climat potrivit pentru dezvoltarea  mentala, morala, spirituala si sociala în mod armonios a copiilor. Pentru a considera astfel, instanta retine sustinerile martorilor si ale minorilor din care rezulta ca pârâtul o denigreaza în mod constant pe mama copiilor în fata acestora, a agresat-o fizic pe aceasta de fata cu minorii, tipa la copii si „îi face de râs” la scoala.

Faptul ca în conventia de divort s-a stabilit ca pârâtul va pastra legatura cu minorii cel putin de doua ori pe saptamâna la domiciliul mamei nu îi confera pârâtului dreptul de a uza de acest drept în mod discretionar, cu ignorarea programului zilnic, a activitatilor curente si mai ales a vointei minorilor.

În ceea ce o priveste pe reclamanta M.L., instanta apreciaza ca pârâtul doreste sa exercite fata de aceasta o forma de control permanent, sub pretextul preocuparii fata de îngrijirea copiilor.

În opinia instantei, aceste 4 luni împiedica degenerarea raporturilor dintre parti pâna la un nivel care ar putea pune în pericol nu numai integritatea fizica si psihica a persoanelor vizate ci si viata acestora (pârâtul agresând-o la un moment dat pe reclamanta M.L. pâna a lasat-o fara cunostinta, în fata minorilor), fiind necesar a se interveni prompt pentru preîntâmpinarea unei astfel de evolutii.

Pe de alta parte, acesta reprezinta, în opinia instantei si un timp de reflectie pentru pârât care va trebui sa acorde prevalenta interesului superior al copiilor (invocat chiar de acesta prin întâmpinare), necesitatii sprijinirii acestora pentru a creste si a se dezvolta într-un climat echilibrat si armonios dar si dreptului la respectarea vietii private a reclamantei M.L., consilierea psihologica fiind un suport deosebit de util în acest sens.

Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 200 lei se va vira din fondurile Ministerului Justitiei catre Baroul  Constanta pentru avocat (…).

Având în vedere ca pârâtul a pierdul procesul, în sensul art. 453 C.pr.civ., instanta îl va obliga la plata catre stat a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat din oficiu si la plata catre reclamanta M.L. a sumei de 1000 lei cu titlul de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu de avocat.

Hotarârea este executorie si se va  comunica de îndata catre Politia Municipiului Constanta

Instanta atrage atentia pârâtului asupra dispozitiilor art 32 din Legea  nr. 217/2003 potrivit cu care încalcarea oricareia dintre masurile prevazute la art. 23 alin. (1) si dispuse prin ordinul de protectie constituie infractiunea de nerespectare a hotarârii judecatoresti si se pedepseste cu închisoare de la o luna la un an.

Domenii speta

Spete similare