Propunere de arestare preventivă. Nerespectarea dispoziţiilor privind citarea inculpatei şi prezenţa obligatorie a acesteia la soluţionarea propunerii de arestare.

Prin încheierea nr. 32/19.03.2015 pronunţată de  Tribunalul Olt  în  dosarul  nr.  852/104/2015,  s-a admis propunerea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă I.C.C.J. –D.I.I.C.O.T.- Biroul teritorial Olt  şi s-a dispus măsura arestării preventive a inculpaţilor M.V.O., C. D.-C. şi B. A.I., pe durate  de câte 30 de zile pentru fiecare inculpat, cu începere de la data punerii în executare a mandatelor de arestare preventivă.

Au fost emis mandate  de arestare preventivă pentru fiecare inculpat.

S-a constatat că la ora 19,30 în data de 19.03.2015 a  expirat măsura preventivă a reţinerii inculpatei M. V.  O. şi că  aceasta a fost pusă în libertate la acest termen de sub puterea ordonanţei de reţinere din dos. nr. 110D/P/2012 din 18 martie 2015 emisă de  acest procuror.

Au fost avansate către  Baroul Olt onorariile de avocaţi din oficiu de câte 100 de lei pentru asistenţa juridică a inculpaţilor C. D. C. şi B. A I. în cursul procedurilor menţionate.

Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a constatat că prin adresa nr. 110D/P/2012din 19.03.2015 Parchetul de pe lângă ICCJ- DIICOT- Biroul teritorial Olt a  transmis propunerea de arestare preventivă a acestor inculpaţi cuprinsă în referatul cu  acelaşi număr din 19.03.2015.

În motivarea propunerii s-a arătat că s-a început urmărirea penală împotriva inculpaţilor pentru comiterea faptelor de  constituire a unui grup infracţional organizat  şi trafic de minori  la data de 22 ian. 2014 iar prin ordonanţa din 14.02.2014 procurorul competent a dispus schimbarea de încadrare juridică  cu trimitere la intrarea în vigoare a Codului penal la 1.02.2014  aceasta fiind  la cele de la art.367 alin.1 şi 2 Cp şi art. 211 alin.1şi 2 rap.laart. 210 alin. 1 lit. a şi b Cp cu aplicarea art. 38 alin. 1 Cp. iar prin ordonanţele  din 18.03.2015 a fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva inculpaţilor pentru Aceste fapte. De asemenea, se menţionează că  inculpaţii se află sub urmărire penală pentru  activitatea constând în aceea că la începutul lunii august 2012 cu recrutat-o pe minora M. A. M. învârstă de 17 ani  şi au indus-o în eroare pe aceasta prin promisiunea unei relaţii de prietenie dar şi ulterioare de căsătorie cu ocazia mai multor întâlniri pe raza municipiului Slatina. În acest sens s-a aratat că inculpatul C. D.C. a creat  victimei  convingerea că inculpata B.A.I. este sora acestuia şi că este îndrăgostit de victimă şi că are intenţii serioase de căsătorie după care  prin cooperare  au organizat în data de 13.09.2012 transportarea victimei în  Austria  mijlocindu-i trecerea frauduloasă a frontierei prin neîndeplinirea condiţiilor pentru  persoană minoră după care la sosire în Austria inculpatul C. D. C. a cazat-o într-un apartament locuit de mai multe persoane între care şi concubina sa  B. A. I. ,i-a interzis să părăsească locuinţa a exploatat-o sexual inclusiv prin folosirea violenţei vânzând-o pe victimă unei persoane de origine indiană pentru preţul de 2.000 de euro din care a primit 500de euro ca avans şi totodată i-a impus să accepte să întreţină raporturi sexuale cu această persoană. Se mai arată că inculpaţii C. D.C. şi B.A. I. nu se află în custodia autorităţilor romane întrucât se sustrag  de la cercetările penale. Pe de altă parte se menţionează că sunt întrunite condiţiile cazurilor de arestare de la art. 223 alin. 1 lit. b şi c C.p.p. deoarece există probele de mai sus care atestă că inculpaţii au comis infracţiunile arătate dar şi că alte probe  dovedesc că inculpaţii au exercitat  presiuni asupra martorilor M. N. şi M. N. G. pentru a nu declara nefavorabil inculpaţilor , la aceleaşi presiuni  susţinând că a fost supusă şi victima. Pe de altă parte se menţionează că este incident şi cazul de arestare de la art. 223 alin., 2 C.p.p. nu doar că pentru că există probe din care reiese suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis  infracţiunile dar şi că este necesară măsura arestării preventive a acestora pentru înlăturarea  stării de pericol pentru ordinea publică ce constă în  comiterea de ni fapte penale de către inculpaţi. 

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că este fondată propunerea reţinând că sunt întrunite condiţiile cazurilor de arestare de la art. 223 alin.1lit.b şi c Cpp. Astfel există probe care susţin suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis  infracţiune de  constituire a unui grup infracţional organizat şi trafic de minori  având încadrările juridice de mai sus  sens în care sunt  menţionate elementele de fapt care rezultă din declaraţia de  persoană vătămată care se referă la actele materiale  ale inculpaţilor care i-au creat impresia falsă a unei relaţii serioase de  prietenie cu sentimente de dragoste din partea inculpatului C.D. C. cu perspective de căsătorie cu ocazia mai multor întâlniri în mun. Slatina  după care i-au propus ca în vederea continuării relaţiei  victima să vină în AUSTRIA, în fapt recrutând-o pe aceasta, prin inducere în eroare în modul arătat, în vederea practicării prostituţiei prin transportul victimei, asigurarea  trecerii  frauduloase a frontierei române prin neîndeplinirea condiţiilor impuse în acest scop unui minor neînsoţit  de părinţi ori tutori ori fără acordul acestora.

De asemenea, din acelaşi mijloc de probă  au rezultat actele materiale de supunerea victimei la violenţă în vederea  acceptării raporturilor sexuale inclusiv prin practicarea prostituţiei la stradă, urmate de  vinderea victimei pentru preţul de 2.000 de euro cu un avans de 500 de euro către un bărbat de origine indiană consecutiv de supunerea  acesteia la constrângere  morală pentru a accepta să practice raporturi intime cu  acest bărbat. Aceste probe se coroborează cu acelea care sunt în acelaşi sens şi  au ca suport mijlocele de probă reprezentate de  declaraţiile martorilor  dar şi  cu cele cuprinse în declaraţia  inculpatei M.V. O. din cursul urmăririi penale dar şi la judecătorul de drepturi şi libertăţi din care rezultă actele materiale  de recrutare , transport  şi de avansare a unor sume de bani către victimă, respectiv cu operaţiunile  frecvente de transfer de bani  prin intermediul serviciului Western Union  de către inculpaţi comunicate de către acest serviciu. Pe de altă parte, s-a constatat că inculpaţii au  exercitat presiuni asupra  martorilor menţionaţi mai sus dar şi asupra victimei în scopul influenţării acestora în sens favorabil lor. Astfel, împotriva martorului M. N., tatăl victimei, sunt cele ce rezultă din declaraţia martorului  B. I. care arată că la solicitarea inculpatei B.A.I. , cumnata sa, a telefonat acestui martor căruia i-a oferit suma de 600 de euro spre a-şi retrage plângerea împotriva inculpaţilor  adresată  organelor de urmărire penală în condiţiile în care elemente de fapt similare rezultă din declaraţia martorului M.D. care a arătat că atunci când a mers la vecinul său martorul  M. N. i-a spus acestuia că a auzit în timp ce era în Austria că inculpata M.V.O. este dispusă să ofere chiar şi 50.000 de euro în schimbul retragerii acestei plângeri. De asemenea , cu privire la presiunile de acelaşi fel la care a fost supusă victima M.A.M. sunt elementele de fapt  rezultând din declaraţia  martorei P. (fostă M.) A., mama victimei, care a aratat că au fost căutaţi de martorii M.R. şi de tatăl acestuia M.F. care în cazul întrucât cele declarate de  victima M.A.M. nu sunt adevărate vor fi bătuţi  dacă nu  îşi vor retrage plângerea.

S-au constatat  întrunite condiţiile cazului de arestare preventivă de la  art. 223 alin. 2 Cpp. Astfel , există probele  menţionate la punctul 1 care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpaţii au comis  infracţiunile menţionate mai sus dintre care cea de trafic de minori este dintre cele menţionate expres de norma în cauză ca fiind între cale pentru care se poate lua măsura preventivă solicitată iar cealaltă este  sancţionată cu o pedeapsă principală mai mare de 5 ani închisoare. De asemenea, s-a constatat că luarea măsurii arestării preventive a  celor trei inculpaţi este necesară pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publică ce constă în certitudinea comiterii de către aceştia de noi fapte similare (cu cele de mai sus) ce pot constitui infracţiuni. În acest sens pledează modalitatea comiterii  faptelor arătate, existenţa unor indicii în prezenta cauză care atestă că inculpaţii sunt implicaţi şi în alte acte materiale ilicite similare (precum faptul că un număr de mai multe luni în anul 2012 martora M.N.G.,sora victimei, care practica prostituţia a fost găzduită în locuinţa închiriată de inculpata M.V.O. fără a i se pretinde să contribuie la cheltuielile locative comune ,aşa cum rezultă din declaraţia acestei inculpate ori cele privind frecvenţa şi consistenţa  transferurilor de bani prin serviciul Western Union), pluralitatea de fapte penale la care se referă probele de mai sus în coroborare cu antecedentele penale ale inculpatei M.V.O. prin condamnarea acesteia pentru infracţiuni comise în Italia, aşa cum rezultă din  menţiunile de pe cazierul judiciar în coroborare cu cele din declaraţia inculpatei care face referiri în acest sens dar cu menţiunea că a păstrat totuşi dreptul la tăcere cu privire la felul infracţiunilor comise. Pe de altă parte,  chiar dacă ceilalţi doi inculpaţi nu au antecedente penale, acest lucru nu este concludent deoarece nu poate conduce la altă concluzie decât cea de mai sus deoarece nu prevalează ca forţă  probată faţă de cele constatate.

Motivaţiile invocate  cu caracter real şi personal de către  inculpaţi cu ocazia ascultării inculpatei M.V.O. ori dezbaterilor sunt neconcludente. Astfel, susţinerile privind neconcordanţe în modul  de transport şi locul unde a fost transportată victima  nu înlătură  constatările pe bază de probe ce  se referă la realitatea constatărilor de  mai sus.

 Pe de altă parte, referirile la necesitate aplicării unei măsuri preventive mai blânde, alta decât arestul preventiv, s-a constatat ca irelevante deoarece în raport de criteriile de mai sus măsura arestării preventive este singura aptă să asigure scopurile acestor măsuri  prevăzute de art. 202 alin.1 C.p.p., anume buna desfăşurare a procesului penal prin asigurarea realităţii declaraţiilor victimei şi martorilor dar şi prevenire comiterii de noi fapte similare de către inculpaţi .De asemenea, trimiterile făcute la cuprinsul înregistrării audio video  aflată în memory stick-ul ataşat  prin care se cere a se dovedi că asupra victimei  nu s-au exercitat  constrângeri şi că a participat la o petrecere având o stare de spirit corespunzătoare sunt irelevante deoarece nu înlătură realitatea probelor  care  susţin cele menţionate anterior  în condiţiile în care această înregistrare se referă la un interval de timp scurt pe când restul probelor prezintă conduita părţilor pe un interval de timp  cu mult mai mare.

 De asemenea, susţinerea inculpatei potrivit căreia cheltuielile avansate victimei (transport şi cazare) au avut ca motivaţie decât empatia cu  starea de pauperitate a familiei victimei se înlătură  pe baza argumentului forţei probelor de mai sus  care susţin constatările arătate. De asemenea, sub aspect procedural s-a constatat că citarea inculpaţilor lipsă la aceste proceduri s-a făcut la  domiciliul cunoscut  al acestora cu îndeplinirea condiţiilor de la art. 259 alin.1 Cpp,  deoarece  chiar dacă la dosarul de urmărire penală se află  un proces verbal al organelor de poliţie ale comunei Teasc jud. Dolj din 18.03.2015 din care rezultă că aceştia sunt plecaţi în străinătate, aceste informaţii sunt valabile doar pentru ziua şi intervalul orar la care se face  referire, nu şi pentru ziua următoare de 19.03.2015 pentru care a operat prezumţia că locuiesc la adresa de domiciliu.

Împotriva acestei încheieri au formulat  contestaţie inculpatele M.V.O. şi B.A.I.

Prin motivele scrise de contestaţie, depuse prin avocat din oficiu, inculpata B.A.I. a arătat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, întrucât după ce a aflat că este cercetată a luat legătura cu martorul B.I. pentru a lua legătura cu un avocat, iar avocatul său ales este Liviu Belulescu, care a solicitat să îi fie comunicate toate actele de procedură .

Se mai arată în contestaţia inculpatei Mustaţă faptul că în toată perioada a locuit în străinătate, respectiv în Austria şi Italia.

Contestatoarea  inculpată  M.V.O, a solicitat în faţa instanţei admiterea contestaţiei, susţinând că  din  probele  existente  în  dosarul  de  urmărire  se  poate  înlocui  măsura  arestului  preventiv  cu  măsura  controlului  judiciar sau  înlocuirea  acestei măsuri cu măsura  arestului  la  domiciliu, având în  vedere  atitudinea  inculpatei, iar când  a  aflat  că  este  căutată  de  poliţie  a  venit  din  proprie  iniţiativă  din  Austria; a  avut  contact  cu  persoana  vătămată  doar  o  singură  data, pe  acea  perioadă  de  drum,  respectiv  deplasarea  din  Slatina  la  Caransebeş.

Contestatoarea  inculpată  B.A.I. , prin apărător din oficiu,  solicită  admiterea contestaţiei  formulate,  desfiinţarea încheierii  atacate  şi în  rejudecare  respingerea  propunerii  de  arestare  preventivă, susţinând că măsura  arestării  preventive  nu  se  impune  întrucât  inculpata  nu  se  sustrage,  aceasta  fiind  plecată  în  Austria,  aşa  cum  rezultă  din  procesul  verbal  al  mandatului  de  aducere  întocmit  de  lucrătorii  poliţiei  comunei  Teasc.

Contestaţia formulată de inculpata M.V.O este nefondată, reţinându-se în esenţă că în cauză există indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpata a săvârşit infracţiunile menţionate în propunerea de arestare preventivă.

În privinţa contestaţiei formulate de inculpata B.A.I. , prin avocat din oficiu, judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel, constată că aceasta este fondată.

Conform art 225 alin 3 Cod pr penală „ inculpatul aflat în stare de libertate se citează pentru termenul fixat. Termenul se aduce la cunoştinţa procurorului şi avocatului inculpatului, acestuia din urmă acordându-i-se, la cerere, posibilitatea de a studia dosarul cauzei”, iar  potrivit art  225 alin 4 Cod pr penală „Soluţionarea propunerii de arestare preventivă se face numai în prezenţa inculpatului, în afară de cazul când acesta lipseşte nejustificat, este dispărut, se sustrage ori din cauza stării sănătăţii, din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate nu se prezintă sau nu poate fi adus în faţa judecătorului.”

Din analiza  art 225 alin 3 şi 4 Cod pr penală, se constată că în cazul în care este propusă arestarea preventivă a unei persoane aflate în libertate, citarea acesteia se face conform regulilor generale prevăzute de Codul de procedură penală, fără a fi prevăzute derogări datorate tipului cererii ce urmează a fi soluţionate, iar prezenţa inculpatului este obligatorie, cu excepţia cazurilor limitativ enumerate de art 225 alin 4 Cod pr penală, printre care şi sustragerea inculpatului.

Eventuala sustragere a inculpatului de la urmărirea penală nu poate avea însă  ca efect încălcarea normelor de procedură privind citarea pentru termenul de soluţionare a propunerii de arestare preventivă, nefiind prevăzute norme derogatorii în această materie.

Judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Curţii de Apel constată că în cauză prima instanţă a procedat în mod nelegal la soluţionarea propunerii de arestare preventivă a inculpatei B.A.I. , în condiţiile în care aceasta nu a fost legală citată.

Astfel, prima instanţă a stabilit ca soluţionarea propunerii de arestare preventivă să se facă la data de 19.03.2015 ora 15:30 şi a emis citaţie către inculpata B.A.I.  în aceiaşi zi, 19.03.2015.

Conform menţiunilor din procesul verbal de predare, citaţiile au fost afişate la data de 19.03.2015 de un agent  de poliţie, însărcinat de instanţă cu înmânarea citaţiilor, la ora 15:20.

Prima instanţă a considerat în mod nelegal că prin afişarea citaţiei la ora 19.03.2015, ora 15:20, este îndeplinită procedura de citare pentru termenul din aceiaşi zi, ora 15:30, neobservând dispoziţiile art 261 alin 4 lit f) şi g) Cod procedură penală, respectiv faptul că în cazul în care nicio persoană nu este găsită la domiciliul persoanei citate şi se procedează la afişarea înştiinţării, citaţia se consideră comunicată nu la momentul afişării înştiinţării, ci la momentul împlinirii termenului stabilit de instanţa care a emis citaţia în care destinatarul este în drept să se prezinte la instanţă pentru a i se comunica citaţia.

În acelaşi timp, în mod netemeinic a reţinut judecătorul de drepturi şi libertăţi faptul că procesul verbal întocmit de agenţii de poliţie în data de 18.03.2015 face dovada că inculpata nu se afla la domiciliu doar în ziua respectivă, pentru data de 19.03.2015, citarea fiind legal îndeplinită conform dispoziţiilor art 259 alin 1 Cod pr penală.

Afişarea citaţiei aşa cum s-a procedat în faţa primei instanţe, nu a înştiinţării, este permisă doar în cazurile prevăzute de art 260 alin 2, art 263 alin 3, art 261 alin 5 Cod pr penală, situaţii ce nu se regăsesc în prezenta cauză, astfel că nu se putea în mod legal afişa citaţia.

Din informările transmise în cursul urmăririi penale de avocatul ales al inculpatei şi cele rezultate din cercetările efectuate în cursul urmăririi penale rezultă că inculpata nu se află de o lungă perioadă în ţară fiind plecată în străinătate, fără a se cunoaşte domiciliul său real, în condiţiile în care până în prezent nu a fost audiată de organele judiciare şi nu i s-a adus la cunoştinţă obligaţia de a aduce la cunoştinţă schimbarea domiciliului.

În consecinţă, chiar dacă domiciliul legal al inculpatei este în continuare la adresa la care a fost afişată  citaţia , suntem în fapt în situaţia prevăzută de art 259 alin 5 Cod pr penală, respectiv, nu se cunoaşte domiciliul inculpatei şi nici locul său de muncă, ceea ce impunea ca citarea inculpatei B. să se facă şi prin afişarea înştiinţării la sediul organului judiciar, respectiv sediul primei instanţei, iar propunerea de arestare preventivă a inculpatei B. să fie soluţionată doar după expirarea termenului prevăzut de art 259 alin 5 lit f şi g Cod pr penală.

Nu în ultimul rând, dată fiind urgenţa soluţionării cauzei, instanţa putea apela la instrumentul emiterii unui mandat de aducere a inculpatei la data şi ora stabilite pentru soluţionarea propunerii de arestare preventivă, posibilitate prevăzută de art 265 alin 2 Cod pr penală, ocazie cu care agentul însărcinat cu îndeplinirea mandatului de aducere ar fi putut face cercetările prevăzute de art 266 alin 4 Cod pr penală.

Prima instanţă mai avea şi posibilitatea de a cita inculpata la sediul avocatului ales, a cărui delegaţie a fost transmisă prin fax parchetului încă din data de 10.03.2015, conform dispoziţiilor art 259 alin 4 Cod pr penală, avocatul ales solicitând (fila 246 dos urm penală), ca toate actele de procedură penală ce vor fi emise să fie comunicate la adresa cabinetului de avocatură.

De altfel, conform art 225 alin 3 Cod pr penală, anunţarea avocatului ales al inculpatei din cursul urmăririi penale era obligatorie, chiar dacă delegaţia avocaţială menţiona doar dreptul de reprezentare şi asistenţă în faţa organelor de urmărire penală, lucru firesc dat fiind că nu se formulase propunere de arestare preventivă.

Ori, prima instanţă nu a procedat conform normelor de procedură anterior enumerate, limitându-se la a aprecia că afişarea nelegală a citaţiei la domiciliul inculpatei face dovada îndeplinirii procedurii de  citare.

Cum avocatul din oficiu al inculpatei B. a invocat atât în faţa primei instanţe, cât şi în contestaţia  împotriva încheierii prin care s-a dispus  arestarea preventivă a inculpatei, faptul că inculpata are un apărător ales  ce nu a fost anunţat, Curtea apreciază că în fapt avocatul din oficiu al inculpatei a invocat o nelegală  citare, atâta timp cât o posibilitate de citare a inculpatului este la avocatul ales, iar avocatul ales a solicitat, aşa cum menţionează şi avocatul din oficiu ca „toate actele de procedură” în privinţa inculpatei, deci inclusiv citaţiile, să fie comunicate la cabinetul său.

De asemenea, în condiţiile în care procedura de citare a inculpatei B. pentru termenul de judecată din 19.03.2015 ora 15:30 a fost nelegală, instanţa nu putea constata că inculpatul se sustrage de la judecarea propunerii de arestare preventivă, astfel că devin incidente  şi dispoziţiile art. 281 alin 1 lit. e) Cod pr penală, conform cărora atrage nulitatea absolută a actului, în speţă a încheierii judecătorului de drepturi şi libertăţi, încălcarea dispoziţiilor privind prezenţa inculpatului, în situaţia în care participarea sa este obligatorie, aşa cum este cazul şi în situaţia soluţionării propunerii de arestare preventivă.

Totodată,  dispoziţiile  art 425 ind 7 pct 2 lit b) Cod pr penală,  impun instanţei  de control judiciar să desfiinţeze încheierea şi să dispună rejudecare cauzei de prima instanţă, în cazul în care se constată că nu au fost respectate dispoziţiile privind citarea, fără a condiţiona  soluţia de trimitere pentru rejudecare de solicitarea în acest sens a părţii nelegal citate sau de invocarea nelegalei citări de către o altă persoană.

În consecinţă, având în vedere nelegala citare şi nulitatea absolută a încheierii în privinţa inculpatei B.A., conform considerentelor anterioare,  Curtea a admis contestaţia formulată de această contestatoare inculpată, prin avocat din oficiu , a desfiinţat încheierea contestată numai cu privire la inculpata B. şi a trimis cauza la prima instanţă pentru rejudecarea  propunerii de arestare preventivă a acestei inculpate.

Au fost menţinute dispoziţiile din încheierea contestată privind pe inculpata M.V.O.

Domenii speta

Spete similare