Obligaţia de a face.

Sentinţă civilă 1327 din 09.10.2014


Prin cererea formulată la data de 10.06.2014 reclamantul R.F. a chemat în judecată pe pârâta ASCOM SCM solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa aceasta să fie obligată la eliberarea unei adeverinţe din care să reiasă că a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 06.01.1987 – 01.12.1990, precum şi de încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 01.06.1991 – 30.06.1997, respectiv 01.08.1987 – 20.05.2000, conform înscrisurilor din carnetul de muncă, seria I.D., nr. 0078036.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că începând cu data de 06.01.1987 şi până la data de 01.12.1990 a fost angajat ca vopsitor în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti „Drum Nou” din localitatea Turnu Măgurele şi şi-a desfăşurat activitatea în punctul de lucru situat pe platforma Combinatului de Îngrăşăminte chimice Turnu Măgurele, precum şi faptul că acest punct de lucru se afla în cadrul unei secţii de producţie unde se lucra cu îngrăşăminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, motiv pentru care la acea dată a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din menţiunile carnetului de muncă.

De asemenea, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere prin care a solicitat eliberarea unei adeverinţe care să ateste că activitatea desfăşurată în perioada 1987 – 2000 a fost încadrată în grupa I şi a II-a de muncă, însă pârâta a refuzat, susţinând că nu deţine documentaţia care a stat la baza înscrisurilor din carnetele de muncă.

În consecinţă, reclamantul a solicitat admiterea acţiunii, în sensul obligării pârâtei la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 06.01.1987 – 01.12.1990, precum şi de încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 01.06.1991 – 30.06.1997, respectiv 01.08.1987 – 20.05.2000, conform înscrisurilor din carnetul de muncă, seria I.D., nr. 0078036.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus în xerocopie carnetul de muncă.

La data de 30.06.2014 (f. 12), pârâta a formulat întâmpinare (f. 12 – 16), prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Teleorman, susţinând că în condiţiile în care între părţile litigante nu mai există raporturi de muncă, prezentul litigiu, faţă de prevederile art. 231 din Codul Muncii, nu poate fi calificat ca fiind un litigiu de muncă, aşa încât competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Judecătoriei Alexandria, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pe considerentul că anterior promovării acţiunii de faţă nu s-a adresat cu o cerere prin care să solicite eliberarea adeverinţei.

Prin urmare, pârâta a susţinut că acţiunea de faţă este inadmisibilă, întrucât reclamantul avea obligaţia ca anterior introducerii cererii de chemare în judecată să solicite eliberarea adeverinţei în cauză şi numai în eventualitatea unui refuz se putea adresa instanţei.

Prin aceeaşi întâmpinare, pârâta a invocat şi excepţia lipsei de interes, susţinând că în cererea introductivă, reclamantul nu a precizat expres interesul (folosul practic) urmărit prin promovarea acţiunii, lipsa interesului fiind justificată şi de împrejurarea că datele solicitate de reclamant se regăsesc în carnetul de muncă al acestuia.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că nu poate proceda la eliberarea adeverinţei solicitate, întrucât nu este în posesia arhivei Cooperativei Meşteşugăreşti „Drum Nou” Turnu Măgurele, iar după intrarea în vigoare a Ordinului MMFES nr. 590/2008, angajatorii sau deţinătorii de arhive întocmesc şi eliberează asemenea adeverinţe numai în baza documentelor verificabile aflate în evidenţa acestora.

Pe de altă parte, pârâta a arătat că, în condiţiile în care actele care reglementează încadrarea în grupele I şi a II-a de muncă au fost abrogate la data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, după această dată nu mai există bază legală pentru încadrarea locurilor de muncă, activităţilor şi categoriilor profesionale cu condiţii deosebite în grupa superioare de muncă, iar eliberarea adeverinţelor privind atestarea faptului că, în anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, se va face numai dacă nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 şi numai pe baza documentelor întocmite la acea vreme, verificabile, aflate în evidenţa angajatorilor sau deţinătorilor de arhive, situaţie care nu se regăseşte în cauză.

În susţinerea afirmaţiilor din întâmpinare, pârâtul a depus la dosarul cauzei în xerocopie înscrisuri – filele 17 – 25.

Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul constată că reclamantul,  începând cu data de 06.01.1987 şi până la data de 01.12.1990 a fost angajat ca vopsitor în cadrul Cooperativei Meşteşugăreşti „Drum Nou” din localitatea Turnu Măgurele şi şi-a desfăşurat activitatea în punctul de lucru situat pe platforma Combinatului de Îngrăşăminte chimice Turnu Măgurele, precum şi faptul că acest punct de lucru se afla în cadrul unei secţii de producţie unde se lucra cu îngrăşăminte chimice complexe NPK2, uree, amoniac, acid sulfuric, motiv pentru care la acea dată a beneficiat de încadrarea în grupa I de muncă, astfel cum rezultă din menţiunile carnetului de muncă.

De asemenea, constată instanţa că potrivit menţiunilor existente în carnetul de muncă seria ID, nr. 0078036, în perioada 06.01.1987 – 01.12.1990, activitatea desfăşurată de reclamant a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, iar activitatea desfăşurată în perioadele 01.06.1991 – 30.06.1997 şi 01.08.1997 – 20.05.2000 în grupa I de muncă, în carnetul de muncă al reclamantului, unitatea pârâtă operând perioadele în care acesta a fost încadrat în grupă de muncă, procentul de care a beneficiat pentru munca prestată în grupă şi actul normativ

Prin prezenta acţiune, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverinţe care să ateste că a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă pentru perioada 06.01.1987 – 01.12.1990, precum şi de încadrarea în grupa I de muncă pentru perioada 01.06.1991 – 30.06.1997, respectiv 01.08.1997 – 20.05.2000, conform înscrierilor din carnetul de muncă, seria I.D., nr. 0078036, susţinând că, deşi s-a adresat în acest sens cu o cerere pârâtei, aceasta a refuzat, susţinând că nu deţine documentaţia care a stat la baza înscrierilor din carnetele de muncă.

Examinând cu prioritate, conform art. 248 din Codul de Procedură Civilă, republicat, excepţiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, Tribunalul apreciază că excepţia vizând necompetenţa materială a Tribunalului Teleorman în soluţionarea prezentei cauze, faţă de prevederile  art. 269 (1) Codul Muncii, potrivit cărora judecarea conflictelor de muncă este în competenţa instanţelor stabilite conform Codului de Procedură Civilă şi de dispoziţiile art. 266 din Codul Muncii, jurisdicţia muncii are ca obiect soluţionarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, sau după caz, colective de muncă prevăzute de Codul Muncii şi a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă, pretenţiile reclamantului avându-şi izvorul în dispoziţiile art. 34 alin. 5 din Codul Muncii, raporturile de muncă dintre părţi fiind materializate în contractul individual de muncă pe care părţile l-au avut încheiat.

Ca atare, competenţa de soluţionare revine Tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 269 (1) din Codul Muncii şi art. 2 din Codul de Procedură Civilă.

Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii, invocată de pârât prin întâmpinare, pe considerentul că anterior promovării acţiunii de faţă reclamantul nu s-a adresat cu o cerere prin care să solicite eliberarea adeverinţei, Tribunalul reţine că aceasta este neîntemeiată, din actele dosarului rezultând că reclamantul s-a adresat fostului angajator, respectiv ASCOM – SCM cu o cerere pentru eliberarea adeverinţei prin care să se ateste perioadele de încadrare în grupele de muncă de care a beneficiat pe perioada derulării contractului individual de muncă, aşa încât excepţia va fi respinsă ca fiind nefondată.

Aceeaşi soluţie va primi şi excepţia lipsei de interes invocată de pârât, întrucât, faţă de prevederile art. 159 alin. 3 din Legea nr. 263/2010, reclamantul justifică interesul în promovarea acţiunii de faţă, atâta timp cât pentru perioadele prevăzute la art. 16 lit. c) din aceeaşi lege, dovada stagiului de cotizare, realizat până la intrarea în vigoare a acesteia, se face cu adeverinţa eliberată în baza declaraţiilor privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat, a declaraţiei de asigurare sau a contractului de asigurare socială, după caz.

Referitor la fondul cauzei, Tribunalul constată acţiunea întemeiată, iar din considerentele ce se vor expune, aceasta urmează a fi admisă.

Astfel, în conformitate cu menţiunile din carnetul de muncă depus în xerocopie la dosar (f. 4 – 7), în perioada 06.01.1987 – 01.12.1990, reclamantul a fost salariatul Cooperativei Meşteşugăreşti „Drum Nou” Turnu Măgurele, acesta desfăşurându-şi activitatea la punctul de lucru aflat pe platforma Combinatului Chimic Turnu Măgurele.

Potrivit menţiunilor din carnetul de muncă al reclamantului, unitatea pârâtă a operat perioadele în care acesta a fost încadrat în grupă de muncă, procentul de care a beneficiat pentru munca prestată în grupă şi actul normativ, în baza căruia s-au efectuat menţiunile.

În acest sens, în carnetul de muncă al reclamantului se menţionează că în perioada 06.01.1987 – 01.12.1990 reclamantul a desfăşurat activitate în condiţii de muncă deosebite, care se încadrează în grupa a II-a de muncă conform Decretului nr. 68/1990, iar în perioada 01.06.1991 – 30.06.1997 activitatea acestuia se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, conform Decretului nr. 50/1990 şi Decretului nr. 35/1990.

În fine, cu privire la perioada 01.08.1997 – 20.05.2000, în carnetul de muncă al reclamantului apare menţiunea că activitatea prestată de acesta în perioada menţionată se încadrează în grupa I de muncă, în procent de 100%, în conformitate cu prevederile Decretului nr. 50/1990 şi Decretului nr. 35/1990.

În conformitate cu dispoziţiile art. 17 (1) din Legea nr. 263/2010, constituie stagiu de cotizare şi perioadele suplimentare la vechimea în muncă sau la vechimea în serviciu acordată în baza legislaţiei anterioare datei de 01.04.2001 pentru perioadele realizate în grupa I, a II-a, respectiv în condiţii deosebite, condiţii speciale şi alte condiţii în cazul persoanelor prevăzute la art. 6 alin. 1 pct. 1 lit. c).

Ca atare, refuzul pârâtei de a elibera o adeverinţă care să cuprindă date cu privire la perioada realizată de reclamant în grupele I şi a II-a de muncă, procentul de încadrare în aceste grupe de muncă şi temeiul legal este nejustificat, atâta timp cât însăşi pârâta a operat în carnetul de muncă aceste date.

De altfel, prin dispoziţiile Ordinului nr. 590/15.09.2008, pct. 2, se precizează că adeverinţele prevăzute la pct. 1 se întocmesc şi se eliberează pe bază de documente verificabile aflate în evidenţa angajatorilor sau deţinătorilor de arhive.

Ori, în speţă, carnetul de muncă este un act emis de pârâtă, verificabil sub aspectul înscrisurilor efectuate şi care au avut la bază documente emise de aceasta.

Din prevederile Decretului nr. 92/1976 privind carnetul de muncă reiese că acesta este un act personal şi oficial al titularului care serveşte, printre altele, şi la dovedirea timpului lucrat în locuri de muncă în condiţii deosebite.

Nu se poate reţine apărarea pârâtei în sensul că nu ar deţine arhiva pentru Cooperativa Meşteşugărească „Drum Nou” Turnu Măgurele, atâta timp cât s-a depus la dosar, în copie certificată, protocolul de predare-primire, fără număr şi dată (f. 17 şi urm.), din care rezultă că la capitolul pasiv s-au preluat date ale compartimentului de personal al acestei unităţi (pensie virată, CAS, şomaj, personal etc.).

Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 34 alin. 5 din Codul Muncii, la solicitarea salariatului sau a unui fost salariat angajatorul este obligat să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, durata activităţii, salariul, vechimea în muncă, în meserie şi în specialitate, faţă de considerentele expuse, se va admite acţiunea, pârâta urmând a fi obligată la emiterea unei adeverinţe din care să rezulte că în perioada  06.01.1987 - 01.12.1990 reclamantul a beneficiat de încadrare în  grupa a II a de muncă, iar în perioadele 01.06.1991 - 30.06.1997, respectiv 01.08.1997 - 20.05.2000 de grupa I de muncă.