Comtencios administrativ şi fiscal

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la această instanţă reclamanta P. A. I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sibiu, anularea dispoziţiilor art. 23, raportat la art. 22 lit. h din HCL nr. 210/2001 şi ale art. 1 pct. 2 alin. 2 şi ale art. 3 alin. 1 din anexa la HCL nr. 103/2011.

Dispoziţiile art. 23, raportat la art. 2 lit. h din HCL nr. 210/2001, republicată, prevăd ca şi contravenţie circulaţia şi staţionarea autovehiculelor pe trotuare şi încalcă dispoziţiile art. 2 alin. 2 din OG nr. 2/2001, coroborat cu art. 1 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, deoarece reglementează contravenţia în domeniul circulaţiei pe drumurile publice.

În acelaşi timp, art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006 prevede că „este interzisă oprirea voluntară pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiul de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor” iar art. 143 lit. a prevede că  „se interzice staţionarea voluntară a vehiculelor în toate cazurile în care este interzisă oprirea voluntară”.

Întrucât prin OUG nr. 195/2002 au fost stabilite contravenţii în domeniul rutier, este evident că autoritatea publică locală nu putea stabili prin hotărâre contravenţii în acelaşi domeniu.

Nelegale sunt şi dispoziţiile art. 1 pct. 2 alin. 2 din anexa la HCL  nr. 103/2011, prin care agenţii constatatori ai SC P. S. SA sunt împuterniciţi să constate şi să aplice contravenţii în domeniul circulaţiei pe drumurile publice. 

Dispoziţiile art. 97 lit. d din OUG nr. 195/202 stabilesc competenţa poliţistului rutier pentru ridicarea vehiculelor staţionate neregulamentar.

Având în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 5 din OUG nr. 195/2002, un angajat al S.C. Pieţe Sibiu S.A împuternicit de primar, nu poate dispune ridicarea autovehiculelor.

Reclamanta a suferit o vătămare, în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 554/2004, deoarece la data de 4.06.2013 i-a fost ridicată maşina proprietate personală din faţa casei, fiind obligată să plătească tariful de transport şi depozitare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 554/2004, art. 97 lit. d din OUG nr. 195/2002, art. 7 lit. h din Legea nr. 155/2010 şi ale OUG nr.2/2001.

Pentru susţinerea acţiunii au fost anexate: copia plângerii contravenţionale; dovada îndeplinirii procedurii prealabile.

Pârâtul Consiliul Local al Municipiului Sibiu a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea acţiunii ca nefondate, susţinând că prin dispoziţiile atacate nu sunt stabilite aceleaşi contravenţii ca şi cele din OUG nr. 195/2006, ci se completează anumite aspecte privind administrarea domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale.

Faptele contravenţionale sancţionate de actele administrative cu caracter normativ, nu se confundă şi nu se suprapun cu contravenţiile reglementate prin acte juridice cu forţă superioară. Dispoziţiile art. 22 lit. h din HCL nr. 210/2001 nu contravin şi nu se suprapun legislaţiei rutiere, ci exprimă voinţa autorităţii locale, în sensul că la nivel local este interzisă circulaţia şi staţionarea pe trotuar, fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 2 alin. 2 din OUG nr.2/2001.

Nici solicitarea referitoare la revocarea în parte a dispoziţiilor HCL Sibiu nr. 103/2011, nu este întemeiată.

Dispoziţiile art. 15 alin. 2 din OUG nr. 2/2001 enumeră persoanele care ar putea avea calitatea de agenţi constatatori printre acestea fiind şi împuterniciţii primarului.

Prevederile OUG nr. 195/2002 nu interzic ca unor persoane să li se delege atribuţii ale primarului.

Instanţa a pus în vedere pârâtului să prezinte HCL nr. 210/2001 şi 103/2011, precum şi documentaţia care a stat la baza adoptării acestor hotărâri.

Analizând acţiunea reclamantei, instanţa constată că aceasta este întemeiată şi urmează a fi admisă iar dispoziţiile art. 22 lit. h şi 23 alin. HCL Sibiu nr. 210/2001 precum şi cele ale art. 1 pct. 2 alin. 2 şi ale art. 3 alin. 1 din anexa nr. 3 la HCL Sibiu nr. 103/2011 anulate.

Acţiunea reclamantei are ca obiect anularea unor dispoziţii ale hotărârii adoptate de autoritatea locală deliberativă, prin care i-au fost vătămate drepturile.

Potrivit dispoziţiilor art. 52 din Constituţia României, persoana vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea într-un termen legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi recuperarea pagubei. 

Aceleaşi dispoziţii sunt cuprinse şi în prevederile art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată.

Faţă de aceste dispoziţii, pentru a fi admisibilă o acţiune în contencios administrativ este necesar să fie îndeplinite, cumulativ, cel puţin următoarele condiţii: reclamantul să fie vătămat într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ; actul administrativ să fie emis de o autoritate publică în exces de putere; actul administrativ să fie adoptat sau emis cu încălcarea legii;

În speţă prima condiţie este îndeplinită, reclamantei, căreia i s-a ridicat autoturismul şi i s-a aplicat o sancţiune contravenţională fiindu-i vătămat un drept, în sensul art. 2 alin.1 lit. o din Legea nr.554/2004, respectiv dreptul de proprietate.

Este îndeplinită şi a doua condiţie întrucât dispoziţiile atacate au fost adoptate în exces de putere, cu încălcarea competenţei autorităţii publice locale, aşa cum vom arăta mai jos.

În sfârşit, dispoziţiile atacate contravin atât reglementărilor generale privind integrarea actului administrativ normativ în sistemul legislativ, prevăzut de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, cât şi a dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată, în OUG nr. 2002, republicată, în OG nr.2/2001 şi HG nr. 1391/2006.

Potrivit dispoziţiilor art. 13 lit. a din Legea nr. 24/2000, republicată, actul normativ trebuia să se integreze organic în sistemul legislaţiei, scop în care proiectul de act normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative, de nivel superior sau de acelaşi nivel cu care se află în conexiune.

Dispoziţiile a căror anulare se solicită au fost adoptate în materie contravenţională iar potrivit prevederilor art. 2 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul contravenţiilor, prin hotărâri ale administraţiei publice locale se stabilesc şi se sancţionează contravenţii în toate domeniile de activitate prin care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenţii prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului.

Normele mai sus amintite, atât cele cuprinse în Legea nr. 24/2000 cât şi cele cuprinse în OG nr. 2/2001, exclud posibilitatea ca prin acte ale autorităţii publice locale să fie reglementate contravenţii în domenii în care există deja reglementări, stabilite prin acte juridice cu forţă superioară.

Art. 22 lit. h din HCL  nr. 210/2001, modificată, reglementează ca şi contravenţie fapta „circulaţia şi staţionarea autovehiculelor pe trotuar”  sancţionată potrivit art. 23 cu amendă.

Regulamentul de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă nr. 195/2002 prind circulaţia pe drumurile publice, aprobat prin HG nr. 1391/2006 prevede la art. 142 lit. n că se interzice oprirea voluntară a vehiculelor pe trotuar, dacă nu se asigură spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor iar la art. 143 se prevăd limitativ, situaţiile în care este interzisă staţionarea voluntară a autovehiculului.

Comparând conţinutul celor două contravenţii, se constată că acesta este similar în ceea ce priveşte latura obiectivă. Conţinutul contravenţiei reglementată de dispoziţiile  art. 22 lit. h din HCL nr. 210/2011 este chiar mai restrictiv faţă de cel cuprins în dispoziţiile art. 142 lit. n din HG nr. 1391/2006, care prevede posibilitatea opririi, în situaţiile în care se asigură un spaţiu de cel puţin 1 m pentru circulaţia pietonilor.

Aşa fiind, se constată că dispoziţiile atacate nu sunt conforme cu prevederile art. 13  lit. a din Legea nr. 24/2000 şi ale art. 2 alin. 2 din OG nr.2/2001, iar autoritatea publică locală le-a adoptat în exces de putere, cu depăşirea competenţei speciale limitativ prevăzută de lege în materie contravenţională.

Susţinerile pârâtului potrivit cu care, dispoziţiile au fost adoptate în aplicarea prevederilor art. 144 alin. 2 din HG nr. 1391/2006, nu pot fi reţinute. Aceste dispoziţii se referă strict la semnalizarea rutieră şi nu la stabilirea de contravenţii în acest domeniu.

Pe de altă parte, se constată că dispoziţiile atacate au fost adoptate de autoritatea pârâtă cu încălcarea competenţei generale, prevăzută de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală, republicată.

Nici din cuprinsul art. 36 alin. 5 din lege, care prevede atribuţiile privind administrarea domeniului public şi privat al localităţii şi nici din cuprinsul  celorlalte dispoziţii care reglementează atribuţiile consiliului local nu rezultă posibilitatea  ca acesta să stabilească contravenţii în domeniul opririi sau staţionării autovehiculelor.

Faţă de aceste considerente, constatând că dispoziţiile art. 22 lit. h şi 23 din HCL nr. 210/2001 au fost emise cu încălcarea competenţei generale cât şi a competenţei speciale în materie contravenţională a pârâtului, aceste dispoziţii vor fi anulate.

De asemenea, se constată că şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 şi 2 şi art. 3 alin. 1 din regulament (anexa nr. 3) aprobat prin HCL nr. 103 sunt nelegale.

Prin aceste dispoziţii, se prevede posibilitatea ca angajaţii S.C. P. S. S.A să aplice sancţiuni şi să desfăşoare activitatea de ridicare, transport şi depozitare a autovehiculelor oprite sau staţionate neregulamentar.

Dispoziţiile art. 97 lit. d din OUG nr. 195/2002 prevăd că poliţistul rutier poate dispune măsura tehnico-administrativă de ridicare a autovehiculelor staţionate neregulamentar.

Această competenţă specială, stabilită prin ordonanţă, nu poate fi extinsă şi la alte persoane.

Primarul ca autoritate publică, în aplicare dispoziţiilor art. 15, alin. 2 din OUG nr.2/2001 poate împuternici persoane pentru a sancţiona contravenţii în domeniile în care autorităţile publice locale pot reglementa contravenţii.

Aşa cum am arătat mai sus, consiliile locale nu pot stabili şi sancţiona contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere.

Domenii speta

Spete similare