Tulburare de posesie

Sentinţă penală 18 din 30.09.2010


Tip speţă: sentinta penala

Titlu: tulburare de posesie

Data speţă: 30.09.2010

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria  Buhuşi nr.  361/P/ 2007  înregistrat pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 18/199/2008  s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului D.O.  pentru săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie,  prevăzută de art.220 al. 2 C.pen.

În fapt , prin actul de sesizare s-a reţinut că în luna aprilie 2007  inculpatul ar fi ocupat, fără drept, prin desfiinţarea semnelor de hotar, suprafaţa de 180 m.p., teren aparţinand părţilor vătămate B. D. – L. şi Gh. L.. Numitul B. M., în calitate de reprezentant legal al părţilor vătămate s-a constituit parte civilă, în cursul urmaririi penale, cu suma de 6.000 lei. Ulterior, la data de 05.11.2009, prin cererile trimise prin fax instantei, partile civile au precizat ca suma reprezinta 2000 lei, cheltuieli de judecata si 4000 lei despagubiri civile pentru lipsa de folosinta a terenului.

La data de 28.05.2008, prin incheierea de sedinta, instanta a dispus scoaterea reprezentantului B. M. de pe concept, apreciind ca nu are procura speciala de reprezentare a partilor vatamate.

Prin sentinta penala nr.121/11.09.2008, pronuntata in dosarul de fata, a fost admisa exceptia nelegalei sesizari a instantei, motivat de faptul ca Ordonanata nr.1149/II/2/2007 a Parchetului de pe langa Judecatoria Buhusi  este nula absolut, nulitate constatata de instanta potrivit art.197 C.pr.pen.

Prin decizia nr.435/R/2009  a Tribunalului Bacau a fost admis recursul împotriva s.p. nr. 121/11.09.2008,  fiind casată în totalitate sentinta recurata, mentinandu-se actele pana la data de 16.07.2008, inclusiv.

Inculpatul a fost asistat de catre av. B.E., aparator angajat. Partile vatamate au fost reprezentate de catre av.angajat C. A., pana la termenul din data de 18.03.2010, cand a invederat instantei, la solicitarea acesteia, ca a reziliat contractul de asistenta juridica cu acestea.

Partile vatamate, legal citate, prin scrisoare recomandata, la resedintele din Italia, nu s-au prezentat in fata instantei.

Analizînd întregul material probator administrat în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti instanţa reţine următoarea situaţie de fapt :

În baza contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 532/31.07.2007 la B.N.P. din oraşul Buhuşi, părţile vătămăte, în calitate de cumpărători, au dobândit de la numitul Bârsan Gheorghe, în calitate de vânzător, suprafaţa de 1611 m.p. teren arabil, situat în extravilanul localităţii Buhuşi, sola 37, parcela 614/2, cu nr. cadastral 1245, înscris în cartea funciară nr. 1714/N a localităţii Buhuşi.

Prin contractul de donaţie, autentificat sub nr. 1531/17.10.1996, la B.N.P. din oraşul Buhuşi, inculpatul, în calitate de donatar, a primit de la A. M., în calitate de donatoare, suprafaţa de 4700 m.p. teren arabil situat în extravilanul localităţii Buhuşi, sola 37, parcela 620/41.

După dobândirea terenului de către învinuit s-a făcut o aliniere a terenurilor cu hotarul cimitirului nou construit în zonă.

În aceste condiţii deţinătorii de terenuri, care se învecinează cu terenul inculpatului D. O. au ocupat o parte din terenul acestuia pentru întregirea proprietăţilor lor.

D. O. i-a acţionat în judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 1613/08.10.2002 a Judecătoriei Buhuşi, rămasă definitivă la data de 12.08.2003 prin decizia civilă nr. 659/13.06.2003 a Tribunalului Bacău, deţinătorii respectivelor terenuri vecine cu terenul inculpatului D. O. au fost obligaţi să lase acestuia, în deplină proprietate, suprafaţa totală de 1540 m.p.

La data de 27.03.2007 hotărârea judecătorească a fost pusă în executare de executorul judecătoresc.

S-a constatat că  inculpatul nu chemase în judecată şi pe numitul B. Gh., care vânduse o suprafaţă de teren, vecină cu a sa, părţilor vătămate.

La data punerii în executare a hotărârii judecătoreşti, inculpatului i s-a atras atenţia asupra acestei situaţii atât de către executorul judecătoresc, cât şi de vecinii care cunoşteau situaţia.

În condiţiile arătate, inculpatul nu a fost pus în posesie pe terenul deţinut de părţile vătămate, prin cumpărare de la B. Gh..

Deşi a fost atenţionat de executorul judecătoresc să nu ocupe acea suprafaţă de teren, inculpatul a strămutat gardul despărţitor al celor două proprietăţi, ocupând, fără drept, suprafaţa de 180 m.p., din terenul părţilor vătămate.

Audiat in instanta (fila 191), inculpatul a recunoscut faptul ca a inchis terenul in litigiu cu gard, intrucat intrau vitele. De asemenea, a precizat ca a  realizat abia dupa ce partile vatamate au formulat plangere la politie ca, pentru acel teren, nu are titlu de proprietate, crezand, in acest rastimp, ca executorul il pusese in posesie pentru toată suprafaţa (1540 mp); in acest sens, s-a adresat instantei civile, dosarul fiind suspendat pana la solutionarea cauzei de fata.

Decaratia inculpatului se coroboreaza cu declaratiile martorilor care au confirmat faptul ca , la vremea respectiva, au existat discutii in ceea ce priveste punerea in posesie de catre executor cu privire la suprafata in litigiu, astfel incat nu poate fi pusa la indoiala latura subiectiva a infractiunii.

În ceea ce priveste latura obiectiva, instanta va analiza masura in care fapta intruneste toate elementele prevazute de lege pentru a fi incadrata in prevederile art.220 al.2 C.pen., care pedepseste “Ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat” săvârşită “prin violenţă sau ameninţare ori prin desfiinţarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare”.

Astfel, din materialul probator –declaraţiile martorilor coroborate cu declaratia inculpatului rezultă faptul că executorul judecatoresc a efectuat operatiunea de punere in posesie, la data de 27.03.2007, pentru suprafetele trecute in sentinta civila nr.1613/2003 a Judecatoriei Buhusi. Terenurile au fost delimitate cu ţăruşi, conform celor declarate de către executor, insa inculpatul a mutat limitele proprietăţii sale, înlăturând semnele de hotar şi ocupând, astfel, o fâşie de câtiva metri (3 până la 6 metri, conform declaraţiilor martorilor) din terenul părţilor vătămate. Ulterior, inculpatul a stricat gardul provizoriu, ridicat pentru a limita accesul animalelor pe proprietatea sa.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că, deşi au existat elementele care să conducă la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de tulburare de posesie, prin atingerea minimă adusă valorilor ocrotite de lege, prin imprejurările concrete în care a fost săvârşită, prin urmările produse, fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, instanţa urmând să constate existenţa cazului prevăzut de art.10 lit.b1C.pr.pen. şi să aplice prevederile art.11 pct.2, lit.a C.pr.pen., în sensul achitării inculpatului.

 În temeiul art 181C.pen rap. la art. 91 alin 1 lit. c C.pen ,va aplica inculpatului  sancţiunea  amenzii administrative.

În ceea ce priveşte latura civilă, văzând prevederile art.15 C.pr.pen., confom cărora constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată, până la citirea actului de sesizare, instanţa apreciază că demersurile procuratorului B. M., în calitate de reprezentant al părţilor vătămate, de a se constitui parte civilă în cursul urmăririi penale au rămas fără efect, întrucat instanţa a stabilit prin incheierea din data de 28.05.2008 (menţinută, ca act procedural, după casarea cu trimitere în vederea continuării judecăţii), faptul că acesta nu întruneşte condiţiile legale pentru a avea calitatea de reprezentant al părţilor vătămate, neavând procură specială din partea lui B. D. sau Gh. L.. In aceste condiţii, nici înscrisurile trimise prin fax (aflate la filele 122-126) la data de 05.11.2009 nu pot fi interpretate ca şi acte de constituire părţi civile, in ceea ce priveşte părţile vătămate, prin urmare, instanţa nu se va pronunţa pe latura civilă.

În temeiul art 192 alin 1 pct .1 lit. d C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.