Contestaţie la executare

Prin cererea înregistrată sub nr.5482/207/2012 şi precizată oral la data 16.10.2012, în şedinţă publică, reclamanta SC H SRL a formulat, în contradictoriu cu intimaţii PD,  BEJ GDşi terţ poprit Banca Română pentru Dezvoltare, contestaţie la executare împotriva tuturor actelor de executare silită întocmit de BEJ GD în cadrul dosarului de executare nr.46/2012, solicitând instanţei să dispună anularea tuturor formelor de executare silită îndeplinite în dosarul execuţional  menţionat mai sus, încetarea executării silite, suspendarea executării silite până la soluţionarea contestaţiei, în temeiul art.403 al.1 C.p.c.

În motivarea contestaţiei, se arată că intimatul PD îşi întemeiază pretenţiile pentru care a demarat sau a solicitat continuarea executării silite pe dispoziţiile deciziei civile nr.1143/R pronunţată la data de 04.03.2010 de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr.18620/3/2009 care a avut ca obiect decizia de concediere din data de 9.04.2009, decizie de concediere care a fost anulată de instanţă şi, pe cale de consecinţă, contestatoarea a fost obligată la reintegrare şi la plata drepturilor  salariale.

Menţionează contestatoarea că în baza deciziei civile menţionate mai sus, intimatul a demarat mai multe executări silite, pentru diferite perioade, executări silite care au făcut  obiectul contestaţiilor la executare, toate contestaţiile fiind admise de către instanţele competente, respectiv Judecătoria Caracal sau, după caz, Tribunalul Olt, cu excepţia unei singure contestaţii care a fost admisă parţial.

Se mai arată că, ceea ce este particular în cazul de faţă este faptul că, ulterior datei de  09.04.2009, când a fost concediat în mod ilegal intimatul, acestuia i-a încetat contractul individual de muncă, în mod legal, la data de 25.06.2009, fapt confirmat, în mod irevocabil la data prezentei, de toate instanţele investite de către intimat, respectiv cu contestaţie împotriva deciziei de  concediere, precum şi cu recursul acestuia care a fost soluţionat de Curtea de Apel Bucureşti.

Arată contestatoarea că, mai mult, intimatul a promovat şi căile extraordinare de atac pe care le avea la dispoziţie, respectiv revizuirea şi contestaţia in anulare, ambele fiind respinse de instanţele investite, confirmându-se astfel, in mod irevocabil, legalitatea şi temeinicia deciziei de concediere in baza căruia contractul individual de muncă  al intimatului a încetat la data de 25.06.2009.

Menţionează contestatoarea că toate pretenţiile intimatului PD, întemeiate pe decizia civilă nr. 1143/R pronunţată în dosarul nr.18620/3/2009, nu mai sunt  de actualitate, fiind, prin urmare, neîntemeiate şi, implicit, ilegale, în caz contrar, încălcându-se  autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti pronunţate de către instanţele care au soluţionat aspectele care ţin de legalitatea deciziei de concediere în temeiul căreia relaţia de muncă dintre contestatoare şi intimat a încetat în mod legal.

Consideră contestatoarea că există şi o serie de alte încălcări ale procedurii executării silite care ar putea fi incidente in cazul de faţă, însă apreciază că motivul invocat şi realitatea  tuturor hotărârilor judecătoreşti sunt suficiente pentru admiterea prezentei contestaţii la executare.

Intimatul PD a formulat întâmpinare la contestaţia la executare silită formulată de  contestatoarea SC H ROMANIA SRL Caracal, invocând excepţia inadmisibilităţii contestaţiei formulate, iar pe fond, solicitând respingerea contestaţiei, ca neîntemeiată.

Precizează intimatul că prin invocarea existenţei unei alte decizii de concediere, respectiv decizia nr.75/25.06.2009, se repune in discuţie situaţia de fapt soluţionată de Curtea de Apel Bucureşti, care prin considerentele reţinute în încheierea din data de 10 iunie 2010, respectiv hotărârea dată de către instanţă faţă de cererea de  lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr.1143/R/04.03.2010, pag.4,  unde instanţa arată faptul că „ instanţa de recurs putea şi trebuia să facă abstracţie de existenţa acestei decizii ( decizia de concediere nr.75/25.06.2009) cu atât mai mult cu cât nici o dispoziţie  din legislaţia muncii în vigoare nu permit unui angajator să emită două decizii de concediere cu privire la acelaşi  salariat,  susceptibile de a-şi produce efecte juridice concomitent”.

Având în vedere că instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei executare se contestă a pronunţat  şi o hotărâre ce a lămurit deja aspectele invocate de către contestatoare prin prezenta contestaţie, este evident faptul că nici un argument al contestaţiei nu poate să formuleze argumentarea unei veritabile contestaţii la  executare in conformitate  cu disp.art.399 şi urm., fapt pentru care solicită  ca instanţa să constate inadmisibilitatea prezentei acţiuni.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, solicită instanţei să aibă în vedere că hotărârile pronunţate de către  Curtea de Apel Bucureşti in dosarul nr.18620/3/2009, respectiv încheierea din data de 10 iunie 2010, hotărâre dată de instanţă la cererea SC H ROMANIA SRL de lămurire a dispozitivului  sentinţei civile nr.1143/R/04.03.2010, cât şi încheierea din data de 8 dec.2011, pronunţată în acelaşi dosar, sunt hotărâri care au fost deja soluţionate, toate problemele ridicate de către contestatoare în prezenta cauză, fapt pentru care solicită ca instanţa să aibă în vedere autoritatea de lucru judecat a celor două hotărâri în prezenta cauză.

Faţă de cele menţionate, intimatul invocă autoritatea de lucru judecat în ceea ce priveşte  problemele ridicate de contestatoare, acestea făcând deja obiectul controlului judiciar, solicitând să se aibă în vedere faptul că ambele hotărâri  menţionează aceeaşi dispoziţie  faţă de decizia nr.75, „Cât priveşte decizia de concediere nr.75/25.06.2009, din moment ce Curtea de Apel Bucureşti  nu a fost sesizată cu privire  la legalitatea şi temeinicia  acestui act juridic, şi deci nu avea obligaţia de a se pronunţa pe aspectul  valabilităţii acesteia înseamnă că ea nu poate fi considerată  un impediment în calea punerii  în executare  a dispoziţiilor din decizia vizată de cererea de lămurire.

Susţine că nici o dispoziţie din legislaţia muncii în vigoare nu permit  unui  angajator  să emită două decizii de concediere cu privire la acelaşi  salariat, susceptibile de a produce efecte  juridice concomitent.

Arată că  prin contestaţia la executare se urmăreşte remedierea neregulilor săvârşite în cadrul procedurii execuţionale sau explicarea dispozitivului hotărârii ce constituie titlul executoriu şi poate avea ca efect numai modificarea  sau anularea executării fără ca să schimbe fondul soluţiei pronunţate prin titlul executoriu pus în executare, instanţa investită cu contestaţia la executare  indiferent de forma sa nu poate examina împrejurări care vizează fondul cauzei, de natură să pună în discuţie hotărârea  judecătorească ce se execută deoarece partea interesată a avut posibilitatea să le valorifice in cadrul judecăţii fie prin cererile adresate  primei instanţe, fie prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege, căci în caz contrar,  s-ara duce atingere puterii de lucru judecat.

Mai arată  intimatul că  motivele de contestaţie invocate de către contestatoare  sunt doar critici ale titlului pus în executare, respectiv  decizia  civilă nr.1143/R/04.03.2010 de către Curtea de Apel Bucureşti în dosar nr. 18620/3/2009 ce a modificat in parte dispozitivul  sentinţei civile nr.6933/05.11.2009, pronunţată de către Tribunalul Bucureşti în dosarul nr. 18620/3/2009, contestaţia formulată şi care nu pune în discuţie  nici un aspect al  neregularităţii formelor de executare silită  efectuate  ci încearcă a se invoca o hotărâre judecătorească  ulterioară care nu are nici o influenţă asupra hotărârii executate, neexistând autoritate de lucru  judecat, obiectele celor două dosare fiind diferite.

Mai mult, contestatoarea printr-o eroare gravă consideră că autoritatea de lucru judecat are o  hotărâre ulterioară, pe când este pe deplin statuat faptul că  autoritatea de lucru judecat  o are o hotărâre anterioară asupra unei hotărâri ulterioare.

Având în vedere toate aceste aspecte, intimatul  solicită respingerea contestaţiei formulată, ca inadmisibilă sau neîntemeiată, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfăşurarea  procesului.

La data de 26.10.2012, BEJ GD a depus la dosar întâmpinare  prin care  invocă excepţia lipsei  calităţii procesuale pasive a acestuia.

Se menţionează că potrivit disp.art.2, alin.1 din Lg. nr.188/2000, executorul judecătoresc este investit să îndeplinească un serviciu de interes public, iar potrivit disp.art.7 alin.1 din aceeaşi lege,  executorul are atribuţia de a pune în executare dispoziţiile cu caracter civil din titlurile executorii.

Arată că, având în vedere că rolul executorului judecătoresc este acela de a îndeplini un serviciu de interes public, acesta nu poate fi parte intr-o acţiune in faţa  instanţei judecătoreşti cu privire la  actele de executare îndeplinite în exercitarea atribuţiilor de serviciu, calitate procesual activă şi pasivă  în cadrul unei contestaţii la executare având doar părţile interesate sau vătămate prin actul de executare întocmit în cadrul  unui dosar de executare.

Calitatea procesual pasivă a executorului nu este determinată nici măcar de opozabilitatea unei hotărâri judecătoreşti pronunţată cu privire la actul de executare efectuat de către acesta în măsura în care actele acestuia sunt supuse controlului instanţelor de judecată şi în calitatea sa de asigurator al unui serviciu de interes public ori obligat să respecte o hotărâre judecătorească  irevocabilă.

Prin încheierea din data de 30.10.2012, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite.

La dosar la data de 2.11.2012, contestatoarea a depus concluzii scrise, în care dezvoltă motivele contestaţiei, completându-le cu motive vizând neregularităţile procedurale care viciază executarea silită.

Astfel invocă că, deşi avea obligaţia comunicării concomitente a adresei de înfiinţare a popririi, aceasta a fost expediată de executor contestatoarei abia la data de 27.09.2012 faţă de data de 19.09.2012, data la care a fost expediată către terţul poprit.

De asemenea invocă faptul că despăgubirile care fac obiectul dosarului de executare nr.46/2012, au fost calculate inclusiv pentru perioada iulie 2009 – iunie 2010, deşi despăgubirile pentru această perioadă au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârile pronunţate în dosarul nr.3572/207/2010 (4526/207/2012 - renumerotat).

La data de 2.11.2012, au fost formulate concluzii scrise de către intimat PD, prin care se invocă lipsa calităţii procesuale a intimatului BEJ GD şi a terţului poprit BRD Bucureşti precum şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei.

La data de 19.11.2012 reclamanta SC H ROMANIA SRL a depus la dosar o nouă cerere de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. 46/2012 al BEJ GD, până la soluţionarea contestaţiei la executare, însoţită de: extrase de cont din 25 şi 26.11.2012, adresa nr.5243/13.11.2012 emisă de BRD Groupe Societe Generale-Agenţia Caracal,  ştate de salarii aferente lunilor iulie-septembrie 2012, extras din revisal pe lunile iulie-noiembrie 2012, din care rezultă numărul angajaţilor societăţii, extrase din registrul comerţului central computerizat care atestă situaţia financiară a societăţii pe anii 2008-2011.

La termenul din 20.11.2012, contestatoarea a depus la dosar o cerere de renunţare la suspendarea executării silite iar instanţa a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare invocată de intimat PD prin întâmpinare  şi excepţia lipsei calităţii procesuale a intimatului BEJ GDşi excepţia lipsei calităţii procesuale a terţului poprit BRD Bucureşti, invocate de intimat BEJ GD prin întâmpinare şi de intimat PD prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 2.11.2012.

Prin sentinţa civilă nr. 4979  din data de 20 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosar nr. 5482/207/2012,  s-a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare privind pe contestatoarea SC  H  ROMÂNIA  SRL, pe intimaţii PD, B.E.J.GD şi pe terţul poprit BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – BRD – Groupe Societe Generale SA.

S-a admis  excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului B.E.J.GD. S-a respins  contestaţia la executare formulată împotriva intimatului BEJ GD pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatului Banca Română pentru Dezvoltare - terţ poprit.

S-a luat act de renunţarea de către contestatoare la judecarea cererii de suspendare a executării.

S-a admis în parte contestaţia la executare privind pe contestatoarea SC  H  ROMÂNIA  SRL,  pe intimatul PD şi pe terţul poprit BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – BRD – Groupe Societe Generale SA.

A fost anulat procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 şi actele de executare subsecvente efectuate în dosarul de executare nr.46/2012 al B.E.J.GD.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că, potrivit art. 399 alin.1 C.p.c., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare iar potrivit alin.2, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. Totodată, potrivit alin.3, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa a constatat că legea prevede posibilitatea formulării contestaţiei la executare pentru neregularităţile privind actele de executare efectuate de executor (şi care au fost invocate atât prin cererea introductivă, în mod general de către contestator fiind dezvoltate ulterior prin concluziile scrise).

Astfel, instanţa a apreciat că excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare nu este întemeiată, fiind prevăzută de lege ca modalitate de sancţionare cu nulitatea a actelor de executare nelegale, considerent pentru care a fost respinsă.

Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a BEJ GD, instanţa a reţinut că acesta nu este parte a executării silite, in sensul ca acesta nu realizează actele de executare silita in considerarea vreunui drept personal, ci acţionează ca instituţie special abilitata prin Legea nr 188/2000 a executorilor judecătoreşti.

Ca urmare, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate fi chemat in judecata in calitate de intimat in cadrul contestaţiei la executare, întrucât recunoaşterea dreptului ori interesului dedus judecăţii de către contestator nu poate fi opusa acestuia.

Instanţa pe calea contestaţiei la executare, nu poate fi investita decât să verifice legalitatea si temeinicia actelor de executare efectuate in cadrul executării silite instrumentate de către executorul judecătoresc, calitatea de părţi neputând-o avea in cazul de fata decât creditoarea si debitorul acestuia.

Analizând actele si lucrările dosarului sub aspectul excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a terţului poprit BANCA ROMÂNĂ PENTRU DEZVOLTARE – BRD – Groupe Societe Generale SA invocata de intimatul PD, instanţa, din cuprinsul adresei emisa la 27.06.2007 in dosarul de executare nr 505/13387/2002 de BEJ M.M, a constatat ca s-a dispus înfiinţarea popririi pe sumele datorate de terţul poprit BRD debitorului SC H SRL, pana la concurenta sumei de 524728,02 lei.

Potrivit dispoziţiilor art. 452 alin.1 C.p.c. “ sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani(...) datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente”. Pe cale de consecinta, calitatea procesuală pasivă a terţului poprit presupune existenta unei identitati între cel obligat în raportul juridic obligaţional creat în cadrul executării silite în urma înfiinţării popririi (terţul poprit fiind cel care datorează contestatorului o sumă de bani) şi cel care este chemat în judecată.

Astfel, instanţa a apreciat că terţul poprit are calitate procesuală pasivă în cauză, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a terţului poprit invocată de intimatul PD ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării silite ce face obiectul dosarului execuţional nr. 46/2012 al BEJ GD, până la soluţionarea contestaţiei la executare formulată la data de 19.11.2012, instanţa, având în vedere dispoziţiile art.246 C.p.c. şi cererea de renunţare depusă la dosar, a luat  act de renunţarea de către contestatoare la judecarea cererii de suspendare a executării

Pe fondul cauzei, instanţa de fond a  constatat că prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.18620/3/2009(7063/2009), s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. H România S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.6933/5.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat PD împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a modificat în parte sentinţa atacată, s-a admis contestaţia, s-a dispus anularea deciziei nr.35/09.04.2009 emisă de contestatoare şi reintegrarea intimatului PD în funcţia avută anterior şi a fost obligată contestatoarea S.C. H România S.R.L. la plata către intimatul PD a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Intimatul s-a adresat BEJ RVpentru declanşarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în baza acestei cereri BEJ a format dosarul de executare nr. 136/2010.

Prin sentinţa comercială nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010 (irevocabilă prin decizia civilă nr.1297/13 octombrie 2011 a Tribunalului Olt prin care s-a anulat recursul declarat de recurentul intimat PD, ca netimbrat), s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de contestatoarea S.C.H România S.R.L. în contradictoriu cu intimatul PD, împotriva formelor de executare întocmite în dosarul de executare nr.136/2010 din cadrul Biroului Individual Executor Judecătoresc RV, s-a anulat în parte somaţia emisă de BEJ RVîn dosarul execuţional nr.136/2010 la data de 09.06.2010, procesul – verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din 12.05.2010 şi procesul verbal de eliberare a sumei executate în cuantum de 320078,90 lei, din care 305648,90 lei drepturi salariale şi 14430 lei cheltuieli de executare şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare desfiinţării executării silite efectuată de Biroul Executorului Judecătoresc RV în dosarul de executare nr.136/2010, prin obligarea intimatului PD de a restitui suma totală de 220794,82 lei, reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială suma de 215544,90 lei pentru perioada iulie 2009 - iunie 2010 şi contravaloarea cheltuielilor de executare suma de 5249,92 lei, ce a făcut obiectul executării silite, în patrimoniul contestatoarei S.C. H România S.R.L. Caracal.

În considerentele sentinţei comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, s-a reţinut că debitul datorat de contestatoare intimatului este de 99284,08 lei, din care suma de 90104 lei reprezintă contravaloarea drepturilor de natură salarială pentru perioada iulie 2009-iunie 2010.

La data de 10.08.2012, s-a format un nou dosar de executare pe rolul BEJ GD, având numărul 46/2012, în vederea executării silite a obligaţiilor stabilite în sarcina contestatoarei prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.18620/3/2009(7063/2009), executarea fiind încuviinţată prin încheierea din data de 17.08.2012 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.4618/207/2012.

Analizând motivele invocate de contestator în vederea susţinerii contestaţiei, instanţa a considerat că, deşi au fost pronunţate ulterior deciziei nr.1143/R/04.03.2010, hotărârile invocate de contestatoare (sentinţa civilă nr.5594/29.06.2010 şi decizia nr.1220/13.02.2012) nu afectează calitatea de titlu executoriu al deciziei nr.1143/R/04.03.2010, care în caz de neexecutare poate fi pusă în executare silită.

Eventualele contrarietăţi între decizia nr.1143/R/04.03.2010 şi hotărârile invocate de contestatoare ar putea fi eventual lămurite printr-o cerere de revizuire, dar şi în această cale de atac extraordinară, în cazul admiterii, singura posibilitate prevăzută de lege, în art.327 C.p.c., este anularea hotărârii ulterioare, deci nici prin această cale de atac, teoretic nu ar putea fi blocată executarea silită a deciziei nr.1143/R/04.03.2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.18620/3/2009(7063/2009).

În ceea ce priveşte susţinerea contestatoarei că executorul, deşi avea obligaţia comunicării concomitente a adresei de înfiinţare a popririi, aceasta a fost expediată contestatoarei abia la data de 27.09.2012 faţă de data de 19.09.2012, data la care a fost expediată către terţul poprit, instanţa a constatat că este neîntemeiată, dispoziţiile legale în vigoare neimpunând comunicarea concomitentă a adresei de înfiinţare a popririi către terţul poprit şi către debitor ci doar obligaţia înştiinţării debitorului cu privire la înfiinţarea popririi, înştiinţare care a fost făcută în cauză (art.454 alin.1 C.p.c.).

Raportat la susţinerea contestatoarei că despăgubirile care fac obiectul dosarului de executare nr.46/2012, au fost calculate inclusiv pentru perioada iulie 2009 – iunie 2010, deşi despăgubirile pentru această perioadă au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârile pronunţate în dosarul nr.3572/207/2010 (4526/207/2012 - renumerotat), instanţa a constatat că prin raportul de expertiză efectuat de expertul contabil MEs-a stabilit că cuantumul total al despăgubirilor reprezentând salarii reactualizate este de 571236,82 lei, suma fiind aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, conform graficului aflat la fila 61 şi care face parte din raportul de expertiză.

Din această sumă, executorul judecătoresc a reţinut că SC H România S.R.L. datorează doar suma de 486382,82 lei la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 38345,2 lei stabilite conform procesului verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 (fila 63), deci în total 524 728,02 lei, suma cu privire la care s-a înfiinţat poprire pe conturile contestatoarei deschise la terţul poprit BRD Groupe Societe Generale.

Instanţa a reţinut că suma de 486382,82 lei a fost obţinută de executor prin scăderea din valoarea rezultată în urma expertizei a sumei de 84854 lei, indicată de intimatul PD în cererea de executare silită adresată executorului (fila 20) şi care reprezintă diferenţa între suma de 305648,9 lei (distribuită către intimat în urma popririi în dosarul de executare nr. 136/2010 al BEJ RV) şi suma de 220794,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentinţa comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, restituirea către contestatoare).

Prin acest mod de calcul, executorul a intrat peste puterea de lucru judecat a sentinţei comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, prin care s-a stabilit că despăgubirile reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială, datorate pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 intimatului PD de către contestatoare sunt în suma de 90104 lei, fiind încasate de acesta, în urma popririi şi distribuirii sumei de 305648,9 lei, în dosarul de executare nr. 136/2010 al BEJ RV.

Astfel luând ca baza de calcul pentru stabilirea despăgubirilor salariale, suma de  571236,82 lei, stabilită de expertul contabil ca fiind aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, executorul a ignorat că anterior fusese achitată către intimatul PD suma de 90104 lei (stabilită prin sentinţă irevocabilă), aferentă perioadei iulie 2009 – iunie 2010.

Instanţa a constatat, de asemenea, că suma stabilită de expert ca reprezentând reactualizarea despăgubirilor salariale, aferentă perioadei iulie 2010-iulie 2012, este în cuantum de 331407,66 lei (rezultată în urma cumulării sumelor din ultima coloană a graficului realizat de expertul contabil), aceasta fiind suma care ar fi trebuit avută în vedere de executor, ca bază de calcul, pentru a stabili suma care trebuie executată silit.

Din această sumă executorul ar fi trebuit să deducă suma de 220794,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentinţa comercială nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, restituirea către contestatoare), rezultând, în urma compensării, un debit total de 110612,76 lei la care urmau să se adauge eventualele cheltuieli de executare stabilite prin raportarea la această sumă şi nu la suma de 486382,82 lei, cum eronat a procedat executorul.

Instanţa a constatat, faţă de aceste considerente, că executarea silită efectuată de executorul judecătoresc GD, începând cu stabilirea cheltuielilor de executare a fost făcută pentru o sumă mai mare decât cea datorată de contestatoare, totodată fiind stabilite eronat şi cheltuielile de executare.

Astfel potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti. În cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:…d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Potrivit acestei dispoziţii legale, onorariul executorului ar fi trebuit stabilit, prin raportare la debitul de 110612,76 lei, până la cuantumul maxim de 6406,1276 lei, calculat potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000, însă din procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.08.2012, rezultă că în dosarul de executare nr.46/2012 onorariul executorului a fost stabilit la suma de 10163 lei, deci peste maximul legal.

Întrucât instanţa nu poate suplini acordul de voinţă intervenit între executorul judecătoresc şi intimatul PD şi nu poate stabili cuantumul onorariului executorului, care urmează a fi stabilit prin negocierea directă între aceştia, însă în limitele legale, prin urmare nu poate stabili nici cuantumul cheltuielilor de executare. În consecinţă, instanţa a constatat că procesul verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 a fost nelegal întocmit şi implicit şi actele de executare ulterioare acestuia sunt nelegal efectuate având în vedere că privesc recuperarea unei creanţe mai mari decât cea datorată efectiv şi a cheltuielilor de executare stabilite în cuantum nelegal.

Întrucât nu poate stabili cuantumul exact al sumei totale care urmează a fi executată silit, instanţa a apreciat că nu poate menţine parţial actele de executare cu privire la o anumită sumă.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs recurenta contestatoare SC H România SRL şi recurentul intimat PD.

În recursul declarat, recurenta contestatoare SC H România SRL, critică hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, fiind dată cu aplicarea greşită a legii, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei la executare, aşa cum a fost formulată.

În motivare, se arată că instanţa de fond a dat o interpretare eronată probatoriilor administrate.

Astfel,  au existat două decizii de concediere, contestatoarea datorând drepturi salariale pe perioada 09.04.2009 - data emiterii primei decizii de concediere şi 25.06.2009, data emiterii celei de a doua.

Titlul executoriu reprezentat de decizia 1143/2010 a fost deja pus în executare. Împotriva aceste executări s-a formulat contestaţie la executare, ce a fost admisă integral şi s-a pronunţat astfel cu autoritate de lucru judecat cu privire la solicitările intimatului PD. S-a soluţionat inclusiv cererea acestuia de reintegrare în funcţie, în sensul că aceasta nu mai este posibilă având în vedere sentinţa nr. 5594/2010 şi decizia 1220/2012 pronunţate în dosar 31114/3/2009.

Instanţa de fond trebuia să ţină cont de faptul că Tribunalul Olt a soluţionat irevocabil problema reintegrării în funcţie a intimatului, însă nu a făcut-o, soluţia pe care o putea pronunţa era în sensul că reintegrarea nu mai are temei şi este la modul obiectiv imposibilă, întrucât între timp a intervenit o altă cauză de încetare a contractului individual de muncă.

De asemenea, instanţa de fond trebuia să constate că societatea contestatoare nu datorează nicio despăgubire intimatului, sens în care trebuia să anuleze toate actele de executare din dosarul 46/2012.

Ceea ce trebuia instanţa de fond sa  stabilească este modul in care  efectele celor doua decizii, respectiv  nr.1143/R/2010 si  nr.1220/2012  se întrepătrund si se condiţionează reciproc, având in vedere faptul ca intre părţi a existat un singur contract de muncă.

În consecinţă, pentru motivele invocate , solicită admiterea recursului în sensul admiterii contestaţiei la executare şi pe cale de consecinţă anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosar nr. 46/2012 şi a executării însăşi, ţinând seama şi de dispozitivul titlului executoriu care arată că despăgubirile se datorează până la reintegrare, ori reintegrarea nu mai este posibilă, aspect constatat cu autoritate de lucru judecat.

În concluzie, solicită să se ia act că pentru cheltuielile de judecată se vor adresa pe cale separată.

Recurentul intimat PD solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei şi pe fond respingerea contestaţiei la executare, ca neîntemeiată.

În motivare, se arată că instanţa de fond a încălcat formele de procedură, întrucât după ce dosarul a rămas în pronunţare, contestatoarea a invocat motive ce nu au fost puse în discuţia tuturor părţilor.

 Contestatoarea a solicitat introducerea în cauză a biroului executorului judecătoresc şi a terţului poprit, cerere  care, de asemenea, nu a fost pusă în discuţie.

Mai mult, cauza a rămas în pronunţare fără ca apărătorul intimatului să fie prezent şi fără ca petenta să facă dovada achitării  integrale a taxelor de timbru.

De asemenea, instanţa de fond nu a arătat care au fost motivele pentru care a respins excepţia inadmisibilităţii contestaţiei la executare, care era întemeiată pe dispoziţiile  art. 399 şi următoarele, cod procedură civilă, contestaţie prin care se repune în discuţie situaţia de fapt soluţionată prin hotărâre definitivă şi irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat.

Apreciază recurentul că a fost o eroare a instanţei introducerea în cauză a terţului poprit, fără să ţină seama de faptul că acesta nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauza de faţă.

In ceea ce priveşte a doua cerere de suspendare a executării silite, se arata ca recurenta contestatoare nu avea  posibilitatea ca in acelaşi dosar  sa formuleze o alta cerere de  suspendare.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct.5,7 şi 9 şi art. 304 /1 cod procedură civilă iar recursurile au fost legal timbrate.

La data de 25.02.2013 recurenta contestatoare SC H România SRL a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurentul intimat PD, ca nefondat.

In motivare, a arătat că prin concluziile scrise contestatoarea a dezvoltat numai motivele invocate prin contestatia la executare. Introducerea in cauza si citarea executorului judecătoresc in cauza si a terţului poprit nu sunt de natura a vătăma  interesele recurentului intimat.

Contestaţia la executare a fost timbrata in cuantumul legal;  in caz contrar, instanta  judecătoreasca investita cu  soluţionarea caii de atac  având posibilitatea , daca constata ca in fazele anterioare  taxa nu a fost plătita in cuantumul legal,  sa dispună obligarea părtii la plata taxelor  judiciare de timbru aferente, in condiţiile art.20 al.5 din legea rn.146/1997.

La pagina 5 a hotărârii reculate se regăseşte motivarea soluţiei de respingere a excepţiei de inadmisibilitate  a contestaţiei.

Terţul poprit are calitate procesuala pasiva,  in raport de prevederile art.452 al.1 C.pr.civ.

La data de 27.02.2013 recurentul intimat PD a formulat întâmpinare prin care a solicitat  respingerea recursului declarat de contestatoarea SC H România SRL, ca nefondat.

In motivare, s-a arătat că prin recursul declarat de contestatoare s-a formulat o cerere nouă,  aceea de intoarcele a executarii silite,  cerere inadmisibilia in calea de atac a recursului.

S-a arătat ca recurenta contestatoare  incearca punerea in discutie, in fata  instantei de executare a validitatii titlului executoriu, că sent civ. nr.5549/29.06.2010  nu este susceptibila de executare.

Se sustine ca recurenta contestatoare pune in discutie probleme si argumentari ce nu au facut obiectul cercetarii fondului, cu referire la salariul lunar  ce ar trebui sa faca obiectul executarii silite.

In recurs s-a administrat proba cu inscrisurile noi depuse la dosar de recurenta contestatoare.

Ambele părti au formulat concluzii scrise.

Prin decizia civilă nr.330 din 22.03.2013, Tribunalul Olt  admis  recursurile declarat de recurenta contestatoare SC H România SRL, şi recurentul intimat PD, domiciliat în Constanţa, str. Răscoala 1907, nr. 15, bl. M1, sc. A, ap. 13, judeţul Constanţa, împotriva sentinţei civile nr. 4979  din data de 20 noiembrie 2012, pronunţată de Judecătoria Caracal, în dosar nr. 5482/207/2012,  în contradictoriu cu intimata terţ poprit Banca Română pentru Dezvoltare, a casat  sentinţa şi a trimis  cauza la instanţa de fond, pentru rejudecare.

Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a apreciat în  raportat la dispozitiile legale incidente in cauza, relativ la recursul declarat de recurenta contestatoare SC H România SRL,  ca acesta este fondat, deoarece  judecatoria a solutionat procesul fără a  intra in cercetarea fondului întrucât nu a  analizat incidenţa şi eficienţa pe care o poate primi în cauză decizia de concediere nr.75 din 25.06.2009, a cărei legalitate a fost constatată prin sentinţa civilă nr.5594/29.06.2010, irevocabila prin decizia nr.1220/13.02.2012 , in dosarul nr.31114/3/2009.

S-a constatat, din continutul contestatiei la executare cu care a fost investită instanta de fond, ca motivul pe care aceasta s-a intemeiat a vizat existenta deciziei de concediere nr.75/2009 si efectele pe care aceasta le poate avea  raportat la executarea silită.

Prin decizia civilă nr.1143/R din 4 martie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr.18620/3/2009(7063/2009), s-a respins ca tardiv recursul declarat de recurenta-contestatoare S.C. H România S.R.L. împotriva sentinţei civile nr.6933/5.11.2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a admis recursul declarat de recurentul-intimat PD împotriva aceleiaşi sentinţe, s-a modificat în parte sentinţa atacată, s-a admis contestaţia, s-a dispus anularea deciziei nr.35/09.04.2009 emisă de contestatoare şi reintegrarea intimatului PD în funcţia avută anterior şi a fost obligată contestatoarea S.C. H România S.R.L. la plata către intimatul PD a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii şi până la efectiva reintegrare, fiind menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Recurentul intimat PD s-a adresat BEJ RVpentru declanşarea procedurii de executare silită împotriva contestatoarei, iar în baza acestei cereri BEJ a format dosarul de executare nr. 136/2010.

Prin contestatia formulata debitoarea contestatoare a invocat existenta  deciziei de concediere a  intimatului creditor, inregistrata sub nr.75 din 25.06.2009, care ar face imposibila reintegrarea in functie a acestuia cu consecinţa inexistentei unui temei pentru plata despăgubirilor  egale cu salariul  de la data concedierii nelegale-  dispusa prin decizia de concediere nr.35/09.04.2009,  si pana la efectiva reintegrare.

Aceste aspecte insa nu au făcut obiectul analizei instanţei de fond, care s-a rezumat doar la a retine ca sentinta civilă nr.5594/29.06.2010 si decizia nr.1220/13.02.2012 nu afectează calitatea de titlu executoriu al  deciziei nr.1143/R/04.03.2010, care, in caz de neexecutare, poate fi pusa in executare silită.

Este adevarat ca decizia nr.1143/R/04.03.2010 reprezinta titlu executoriu.

Trebuia insa analizat daca mai era posibila sau nu reintegrarea, iar in caz afirmativ era necesar să se stabilească perioada pentru care  creditorului i se datorau drepturile salariale stabilite  prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, ce constituie titlu executoriu şi dacă acestea au fost achitate.

În acest sens trebuia să se dea eficienţă şi aspectelor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 591/29.05.2012 pronuntata de Tribunalul Olt in dosar nr.6119/207/2010**, dar şi prin  decizia nr. 253/16.01.2012, pronuntata de Curtea de Apel Bucureşti in dosarul nr.31112/3/2009, care nu vizează doar perioada ianuarie – februarie 2009 ci şi perioada ulterioară (aprilie – iunie 2009). Era necesar  a se solicita si a se depune la dosarul cauzei  şi procesul verbal de distribuire menţionat în dec. nr.263/2012, precum si sentinta civilă nr.5594/29.06.2010 si decizia nr.1220/13.02.2012.

Referitor la solicitarea de intoarcere a executarii silite, formulata prin cererea de recurs, Tribunalul a constatat că  aceasta nu poate fi primita, deoarece in recurs nu  se pot face alte cereri noi, astfel cum stabilesc dispoz art.316 rap. la art.294 al.1 C.pr.civ.

Faţă de cele ce preced, in temeiul dispoz art.312 al.5 C.pr.civ, Tribunalul a admis recursul si a casat sentinta instantei de fond, cu consecinta trimiterii cauzei  la aceeasi instanta pentru rejudecare, cu respectarea celor stabilite anterior.

Relativ la recursul declarat de recurentul intimat PD, consecinţă a admiterii recursului declarat de contestatoare si a casării sentintei instantei de fond, a fost  admis si recursul acestuia.

Raportat la motivele invocate de acest recurent, Tribunalul a constatat că este fondat  cel referitor la încălcarea de catre instanta de fond a principiilor dreptului la apărare şi contradictorialitatii,  ce guverneaza procesul civil, deoarece din incheierea de sedinta din data de 16.10.2012 nu rezulta că cererea formulata de contestatoare privind  introducerea in cauza a BEJ GRsi  a terţului poprit ar fi  fost pusa in discutia contradictorie a părtilor, astfel ca recurentul intimat, reprezentat de apărătorul său,  nu  a avut posibilitatea de a-si exprima punctul de vedere asupra acesteia.

Instanţa de recurs  a stabilit drept limite ale rejudecării ca  instanta de fond să pună  in discutia contradictorie a părtilor cererea de largire a cadrului procesual, cu respectarea  principiilor enuntate mai sus si a dispozitiilor art.135 C.pr.civ, urmând a se  verifica  masura in care contestatoarea a inteles sa invoce noi motive ale contestatiei la executare, pe calea concluziilor scrise, iar in caz afirmativ – acestea se vor pune in discutia  contradictorie a părtilor. Totodată, având in vedere faptul ca sentinta instantei de fond  a fost c casată, urmeaza ca aspectele invocate de recurentul intimat privind timbrajul contestatiei la executare sa fie verificate de judecatorie.

Referitor la exceptia de inadmisibilitate invocata la fond de recurentul intimat, respinsa de judecatorie, Tribunalul a constatat  ca aceasta solutie a fost motivată (a se vedea in acest sens- pagina 5 a hotărârii recurate).

In ceea ce priveste a doua cerere de suspendare a executarii, s-a  constatat ca la fila 274 dosar fond se află cererea de renunţare  la suspendarea executării silite formulata de  către recurenta contestatoare, de care instanţa de fond a luat act, astfel că  analiza acesteia nu s-a mai impus.

Cu ocazia rejudecării vor fi avute in vedere si cheltuielile de judecata  efectuate in recurs. 

Cauza a fost înregistrată spre rejudecare pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr.5482/207/2012* la data de 12.06.2013 stabilindu-se termen pentru judecare la data de 21.06.2013 când au fost citate părţile.

 La dosarul cauzei au mai fost depuse decizia nr.591/29.05.2012 a Tribunalului Olt, raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit în dosarul de executare nr.46/2012 al BEJ GD, raport de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr.3572/207/2010 al Judecătoriei Caracal,raport de expertiză contabilă  întocmit de expert asistent în dosarul nr.3572/207/2010 al Judecătoriei Caracal,decizia nr.253/16.01.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, sentinţa nr.350/07.04.2011 a Judecătoriei Caracal, decizia nr.1297/13.10.2011 a tribunalului Olt, note de şedinţă formulate de către intimatul PD, sentinţa civilă nr.969/20.02.2013 a Judecătoriei Caracal, sentinţa civilă nr.5594/26.09.2009 a Tribunalului Bucureşti, decizia nr.1220/13.02.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, decizia nr.253/1601.2012 a Curţii de Apel Bucureşti, proces-verbal întocmit de contestatoare şi intimatul PD la data de 19.07.2012,recipisa nr.489/06.11.2012 , nr. 7/09.01.2012, nr. 8/09.01.2013, nr.47/23 .01.2013,nr.48/23.01.2013 emise de BRD –Agenţia Caracal şi adresele executorului judecătoresc înaintate terţului poprit în vederea distribuirii sumelor conform recipiselor menţionate anterior.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 399 alin.1 C.p.c., împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare iar potrivit alin.2, nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal. Totodată, potrivit alin.3, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.

Instanţa de recurs  a stabilit drept limite ale rejudecării, ca  instanta de fond să pună  in discutia contradictorie a părtilor cererea de largire a cadrului procesual, cu respectarea  principiilor  incidente şi a dispozitiilor art.135 C.pr.civ, urmând a se  verifica  masura in care contestatoarea a inteles sa invoce noi motive ale contestatiei la executare, pe calea concluziilor scrise, iar in caz afirmativ – acestea se vor pune in discutia  contradictorie a părtilor şi verificarea timbrajului contestaţiei la executare , aceste aspecte fiind soluţionate prin încheierea din data de 20.09.2013.

Referitor la limita rejudecării stabilită de instanţa de recurs  constând în a  a se stabili daca mai era posibila sau nu reintegrarea, iar in caz afirmativ să se stabilească perioada pentru care  creditorului i se datorează  drepturile salariale stabilite  prin decizia Curţii de Apel Bucureşti, ce constituie titlu executoriu şi dacă acestea au fost achitate pornind de la premiza că  decizia nr.1143/R/04.03.2010 reprezinta titlu executoriu, instanţa de fond reţine în baza probelor administrate până în prezent ,că reintegrarea intimatului este posibilă în condiţiile în care acesta deţine un titlu executoriu care se referă clar şi strict la aceste aspecte ale plăţii de către contestatoare a drepturilor salariale până la reintegrarea în funcţia deţinută anterior.

Faptul că s-a emis de către contestatoare o a doua decizie de concediere a aceluiaşi intimat  care trecând prin filtrul instanţelor de judecată a fost menţinută prin efectul respingerii contestaţiei, nu este de natură sa aducă atingere titlului executoriu deţinut de către intimatul PD.

Important în economia probelor din dosar este şi procesul-verbal de la fila 125 încheiat între contestatoarea  SC H ROMÂNIA SRL şi intimatul PD din cuprinsul căruia pe lângă intenţia unanim acceptată de către ambele părţi în sensul compensării convenţionale a creanţelor datorate reciproc până la aceea dată, intimatul a făcut propunerea de a-şi depune demisia după ce în prealabil va fi fost reintegrat în muncă concomitent cu plata drepturilor salariale la zi, propunere faţă de care contestatoarea s-a angajat să dea un răspuns în termen de zece zile după ce anterior a prezentat motivele care fac imposibilă reintegrarea .

De altfel, reintegrarea poate avea loc în mod legal în baza titlului executoriu deţinut de către intimatul PD iar obligaţia angajatorului de ai plăti drepturile salariale se întinde peste data emiterii celei de-a doua decizii de concediere, nr.75/2009 şi până la efectiva reintegrare, neexistând nici un impediment legal în reintegrarea intimatului chiar şi în prezenţa celei de-a doua decizii de concediere din moment ce acesta din urmă şi-a manifestat disponibilitatea de a fi reintegrat.

Trebuie să dăm eficienţă  aspectelor statuate cu putere de lucru judecat prin decizia nr. 591/29.05.2012 pronunţata de Tribunalul Olt in dosar nr.6119/207/2010*  şi prin  decizia nr. 253/16.01.2012, pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti in dosarul nr.31112/3/2009, care nu vizează doar perioada ianuarie – februarie 2009 ci şi perioada ulterioară (aprilie – iunie 2009) ,însă nu putem ignora dreptul actual pe care l-a dobândit intimatul prin efectul desfiinţării primei decizii de concediere.

În privinţa cuantumului sumei datorate de către contestatoare intimatului conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei şi în raport de data promovării prezentei contestaţii, instanţa reţine deşi despăgubirile pentru această perioadă au fost stabilite în mod irevocabil prin hotărârile pronunţate în dosarul nr.3572/207/2010 (4526/207/2012 - renumerotat), prin raportul de expertiză efectuat de expertul contabil MEs-a stabilit cuantumul total al despăgubirilor reprezentând salarii reactualizate ca fiind în sumă de 571236,82 lei, aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012, conform graficului aflat la fila 61 şi care face parte din raportul de expertiză.

Executorul judecătoresc a reţinut că din această sumă, SC H România S.R.L. datorează doar suma de 486382,82 lei la care se adaugă cheltuielile de executare în cuantum de 38345,2 lei stabilite conform procesului verbal de cheltuieli nr.46/19.09.2012 (fila 63), deci în total 524 728,02 lei, suma cu privire la care s-a înfiinţat poprire pe conturile contestatoarei, sumă obţinută de executor prin scăderea din valoarea rezultată în urma expertizei a sumei de 84854 lei, indicată de intimatul PD în cererea de executare silită adresată executorului (fila 20) şi care reprezintă diferenţa între suma de 305648,9 lei (distribuită către intimat în urma popririi în dosarul de executare nr. 136/2010 al BEJ RV) şi suma de 220794,9 lei (cu privire la care s-a dispus, prin sentinţa comerciale nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, restituirea către contestatoare).

Însă procedând astfel  executorul a adus atingere puterii de lucru judecat a sentinţei comerciale nr.350/7 aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, prin care s-a stabilit că despăgubirile reprezentând contravaloarea drepturilor de natură salarială, datorate pentru perioada iulie 2009-iunie 2010 intimatului PD de către contestatoare sunt în suma de 90104 lei, fiind încasate de acesta, în urma popririi şi distribuirii sumei de 305648,9 lei, în dosarul de executare nr. 136/2010 al BEJ RV, ignorându-se totodată că anterior fusese achitată către intimatul PD suma de 90104 lei stabilită prin sentinţă irevocabilă, aferentă perioadei iulie 2009 – iunie 2010.

Astfel, trebuie avută în vedere la stabilirea despăgubirilor salariale datorate , suma de  571236,82 lei, stabilită  prin expertiză ca fiind aferentă perioadei iulie 2009 – iulie 2012,  iar suma stabilită de expert ca reprezentând reactualizarea despăgubirilor salariale, aferentă perioadei iulie 2010-iulie 2012, este în cuantum de 331407,66 lei  care rezultă în urma cumulării sumelor din ultima coloană a graficului realizat de expertul contabil aceasta fiind suma care ar fi trebuit avută în vedere de executor, ca bază de calcul, pentru a stabili suma care trebuie executată silit şi  din care ar fi trebuit să  scadă suma de 220794,9 lei cu privire la care s-a dispus, prin sentinţa comercială nr.350/7 Aprilie 2011 pronunţată de Judecătoria Caracal în dosarul nr.3572/207/2010, restituirea către contestatoare, rezultând, în urma compensării, un debit total de 110612,76 lei la care urmau să se adauge eventualele cheltuieli de executare,  debit identic cu cel stabilit de către instanţă la prima judecare în fond a cauzei.

Conform recipisei nr. 8/9.01.2013 emisă de BRD – Agenţia Caracal, a fost consemnată pe seama şi la dispoziţia executorului judecătoresc suma totală de 139.299,42 lei care urma să fie remisă intimatului PD , sumă compusă din suma de 110612,76 lei datorată de către contestatoare conform raţionamentului prezentat anterior de către instanţă, diferenţa de 28686,66 lei reprezentând cheltuielile de executare, cheltuieli care se încadrează în limitele prevăzute de legea nr.188/2000, diferenţa până la suma totală asupra căreia s-a înfiinţat poprirea fiind restituită contestatoarei conform recipiselor nr.47 şi 48 din 23.01.2013  reprezentând suma totală de 385.428,6 lei, distribuirea sumelor realizându-se astfel de către executor în baza sentinţei  civile nr.4979/20.11.2012 a Judecătoriei Caracal, sentinţă executorie  până la data la care a fost judecat recursul,  împotriva acesteia  respectiv până la data de 22.03.2013.

Este de reţinut că suspendarea provizorie a executării silite dispusă la primul ciclu procesual a produs efecte până la respingerea  cererii de suspendare a executării silite formulată  în cadrul contestaţiei la executare iar la cea de a doua cerere de suspendare a executării silite  contestatoarea a renunţat, astfel încât deşi sentinţa a fost casată în recurs, consecinţa fiind a ceea că nu mai produce nici un efect, renunţarea la cererea de suspendare a executării silite subzistă şi în prezent instanţa  urmând să o respingă ca neîntemeiată întrucât este obligată să se pronunţe asupra sa din moment ce a fost investită şi cu acest capăt de cerere.

Cu toate acestea, constatând că poprirea a fost înfiinţată iniţial pentru o sumă datorată de către contestatoare mai mare decât cea reală şi în baza unui proces verbal de cheltuieli de executare care la rândul său a fost întocmit nelegal şi a stat la baza înfiinţării popririi contestate,instanţa va admite în parte acţiunea dispunând anularea acestor acte de executare vădit nelegale şi netemeinice.

În condiţiile în care instanţa reţine că distribuirea sumelor a fost făcută de către executorul judecătoresc conform calculelor rezultate ca fiind corecte atât la prima judecată cât şi la cea de a doua judecată în fond a cauzei, va fi respinsă şi cererea  de întoarcere a executării silite formulată de către contestatoare ca rămasă fără obiect.

Postat 31.10.2013

Domenii speta

Spete similare