Inadmisbilitatea revizuirii impotriva plangerilor formulate conform art 278 ind. 1 C.pr.pen

Sentinţa penală nr. 198 din 29.11.2012 – materie penală -inadmisbilitatea revizuirii impotriva plangerilor formulate conform art 278 ind. 1 C.pr.pen

Prin referatul nr. 201/III-6/2012 Parchetul de pe lângă Judecătoria

Bicaz a înaintat instanţei cererea de revizuire formulată de condamnatul DI împotriva sentinţei penale nr. 95/30.04.2010 a Judecătoriei Bicaz definitivă conform deciziei penale nr. 328/A/09.12.2010 a Tribunalului Neamţ şi deciziei penale nr. 186/03.03.2011 a Curţii de Apel Bacău, cu propunere de respinge ca inadmisibilă.

Condamnatul DI a solicitat revizuirea sentinţei penale sus

menţionate arătând, în esenţă, că a fost condamnat pe nedrept pentru săvârşirea infracţiunii de tăiere fără drept de arbori. Precizează că martorii audiaţi în cauză au făcut mărturii mincinoase, iar organele de cercetare penală au săvârşit nenumărate abuzuri, încălcându-i drepturile. Terenul de pe care s-au tăiat arborii este proprietatea sa şi a socrilor săi şi nu al fondului forestier, cum reţin procurorii.

Cererea nu a fost întemeiată în drept, neindicându-se cazul de revizuire.

Prin sentinţa penală nr. 158/11.10.2011 a Judecătoriei Bicaz, definitivă prin decizia penală nr. 47/12.01.2012 a Curţii de Apel Bacău s-a soluţionat cererea de revizuire formulată de acelaşi condamnat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în raport de aceleaşi motive

Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin

prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de DI este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Din verificările efectuate a rezultat că revizuientul a fost

condamnat de Judecătoria Bicaz, prin sentinţa penală nr. 95/30.04.2010 a Judecătoriei Bicaz definitivă conform deciziei penale nr. 328/A/09.12.2010 a Tribunalului Neamţ şi deciziei penale nr. 186/03.03.2011 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. 650/188/2008 pentru săvârşirea infracţiunilor de tăiere fără drept de arbori şi furt de arbori tăiaţi pe nedrept, prevăzute de art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 96/1998 şi respectiv art. 98 alin. 3 din Legea nr. 26/1996.

În drept, potrivit art. 394 al. 1 C.p.p. revizuirea unei hotărâri

definitive poate fi cerută: a) când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de

stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat. Autoritatea de lucru judecat este considerată ca fiind acel principiu care nu permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă. În virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului (res judicata pro veritate habetur). Cu toate acestea, în practică a reieşit că, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.

În această categorie de remedii procesuale se încadrează şi

revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt. Prin revizuire se urmăreşte o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Astfel cum sunt reglementate motivele de revizuire în  Codul de

procedură penală şi raportând cererea revizuientului la textele de lege indicate, rezultă că singurul caz de revizuire care ar putea fi avut în vedere este cel prevăzut de art. 394 al. 1 lit. b) C.p.p., deşi condamnatul nu a făcut în mod expres referire la acesta.

Cazul de revizuire prevăzut la art. 394 lit. b) C.p.p. prevede că se poate cere revizuirea atunci când un martor a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă, însă potrivit dispoziţiilor art. 395 C.p.p. trebuie să existe o hotărâre de condamnare în dovedirea acestui aspect.

Revizuientul-condamnat, în cererea formulată, a arătat că

organele de cercetare au făcut abuzuri iar martorii au declarat fals, fără însă a exista vreo hotărâre de condamnare a acestora, şi că el are probe certe care să îi probeze nevinovăţia, fără însă a arăta în concret care sunt acestea.

Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.1 C.p.p. rezultă că cererea de

revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe noi, dacă este necesar. În consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

În prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea

revizuientului nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire expres şi limitativ prevăzute de art. 394 al. 1 C.p.p., în accepţiunea acestui text de lege, chiar dacă, în aparenţă, acesta a încercat să încadreze susţinerile sale în ipotezele prevăzute de litera b) din art. 394 C.p.p.

De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 403 alin. 3 ind. 1 C.p.p. cererea este inadmisibilă, întrucât prin sentinţa penală nr. 158/11.10.2011 a Judecătoriei Bicaz, definitivă prin decizia penală nr. 47/12.01.2012 a Curţii de Apel Bacău s-a soluţionat cererea de revizuire formulată de acelaşi condamnat împotriva aceleiaşi sentinţe penale, în raport de aceleaşi motive.

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 al. 2

C.p.p. acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

Domenii speta

Spete similare