Recurs. Încheiere de îndreptare a erorii materiale. Inadmisibilitate

Recurs. Încheiere de îndreptare a erorii materiale. Inadmisibilitate.

C. pr. pen., art. 195, art. 3851, art. 38515 pct. 1 lit. a

Art. 3851 alin. 2 şi 3 C. pr. pen. instituie regula după care încheierile pronunţate de instanţă, chiar ulterioare hotărârii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori decizia recurată. În categoria acestor încheieri intră şi cele pronunţate în temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziţii distincte care să deroge de la regulă.

Prin încheierea pronunţată la data de 2 septembrie 2011 în dosarul nr. 670/320/2009, Judecătoria Tg.-Mureş a respins ca neîntemaiată cererea de îndreptare a erorii materiale pretins strecurate în dispozitivul sentinţei penale nr. 923/14 iulie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş, cerere formulată de apărătorul desemnat din oficiu pe seama inculpaţilor D.C.N. şi D.F..

În motivarea acestei încheieri, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în sentinţa penală enunţată nu s-a strecurat vreo eroare materială, de natura celei invocate de avocat.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs condamnaţii D.F. şi D.C..

În motivarea recursurilor, cei doi precizează că nu sunt de acord să achite cheltuielile judiciare la care au fost obligaţi.

Analizând recursurile formulate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 670/320/2009 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a susţinerilor recurenţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:

Art. 3851 alin. 2 şi 3 C. pr. pen. instituie regula după care încheierile pronunţate de instanţă, chiar ulterioare hotărârii asupra fondului, nu pot fi atacate separat cu recurs, ci numai odată cu sentinţa ori decizia recurată. În categoria acestor încheieri intră şi cele pronunţate în temeiul art. 195 C. pr. pen., pentru ele nefiind prevăzute dispoziţii distincte care să deroge de la regulă.

În plus, chiar dacă încheierea prin care s-a soluţionat o cerere de îndreptare a erorilor materiale ar fi fost supusă separat recursului, d-nii D.F. şi D.C. nu intră în categoria persoanelor interesate să o atace, din moment ce dispoziţia primei instanţe pe primul nu-l prejudiciază cu nimic, iar pe al doilea nu-l vizează deloc.

În aceste circumstanţe, recursurile celor doi sunt inadmisibile, urmând să fie respinse ca atare, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a C. pr. pen.

În acest context, mai amintim că o manifestare de voinţă în sensul retragerii căii de atac declarate nu poate produce consecinţe decât dacă acea cale de atac răspunde exigenţelor legale sub aspectul hotărârii vizate, al titularului şi al termenului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Domenii speta

Spete similare