Prescripţii

Prin cererea  de chemare in judecata, înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău, la data de 11.02. 2009 sub nr. 1842/180/2009,  reclamanţii C.N.D.si C.E.au solicitat instanţei obligarea  pârâţilor H.I.si C.A., in solidar, la restituirea sumei de 47300 lei împrumutata la data de 18.03.2005,la plata dobânzii legale,calculata la data scadenta pana la achitarea efectiva a creanţei, precum si la plata cheltuielilor de judecată.

Paratul H.I.a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei acţiunii, întrucât termenul de prescripţie de 3 ani s-a implinit in data de 30.06.2008 iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiata.

Prin sentinţa civilă nr. 5919/09.06.2009, pronunţata de Judecătoria Bacău in dosarul nr. 1842/180/2009 a fost admisa excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, respingându-se, ca prescrisă, acţiunea.

Pentru a pronunţa sentinţa civila de mai sus, Judecătoria Bacău a reţinut următoarele:

La data de 18.03.2005,intre paratul H.I.si reclamanţii C.N.D.si  C.E.a intervenit un contract de împrumut încheiat sun forma unui înscris sub semnătura privată,prin care pârâtul a primit de la reclamanţi  suma de 473.000.000 lei sub forma de împrumut pentru a achita la banca un credit, suma pe care s-a obligat sa o restituie pana la data de 30.06.2005. Împrumutul a fost garantat de parata  C.A..

Printr-o cerere care a format obiectul dosarului  nr. 9643/180/ 2008 reclamanţii au solicitat pe calea somaţiei de plată, obligarea pârâţilor la restituirea sumei împrumutate, prin s.c. nr. 9396/27.10.2008 a Judecătoriei Bacău ,fiind respinsă cererea, pe motiv că, creanţa este litigioasă,din actele existente la dosarul cauzei nerezultând, cu certitudine, nici suma împrumutata si nici persoana debitorului.

Instanţa a reţinut ca s-a instituit prin contract  ca si termen de restituire a sumei datorate, data de 30.06.2005,ceea ce înseamnă ca termenul de prescripţie de 3 ani, începe să curgă de la aceasta dată.

Conform art.1 din Decretul 167/1958, dreptul la acţiune, având obiect patrimonial,se stinge prin prescripţie,dacă nu a fost exercitat in termenul stabilit de lege. De asemenea,termenul general al prescripţiei este de 3 ani si începe sa curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune.

Întrucât acţiunea a fost promovata la data de 10.02.2009(data poştei) înregistrata pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 11.02.2009,deci cu depăşirea termenului de 3 ani,instanţa a constatat ca acesta s-a împlinit.

In ceea ce priveşte susţinerea reclamanţilor, in sensul ca termenul de prescripţie s-a întrerupt prin aceea că,in urma interogatoriului administrat din oficiu in cadrul dosarului  nr. 9643/180/2008, pârâţii ar recunoaşte creanţa precum si faptul ca s-a efectuat o plată parţiala, instanţa a constatat,analizând practicau  sentinţei civile nr. 9396/27.10.2008, ca debitorul H.I.a precizat ca: „ contractul existent la dosar  a fost scris de el,arătând ca nu a primit banii,ci aceştia au fost viraţi in contul SC  R. SRL al cărui administrator este . Debitorul H.I.precizează ca a folosit aceşti bani pentru achitarea unui credit al societarii iar societatea nu a dat aceşti bani înapoi creditorilor de altfel creditorul nici nu a solicitat banii de la societate, in mod expres.

La întrebarea instanţei debitoarea C.A. a precizat ca:” contractul de împrumut a fost scris de H.I.,eu doar semnând iar pana la prezenta acţiune nu i-au solicitat aceşti bani. Debitoarea C.A. a precizat ca ea a semnat doar  in calitate de  girant, ca H.I.era cel care dădea banii si stie ca, partial, acesti bani au fost dati  dar nu poate preciza ce suma si cum s-a dat. Debitoarea arata ca nu ştie  daca banii s-au dat, ci doar din auzite”.

In temeiul art.16 pct. „a” din Decretul nr. 167/1958, prescripţia se întrerupe prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripţia.

Instanţa a reţinut ca, pentru ca recunoaşterea sa producă efecte întreruptive de prescripţie,trebuie să fie neîndoielnică, să fie dată  in deplină cunoştinţa de cauză in privinţa existentei dreptului si titularului acestuia la care se refera recunoaşterea si sa se producă înăuntrul termenului de prescripţie, căci numai astfel efectele întreruperii prevăzute de art. 17 din Decretul nr. 167/1958 pot opera, prin ştergerea prescripţiei începute înainte de a  se fi ivit împrejurarea care a întrerupt-o.

Or, in speţa, termenul de prescripţie a început sa curgă de la data de 30.06.2005, împlinindu-se la data de 30.06.2008 iar recunoaşterea, ca urmare a interogatoriului administrat din oficiu de instanţa,in cadrul dosarului nr. 9643/180/2008,a intervenit la data de 27.10.2008, deci după împlinirea termenului de prescripţie. De asemenea nici introducerea cererii, având ca obiect „somaţie de plata” nu a putut întrerupe termenul de prescripţie, prin sentinţa civila nr. 9396/ 27.10.2008,aceasta fiind respinsă.

Împotriva sentinţei civile nr.5919/09.06.2009 pronunţata de Judecătoria Bacău, au declarat recurs reclamanţii  C.N. si C.E., solicitând admiterea recursului, modificarea, in totalitate, a sentinţei recurate ,in sensul admiterii cererii introductive cu obligarea intimaţilor-paraţi la plata cheltuielilor de judecata.

In motivarea recursului se arata ca :

Pentru recuperarea sumei de  47300 lei s-au judecat cu intimaţii, in dosarul  nr. 9643/180/2008(având ca obiect somaţie de plata) dar cererea lor a fost respinsa ca neîntemeiata. Cu toate acestea, intimaţii – pârâţi au recunoscut,in fata instanţei, ca înscrisul sub semnătura privată a fost scris de către H.I. si a fost semnat de toate părţile. Mai mult chiar, intimaţii, cu ocazia luării unui interogatoriu de către instanţa, au recunoscut ca au folosit suma de bani pentru achitarea  unui împrumut la banca si ca au făcut plăti parţiale din acest împrumut.

Având in vedere aceste considerente,este evident faptul ca, in conformitate cu prevederile art.16 din Decretul privitor la prescripţia extinctiva,prin recunoaşterea de către intimaţi, a dreptului suspus judecaţii, prin introducerea cererii, având ca obiect somaţie de plata, prin plăţile parţiale pe care aceştia susţin ca le-au făcut in ultimii 2 ani de zile dar si prin actul începător de executare, cursul prescripţiei a fost întrerupt. De altfel conform art.17 din Decretul privitor la prescripţia extinctiva după întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripţie.

Intimaţii legal citaţi, nu au depus întâmpinare la dosar si nici nu s-au prezentat in instanţa.

Recursul a fost declarat in termen,motivat prin cerere si legal timbrat.

In recurs nu s-au administrat pronatorii noi.

Analizând sentinţa civila recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul constata următoarele :

„Potrivit dispoziţiilor art.16 din Decretul  nr.167/1958, prescripţia de întrerupe :

prin recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, făcuta de cel in folosul căruia curge prescripţia;

…………………………………………………………………………………….

prin introducerea unei cereri de chemare in judecata ori de arbitrare,chiar daca cererea a fost introdusa la o instanţa judecătoreasca,ori  la un organ de  arbitraj, necompetent...

……………………………………………………………………………………….

Prescripţia nu este întrerupta,daca s-a pronunţat încetarea procesului,daca cererea de chemare in judecata sau executarea a  fost respinsa,anulata sau daca s-a perimat,ori daca cel care a făcut-o, a renunţat la ea.

Potrivit  dispoziţiilor art.17 din acelaşi Decret, întreruperea  şterge prescripţia începuta înainte de a se fi ivit  împrejurarea care a întrerupt-o.

După întrerupere începe sa curgă o noua prescripţie.

In cazul când prescripţia  a fost întrerupta printr-o cerere de chemare in judecata ori de arbitrare sau printr-un act începător de executare,noua prescripţie nu începe sa curgă cat timp hotărârea de admitere a cererii nu a rămas definitiva sau, in cazul executării, pana la îndeplinirea ultimului act de executare”..

Insă, pentru a se putea aplica dispoziţiile legale de mai sus,trebuie ca aceste cauze de întrerupere a cursului prescripţiei sa intervină in cursul termenului de prescripţie care este de trei ani (prevăzut de disp.art.3 Decretul 167/1958). Astfel că orice cauza de întrerupere prevăzuta de dispoziţiile art.16 din Decretul 167/1958 care intervine după împlinirea termenului de prescripţie,nu mai are relevanţă.

In speţă de faţă, aşa cum in mod corect a reţinut si instanţa de fond,termenul de prescripţie începe sa curgă de la data de 30.06.2005(data prevăzuta in contract,pana la care trebuia restituit împrumutul )  si s-a împlinit la data de 30.06.2008, iar recunoaşterea  făcuta de debitor ca urmare a interogatoriului administrat, in alta cauza,la data de 17.10.2008 a avut loc ulterior împlinirii termenului de prescripţie.

De asemenea nici introducerea cererii pe rolul instanţei(dosar nr. 9643/180/2008 al Judecătoriei Bacău) nu poate fi avuta in vedere ca si cauza de întrerupere a cursului prescripţiei, având in vedere dispoziţiile art.16 al.2  din Decretul 167/1958, întrucât această cerere a fost respinsa prin sentinţa civilă nr. 9396/2008(fila 5,6,7, dosar de fond).

Susţinerile recurenţilor privind plăţile parţiale nu pot fi reţinute, întrucât nu au fost dovedite.

Fata de cele reţinuta mai sus, Tribunalul, având in vedere si dispoziţiile art.312 al.1 Cod pr. civilă urmează sa respingă recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare