Concediere nelegală. Despăgubiri. Incidenţa og nr. 71/2009.

Concediere nelegală. Despăgubiri. Incidenţa OG nr. 71/2009.

Este adevărat că OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, eşalonând plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, suspendă de drept până în anul 2012 procedura de executare silită a lor. Numai că în prezentul litigiu este exclusă incidenţa acestui act normativ, ipoteza în care se situează creditorul nefiind cea pe care o reglementează actul evocat, ci una distinctă, ce excede sferei OUG nr.71/2009, anume aceea a drepturilor băneşti reprezentând drepturi salariale derivate dintr-o concediere nelegală. 

Trib. Bistriţa-Năsăud, secţ. I civ., dec. nr. 10/7 februarie 2012

Prin sentinţa civilă nr. 4814/2010 din data de 22.09.2010, pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de terţul poprit, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi debitoarea Instituţia Prefectului  Judeţului Bistriţa-Năsăud, ca nefondată.

A fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii invocată de debitoarea Instituţia Prefectului  Judeţului Bistriţa-Năsăud, ca nefondată.

A fost admisă cererea creditorului TDJ în contradictoriu cu terţul poprit Ministerul Administraţiei şi Internelor şi cu debitoarea Instituţia Prefectului  Judeţului Bistriţa-Năsăud şi pe cale de consecinţă a fost validată poprirea şi a fost obligat terţul poprit Ministerul Administraţiei şi Internelor să plătească creditorului TDJ suma datorată debitoarei Instituţia Prefectului Judeţului Bistriţa-Năsăud în limita creanţei, în cuantum de 128.494 lei, cu titlu de drepturi băneşti restante aferente perioadei 15.07.2000 – 14.01.2009, actualizată cu rata inflaţiei până la 31.07.2009, precum şi suma de 28.145,55 lei cheltuielile de judecată şi de executare. A fost obligat terţul poprit să  plătească suma de 500 lei cu titlul de amendă.

Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat atât debitoarea Instituţia Prefectului Judeţului Bistriţa-Năsăud, cât şi terţul poprit Ministerul Administraţiei şi Internelor.

Prima instanţă judicios a conchis că soluţionarea favorabilă a demersului juridic promovat de creditorul, beneficiar al titlului executiv sentinţa civilă nr.348/2009 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud modificată prin Decizia civilă nr.125/2010 a Curţii de Apel Cluj, este impusă de circumstanţele cauzei, respectiv subzistenţa dovezilor corespunzătoare privitoare la existenţa raporturilor de creanţă dintre creditor şi debitoarea-urmărită Instituţia Prefectului – Judeţul Bistriţa-Năsăud, pe de o parte, respectiv dintre  secunda şi  Ministerul Administraţilor şi Internelor pe de altă parte.

Validarea popririi, reclamată de creditor în prezenta cauză, presupune verificarea condiţiilor legale pentru obligarea directă pe cale judecătorească a terţului poprit Ministerul Administraţiei şi Internelor faţă de creditorul popritor în scopul valorificării creanţei judecătoreşte stabilită in dos.nr. 467/112/2009: 128.494 lei reprezentând dreptului băneşti restante aferente perioadei 15.07.2000 -. 14.01.2009, actualizate cu rata inflaţiei la data de 31.07.2009 pentru acelaşi interval de timp, contribuţii datorate bugetului consolidat al statului pe de o parte de angajat în sumă de 45.696 lei plus majorări de întârziere 46.181 lei şi penalităţi de întârziere 7703 lei, pe de altă parte de angajator de 45.246 lei plus 53.195 lei majorări de întârziere şi 3937 lei penalităţi de întârziere, precum şi 10.030,20 lei, cheltuieli de judecată.

Neexecutarea benevolă de către debitoarea Instituţia Prefectului – Judeţul Bistriţa-Năsăud a declanşat intervenţia executorului judecătoresc şi declanşarea popririi la 24.03.2010, operaţiune cu caracter mixt: procedură la urmărirea silită şi de act de conservare, cu referire doar la debitul de 128.494 lei reprezentând drepturi băneşti restante şi 28.145,55 lei cheltuieli de judecată şi de executare.

Anterior debitoarea Instituţia Prefectului – Judeţul Bistriţa-Năsăud s-a adresat Ministerului Administraţiei şi Internelor (adresa 359/8.07.2010) pentru a i se suplimenta bugetul în vederea executării hotărârii judecătoreşti, demers soluţionat iniţial favorabil prin alocarea sumei de 240,91 mii lei reprezentând „despăgubiri civile”, punct de vedere la care s-a revenit, Ministerul Administraţiei şi Internelor comunicând Instituţiei Prefectului că sumele de bani reprezentând drepturi băneşti restante de 128.494 lei sunt drepturi salariale ce intră sub incidenţa OUG nr.71/2000 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale  personalului din sectorul bugetar, cu modif. şi complet. ulterioare ,şi cele reprezentând contribuţii alocate bugetului consolidat al statului  datorate de angajator reprezintă obligaţii fiscale şi nu drepturi de natură salarială.

Acestea din urmă, în sumă totală de 102.378 lei au fost achitate.

In calea de atac s-a făcut dovada achitării sumei reprezentând cheltuieli de judecată de 10.848,05 lei.

Pe parcursul soluţionării cauzei atât debitoarea, cât şi terţul poprit au exprimat puncte de vedere similare, susţinând pe de o parte incidenţa prevederilor OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale  personalului din sectorul bugetar, cu modif. şi complet. ulterioare , cu privire atât la suma de 128.494 ei,  cât şi cu privire la cea reprezentând contribuţii datorate bugetului consolidat al statului de angajat, ambele apreciate ca având o natură salarială, pe de altă parte negând incidenţa unor raporturi de natură obligaţională între ele două instituţii. Acestea sunt în esenţă şi criticile apelurilor .

Contrar aserţiunilor celor două, judicios a conchis prima instanţă, rezolvând atât excepţiile procesuale cu care a fost investită, cât şi fondul pretenţiei dedusă judecăţii, că tezele afirmate nu pot reprezenta argumente de natură a invalida poprirea.

1. Cu privire la cel dintâi aspect, este adevărat că OUG nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, cu modif. şi complet. ulterioare, eşalonând plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătoreşti având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială, suspendă de drept până în anul 2012 procedura de executare silită a lor. Numai că în prezentul litigiu este exclusă incidenţa acestui act normativ, ipoteza în care se situează creditorul nefiind cea pe care o reglementează actul evocat, ci una distinctă, ce excede sferei OUG nr.71/2009, anume aceea a drepturilor băneşti reprezentând drepturi salariale derivate dintr-o concediere nelegală. Îmbrăţişarea punctului de vedere emis de autoritatea publică locală şi cea centrală ar avea semnificaţia discriminării suplimentare a salariatului concediat nelegal şi care, deşi repus în situaţia anterioară, nu şi-ar putea încasa salariul pentru perioada retroactivă, în condiţii similare şi egale cu un alt salariat în funcţie.

2. In ceea ce priveşte raporturile juridice dintre debitoarea Instituţia Prefectului şi terţul poprit Ministerul Administraţiei şi Internelor tribunalul reţine următoarele. Circumstanţele cauzei (deschiderea de credite de către terţul poprit, pentru ca debitoarea să-şi poată onora obligaţia de plată judecătoreşte stabilită, închiderea ulterioară, anterior efectuării plăţii, modalitatea de îndeplinire a obligaţiei de plată a sumelor reprezentând contribuţii datorate de angajator bugetului consolidat al statului prin alocarea sumei necesare ) şi prevederile art.3 alin.1 lit.c pct.11 şi art.12 din OUG nr.30/2007 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, devenit Ministerul Administraţiei şi Internelor, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu cele ale art.452 Cod proc.civilă şi dispoziţiile Legii nr.500/2002 privind finanţele publice, fundamentează concluzia la care a ajuns prima instanţă, aceea că natura raporturilor juridice dintre cele două instituţii, fără a avea caracter obligaţional, justifică validarea popririi.

Astfel potrivit  art.1 pct.13 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Instituţiei Prefectului judeţului Bistriţa-Năsăud, activitatea instituţiei prefectului este finanţată de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor, şi din alte surse egal constituite, iar textele menţionate din OUG nr.30/2007 stipulează că Ministerul Administraţiei şi internelor elaborează proiectul de buget al ministerului, organizează şi controlează întreaga activitate economico-financiară a ordonatorilor de credite, ministerul având în structură, în subordinea sa, după caz,  coordonare, aparatul central, unităţile subordonate acestora organe şi unităţi centrale de specialitate, unităţi teritoriale, servicii publice deconcentrate, precum şi alte componente constituite în condiţiile legii ca instituţii civile sau militare. Ca atare, Instituţia prefectului, chiar din perspectiva invocată de apelante de ordonator principal de credite, în lipsa alocării în buget , de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, a sumelor necesare achitării obligaţiei de plată judecătoreşte stabilită, se află în imposibilitatea de a dispune de fonduri pentru plata debitului. 

Or, cât timp ministerul a suplimentat bugetul debitoarei pentru ca aceasta să-şi onoreze obligaţia de plată, însă ulterior a revenit asupra dispoziţiei, este demonstrat că îi incumbă poziţia de terţ poprit, adică cea de debitor al debitorului. Ca atare alocarea fondurilor de către M.A.I. către Instituţia Prefectului, cu afectaţiunea stabilită („despăgubiri civile”) pentru satisfacerea creanţei stabilită prin hotărârea judecătorească, consecinţă a solicitării debitoarei care a făcut demersurile necesare în vederea executării benevole a titlului executoriu, urmată de blocarea operaţiunii de virare a banilor nu face decât să probeze indubitabil  pe de o parte raporturile juridice dintre debitoarea Instituţia prefectului şi terţul poprit Ministerul Administraţiei şi, pe de altă parte că terţului poprit îi este imputabilă atitudinea inconsecventă, de natură a impieta executarea hotărârilor judecătoreşti înainte menţionate. Sancţionarea acestei atitudini de către prima instanţă prin aplicarea amenzii este justă şi nu poate fi înlăturată de instanţa de apel prin prisma stării de fapt reţinute şi a incidenţei prevederilor legale invocate.

Faptul că raporturile de serviciu ale creditorului reclamant se desfăşoară cu debitoarea Instituţia Prefectului, şi nu cu terţul poprit, nu poate constitui, cum se solicită prin cererea de apel a acestuia din urmă, motiv de înlăturarea a înfiinţării popririi, angajatorul al cărui  şef este ordonator de credite fiind într-un raport financiar public de subordonare faţă de Ministerul Administraţiei şi Internelor, instituţie publică cu rol de sinteză în activitatea privind finanţarea structurilor teritoriale cu personalitate juridică – instituţia prefectului-, astfel că şi acest motiv de reformare a  hotărârii judecătoreşti apelate va fi respins.

De asemenea nu se poate acorda relevanţa afirmată de apelanta debitoare la finalul dezbaterii apelului împrejurării că s-a plătit suma reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 10848,05 lei.  Cât timp debitul a cărui achitare se reclamă în procedura execuţională a popririi nu s-a stins, la momentul soluţionării cauzei în primă instanţă având aceeaşi întindere determinat de neexecutare, nu se poate pretinde că cererea de validare a popririi a rămas fără obiect, ipoteză distinctă de cea a diminuării debitului total (128.494 lei drepturi băneşti restante şi 28.145,55 lei cheltuieli de judecată şi de executare) cu suma achitată de 10.848,05 lei. De această împrejurare, în considerarea momentului survenirii ei, tribunalul ia act, constatând că prin ordinul de plată nr.594/29.12.2010, ulterior rezolvării cauzei de către prima instanţă, s-a achitat suma de 10.840,05 lei.

In ceea ce priveşte aserţiunea apelantei-debitoare din partea finală a concluziilor scrise potrivit căreia cheltuielile de executare sunt nejustificate şi nedovedite, aceasta nu poate fi primită ,fiind făcută pentru prima dată în calea de atac, şi după închiderea dezbaterilor.

Domenii speta

Spete similare