Acţiune în evacuare respinsă ca inadmisibilă în condiţiile în care partea indică art. 480 Cod civil ca temei juridic al cererii. Desfiinţare cu trimitere pentru lămurirea obiectului şi soluţionarea fondului.

Decizie 322 din 27.11.2008


 În absenţa unei locaţiuni, articolul 480 C.civ. pune la dispoziţia reclamanţilor  pentru apărarea dreptului lor de proprietate o acţiune în revendicare, acţiune reală având un regim juridic diferit de cel al unei acţiuni personale în evacuare, aceasta din urmă fiind astfel inadmisibilă.

 Cu toate că a apreciat că dispoziţiile art. 480 Cod civil pun la dispoziţia reclamantelor pentru apărarea dreptului lor de proprietate o acţiune în revendicare, acţiune reală cu regim diferit de cel al acţiunii în evacuare, care este o acţiune personală, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă fără a solicita părţilor lămuriri şi explicaţii cu privire la obiectul cererii şi motivarea în drept pe care reclamantele o invocă în susţinerea pretenţiilor lor.

Prin sentinţa nr. 2368 din 23.09.2008, Tribunalul Dolj – Secţia Comercială a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantele  SC L. I. SRL şi P.F. împotriva pârâţilor SC U. C. SRL, B.C.G., B.N. şi P.Z., prin care s-a solicitat evacuarea pârâţilor din imobilul cu nr. cadastral provizoriu 207, situat în comuna Gherceşti, şi din imobilul cu număr cadastral provizoriu 206/2, situat în comuna Gherceşti.

 A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta – reclamantă SC U.C. SRL şi a dispus rezoluţiunea antecontractelor de vânzare – cumpărare autentificate sub nr. 3012/2007 şi 3013/2007. A respins celelalte capete de cerere formulate în cererea reconvenţională privind despăgubiri precum şi constatarea dreptului de retenţie până la restituirea integrală a sumelor de bani la care sunt îndreptăţiţi.

 Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut următoarele:

Faţă de excepţia inadmisibilităţii, instanţa de fond a apreciat că acţiunea în evacuare este o acţiune personală derivând din raporturile de locaţiune reglementate de dispoziţiile art. 1410 şi urm. C.civ., în timp ce o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 480 C.civ. reprezintă o acţiune reală derivând din atributele conferite de dreptul de proprietate. O asemenea acţiune reală nu poate fi însă decât o acţiune în revendicare, iar nu o acţiunea în evacuare, fiind neîntemeiată apărarea reclamanţilor potrivit căreia prin faptul predării imobilelor către pârâţi s-ar fi născut între părţi un raport juridic de locaţiune. De altfel, faptul predării voluntare a imobilelor s-a datorat încheierii unor antecontracte de vânzare-cumpărare între reclamanţi şi SC U.C. SRL, raportul juridic existent fiind derivat din aceste antecontracte, iar nu unul specific unui contract de locaţiune.

 Instanţa de fond a considerat, prin urmare, că în absenţa unei locaţiuni, articolul 480 C.civ. pune la dispoziţia reclamanţilor  pentru apărarea dreptului lor de proprietate o acţiune în revendicare, acţiune reală având un regim juridic diferit de cel al unei acţiuni personale în evacuare, aceasta din urmă fiind astfel inadmisibilă.

Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa de fond a reţinut că neîndeplinirea obligaţiei de plată a preţului s-a datorat exclusiv pârâtei SC U.C. SRL, fiind neîntemeiate apărările sale cu privire la imposibilitatea obţinerii creditului necesar achitării preţului datorită neprezentării către bancă a tuturor înscrisurilor solicitate reclamantelor.

Totodată, a reţinut faptul că urmare a neprezentării la data de 17.09.2007 la BNP Ş.F. în vederea încheierii contractelor de vânzare cumpărare în formă autentică pârâta a fost notificată prin executor judecătoresc cu privire la neîndeplinirea obligaţiei asumate prin antecontractele încheiate între părţi astfel încât pârâta a fost pusă în întârziere în condiţiile prevăzute de lege.

 Astfel, în cauză fiind îndeplinite condiţiile constatării judiciare a rezoluţiunii antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate între părţi, instanţa a admis primul şi al treilea capăt de cerere din reconvenţională şi a dispus rezoluţiunea antecontractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 3012/27.06.2007 şi nr. 3013/27.06.2007.

 Faţă de faptul reţinerii intervenirii unei rezoluţiuni datorate neîndeplinirii de către pârâtă a obligaţiei sale de plată a restului de preţ, în raport de clauzele contractuale convenite în cuprinsul celor două antecontracte,  instanţa a respins capătul de cerere având ca obiect pretenţii.

 Constatarea unui drept de retenţie fiind condiţionată de existenţa unei creanţe a deţinătorului lucrului faţă de creditorul restituirii, creanţă constând în sume cheltuite cu întreţinerea, conservarea şi îmbunătăţirea bunului, în lipsa existenţei unei asemenea creanţe, nu se poate constata existenţa unui asemenea drept, instanţa  a respins şi capătul de cerere având ca obiect constatarea existenţei unui drept de retenţie ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamantele,  criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Într-o primă teză apelantele reclamante au solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei tribunalului cu privire la modul de soluţionare a cererii de chemare în judecată  şi trimiterea  spre rejudecare numai a acestei cereri, cu menţinerea soluţiei în ceea ce priveşte cererea reconvenţională.

Într-o teză subsidiară au solicitat schimbarea în parte a sentinţei în sensul admiterii cererii de chemare în judecată şi dispunerii evacuării pârâţilor din imobilul teren şi construcţii.

Analizând apelul, Curtea a  reţinut următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantele  au  solicitat instanţei  să  dispună evacuarea pârâţilor din imobilele identificate.

 În drept, reclamantele şi-au întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 480 Cod Civil privind dreptul de proprietate  definit ca  „dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege”.

 Instanţa de fond, deşi a  reţinut ca temei al cererii de chemare în judecată  prevederile art. 480  Cod Civil,  a analizat cererea reclamantelor doar prin prisma obiectului acţiunii ca pretenţie concretă dedusă judecăţii, anume evacuarea pârâţilor, stabilind că, în lipsa unor raporturi de locaţiune, acţiunea este inadmisibilă.

 Cu toate că a apreciat că dispoziţiile art. 480 Cod civil pun la dispoziţia reclamantelor pentru apărarea dreptului lor de proprietate o acţiune în revendicare, acţiune reală cu regim diferit de cel al acţiunii în evacuare, care este o acţiune personală, instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă fără a solicita părţilor lămuriri şi explicaţii cu privire la obiectul cererii şi motivarea în drept pe care reclamantele o invocă în susţinerea pretenţiilor lor.

 Din studierea încheierilor dosarului de fond rezultă că prima instanţă nu a procedat la lămurirea aspectelor ce priveau pretenţia concretă dedusă judecăţii şi temeiul juridic al pretenţiei potrivit art. 129 alin 4 Cod procedură civilă.

 Faţă de cele reţinute, Curtea a constatat că cererea de chemare în judecată a fost soluţionată ca inadmisibilă fără a se intra în cercetarea fondului şi  având în vedere dispoziţiile art. 297 alin 1 Cod procedură civilă a desfiinţat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe.

 Soluţia de desfiinţare se referă la întreaga hotărâre apelată, dispoziţiile art. 297 alin 1  Cod procedură civilă,  neprevăzând desfiinţarea în parte.

 Atunci când legiuitorul a voit, a prevăzut expres posibilitatea schimbării, în tot sau în parte,  în art. 296 Cod procedură civilă.

 A dat indicaţii ca în rejudecare instanţa să analizeze pe fond cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod civil, precum şi cererea reconvenţională aflată în strânsă legătură cu cererea de chemare în judecată.

 Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea a admis apelul, a desfiinţat sentinţa nr.2368/23 septembrie 2008 a Tribunalului Dolj şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţei.