Procedura aprobării tacite. Recurs inadmisibil.Procedura emiterii aviozelor prevăzută de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ la nr.2848 din 11.02.2011, reclamanta S.C.V & V S.R.L. a chemat în judecata pârâta Directia pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau si a solicitat în principal sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita cu privire la solicitarea sa de emitere a avizului necesar completarii certificatului de urbanism cu privire la desfiintarea respectiv demolarea imobilelor-constructii situate în mun. Buzau str. Independentei nr. 25 jud. Buzau, iar în subsidiar, obligarea pârâtei sa emita avizul necesar, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a solicitat Primariei Municipiului Buzau eliberarea unui certificat de urbanism, înregistrat sub nr.664/05.10.2010, privind desfiintarea unor constructii situate în mun. Buzau str. Independentei nr. 25 aflate în proprietatea reclamantei, fiind trasata si obligatia de a obtine un aviz privind zona de protectie a monumentului istoric Colegiul National Mihai Eminescu.

În acest sens s-a adresat pârâtei, care nu i-a comunicat un raspuns ferm, situatie în care a revenit, cu cererea înregistrata sub nr.787/25.11.2010. În sprijinul cererii a anexat si o expertiza din continutul careia rezulta ca acele cladiri nu prezinta interes istoric fiind degradate,pentru care efectuarea lucrarilor de reamenajare ar reprezenta un efort financiar nejustificat si considerabil.

Pârâta a formulat întâmpinare prin care a aratat ca în cauza nu sunt incidente prevederile OUG 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, deoarece pârâta a raspuns reclamantei prin adresa nr.793/31.11.2010, în sensul ca a fost trimisa Ministerului Culturii si Patrimoniului National contestatia reclamantei însotita de documentatia prin care s-a solicitat desfiintarea imobilului si a anexelor situate în zona de protectie a monumentului istoric Colegiul National Mihai Eminescu, fiind aplicabile prevederile art.3 alin.2 din OUG 27/2003, potrivit carora raspunsul negativ al autoritatii administratiei publice competente în termenul prevazut de lege pentru emiterea autorizatiei nu echivaleaza cu aprobarea tacita.

Prin sentinta nr.1389 din data de 07 aprilie 2011, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins cererea formulata de reclamanta.

Împotriva acestei sentinte a formulat recurs reclamanta, cu invocarea  prevederilor art.3041, art.304 pct.5,7,8 si 9 Cod procedura civila, a solicitat admiterea recursului si casarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare sau, în subsidiar, modificarea în tot a sentintei recurate si pe fond admiterea cererii în una din cele doua variante care au facut obiectul dosarului.

În ceea ce priveste solutia casarii cu trimitere spre rejudecare a cauzei, recurenta-reclamanta arata ca instanta de fond nu a observat ca a fost investita cu doua capete de cerere, un capat de cerere privind constatarea aprobarii tacite, si cu un capat de cerere privind obligatia de a face, respectiv obligarea partii adverse sa îndeplineasca toate formalitatile necesare pentru emiterea avizului necesar completarii certificatului de urbanism asa cum se solicitase de Primarie, si, respectiv, sa emita avizul solicitat de aceasta, nepronuntându-se asupra unui capat de cerere.

De asemenea, a mai aratat ca instanta de fond nu a motivat hotarârea pronuntata, neraspunzând tuturor cererilor formulate de parti, dar si fara sa analizeze întregul material probator, fiind încalcate prevederile art. 129 Cod procedura civila,  art. 261 Cod procedura civila, dar si art. 6 din CEDO, toate acestea constituindu-se în nulitati care duc la casarea cu trimitere spre rejudecare.

În ceea ce priveste solutia pronuntata pe fondul cauzei, recurenta-reclamanta a solicitat admiterea recursului si modificarea în tot a sentintei recurate în sensul de a admite cererea introductiva, în una din cele doua variante propuse prin petitul cererii.

 Curtea a admis exceptia de inadmisibilitate invocata din oficiu în ceea ce priveste solutionarea primului capat din cererea de chemare în judecata referitor la constatarea aprobarii tacite, pentru urmatoarele considerente:

Prin sentinta recurata, Tribunalul Buzau – Sectia comerciala si de contencios administrativ a respins cererea formulata de reclamanta, cu motivarea ca a existat un refuz explicit al autoritatii administrative competente de a emite avizul de desfiintare, asa încât nu poate opera în cauza aprobarea tacita.

Potrivit dispozitiilor art.11 alin.3 din OUG nr.27/2003 privind procedura aprobarii tacite, hotarârile pronuntate sunt irevocabile, rezulta ca împotriva sentintei nu poate fi formulata cale de atac, iar recursul este inadmisibil.

Apararile recurentei privind faptul ca art. 11 alin.3 din OUG nr.27/2003 trebuie interpretat si în lumina art.6 din CEDO care prevede posibilitatea exercitarii caii de atac, nu pot fi primite.

Dispozitiile OUG nr.27/2003 ofera persoanei vatamate interesate posibilitatea de a solicita instantei sa constate aprobarea tacita, cererea se examineaza de o instanta judecatoreasca independenta si impartiala, caracterul  irevocabil al hotarârilor pronuntate fiind justificat de necesitatea solutionarii lor cu celeritate.

Instituirea regulilor de desfasurare a procesului în fata instantelor judecatoresti si modalitatea de exercitare a cailor de atac este de competenta exclusiva a legiuitorului, iar principiul accesului liber la justitie presupune posibilitatea celor interesati de a le exercita, în conditiile stabilite prin lege.

Accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate structurile judecatoresti, dreptul la doua grade de jurisdictie fiind prevazut de art. 2 din Protocolul nr. 7 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale exclusiv în materie penala, nicidecum administrativa.

Curtea a respins recursul formulat în ceea ce priveste solutionarea cererii de obligare la emiterea avizului, pentru urmatoarele considerente:

Reclamanta a solicitat în principal sa se constate ca a intervenit aprobarea tacita cu privire la solicitarea sa de emitere a avizului necesar completarii certificatului de urbanism cu privire la desfiintarea respectiv demolarea imobilelor-constructii, iar în subsidiar obligarea pârâtei sa emita avizul necesar.

Instanta de fond a respins în totalitate cererea formulata de reclamanta, atât cu privire la capatul de cerere principal, cât si cu privire la cel subsidiar.

Privitor la capatul de cerere subsidiar, de obligare a pârâtei la emiterea avizului, tribunalul a retinut ca acesta nu poate fi admis deoarece pârâta nu are competenta materiala de a emite acest aviz, competenta fiind Comisia Zonala a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova, iar pe de alta parte Ordinul nr. 2435/2006 prevede o procedura speciala de contestare a refuzului de emitere a avizului, acest refuz trebuie atacat cu contestatie, conform art.24 alin.1 din Ordinul 2435/2006

Având în vedere ca instanta s-a pronuntat asupra acestei cereri si a motivat hotarârea, nu este incident în cauza motivul de casare a hotarârii cu trimitere spre rejudecare prevazut de art. 304 pct. 5 Cod procedura civila invocat.

În ceea ce priveste motivul de recurs pentru modificarea în tot a sentintei recurate, în sensul de admitere a celei de a doua cereri, curtea a constatat ca tribunalul a retinut în mod corect ca apartine Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova competenta de emitere a avizului, aceasta fiind autoritatea careia reclamanta avea posibilitatea de a se adresa pentru emiterea avizului:

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 422/2011 privind protejarea monumentelor istorice, art. 24 alin. 1,  interventiile care se efectueaza asupra imobilelor care nu sunt monumente istorice, dar care se afla în zone de protectie a monumentelor istorice sau în zone construite protejate se autorizeaza pe baza avizului Ministerului Culturii si Cultelor sau, dupa caz, al serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor si a celorlalte avize, potrivit dispozitiilor legale în vigoare, iar potrivit art. 34 alin. 1 comisiile regionale ale monumentelor istorice se reorganizeaza în comisii zonale ale monumentelor istorice pe lânga serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii si Cultelor, atributiile acestora fiind enumerate de alin.5 al art. 34.

Ordinul Ministerului Culturii si Cultelor nr. 2435/2006 privind aprobarea Regulamentului de Organizare si Functionare a Comisiei Nationale a Monumentelor Istorice si a Comisiilor Zonale ale Monumentelor Istorice prevede la art. 22 ca solicitarile de avize precum si contestatiile se depun, indiferent de grupa de clasare a monumentului istoric sau de competenta de avizare, la serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor în a carui raza teritoriala se gaseste imobilul la care acestea se refera.

În cauza, reclamanta s-a adresat pârâtei Directia pentru Cultura si Patrimoniul National Buzau pentru desfiintarea imobilelor, iar aceasta a trimis documentatia spre analiza Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr. 4 Prahova, care a respins propunerea de desfiintare.

Prin adresa nr. 755/16.11.2010 pârâta a comunicat reclamantei acest fapt si i-a învederat dispozitiile art. 21 din Ordinul nr. 2435/2006 privind depunerea contestatiilor la serviciul deconcentrat al Ministerului Culturii si Cultelor în a carui raza teritoriala se gaseste imobilul.

Reclamanta a depus la pârâta Directia pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau contestatia înregistrata la nr. 787/25.11.2010, iar prin adresa nr. 793/31.11.2010 pârâta i-a comunicat faptul ca aceasta a fost înaintata Ministerului Culturii si Patrimoniului National - Directia Patrimoniu Cultural, împreuna cu documentatia prin care solicita desfiintarea imobilului.

Fata de aceste împrejurari, tribunalul a retinut în mod corect ca apartine Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice nr.4 Prahova competenta de emitere a avizului, aceasta fiind autoritatea careia reclamanta avea posibilitatea de a se adresa pentru emiterea avizului, împrejurare fata de care cererea de obligarea a pârâtei Directiei pentru Cultura si Patrimoniu National Buzau nu poate fi admisa.

Pentru aceste motive, cu privire la cea de a doua cerere, curtea a constatat ca nu sunt incidente motivele de recurs prevazute de dispozitiile art. 3041, art.304 pct.7,8 si 9 Cod procedura civila invocate de recurenta, si a respins recursul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare