Hotărârea agea privind majorarea capitalului social neadusă la îndeplinire în termen de un an - Caducitate. Reorganizare judiciară şi faliment. Încetarea existenţei ca persoană juridică a societăţii. Societatea aflată în faza lichidării judiciare.

Hotărârea AGEA privitor la majorarea capitalului social neadusă la îndeplinire în termen de un an - Caducitate. Reorganizare judiciară şi faliment. Încetarea existenţei ca persoană juridică a societăţii. Societatea aflată în faza lichidării judiciare. Capacitate de exerciţiu restrânsă în sensul ocrotirii asociaţilor.

(Legea nr.31/1990 art.219, 233 pct.4. Legea nr.64/1995 art.28 şi 29)

1 - Conform art.219 din Legea nr.31/1990 republicată "hotărârea adunării generale privind majorarea capitalului social produce efecte numai în măsura în care este adusă la îndeplinire în termen de un an de la data adoptării".

După această dată hotărârea devine caducă.

2 - Societatea asupra căreia s-a deschis procedura falimentului încetează să mai existe ca persoană juridică (art.28 şi 29 din Legea nr.64/1995)

Totuşi, conform Legii nr.31/1990 art.233 alin.4, pentru nevoile lichidării patrimoniului societăţii şi ale ocrotirii drepturilor asociaţilor sociali, societatea în faza lichidării îşi menţine o capacitate de exerciţiu restrânsă când lichidatorii nu vor mai întreprinde operaţiuni noi şi acte ţinând de constituirea societăţii.

(Decizia comercială nr.58/02.02.2007 - Secţia a VI-a Comercială a Curţii de Apel Bucureşti)

Prin acţiunea înregistrată la 07.04.2006 reclamanta S.C. E. E. S.A. societate în faliment prin lichidator judiciar S.C. C. C. 2003 S.R.L. a chemat în judecată pârâta S.C. E. S.A. solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să oblige pârâta să constituie aportul în natură la capitalul social al societăţii E. E. S.A. constând în teren şi construcţie în valoare totală de 4.173.146.227 ROL (417.314 RON) astfel cum s-a obligat prin hotărârile AGEA din 10.10.2003 şi din 06.11.2003, precum şi la plata de daune moratorii în sumă de 500 RON pentru fiecare zi de întârziere de la data obligării la constituirea aportului în natură şi până la constituirea lui în natură, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa comercială nr.6921/14.09.2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială s-a respins excepţia lipsei de obiect a acţiunii invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.

S-a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.

În motivarea acestei sentinţe s-a reţinut că în ce priveşte excepţia lipsei de obiect a acţiunii aceasta a fost respinsă deoarece prin expertiza ce s-a dispus în cauză a fost identificat imobilul ce constituie aportul în natură.

Pe fond s-a reţinut că cele două hotărâri AGEA nu au devenit caduce aşa cum a susţinut pârâta pe motivul că nu ar fi fost aduse  la îndeplinire în termenul legal de un an de la data adoptării lor conform art.219 din Legea nr.31/1990, deoarece pârâta nu a putut face convingător dovada datei de la care se ia în considerare termenul de un an, datorită faptului că hotărârile au fost atacate prin căi de atac, la care ulterior, respectiv la 08.04.2005 s-a renunţat, iar la cealaltă s-a solicitat anularea hotărâri AGEA în cauză şi deci nu s-a făcut dovada că s-ar fi cerut suspendarea executării conform art.133 din Legea nr.31/1990, iar cererea pentru anularea unei hotărâri generale nu atrage automat suspendarea executării.

Nu a putut fi reţinută nici apărarea privind lipsa de obiect a celor două hotărâri AGEA pe motiv că nici celălalt acţionar nu a procedat la aducerea aportului pentru majorarea de capital social, nici scopul pentru care pârâta ar fi participat cu aport în natură la majorarea capitalului social, şi anume că păstrarea cotei de 50% nu mai  subzistă.

De asemenea, nu a putut fi primită susţinerea reclamantei în sensul că hotărârea AGEA din 10.10.2003 s-a luat când nu era deschisă procedura falimentului întrucât aceasta nu s-a pus în executare, şi nici culpa pârâtei întrucât atacarea unei hotărâri AGEA este dreptul acţionarilor prevăzut de art.132 din Legea nr.31/1990.

Referitor la inadmisibilitatea acţiunii întemeiată pe art.28 lit.g din Legea nr.64/1995 se reţine că nu poate avea loc o modificare a capitalului social prin noi aporturi, în această fază a constatării imposibilităţii de organizare a societăţii şi deschiderea procedurii falimentului.

În plus s-a înlăturat şi apărarea pârâtei în sensul că cele două hotărâri AGEA ar încălca dispoziţiile art.215 alin.4 din Legea nr.31/1990 deoarece bunurile ce constituiau aportul în natură au fost menţionate în raportul de evaluare şi rezultă din actele de proprietate.

Imposibilitatea executării hotărârii AGEA a reclamantei din 06.11.2003 s-a invocat prin raportare la condiţia prevăzută de pct.2 potrivit căreia majorarea urma a se face cu păstrarea numărului de acţiuni şi a proporţiei valorii nominale, procentele de participare a acţionarilor urmând să rămână conform contractului iniţial, ori majorarea cu noi aporturi nu se referă la toţi asociaţii, pentru a se păstra numărul de acţiuni iniţiale.

Pentru toate cele reţinute, s-a pronunţat sentinţa de mai sus.

Împotriva sentinţei comerciale nr.6921/14.09.2006 a declarat apel reclamanta S.C. E. E. S.A.

Făcând un scurt istoric al faptelor şi situaţiei juridice a societăţii, referindu-se la trei hotărâri AGEA respectiv din 10.10.2003, 06.11.2003 şi 23.01.2004 prin care s-a decis majorarea capitalului social al S.C. E. E. S.A. cu aport în creanţe şi în natură, apelanta-reclamantă a precizat că prin sentinţa nr.2396/24.11.2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a Comercială în dosarul nr.5470/3/2004 s-a hotărât deschiderea procedurii de reorganizare şi faliment a S.C. E. E. S.A., iar prin încheierea din 09.02.2006 s-a dispus intrarea sa în faliment.

Prin cererea de apel a criticat sentinţa atacată pentru următoarele motive:

- Instanţa de apel a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor art.219 şi 133 din Legea nr.31/1990, cu referire la suspendarea executării unei Hotărâri a Adunării Generale a Asociaţilor atacată cu acţiune în anulare, deoarece atâta timp cât hotărârea în discuţie, respectiv din 23.01.2004, este legală, suspendarea cererii pe cale judecătorească nu are nicio relevanţă sub aspectul termenului de la care această hotărâre trebuia pusă în executare.

Întârzierea punerii ei în executare a fost determinată de însăşi pârâta, aceasta motivând că nu poate proceda la punerea ei în executare deoarece unii acţionari minoritari au atacat-o cu acţiune în anulare, ceilalţi acţionari fiind de acord implicit sau expres cu prorogarea termenului.

Concluzia fiind aceea că prin acordul tuturor acţionarilor s-a amânat punerea în executare până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a respectivelor acţiuni în anulare.

Norma de drept cuprinsă la art.129 din Legea nr.31/1990 nu este de ordine publică, acţionarii putând prevedea în mod expres un termen pentru executarea hotărârii de majorare a capitalului, sau pot amâna acest moment în funcţie de interesele lor. Din însuşi textul legal rezultă caracterul de normă dispozitivă a acestei dispoziţii de la art.129 din Legea nr.31/1990, sancţiunea caducităţii intervenind numai dacă administratorii nu îşi îndeplinesc obligaţia de executare a hotărârii în termen de un an, cu excepţia cazului în care acţionarii hotărăsc altfel.

A considerat că interpretarea sancţionatorie a normei cuprinsă la art.129 din Legea nr.31/1990 este esenţial greşită atât în raport de caracterul hotărârii - majorare de capital - când drepturile creditorilor trebuie să fie protejate, cât şi în raport de caracterul juridic al unei hotărâri AGA care reprezintă acordul de voinţă al părţilor conform art.969 Cod civil coroborate cu dispoziţiile din Legea nr.31/1990.

- că instanţa de fond a făcut o aplicare greşită şi a art.28 din Legea nr.64/1995, S.C. E. E. S.A. este titulara dreptului de creanţă de a solicita instanţei pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act adiţional şi de încheiere a judecătorului sindic de admitere a majorării de capital.

Acest drept este un drept de creanţă şi nu un drept real lichidatorul având dreptul de a promova acţiuni pentru a aduce în patrimoniul falitei bunuri, drept care nu-i poate fi restrâns. În acest sens sunt dispoziţiile art.29 din legea mai sus arătată.

Referindu-se la Legea nr.31/1990 referitoare la aport, recurenta a arătat că prin hotărârea AGEA a S.C. E. E. S.A. din 23.01.2004 acţionarii pârâtei au subscris, deci şi-au asumat obligaţia la majorarea capitalului societăţii cu aportul respectiv, societatea fiind titulara dreptului de creanţă de a obţine transmiterea dreptului de proprietate asupra aportului în natură aprobat de către S.C. E S.A.

Că toţi ceilalţi acţionari au subscris şi vărsat aportul şi numai pârâta nu, iar obligaţia societăţii în faliment era aceea de a aduce  acest aport în patrimoniul falitei.

- Că instanţa de fond nu şi-a exercitat rolul său activ şi a judecat cauza numai în raport de temeiul de drept invocat de reclamantă, ori fiind vorba de o cerere de chemare în judecată sumară, aceasta necesită unele precizări, ceea ce conform art.129 şi 130 Cod procedură civilă instanţa  avea obligaţia de a face.,

- Că potrivit dispoziţiilor art.233 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu a falitei este aceea de a sta în justiţie pentru realizarea drepturilor sale de creanţă, ori prin cererea sa tocmai acest lucru a urmărit şi nu majorarea de capital cum în mod greşit a interpretat instanţa de fond.

- Că susţinerile pârâtei-intimate S.C. E S.A. privitor la imposibilitatea de executare a hotărârii AGEA A S.C. E. E. S.A. sunt false, deoarece în realitate aceşti acţionari nu au creanţe împotriva falitei, ci numai acţiuni cu drepturile aferente de rigoare.

Pentru toate cele arătate mai sus a cerut admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtei S.C. E S.A. de a constitui aportul în natură la care s-a obligat prin hotărârea AGEA S.C. E S.A. din 10.10.2003, solicită.

Prin întâmpinare la cererea de apel amplu motivată, intimata-pârâtă S.C. E S.A. a cerut respingerea apelului considerând sentinţa instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală deoarece:

- instanţa de fond a făcut o analiză corectă a situaţiei de fapt şi de drept a motivelor care au determinat S.C. E S.A. de a se afla în imposibilitate de a depune aportul în natură la care s-a obligat conform hotărârii AGEA din 10.10.2003, 06.11.2003 şi 23.01.2004;

- conform dispoziţiilor art.133 şi 219 din Legea nr.31/1990 instanţa a apreciat în mod corect că pentru anularea unei hotărâri AGA nu este necesară automat suspendarea executării; în plus a stabilit culpa reclamantei-apelante care nu a adus la îndeplinire în termen de un an nici una din hotărârile amintite mai sus, astfel că după această perioadă ele nu-şi mai pot produce efectele devenind caduce;

- societatea sa a participat cu capital în lei, dar a fost în imposibilitate de a mai aduce aportul în natură, dar aceasta nu a avut nicio influenţă prin conversia creanţelor în acţiuni, deoarece conform informaţiilor de la Oficiul Registrului Comerţului privind istoricul firmei recurente pe perioada 01.01.2003 - 01.11.2006 reiese că, capitalul social nu a suferit nicio modificare în sensul majorării acestuia cu noi aporturi, capitalul actual fiind identic cu cel vărsat la data înfiinţării societăţii, respectiv la 27.04.1993, ceea ce infirmă afirmaţia apelantei că ceilalţi acţionari şi-ar fi îndeplinit obligaţia de majorare a capitalului şi numai S.C. ELECTRONICA S.A. nu;

- consideră că instanţa şi-a exercitat rolul activ şi a apreciat corect că pentru situaţia ajungerii în stare de faliment, în culpă este şi apelanta deoarece nu a participat la rândul său cu nicio obligaţie. Ori, acum când este în faliment S.C. E. E. S.A. nu mai poate emite acţiuni în schimbul aporturilor, fie ele în creanţă sau în natură;

- a motivat amplu imposibilitatea executării hotărârii AGEA S.C. E. E. S.A. din 23.01.2004, arătând că altele au fost motivele întemeiate, reţinute de instanţa de fond care au dus la imposibilitatea executării acesteia.

A depus acte în susţinerea întâmpinării.

A cerut astfel respingerea apelului.

A depus la dosar şi Note scrise.

Curtea de apel a considerat că apelul este nefondat pentru următoarele motive:

Este de necontestat faptul că societatea apelantă conform sentinţei Tribunalului Bucureşti nr. 2396/24.11.2005 este în faliment.

În atare situaţie existenţa societăţii ca persoană juridică a încetat.

Cu toate acestea dispoziţiile Legii nr.31/1990 republicată, date fiind nevoile lichidării patrimoniului societăţii şi ale ocrotirii drepturilor asociaţilor şi creditorilor sociali, impun necesitatea menţinerii personalităţii juridice dar numai "pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia" (art.233 pct.4 din Legea nr.31/1990. A se vedea şi "Drept comercial român" - Stanciu D. Cărpenaru - Editura All Beck, pag.251).

Rezultă deci că este vorba de o capacitate de exerciţiu restrânsă a societăţii, în sensul ocrotirii asociaţilor, când lichidatorii nu vor mai întreprinde operaţiuni noi şi nu mai au voie să facă niciun  act ţinând de constituirea societăţii.

În atare situaţie, în mod legal instanţa de fond a reţinut că nu mai pot fi aduse modificări ale capitalului social prin noi aporturi odată constatată imposibilitatea de organizare a societăţii prin deschiderea procedurii falimentului.

În plus, aşa cum se prevede şi prin Legea nr.31/1990 în mod expres la art.129, cele două hotărâri AGEA au devenit caduce prin neaducerea lor la îndeplinire în termenul de un an de la data adoptării lor.

Deci dreptul reclamantei de a mai cere aportul în natură era stins chiar înainte de intrarea în faliment a societăţii.

Astfel fiind pentru toate cele arătate mai sus, Curtea reţine că sentinţa instanţei de fond nr.6921/14.09.2006 prin care s-a respins acţiunea reclamantei este temeinică şi legală.

În consecinţă, faţă de cele reţinute, Curtea a respins apelul ca nefondat.

Domenii speta

Spete similare