Clauza de actualizare a dobândirii contractuale din contractul de împrumut bancar este stipulată în beneficiul băncii

 Clauza de actualizare a dobânzii contractuale în funcţie de dobânda pieţei şi de rata inflaţiei prevăzută în contractul de împrumut este stipulată în beneficiul băncii, astfel că, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că banca a uzat de această clauză rezultă că nu s-a modificat clauza contractuală referitoare la cuantumul dobânzii anuale.

( Decizia comercială nr. 394/14.03.2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. 2511/87/2006:

Prin sentinţa comercială nr. 1461/18.12.2006 pronunţată de T. T.  - Secţia Civilă s-a dispus, în temeiul art. 33 alin.5 din Legea nr. 85/2006, admiterea contestaţiei formulate de debitoarea S.C. A.  N.  S.R.L. şi respingerea, ca nefondată, a cererii creditoarei Banca I. R. - prin lichidator S.C. M.  S. (RVA) S.A. , Sucursala Alexandria având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei debitoarei.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a arătat că, prin cererea înregistrată sub nr. 99/S/10.10.2005 la T. T., creditoarea B. In.  a R.  prin lichidator S.C. M.  S. S.A. a solicitat începerea procedurii lichidării judiciare a debitoarei S.C. A.  N. S.R.L., cum motivarea că are împotriva debitoarei o creanţă certă, lichidă şi exigibilă în sumă totală de 15.605,03 lei din care 3.110,31 lei credite restante şi 12.494,72 lei dobânzi restante, creanţă datorată în baza contractului de împrumut nr. 132/25.08.1998 şi că debitoarea se află în încetare de plăţi. De asemenea, a arătat că debitoarea a formulat contestaţie prin care a solicitat respingerea cererii creditoarei ca nefondată, întrucât nu se află în încetare de plăţi, iar împrumutul ce a făcut obiectul contractului nr. 132/1998 a fost restituit integral, creditoarea pretinzând un rest de dobândă al cărui mod de calcul nu a fost comunicat debitoarei.

Prin sentinţa comercială nr. 343/14.11.2005 T. T. a admis contestaţia formulată de debitoare şi a respins ca nefondată cererea creditoarei Banca I. R.  prin lichidator S.C. M.  S.  S.A., reţinând că debitoarea nu se află în încetare de plăţi, respectiv a făcut dovada achitării împrumutului.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs creditoarea, iar Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a Comercială a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu precizarea că este necesară administrarea de noi probe de natură a susţine dovada plăţii integrale a datoriei şi pentru a determina câtimea creanţei creditoarei la momentul sesizării instanţei.

După casarea cu trimitere spre rejudecare pricina a fost înregistrată la T.  T. sub nr. 2511/RJF/87/2006, iar instanţa a pronunţat sentinţa ce este atacată cu prezentul recurs.

În motivarea acestei sentinţe s-a menţionat că prin raportul de expertiză tehnico-judiciară efectuat în cauză, conform dispoziţiei Curţii de Apel Bucureşti, s-a constatat că, la data introducerii cererii, debitoarea datora suma totală de 9.283,21 lei din care: 3.110 lei - credite restante şi 6.173,21 lei - dobânzi bancare. De asemenea, s-a arătat că începând cu luna iulie 2000 (data intrării creditoarei în faliment), dobânzile pe piaţa bancară au scăzut, inclusiv dobânzile penalizatoare, nivelul mediu al acestora fiind de 37,5% şi nu 72% cât a calculat creditoarea.

Analizând probele administrate în cauză, judecătorul sindic a reţinut că potrivit contractului de împrumut nr. 132/25.08.1998, art. 4 şi 18, creditul s-a acordat cu o dobândă curentă de 65% pe an, urmând ca în cazul creditelor restante, la dobânda curentă să se adauge dobânda penalizatoare de 7% pe an. Părţile au convenit prin art. 6 din contract că banca are dreptul să actualizeze procentul de dobândă în funcţie de dobânda pieţii şi rata inflaţiei, noul procent al dobânzii aplicându-se inclusiv la soldul împrumutului existent, precum şi la creditele ce se vor acorda ulterior în baza contractului.

Judecătorul sindic a reţinut că este nefondată susţinerea creditoarei că, fiind o bancă în faliment, nu mai putea face aplicarea dispoziţiilor art. 6 din contract, deoarece clauza de actualizare a dobânzii în funcţie de dobânda pieţei şi rata inflaţiei îşi produce efectele conform art. 969 C.civ., în condiţiile în care prin contract părţile nu au stabilit vreo clauză de neaplicare a acesteia, respectiv intrarea creditoarei în faliment.

Ca urmare, instanţa a reţinut că în mod greşit creditoarea nu a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 6 din contract, situaţie în care, nefiind motive de înlăturare a concluziilor raportului de expertiză contabilă, debitoarea datorează o dobândă penalizatoare de 37,5% , respectiv suma totală de 9.283,21 lei, din care 3.110 lei credit restant şi 6.173,21 lei dobândă .

Deoarece cuantumul creanţei este inferior echivalentului în lei calculat la data introducerii cererii a sumei de 3000 de Euro, nefiind îndeplinite condiţiile art. 36 alin 1 lit. b din Legea nr. 64/1995, în vigoare la data sesizării instanţei, , instanţa a considerat întemeiată contestaţia debitoarei, cu consecinţa respingerii cererii creditoarei ca nefondată.

Împotriva sentinţei comerciale nr. 1461/18.12.2006 pronunţată de T. T. a declarat recurs în termen legal creditoarea Banca I. . R. - prin lichidator S.C. M.  S.  (RVA) S.A, Sucursala Alexandria. Aceasta a criticat-o ca netemeinică şi nelegală pentru motivul că greşit instanţa a respins cererea sa de deschidere a procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. A.  N. S.R.L. având în vedere considerentul că se invocă o creanţă inferioară echivalentului în lei a sumei de 3000 Euro, nefiind îndeplinite condiţiile art. 36 alin. 1 lit. b din Legea nr. 64/1995 în vigoare la data sesizării instanţei. Astfel, a arătat că judecătorul sindic a luat eronat în considerare concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, deoarece procentul de dobândă utilizat de expert se referă la dobânzile medii practicate de băncile comerciale la creditele acordate în perioada respectivă şi nu la procentul de dobândă din contractul de credit, iar scăderea procentului de dobândă de către expert este fără suport legal.

Analizând recursul prin prisma motivului de recurs expus şi care se referă la dispoziţiile art. 3041 C.pr.civ., se constată că este fondat.

Deşi la dosar au fost depuse de către creditoare la data de 13.12. 2006, înainte de pronunţarea sentinţei atacate, "Note scrise" în care s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă, instanţa a considerat în mod eronat, numai în baza susţinerilor consilierului juridic al creditoarei, faptul că nu se formulează obiecţiuni la raportul de expertiză contabilă şi, ca urmare, nu s-a pronunţat asupra lor.

În mod greşit judecătorul sindic şi-a întemeiat hotărârea atacată pe concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de către expertul Alexe Traian, raport în cadrul căruia a fost calculat nivelul dobânzii în funcţie de dobânda pieţei cu menţiunea că în acest sens sunt prevederile art. 6 din contractul de împrumut nr. 132/1998.

Din analiza clauzelor contractului de împrumut, respectiv a art. 4 din acesta, se constată că dobânda contractuală stabilită de părţi este fixă, în cuantum de 65%.

Aceasta este dobânda pe care, potrivit art. 969 C.civ., trebuia să o ia în considerare expertul la calcularea sumei reprezentând dobânzi restante la creditul acordat.

Prevederile art. 6 din contractul de împrumut au fost interpretate greşit de către instanţă, în sensul că reprezintă o clauză de actualizare a dobânzii în funcţie de dobânda pieţei şi rata inflaţiei şi care îşi produce efectele în condiţiile în care părţile nu au stabilit vreo clauză de neaplicare a acesteia în situaţia intrării în faliment.

Clauza contractuală stipulată la art. 6 reprezintă într-adevăr o clauză de actualizare a dobânzii contractuale în funcţie de dobânda pieţei şi rata inflaţiei, dar efectele ei nu se produc automat, deoarece este prevăzută numai în beneficiul băncii. Astfel, "banca are dreptul să actualizeze procentul de dobândă în funcţie de dobânda pieţei şi rata inflaţiei, noul procent de dobândă aplicându-se inclusiv la soldul împrumutului existent, precum şi la creditele ce se vor acorda ulterior în baza prezentului contract". De asemenea, "banca va anunţa în scris pe împrumutat despre majorarea dobânzii şi data de la care aceasta se aplică"

Întrucât nu s-a făcut dovada că recurenta-creditoare, în beneficiul căreia an fost stipulată clauza, a uzat de prevederile art. 6 din contract în sensul actualizării procentului de dobândă în funcţie de dobânda pieţei şi rata inflaţiei rezultă că nu s-a modificat dobânda contractuală prevăzută de părţi la art. 4 din contract.

Această dobândă de 65% /an trebuia avută în vedere de către expert la calcularea cuantumului dobânzii, potrivit contractului de împrumut, şi nu nivelurile medii ale dobânzilor bancare aplicate pentru credite pe termen scurt.

Faţă de cele arătate se constată că recursul este întemeiat, astfel că, în baza art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ., va fi admis.

Având în vedere că, potrivit art. 305 C.pr.civ., în calea de atac a recursului nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, şi deoarece este necesară refacerea expertizei contabile pentru calculul dobânzii în raport de dobânda stabilită la art. 4 din contract, conform celor menţionate, urmează să fie casată sentinţa atacată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.)

Domenii speta

Spete similare