Aplicarea Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 870/2004.

Asupra apelului de faţă:

Constată că prin sentinţa civilă nr. 509/MAS/2016 pronunţată de Tribunalul Braşov a fost

respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL  B.

Pentru a pronunţa astfel instanţa a reţinut următoarele:

A. Reclamanta are calitatea de angajată a unității spitalicești pârâtă, în temeiul contractului individual de muncă nr. xx20/2006, încheiat între părți pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 03.07.2006. Ocupă funcția de medic (inițial medic specialist, ulterior medic primar), cu o normă întreagă de muncă, de 7 ore/zi, 35 de ore pe săptămână.

Potrivit fișei postului (filele 42-43), printre alte atribuții care îi revin în această calitate reclamantei se regăsește obligația de a asigura serviciul de gardă în spital, potrivit graficului de muncă stabilit de către medicul șef de secție sau, în situații deosebite, din dispoziția acestuia. Această obligație își are izvorul în mai multe prevederi cuprinse în Ordinul MS nr. 870/2004 pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, precum art. 4 alin. 1 lit. a, art. 22 și urm., art.36.

În conformitate cu dispozițiile art. 40 alin.1 din acest act normativ:

,,ART. 40

Medicii care se află în una dintre situaţiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situaţii, sunt scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi: - pensionarii de invaliditate gradul III; - femeile gravide începând cu luna a 6-a cele care alăptează; - medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical”.

De asemenea, potrivit prevederilor art.13 alin.7 din Ordinul MS nr. 870/2004:

,,ART. 13

(7) Personalul din unităţile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfăşoară în 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate în tura de noapte atunci când se află în una dintre următoarele situaţii:

a) în caz de graviditate, lehuzie şi pe timpul cât alăptează;

b) are program redus pe bază de certificat medical;

c) starea de sănătate contravine desfăşurării activităţii în tura a 3-a, dovedită cu certificat medical;

d) pensionare de invaliditate de gradul III”.

În aplicarea acestor norme legale spitalul pârât a elaborat Procedura operațională privind scutirea de gărzi nr. P.O. – CJ – 22, prin care a stabilit cazurile, condițiile și procedura scutirii de atribuția de efectuare a gărzilor în ceea ce îi privește pe medicii angajați ai săi. Prin acest act pârâtul a reluat prevederile legale care au acest obiect de reglementare din Ordinul MS nr. 870/2004 și a concluzionat că medicii care nu se încadrează în categoria pensionarilor de invaliditate de gradul III, femeilor gravide sau a celor care alăptează ori a persoanelor care au în îngrijire, supraveghere și întreținere un copil cu handicap vor fi scutiți de a fi incluși în graficul de gărzi în baza certificatelor medicale pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de lucru emis de medicul curant, cu avizul medicului expert din cadrul serviciului de expertiză medicală a capacității de muncă.

Această procedură internă a pârâtei le-a fost adusă la cunoștință angajaților, inclusiv reclamantei, care a fost nominalizată ca persoană cu ,,responsabilități și răspunderi în derularea activității prevăzute” în actul respectiv.

Prin cererea nr. xx18/02.06.2015 reclamanta a adus la cunoștința conducerii angajatorului că ,,din cauza problemelor de sănătate apărute” nu mai poate efectua gărzi, întemeindu-se în sensul celor afirmate pe fișa de aptitudine nr. xx756/21.05.2015 eliberată de către un medic de medicina muncii din cadrul S.C. C. S.R.L., cu care pârâta a încheiat contract de prestare servicii de specialitate.

Potrivit mențiunilor din acest document reclamanta este aptă condiționat pentru prestarea muncii, cu recomandarea de a nu lucra ,,în tură de noapte (gărzi)”.

La solicitarea expresă a pârâtei, S.C. C. S.R.L. i-a comunicat acesteia că ,,emiterea certificatelor medicale privind scutirea de gărzi nu face obiectul contractului de asistență medicală de medicina muncii nr. xx50/16.04.2015” încheiat cu pârâta.

B. Raportat la această stare de fapt tribunalul a constatat că în drept sunt relevante în speță următoarele norme legale:

ORDIN Nr. 870 din  1 iulie 2004

pentru aprobarea Regulamentului privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar

,,ART. 13

(1) În unităţile publice din sectorul sanitar personalul de la locurile de muncă în care activitatea se desfăşoară fără întrerupere - 3 ture - şi care are program de 8 ore zilnic, în raport cu necesităţile asistenţei medicale, poate lucra prin rotaţie în ture de 8 ore cu 16 ore libere sau 12 ore cu 24 de ore libere.

(2) Personalul sanitar mediu şi personalul auxiliar sanitar încadrat în structurile de primire urgenţe - unitate de primire urgenţe sau compartiment de primire urgenţe - desfăşoară activitate în 3 ture.

(3) Personalul din unităţile publice cu paturi din sectorul sanitar, care lucrează în locurile de muncă unde activitatea se desfăşoară în 3 ture, pentru a beneficia de sporul prevăzut pentru activitatea desfăşurată în 3 ture are obligaţia de a presta lunar un număr egal de zile în tura a 2-a şi tura a 3-a. Numărul de zile în care îşi desfăşoară activitatea în tura a 2-a şi a 3-a va fi stabilit de consiliul de administraţie al fiecărei unităţi publice sanitare, pe bază de grafice lunare, în aşa fel încât să se asigure continuitatea activităţii.

(4) Prin graficele lunare de activitate întocmite anticipat pentru o lună, pe locuri de muncă, se stabileşte:

a) numărul de personal pe fiecare tură în raport cu nevoile asistenţei medicale;

b) rotaţia pe ture a personalului;

c) intervalul legal dintre două zile consecutive de lucru.

(5) Graficele lunare de activitate, pe locuri de muncă, se întocmesc de şeful de compartiment şi se aprobă de conducerea unităţii.

(6) Modificarea graficelor lunare se poate face de către conducerea unităţii, la propunerea şefului de compartiment.

(7) Personalul din unităţile publice din sectorul sanitar unde activitatea se desfăşoară în 3 ture poate fi scutit temporar de a presta activitate în tura de noapte atunci când se află în una dintre următoarele situaţii:

a) în caz de graviditate, lehuzie şi pe timpul cât alăptează;

b) are program redus pe bază de certificat medical;

c) starea de sănătate contravine desfăşurării activităţii în tura a 3-a, dovedită cu certificat medical;

d) pensionare de invaliditate de gradul III.”

C. Față de starea de fapt și de drept anterior relevate tribunalul a constatat că cererea de chemare în judecată este nefondată deoarece:

1. Prevederile art. 13 alin. 7 din Ordinul MS nr. 870/2004, invocate de către reclamantă, nu îi sunt aplicabile acesteia întrucât vizează personalul care lucrează în ture or, reclamanta nu are un atare regim de lucru. Nu lucrează în schimburi, prestează activitate conform CIM, respectiv o normă întreagă de 7 ore pe zi/35 de ore pe săptămână, fără ture.

Activitatea de gardă nu se confundă cu munca în ture. Garda începe la ora de terminare a programului stabilit pentru activitatea curentă a medicilor din cursul dimineţii şi se desfășoară până la ora de începere a programului de dimineaţă din ziua următoare. În zilele de repaus săptămânal, zilele de sărbători legale şi în celelalte zile în care, potrivit reglementărilor legale, nu se lucrează, garda începe de dimineaţă şi durează 24 de ore. Turele în ciclu de 3 în 24 de ore se desfășoară în trei schimburi, de câte 8 ore fiecare. Munca în trei ture este, în general, prestată de către asistenții medicali, precum și de către medicii încadrați în structurile de primire urgențe (UPU sau compartiment de primire urgențe).

Reclamanta este încadrată la spitatul pârât în funcția de medic și nu face parte dintr-o astfel de structură.

2. Conform celeilalte norme legale de care se prevalează reclamanta, respectiv art. 40 alin.1 din Ordinul MS nr. 870/2004, scutirea de activitatea de gardă nu se poate dispune de către unitatea sanitară angajatoare conform propriei voințe, ci doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de către legiuitor. Reclamanta nu se încadrează în niciunul dintre acestea.

a) Cu privire la primele două ipoteze neîncadrarea reclamantei în acestea este evidentă și în afara oricărei discuții.

b) Relativ la cea de-a treia se observă că scutirea de activitatea de gardă se poate acorda exclusiv împreună cu reducerea programului normal de lucru cu o pătrime. Astfel, legiuitorul nu a conceput excluderea medicului din graficul de gărzi decât în situația în care, datorită stării de sănătate, acesta nu este în măsură să presteze activitate cu normă întreagă și are programul normal de lucru redus cu o pătrime. Cu alte cuvinte, nu este permis ca un medic să aibă program normal de lucru și să fie scutit exclusiv de activitatea de gardă, care constituie, la rândul său, o obligație a medicilor.

c) reclamanta nu are program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru.

d) reclamanta nu pretinde exluderea din graficul de gărzi temporar, astfel după cum prevăd expres atât normele legale pe care le invocă pârâta, cât și cele pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată.

d) fișa de aptitudine de care se prevalează reclamanta, în primul rând, nu constituie un certificat medical în nicio situație și, în al doilea rând, raportat la situația aflată în discuție în speță se observă că nu este echivalentul certificatului medical anume la care face referire art. 40 alin. 1 din OMS nr.870/2004.

Această din urmă concluzie este susținută atât de prevederile H.G. nr. 355/2007, din care reiese că fișa de aptitudini este întocmită de către medicul de medicina muncii și cuprinde recomandări de tip medical de care este condiționată aptitudinea angajatului pentru postul pe care este angajat, cât și de dispozițiile OMS nr. 60/2006 în care se specifică cu claritate la art.40 alin.2 că ,,(2) Certificatele de concediu medical pentru reducerea timpului de muncă cu o pătrime din durata normală de lucru se eliberează de medicul curant care a propus această reducere pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale, până la durata maximă prevăzută de lege”.

3. Reclamanta nu a respectat procedura internă elaborată în aplicarea actelor normative din domeniu de către pârâtul angajator, nu a urmat pașii impuși prin acest document intern, care i s-a adus la cunoștință sub semnătură.

4. În concluzie, pot fi exluși din graficul de gărzi, temporar, exclusiv medicii care sunt pensionari de invaliditate de gradul III, femeile gravide începând cu luna a 6-a, cele care alăptează și medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical care se eliberează de medicul curant ce a propus această reducere, pentru cel mult 30 de zile calendaristice, cu avizul medicului expert al asigurărilor sociale.

Reclamanta nu îndeplinește condițiile pentru a beneficia de aceste prevederi legale, întrucât nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele lor. Astfel, admiterea cererii sale ar echivala cu încălcarea unor dispoziții imperative ale legii, instituite pentru situații de excepție dispoziții care, astfel, sunt de strictă interpretare și aplicare. De asemenea, ar conduce, pe baze nelegale, la crearea unei situații discriminatorii a celorlalți medici angajați ai spitatului pârât, care ar fi puși în situația de a presta în continuare munca în programul de gardă în timp ce reclamanta ar fi scutită de aceasta și, mai mult decât atât, ar fi nevoiți să presteze mai multe ore de gardă pentru a acoperi lipsa acesteia. O atare diferență de tratament nu ar putea fi aplicată de către pârâtă decât în condițiile respectării cu strictețe a normelor legale ce reglementează activitatea de gardă a medicilor, mai exact a celor care vizează excepțiile de la obligația de prestare a acesteia, condiție neîndeplinită în ceea ce o privește pe reclamantă.

Împotriva acestei sentinţe s-a declarat apel de apelanta reclamantă criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

În dezvoltarea motivelor de apel sentinţa este criticată pentru faptul că prima instanţă a ignorat obligaţia legală a angajatorului de a schimba felul muncii  reclamantei în sensul de a nu fi obligată să lucreze în gărzi, care se efectuează preponderent noaptea şi a ignorat propunerea medicului de medicina muncii. Raţiunea pentru care a fost instituită această măsură este aceea de a evita riscul producerii bolilor profesionale, a accidentelor de muncă şi a decesului salariaţilor.

Printre alte obligaţii legale enumerate de apelantă în cuprinsul criticilor din apel sunt enumerate următoarele:

- să i se asigure sănătatea şi securitatea în toate aspectele legate de muncă, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio – vasculare;

- să ia toate măsurile necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi pentru prevenirea riscurilor profesionale;

- să respecte principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale, în special evitarea şi combaterea riscurilor sursă;

- să asigure angajaţii împotriva riscului de accidente de muncă şi de boli profesionale;

- în ce priveşte securitatea şi sănătatea în muncă atunci când îi încredinţează sarcina de serviciu să ia în considerare, capacitatea  de muncă a fiecărui salariat;

În continuarea motivelor de apel se mai arată că prima instanţă ar fi trebuit să înlăture aplicarea dispoziţiilor Ordinului nr. 870/2004 emis de Ministerul Sănătăţii în favoarea dispoziţiilor din Codul muncii şi ale Legii nr. 319/2006 precum şi a principiului de drept constituţional înscris în art. 41 alin. 2 din Constituţie, conform căruia salariaţii au dreptul la măsuri de securitate în muncă.

Potrivit susţinerilor apelantei, prin aplicarea dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătăţii este încălcată ierarhia forţei juridice a actelor normative stabilită de art. 1 alin. (5)  din Constituţie şi de art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în raport de dispoziţiile din Codul muncii şi ale Legii  nr. 319/2006.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că apelul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins iar sentinţa primei instanţa va fi păstrată ca legală şi temeinică în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:

Prima instanţă a pronunţat o sentinţă legală şi temeinică, reţinând în mod corect starea de fapt şi procedând la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.

Criticile din apel formulate de reclamata A. vizează în esenţă înlăturarea dispoziţiilor art. 40 alin. 1 din Ordinului  nr. 870/204 emis de Ministerul Sănătăţii, în favoarea unor dispoziţii înscrise în Codul muncii la capitolul „Sănătatea şi securitatea în muncă” şi ale Legii nr. 319/2006, care potrivit susţinerilor acesteia ar avea forţă juridică mai mare.

Raţionamentul reclamantei este unul eronat, căreia instanţa de control judiciar nu îi poate da eficienţă.

Dispoziţiile din Codul muncii înserate în cuprinsul criticilor din apel care sunt cuprinse  în Codul muncii  la Titlul V intitulat „Sănătatea şi securitatea în muncă” şi  reprezintă cadrul legal general în această materie, ce este completat cu dispoziţii specifice fiecărui domeniu de activitate.

În cadrul acestui „Titlu” sunt enumerate o serie de obligaţii legale, ce revin  angajatorului în vederea asigurării sănătăţii şi securităţii în muncă, toate cu valoare de principiu.

Apelanta mai arată în motivele de apel că angajatorul are obligaţia de a-i schimba felul muncii, înţelegând prin aceasta scutirea de gărzi, iar cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile  alin. (2) ale art. 189 din Codul muncii. Acest text de lege nu trebuie interpretat şi aplicat aşa cum pretinde apelanta şi nu scos din context, ci se impune a fi avut în vedere sensul în care el a fost edictat. Art. 189 alin. (2) din Codul muncii reglementează atribuţiile medicului de medicina muncii şi stipulează  că „în vederea realizării sarcinilor de serviciu ce îi revin, medicul de medicină a muncii poate propune angajatorului schimbarea locului de muncă sau a felului muncii unor salariaţi, determinată de starea de sănătate a acestora”. Aceasta înseamnă că medicul de medicină a muncii poate face o propunere angajatorului, iar materializarea acestei propuneri se face cu respectarea dispoziţiilor legale în materie numai de către angajator. Scutirea de gărzi pe care o doreşte reclamanta, nu înseamnă „schimbarea felului muncii”, despre care face vorbire textul de mai sus, ci este în realitate o solicitare de favoare, pretinsă angajatorului, în detrimentul celorlalţi salariaţi. În esenţă textul de lege invocat de apelanta reclamantă vizează sarcinile principale ale medicului de medicina muncii şi nu instituie obligaţii concrete ale  angajatorului. Felul muncii ţine exclusiv de atribuţiile de serviciu, ori schimbarea felului muncii ar putea însemna chiar schimbarea meseriei,  ceea ce nu îşi doreşte reclamanta.

Se mai arată în continuarea motivelor de apel că angajatorul are obligaţia instituită de dispoziţiile art. 175 alin. 1 din Codul muncii, de a asigura reclamantei sănătatea şi securitatea în toate aspectele legate de muncă, inclusiv prin diminuarea riscului accidentelor cardio – vasculare.

Curtea reţine că aceasta este o obligaţie legală, generală, cu valoare de principiu, ce se impune a fi respectată  în condiţiile în care trebuie asigurată şi continuitatea asistenţei medicale printr-o singură linie de gardă care este specifică activităţii spitalului unde îşi desfăşoară activitatea reclamanta.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Ordinul nr. 870/2004 emis de Ministerul Sănătăţii „pentru spitalele în care continuitatea asistenţei medicale se asigură printr-o singură linie de gardă, în garda respectivă vor fi incluşi toţi medicii de specialitate din unitate, cu excepţia medicilor confirmaţi în specialităţi paraclinice, stomatologice şi a medicilor de medicină generală”.

În consecinţă, potrivit acestui text de lege organizarea liniei de gărzi în cadrul  Spitalului B., presupune includerea în graficul de gărzi a tuturor medicilor salariaţi ai unităţii spitaliceşti respective.

Prin aceasta nu înseamnă că nu sunt respectate dispoziţiile privind asigurarea sănătăţii şi securităţii în muncă.

 Scutirea de gărzi se acordă numai în condiţiile instituite de dispoziţiile art. 40 alin. 1 din Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătăţii. Potrivit acestui text „medicii care se află în una dintre situaţiile nominalizate mai jos, pe timpul cât durează aceste situaţii, sunt scutiţi de a fi incluşi în graficul de gărzi:

- pensionarii de invaliditate gradul III;

- femeile gravide începând cu luna a 6-a cele care alăptează;

- medicii care au program redus cu o pătrime din durata normală a timpului de lucru, pe bază de certificat medical;

În speţă, actele medicale pe care le-a depus reclamanta nu dovedesc pe deplin faptul că programul de lucru al acesteia a fost redus cu o pătrime, pentru a face dovada că se află în ipoteza reglementată de dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordinul nr. 870/2004, motiv pentru  care în mod corect prima instanţă a respins cererea de chemare în judecată.

În ce priveşte restul aspectelor invocate de apelanta reclamantă privind luarea tuturor măsurilor necesare pentru protejarea securităţii şi sănătăţii salariaţilor şi prevenirea riscurilor profesionale, asigurarea acestora împotriva riscului accidentelor de muncă şi bolilor profesionale, precum şi luarea în considerarea a stării de sănătate a reclamantei, acestea reprezintă tot principii generale reglementate de Codul muncii, care în nici un caz nu pot înlătura obligaţia legală a angajatorului de a asigura egalitatea de tratament faţă de toţi salariaţii.

În ce priveşte inaplicabilitatea dispoziţiilor Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sănătăţii, trebuie subliniat că apelanta reclamantă, nu a avut în vedere nici art. 176 alin. 2 lit.  c)  din Codul muncii potrivit căruia dispoziţiile din titlul „Sănătatea şi securitatea în muncă” se completează cu dispoziţiile legii speciale  precum şi cu normele şi normativele de protecţia a muncii. Ordinul nr. 870/2004 al Ministerului Sănătăţii face parte tocmai din categoria normativelor care instituie printre altele şi reguli ce vizează protecţia muncii, în forma pe care am menţionat-o mai înainte şi nu poate fi înlăturat.

Codul muncii stipulează că normele şi normativele de protecţie a muncii pot stabili măsuri de protecţie a muncii, specifice pentru anumite profesii sau anumite activităţi. Ordinul nr.  870/2004 emis de Ministerul Sănătăţii privind timpul de muncă, organizarea şi efectuarea gărzilor în unităţile publice din sectorul sanitar, cuprinzând printre altele şi reglementări privind protecţia muncii, tocmai în acest context a fost edictat. În stabilirea regulilor privind sănătatea şi securitatea în muncă, prin acest Ordin au fost individualizate situaţiile în care anumiţi salariaţi trebuiesc protejaţi, datorită stării lor de sănătate şi situaţiilor personale în care se află. Reclamanta ar fi trebuit să facă dovada faptului că datorită stării sale de sănătate îşi desfăşoară activitatea în cadrul Spitalului cu un program redus cu o pătrime din durata normală de lucru, pe baza unui certificat medical. În lipsa oricăror dovezi în acest sens, toate argumentele invocate şi criticile aduse sentinţei de fond de către apelantă rămân simple afirmaţii, nesusţinute de niciun element probatoriu.

Prima instanţă a analiza suficient de amplu şi bine argumentat, arătând că reclamanta nu se poate încadra în această situaţie şi în consecinţă nu poate fi scutită de serviciu de gărzi, iar pârâta nu s-a comportat abuziv şi discreţionar  în derularea raporturilor de muncă cu reclamanta.

În consecinţă instanţa de judecată nu poate înlătura aplicarea Ordinului nr. 870/2004 al Ministerului Sănătăţii, întrucât niciuna din dispoziţiile invocate mai sus nu contravin principiilor de dreptul muncii instituite în Codul muncii la Titlul V „sănătatea şi securitatea în muncă” şi nici nu încalcă flagrant obligaţia constituţională înserată în art. 41 alin. (1) din Legea fundamentală.

Pentru toate aceste considerente, instanţa apreciază că apelul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins iar sentinţa primei instanţe va fi păstrată ca legală şi temeinică.

Domenii speta

Spete similare