Contestaţie decizie de concediere

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ NR. 72/2015

Şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2015

Obiectul cauzei:contestaţie decizie de concediere

TRIBUNALUL

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă, costată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 18.03.2014, contestatorul (...)  în contradictoriu cu intimata (...) a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. (...) emisă de intimată, solicitând anularea acesteia, repunerea părţilor în situaţia anterioară prin reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii, obligarea intimatei să-i plătească o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi actualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă. S-au solicitat cheltuieli de judecată.

Motivând cererea, contestatorul a arătat că prin decizia contestată, comunicată la data de 07.03.2013, i s-a adus la cunoştinţă încetarea contractului individual de muncă în temeiul art.248 alin.1 lit.e coroborat cu art.61 lit.a din Legea nr.53/2003 modificată, mai exact pentru nerespectarea programului de lucru, pentru nerespectarea unei dispoziţii scrise date de şeful ierarhic superior şi pentru faptul că a fost găsit în timpul serviciului în unitate într-o stare necorespunzătoare, refuzând să fie testat cu fiola alcooltest.

Precizează contestatorul că decizia de concediere este nelegală şi netemeinică, fiind întocmită cu rea credinţă întrucât nu reflectă realitatea, arătând în esenţă că a respectat programul de muncă, că începând cu ziua în care se pretinde că ar fi intrat în unitate într-o stare necorespunzătoare, mai exact ebrietate, se afla în concediu medical şi sub influenţa tratamentului medicamentos pe care-l urma conform prescripţiilor medicale. Mai arată contestatorul că în dimineaţa zilei respective venise să solicite prin cerere scrisă o zi liberă în contul celor lucrate în zilele de repaus săptămânal, semnând în condica de prezenţă întrucât aceasta era procedura în cadrul firmei în situaţia în recuperării orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal, însă pentru că cererea nu a fost aprobată şi, mai mult, avea programare pentru consult medical, stabilită cu o zi înainte din pricina stării depreciate a sănătăţii, a plecat la medic care a şi eliberat certificat de concediu medical.

În ceea ce priveşte nerespectarea unei dispoziţii scrise date de şeful ierarhic superior, contestatorul a arătat că dispoziţia respectivă nu era dată de un şef ierarhic superior, ci dimpotrivă de unul inferior, care în plus nu avea atribuţii şi competenţe de a completa în registrul de operaţiuni al şefului de atelier.

Conchide contestatorul în sensul că cercetarea prealabilă s-a desfăşurat cu nerespectarea normelor legale în materie întrucât, când s-a avizat deplasarea contestatorului la Braşov, sediul central, nu s-a precizat expres că este vorba de o cercetare disciplinară, nu s-au precizat faptele imputate ca abateri disciplinare, nu s-a respectat un interval minim de 5 zile necesar pregătirii apărării şi acoperirii distanţei Piteşti - Braşov  şi nu i s-a permis asistarea la efectuarea cercetării de către avocat.

În dovedire au fost depuse înscrisuri.

Formulând în termen legal întâmpinare, intimata a solicitat respingerea acţiunii pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte data de 26.11.2013, intimata arată că şef atelier ing. (...) a fost prezent la lucru numai 6 ore, nefiind văzut în intervalul 13.00-15.00 de către celălalt şef atelier ing. (...) , la acel moment locţiitor al şefului de secţie ing. (...) , şi necompletând în registrul şefului de atelier până la ora 15.00 când a fost prezentat şefului de tură. Se precizează că cele două ore nelucrate au fost „tăiate” din lista de pontaj, nefiind plătite.

Completarea registrului şefului de atelier, atribuţie care stătea în sarcina contestatorului, a fost făcută în sensul ca locomotiva DA 1308 să facă serviciu de manevră, de către un inginer de sector, (...) , din dispoziţia înlocuitorului şefului de secţie, ing (...) .

Cu toate acestea, în jurul orei 15.10, peste dispoziţia locţiitorului şefului de secţie, ing. (...)  efectuează o menţiune contrară în sensul ca locomotiva DA 1308 să fie îndrumată la tren de călători însoţită de personal de atelier, astfel că în prezenţa unor dispoziţii contrarii locomotiva nu a fost dată în exploatare.

În ceea ce priveşte data de 27.11.2013, intimata arată că şef atelier ing. (...) nu s-a prezentat la analiza de la ora 06.45, dar a semnat condica de prezenţă de ieşire pentru data de 26.11.2013 şi de intrare pentru data de 27.11.2013 şi a consemnat în registrul şefului de atelier, la ora 07.30, ca locomotiva DA 1308 să fie îndrumată al tren de călători însoţită de personal de atelier, fără a cere aprobarea şefului ierarhic.

Arată intimata că deşi contestatorul afirmă că ar fi solicitat liber sau concediu de odihnă pe care şeful de secţie nu le-ar fi aprobat, locţiitorul şefului de secţie la acel moment, ing. (...) , a învederat în scris că nu i-ar fi fost prezentate astfel de cereri de către contestator ci, dimpotrivă, acesta din urmă ar fi fost găsit în unitate în jurul orei 9.30 în stare de ebrietate având vorbire incoerentă, echilibru instabil şi un comportament agitat, refuzând să fie testat cu fiola alcooltest.

Mai precizează intimata că certificatul de concediu medical eliberat de medicul de familie în data de 27.11.2013, pentru perioada 26-30.11.2013, în temeiul unei adeverinţe puse la dispoziţia contestatorului de către unitate, pe bază de cerere, a fost depus la unitate abia la data de 29.11.2013.

În susţinere au fost depuse înscrisuri.

S-a solicitat şi s-a administrat proba cu înscrisuri.

La dosarul cauzei a fost depusă şi proba cu înregistrări video pe suport digital din zilele de 26 şi 27 noiembrie 2013.

În raport de probatoriul administrat, instanţa constată următoarele:

Contestatorul a fost angajatul intimatei, ocupând postul de şef de atelier.

Prin decizia nr.106/117/05.03.2014, intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă nr.20/101/2002 în condiţiile art.61 lit.a Codul muncii, reţinându-se în sarcina contestatorului următoarele abateri disciplinare structurate pe două date calendaristice:

- ziua de 26.11.2013:

1.nerespectarea programului de lucru în sensul că în intervalul 13.00-15.00 nu a fost văzut de celălalt şef atelier ing. (...) , la acel moment locţiitor al şefului de secţie ing. (...) , şi nu s-a prezentat în biroul Tehnic T2 pentru a completa şi semna registrul şefului de atelier până la ora 15.00;

2.nerespectarea unei dispoziţii scrise date de şeful ierarhic superior în sensul că deşi inginerul de sector, (...) , cu acordul înlocuitorului şefului de secţie, ing (...) , a dat dispoziţia ca locomotiva DA 1308 să facă serviciu de manevră, în acelaşi registru al şefului de atelier, la ora 15.10 contestatorul efectuează o menţiune contrară în sensul ca locomotiva DA 1308 să fie îndrumată la tren de călători însoţită de personal de atelier, din cauza dispoziţiilor contrare locomotiva nemaifiind dată în exploatare.

- ziua de 27.11.2013:

1.prezentarea la muncă şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu în stare de ebrietate, contestatorul refuzând să fie testat cu fiola alcooltest;

2.părăsirea locului de muncă fără acordul şi ştiinţa şefilor ierarhici.

Contestând decizia de concediere, contestatorul a invocat critici privind legalitatea, dar mai ales temeinicia acesteia.

În ceea ce priveşte nelegalitatea deciziei de concediere, contestatorul a afirmat în primul rând că a fost convocat în termen prea scurt în vederea efectuării cercetării disciplinare ce avea să aibă loc la sediul central din Braşov.

Verificând înscrisurile cauzei (fila 58), instanţa observă că în data de 25.02.2014 intimata îi comunică salariatului său (...) că în data de 27.02.2014 trebuie să se prezinte la sediul central din Braşov, la ora 09.00, în vederea cercetării privind abaterile constatate în desfăşurarea activităţii sale. Nu se dă niciun detaliu în legătură cu pretinsele abateri, precum conţinutul acestora, data săvârşirii lor etc.

De asemenea, în data de 27.02.2014, contestatorului i se confirmă prin adresă faptul că în aceeaşi zi, la ora 12.00, este convocat la acelaşi sediu din Braşov în vederea cercetării neregulilor în activitatea desfăşurată în perioada 26-27.11.2013. De data aceasta se menţionează doar momentul comiterii „neregulilor” (filele 11-13).

Se observă astfel, în primul rând, că angajatul este pus într-o imposibilitate efectivă şi independentă de culpa sa de a ajunge în timp util la sediul cercetării şi de a-şi pregăti apărarea, apărare pe care nu o poate construi şi din pricina faptului că prin adresa nr.103/43/1T2014 acesta nu este înştiinţat că va avea loc o cercetare prealabilă în condiţiile art.251 Codul muncii, dar şi a faptului că, vizată fiind totuşi o cercetare disciplinară, nu au fost menţionate faptele care i se impută cu titlu de abateri disciplinare.

Prin urmare, instanţa observă că decizia de concediere încalcă dispoziţiile art.251 Codul muncii privitoare la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cercetarea disciplinară pentru ca sancţionarea să fie una legală, condiţii prevăzute în scopul protecţiei salariatului faţă de eventuale abuzuri ale angajatorului. Se apreciază că măsura convocării salariatului într-un termen rezonabil, garantată de art.251 alin.2 Codul muncii, reprezintă  manifestarea concretă a respectării principiului protecţiei sociale şi dreptului la apărare – principii pe care intimata nu le-a respectat chiar dacă în conţinutul deciziei a prezentat motivele pentru care toate apărările formulate de contestator au fost înlăturate.

În ceea ce priveşte netemeinicia deciziei, contestatorul arătând că aceasta este întocmită cu rea credinţă întrucât nu reflectă realitatea, se constată:

Referitor la data de 26.11.2013, vizionând înregistrările video pe suport digital, instanţa observă că în intervalul 15:19:18-15.:19.35 contestatorul părăseşte unitatea însoţit de o altă persoană, posibil coleg de muncă. Acest interval înregistrat este primul din ziua respectivă şi nu numai că nu are relevanţă asupra părăsirii locului de muncă în intervalul 13.00-15.00 (despre care intimata ar fi trebuit să probeze cu înregistrări de la acele ore), dar dovedeşte că până la ora 15:19:18 contestatorul s-a aflat la muncă, de unde a plecat la finele programului de lucru, confirmând astfel cele arătate de el în contestaţie.

În ceea ce priveşte a doua faptă pretins a fi fost comisă în data de 26.11.2013, instanţa observă că despre nesocotirea unei dispoziţii scrise date de şeful ierarhic superior intimata a arătat că deşi inginerul de sector, (...) , cu acordul înlocuitorului şefului de secţie, ing (...) , a dat dispoziţia ca locomotiva DA 1308 să facă serviciu de manevră, în acelaşi registru al şefului de atelier, la ora 15.10 contestatorul efectuează o menţiune contrară în sensul ca locomotiva DA 1308 să fie îndrumată al tren de călători însoţită de personal de atelier, din cauza dispoziţiilor contrare locomotiva nemaifiind dată în exploatare.

Această afirmaţie a intimatei arată, pe de o parte, faptul că la ora 15.10 contestatorul se afla la muncă, contrazicând afirmaţiile anterioare, neîntemeiate aşa cum s-a arătat mai sus. Pe de alta, vine în contradicţie cu o altă menţiune din decizie de concediere, aceea cum că şeful de atelier (...) a procedat la modificarea dispoziţiei ing. (...) , înlocuitor al şefului de secţie ing. (...) , abia a doua zi, în 27.11.2013 – ceea ce pune sub semnul dubiului corectitudinea cu prilejul cercetării a conducerii la nivel de departament şi a celei centrale.

Dacă la toate acestea se adaugă faptul că pentru pretinsa lipsă a contestatorului de la locul de muncă timp de două ore contestatorul a fost deja sancţionat cu „tăierea” lor din salariu fiind pontat doar cu şase din opt ore în data de 26.11.2013 (afirmaţie făcută de intimată în pagina 2 paragraful 4 şi pagina 4 paragraful 12, din întâmpinare), instanţa apreciază că aplicarea a încă unei sancţiuni, de data aceasta concedierea, pentru aceeaşi faptă este nelegală şi contravine aceluiaşi principiu, al protecţiei angajatului, intimata încercând să justifice măsura cea mai aspră prin joncţiunea a cât mai multe abateri.

Referitor la data de 27.11.2013, ceea ce este relevant în cauză este faptul că dincolo de modalitatea concretă în care s-au derulat evenimentele şi de conţinutul acestora, contestatorul se afla în concediu medical (filele 9-10).

Astfel, contestatorul arată că deşi la prima oră, anume 06.30, a ajuns la serviciu, acesta avea în intenţie să obţină o zi liberă - recuperare a orelor prestate suplimentar pentru a merge la medic întrucât se simţea rău. Pentru acest motiv, fără a îndeplini alte atribuţii, a semnat condica pentru ziua de 27.11.2013, respectând procedura în interiorul unităţii potrivit căreia în zilele libere acordate ca recuperare a muncii suplimentare salariaţii figurează în activitate. A mers la colegul său, tot şef de atelier, dar în funcţie la acel moment, înlocuind şeful de secţie, şi i-a solicitat acestuia ziua liberă, cerere la care nu a primit răspuns. Întâmpinând obstinaţie şi la cererea de concediu, contestatorul a părăsit locul de muncă şi s-a prezentat la medicul de familie, care la aceeaşi dată, în urma unui examen medical, eliberează certificat de concediu medical pentru două săptămâni, prelungit ulterior. Prin urmare, dacă în ceea ce priveşte celelalte circumstanţe există opinia angajatorului versus opinia angajatului, aceasta din urmă dificil de probat de către angajat date fiind calităţile şi raportul de subordonare dintre intimată şi orice alt angajat potenţial martor, sănătatea precară a contestatorului nu mai poate fi contrazisă, aceasta putând da stări de nervozitate, slăbiciune, dezechilibru etc. (contestatorul fiind diagnosticat cu pneumonie, hepatită de tip B etc.)

Pe cale de consecinţă, orice acuză adusă de intimată contestatorului cu privire la activitatea sa la locul de muncă în data de 27.11.2013 nu subzistă câtă vreme certificatul de concediu medical nu a fost anulat, este valabil şi a produs efecte juridice. Prin urmare, în conformitate cu art.60 alin.1 lit.a Codul muncii, concedierea pe durata incapacităţii de muncă nu poate fi dispusă astfel că măsura luată de intimată urmează a fi anulată.

Este foarte adevărat că prin decizia de concediere se dispune încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 06.03.2014, însă măsura a fost luată pentru fapte pretins a fi fost comise, printre altele, în data de 27.11.2013, dată la care contestatorul se afla în concediu medical – ceea ce contravine normelor legale indicate mai sus.

Date fiind toate cele ce preced, instanţa va aprecia contestaţia întemeiată motiv pentru care o va admite şi în temeiul art.80 alin.1 Codul muncii va anula decizia de concediere, dispunând reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii şi obligarea intimatei să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi actualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă, conform art.80 alin.2 Codul muncii.

Văzând şi disp.art.451 şi urm. C.proc.civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia formulată de contestatorul (...) , în contradictoriu cu intimata (…), reprezentat prin director (…) , . Anulează decizia nr. (...) emisă de intimată.

Dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii.

Obligă intimata să plătească contestatorului o despăgubire egală cu salariul indexat, majorat şi actualizat şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta, de la data concedierii şi până la reintegrarea efectivă.

Obligă intimata la cheltuieli de judecată către contestatorul în cuantum de 900 lei.

Executorie provizoriu de drept.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, apel ce se va depune la Tribunalul Argeş. Pronunţată în şedinţa publică de la 16 Ianuarie 2015, la Tribunalul Argeş - Secţia Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale.

Domenii speta

Spete similare