Obligaţie de a face

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 10010/2013

Şedinţa publică din data de 02 Octombrie 2013

Obiectul cauzei:obligaţie de a face

T R I B U N A L U L :

Asupra cauzei de faţă, deliberând, constată următoarele :

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 11.07.2012 şi precizată la 20.03.2013, reclamantul D.S.M. a chemat în judecată pârâta S.C. OMV P. SA, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 5265 lei, reprezentând compensaţie pentru concediere colectivă.

În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că a fost angajatul pârâtei dar prin decizia din 15.11.2011 s-a procedat la concediere colectivă. Potrivit art. 27 alin. 1 din CCM şi a planului social din 12.03.2010, trebuia să primească o compensaţie de concediere în sumă de 46.059 lei, din care a primit doar o parte, rămânând ca angajatorul să-i plătească diferenţa de 5.265 lei. Reclamantul a mai susţinut că au existat şi alţi salariaţi concediaţi la acelaşi moment dar care au primit şi diferenţa de care face vorbire, ajungându-se astfel la o discriminare a salariaţilor.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Reclamantul a fost salariatul pârâtei iar la data de 15.11.2011 acestuia i s-a emis decizia de concediere nr.158, prin care s-a dispus de către angajator încetarea raporturilor de muncă în temeiul art. 65 şi 66 C. muncii. Prin aceeaşi decizie s-a mai stabilit că pârâta îi va plăti reclamantului la momentul încetării contractului o indemnizaţie de concediere în valoare netă de 35.100 lei, în temeiul art. 27 din CCM şi cu luarea în considerare a dispoziţiilor corespunzătoare din Planul Social.

Reclamantul a recunoscut faptul că a primit de la fostul angajator suma menţionată în decizia de concediere, respectiv 35.100 lei.

Prin prezenta cerere reclamantul susţine că fostul angajator trebuia să–i plătească o indemnizaţie de concediere în sumă de 46.059 lei.

Tribunalul apreciază că solicitarea reclamantului este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 27 alin. 1 din CCM la nivel de unitate, „Dispoziţii privind indemnizaţiile de concediere care se acordă în cazul concedierilor colective precum şi alte reguli aplicabile concedierilor colective sunt reglementate în cuprinsul Planului Social încheiat între P.  şi FSLI P. ”. Astfel, la nivelul pârâtei a existat, dincolo de prevederile Contractului Colectiv de Munca la nivel de unitate, un Plan Social, privind protecţia salariaţilor în cazul concedierilor colective şi a transferului de întreprindere, încheiat la 12.03.2010. La pct. 2.3 alin. 1 din Planul Social părţile semnatare au convenit cuantumul compensaţiilor de concediere în cazul concedierilor colective, cuantum stabilit în funcţie de vechimea avută în P. . Astfel, pentru o persoană cu o vechime în P.  de peste 15 ani indemnizaţia de concediere netă a fost stabilită la suma de 32.500 lei (respectiv 46.059 lei în cuantum brut).

Ulterior, la data de 23.12.2010, părţile semnatare ale Planului Social au încheiat Convenţia nr.1, de modificare a Planului Social din 12.03.2010, potrivit căreia cuantumul net al indemnizaţiei de concediere a fost stabilit la suma de 35.100 lei. Convenţia a intrat în vigoare începând cu data de 01.01.2011.

A mai existat o Convenţie de modificare a Planului Social, însă aceasta a avut aplicabilitate începând cu data de 01.05.2012. Întrucât decizia de concediere a reclamantului este din 15.11.2011, tribunalul constată că în cazul său nu-şi găseşte aplicabilitate Convenţia nr. 2/25.04.2012.

Instanţa constată că suma ce se susţine de către reclamant că i s-ar fi cuvenit cu titlu de indemnizaţie de concediere, respectiv 46.059 lei, reprezintă cuantumul brut al indemnizaţiei de concediere, aşa cum a fost stabilit iniţial în Planul Social nr. 239/12.03.2010.

Tribunalul reţine ca intenţia parţilor semnatare ale Panului Social a fost aceea de a acorda un cuantum majorat al indemnizaţiilor de concediere. Aşa se explică faptul că, în loc de 32.500 lei net, cat ar fi trebuit sa primească reclamantul potrivit Planului Social, aceasta a încasat suma netă de 35.100 lei, cuprinsă în Convenţia nr. 1 de modificare a Planului Social.

Întrucât convenţia părţilor are putere de lege în privinţa raporturilor dintre ele, potrivit art. 229 alin. 4 din C. muncii, tribunalul apreciază că pârâta a acordat reclamantului indemnizaţia de concediere în cuantumul corespunzător, drept pentru care acţiunea acestuia apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă.

Instanţa constă că pârâta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge acţiunea formulată de reclamantul D. S.-M., domiciliat în … , în contradictoriu cu pârâta S.C. OMV P.  S.A., cu sediul în …

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 octombrie 2013, la Tribunalul Argeş - Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Domenii speta

Spete similare