Obligație de a face.

In ceea ce priveste obiectul cererii inregistrate sub nr. 56953/299/2014, instanta retine ca prin sentinta civila nr. 1670/11.06.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a VIII a Contencios Administrativ si Fiscal , s-a retinut ca ceea ce s-a declinat catre Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a fost numai capatul de cerere vizand desfiintarea constructiei. In acest sens, s-a retinut in  considerentele acestei sentinte ca in conditiile in care reclamantul renunta la judecarea capatului principal sau acesta ramane fara obiect pana la primul termen de judecata , este evident ca solutia ce se va da asupra capatului accesoriu nu mai depinde in niciun fel de solutia ce se va da  asupra capatului principal, nemaiexistand deci niciun motiv pentru a  retine prorogarea de competenta. Imprejurarea ca Tribunalul Bucuresti Sectia a II a nu s-a pronuntat expres asupra capatului principal (in sensul respingerii ca ramas fara obiect sau al luarii act de renuntarea la judecata lui) poate constitui o omisiune de pronuntare , indreptabila pe calea completarii hotararii  , prevazuta de art. 444 C.p.c. si care intereseaza exclusiv partile din dosar, neavand relevanta sub aspectul declinarii de competenta.

Prin urmare, instanta urmeaza a analiza in continuare doar exceptiile procesuale si temeinicia cererii avand ca obiect desfiintarea constructiei.

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale active, instanta retine ca potrivit dreptului comun procesual [art. 32 alin. 1 lit. b) si d) rap. la art. 33 si art. 36 teza intaia NCPC], calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre parti şi subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecăţii, iar interesul de a actiona trebuie să fie determinat, legitim si  personal, precum si născut si actual, cu exceptia situatiei in care scopul cererii formulate este acela de a preveni încălcarea unui drept subiectiv ameninţat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

In continuare, prevederile art. 37 NCPC reglementeaza posibilitatea ca, in cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, alte persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general, sa poata introduce cereri in justitie.

În acest sens, prevederile  art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 statueaza ca “Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”.

Apoi, conform prevederilor art. 2 alin. 1 lit. a) din acelasi act normativ, “[…] sunt asimilate persoanei vamatate şi […] organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat […] a unui interes legitim public […]”.

Organismele sociale avute in vedere de lege sunt, potrivit art. 2 alin. 1 lit s), “[…] structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative […]”, iar interesul legitim public este definit legal ca fiind “[…] interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice […]” (art. 2 alin. 1 lit. r).

Prin urmare, organismelor sociale mentionate le este recunoscuta legitimare procesuala activa extraordinara in actiunile in contencios administrativ ce vizeza anularea actului in temeiul interesului public.

In cauza, reclamanta este o asociatie constituita conform prevederilor O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii.

Conform Statulului reclamantei, printre obiectivele asociatiei se numara:

- dezvoltarea durabila si armonioasa a Bucurestiului,

- pastrarea patrimoniului arhitectural-urbanistic si istoric al Bucurestiului,

- cultivarea si respectarea transparentei in deciziile autoritatilor centrale si locale relative la arhitectura-urbanism, protectia patrimoniului si protectia mediului,

- intarirea controlului civic asupra administratiei locale,

iar potrivit prevederilor art. 2 alin. 7 din acelasi Statut, atacarea in instanta a deciziilor ilegale ale autoritatilor locale si centrale in probleme ce tin de domeniile arhitecturii si urbanismului, al protectiei monumentelor, al protectiei mediului inconjurator si, in general, de calitatea locuirii este una dintre activitatile reclamantei

Din analiza comparativa a motivelor cererii introductive si a prevederilor statutare anterior prezentate, rezulta ca finalitatea cererii reclamantei consta in inlaturarea din ordinea juridica a efectelor actului atacat, ce produce efecte pretins vatamatoare pentru interesele legitime publice a caror protejare formeaza obiectul lor de activitate.

In raport de elementele de fapt si de drept mai sus expuse, instanta constata ca reclamanta are calitatea de organism social interesat, in sensul art. 2 alin. 1 lit s) din Legea nr. 554/2004 si in raport de temeiurile de drept invocate in actiune si in privinta cererii avand ca obiect desfiintarea construcţiei (52 din Constitutia Romaniei, art. 1 alin. 1 si 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 ) , apreciaza ca justifică legimitate procesuala activa in prezenta cauza, motiv pentru care se va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale active a acesteia. 

In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratului PRIMARUL G.,  instanta reţine următoarele:

Prin sentinta civila nr. 2926/23.05.2013 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX a contencios administrativ si fiscal, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 5561/27.06.2014, s-a admis actiunea formulata de reclamantul Prefectul Municipiului B.  in contradictoriu cu paratii Primarul G., TV  si intervenient accesoriu PAV si s-a dispus anularea autorizatiei de constructie nr. 242/921946/24.08.2010 emisa de primarul G. in beneficiul paratului TV.

In considerentele acestei decizii, s-a retinut cu putere de lucru judecat ca autorizatia de construire nr. 242/921946/24.08.2010 a fost emisa pentru executarea lucrarilor de construire: consolidare, recompartimentare, termoizolare, supraetajare si realizarea unui subsol partial la locuinta parter existenta pe terenul situat in str. A. , nr. 58, sector 1  - denumit corp C1 , cu regim final de inaltime Sp+P+2E+M. . In realitate , a  fost edificat un imobil nou, cel vechi fiind demolat integral . Aceasta situatie fusese cunoscuta Primariei , prin documentul intitulat „sesizare” si comunicat autoritatilor emitente , prin intermediul executorului judecatoresc MD, la 23.07.2010 , astfel incat, 30 de zile mai tarziu, cand a  fost emisa autorizatia de construire , autoritatile cu atributii in acest domeniu cunosteau situatia expusa anterior. Mai mult decat atat, s-a mai retinut ca la 17.08.2010 (inainte de emiterea autorizatiei de construire), Serviciul de Control si Disciplina din cadrul Primariei M.  a inaintat cazul organelor de cercetare penala , avand in vedere ca TV a efectuat lucrari de demolare/construire fara autortizatie de construire , iar imobilul era amplasat in parcelarea protejata B. , aflata pe lista monumentelor istorice, insa o saptamana mai tarziu PM a emis autorizatie nr. 242 , or la acel moment se observa ca autorizatie era lipsita de obiect , nemaiexistand fizic constructia care sa fie consolidata, recompartimentata si supraetajata , la momentul la care s-a emis autorizatia.

In aceste conditii, instanta constata ca desi in baza deciziei de mai sus, se poate retine o fapta ilicita in sarcina autoritatii emitente a autorizatiei de construire , eventuala reparare a pagubei cauzate in modalitatea solicitata de reclamanta (demolarea constructiei) nu poate fi solicitata paratului Primarul G., intrucat nu poate fi persoană obligată in raportul juridic dedus judecatii.

Repararea prejudiciului pretins a fi produs prin fapta ilicita a paratului Primarul G. poate fi realizata , in modalitatea prevazuta de art. 18 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 conform caruia in cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru. 

Astfel, desi pretentiile formulate impotriva acestui parat au fost intemeiate pe prevederile ce reglementeaza raspunderea civila declictuala si art. 52 din Constitutie, invocandu-se aplicarea regulilor raspunderii administrativ patrimoniale, instanta apreciaza ca aplicarea dispozitiilor de ordin  general din Codul Civil referitoare la raspunderea civila delictuala ce preved inclusiv posibilitatea repararii in natura a pagubei prin restabilirea situatiei anteriore savarsirii faptei, nu se poate realiza cu ignorarea dispozitiilor speciale reglementate de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul adminsitrativ si Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii lucrarilor de constructii.

In acest context, instanta apreciaza ca desfiintarea imobilului construit in baza unei autoritatii anulate ulterior  poate fi realizata exclusiv de catre beneficiarul acesteia, respectiv de titularul dreptului de proprietate privata, iar nu printr-o actiune directa, de catre  autoritatea emitenta a acesteia, aceasta putand fi obligata cel mult la emiterea autorizatiei de demolare sau adoptarea deciziei de desfiintare a constructiei in cazul prevazut de art. 28 alin. 2 din Legea nr. 50/1991.

Mai mult, dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1991, prevad in mod expres , ca prin excepţie de la prevederile art. 32, numai construcţiile executate fără autorizaţie de construire pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al statului, cât şi construcţiile, lucrările şi amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparţinând domeniului public sau privat al judeţelor, municipiilor, oraşelor şi comunelor vor putea fi desfiinţate pe cale administrativă de autoritatea administraţiei publice de pe raza unităţii administrativ-teritoriale unde se află construcţia, fără emiterea unei autorizaţii de desfiinţare, fără sesizarea instanţelor judecătoreşti şi pe cheltuiala contravenientului.

Mai mult in speta, instanta constata ca decizia de anulare  a  autorizatiei s-a realizat intrucat s-a retinut ca lucrarile autorizate nu se mai puteau realiza in momentul emiterii actului, intrucat imobilul la care trebuiau efectuate nu mai exista fizic la acel moment. Prin urmare, raspunderea autoritatii poate fi angajata astfel doar pentru emiterea unui act lipsit de obiect , iar nu pentru modalitatea in care beneficiarul autorizatiei a inteles sa se prevaleze de acesta , utilizand-o pentru edificarea unui alt imobil, ceea ce are consecinte si asupra modalitatii in care poate fi solicitata repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita a autoritatii. De altfel, potrivit art. 8 alin. 1 indice 2, din Legea nr. 554/2004, prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2).

Prin urmare, constatand ca in raport de modalitatea de reparare a prejudiciului pretins prin emiterea autorizatiei de construire anulate de catre instanta de contencios adminsitrativ, nu se poate retine existenta unei identitati intre persoana paratului Primarul G. si persoana obligata in raportul juridic dedus judecatii, intrucat paratul nu poate interveni asupra unei proprietati private decat in cazurile prevazute de lege , si nici nu poate fi angajata rsapunderea paratului cu consecinta  obligatii acestuia la demolarea unei constructii efectuate de beneficiarul unei autorizatiei care a utilizat-o in alt scop decat cel pentru care fusese emisa (pentru edificarea unei noi constructii a carei demolare se solicita de reclamanta desi nu acesta era obiectul autorizatiei),  instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului Primarul G., urmand  a respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acesta ca fiind introdusa impotriva unei persoane lipsite de calitate procesuala pasiva si va constata ca rămase fara obiect celelalte exceptii invocate de paratul Primarul G..

In ceea ce priveste cererea formulata impotriva paratilor TV si TP , din documentele dosarului rezultă că autoritatea publică a apreciat că sunt întrunite condițiile necesare pentru săvârșirea unei infracțiuni, respectiv cea prev. de art. 24 lit. a din Legea nr. 50/1991, sens în care a sesizat organele de urmărire penală în drept să se pronunțe asupra existenței infracțiunii.

Ca atare, restabilirea situației anterioare și intrarea în legalitate se va face în conformitate cu prevederile legislației penale, în urma soluționării sesizării formulate în acest sens.

Concret, autoritatea publică a constatat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni, iar nu ale unei contravenții, în care gradul de răspundere este diferit, la fel cum este diferită și modalitatea de soluționare a sesizării. Astfel, în cazul incidenței răspunderii contravenționale, competentă să soluționeze sesizarea era autoritatea publică chemată în judecată, care ar fi trebuit să întocmească un proces verbal de constatare a contravenței și de sancționare, iar în conformitate cu prevederile art. 28 alin. 2 din lege era obligată să adopte măsurile necesare pentru desființarea construcțiilor edificate cu încălcarea autorizației de construire.

Cum în speță s-a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, competența autorității publice pârâte se limitează la sesizarea organelor de urmărire penală conform prevederilor art. 24 din lege, caz în care măsurile pentru punerea în situația anterioară se vor adopta de acestea din urmă în urma soluționării procesului penal.

Astfel, instanta retine ca modalitatea de repararea a prejudiciului invocat de reclamanta, ceea ce implica o repunere in situatia anterioara prin desfiintarea constructiei nu este aplicabila in speta, in conditiile in care nu se poate retine ca constructia a carei demolare se solicita a fost efectuata in baza unei autorizatii ce ulterior a fost anulata, in conditiile in care respectiva autorizatie avea o cu totul alta destinatie decat cea pentru care beneficiarul a folosit-o.

In acest mod, se poate retine ca constructia din str . Ardealului nr. 58 a fost efectuata in lipsa unei autorizatii de construire, imprejurare care a  fost constatata de catre autoritatea competenta, care a inteles sa incadreze fapta in prevederile art. 24 lit. a din Legea nr. 50/1991 si astfel sa sesizeze organele de urmarire penala in vederea sanctionarii acesteia.

In plus, instanta retine ca prejudiciul pretins prin cererea de chemare in judecata se refera la vatamarea adusa patrimoniului construit al Bucurestiului prin incalcarea unui regulament de urbanism al unui sit monument istoric , conducand la densificarea orasului si reducerea confortului de locuire, invocandu-se astfel lezarea unui interes legitim public.

Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, “Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral […] poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale […]”, iar in conformitate cu prevederile alin. 1^2 al aceluiasi articol, “Prin derogare de la dispoziţiile alin. (1), acţiunile întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public pot avea ca obiect numai anularea actului sau obligarea autorităţii pârâte să emită un act sau un alt înscris, respectiv să efectueze o anumită operaţiune administrativă, sub sancţiunea penalităţilor de întârziere sau a amenzii, prevăzute la art. 24 alin. (2)”.

Din intepretarea logico-sistematica a prevederilor legale anterior redate, rezulta ca acţiunile in contencios administrativ obiectiv (întemeiate pe încălcarea unui interes legitim public, in sensul atribuit acestei sintagme de art. 2 alin. 1 lit. r) din Legea nr. 554/2004) nu pot pot avea ca obiect repararea pagubei cauzate.

In cauza, petitul principal din cererea introductiva (in promovarea caruia reclamantele s-au prevalat de calitatea speciala de organisme sociale interesate) este intemeiat pe pretinsa ilegalitate obiectiva a prevederilor autorizatiei de construire atacate, anularea acestui act vizand apararea interesului legitim public, in vreme ce pretentia accesorie privind obligarea paratilor la desfiinţarea construcţiei edificate in baza autorizaţiei contestate vizeaza o pretinsa reparare a pagubei cauzate de actul administrativ atacat.

Astfel, avand in vedere legitimitatea procesuala activa a reclamantei, instanta apreciaza ca o actiune in raspundere civila delictuala intemeiata pe prevederile art. 998-999/ 1357 si urm. C. civ. presupune invocarea unui veritabil drept subiectiv afectat prin edificarea unei constructii fara autorizatie,  pe cand in speta , data fiind calitatea reclamantei de organism social interesat, nu este vorba decat despre un (pretins) interes legitim public: „interesul care vizeaza (...) garantara drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor”– art. 2 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 544/2004. Or, chiar si  interesul legitim public nu poate fi invocat decat in subsidiar, daca decurge logic din incalcarea unui drept subiectiv ori a unui interes legitim privat – art. 8 alin. (1/1) din Legea nr. 544/2004.

Astfel, aplicarea stricto senso a prevederilor art. 998-999/1357 si urm. C. civ. nu poate determina angajarea raspunderii civile delictuale a unei persoane fizice la solicitarea unui organism social care a  actionat pentru protejarea unui interes legitim public, prin repararea prejudiciul pretins in modalitatea solicitata de reclamanta (demolarea constructiei), raspunderea civila a acestora putand fi angajata fie in urma dovedirii de catre intervenientul accesoriu, pe cale separata a unui prejudiciu cert , iar nu potential , fie in baza Legii nr. 50/1991, ca urmare a solutionarii sesizarii facuta catre organele de urmarire penala de catre autoritatile competente. 

Prin urmare, retinand ca in cadrul actiunilor formulate in vederea promovarii unui interes general privind respectarea normelor privind proiectarea şi executarea construcţiilor (precum cea declansata de reclamanta) nu sunt aplicabile regulile raspunderii civile delictuale pentru repararea pagubei produse prin fapta ilicita comisa de parati , constand in edificarea unor lucrari de constructie cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 50/1991 in modalitatea pretinsa de reclamanta (desfiintarea lucrarilor efectuate fara autorizatie), raspunderea acestora putand fi angajata in conditiile Legii nr. 50/1991 sau la solicitarea titularilor unor drepturi subiective civile lezate prin conduita ilicita a paratilor persoane fizice, instanta va respinge cererea formulata de reclamanta impotriva paratilor persoane fizice ca neintemeiata, si in consecinta, si cererea de intervenţie voluntara accesorie formulată de PAV.

Domenii speta

Spete similare